UN EXEMPLU PENTRU INTERACTIUNILE ORTODOX-CATOLICE LA NIVEL INALT? Cum a pastrat BISERICA GEORGIEI echilibrul intre RESPECTUL diplomatic si FIDELITATEA fata de predanie in cazul VIZITEI PAPEI FRANCISC

Pope Francis and Georgia’s Orthodox Patriarch Ilia II attend a meeting in Tbilisi, Georgia, September 30, 2016. REUTERS/David Mdzinarishvili

CU DRAGOSTE PENTRU ADEVĂR

Despre Patriarhul-Catolicos Ilia II și vizita Papei Francis in Georgia

Papa Francis a vizitat vechea națiune Ortodoxă a Georgiei începând cu 30 Septembrie și până pe 2 Octombrie, oficiind Sfânta Liturghie pe un stadion din Tbilisi Sâmbătă, 1 Octombrie, pentru mica populație catolică a capitalei.

Ierarhii Bisericii Ortodoxe Georgiene au lipsit cu desăvârșire de la această oficiere.

Cum ar fi trebuit, de altfel.

Mass-media semnalează absența oficialilor delegației Ortodoxiei Georgiene, catalogând-o ca „eschivă”, „dojană” și consideră că Papa a fost primit „ cu indiferență”. Aceste titluri de presă sunt false și instigatoare întrucât papa a vizitat țara la invitația Prefericitului Părinte Patriarh-Catolicos Ilia II, care l-a întâmpinat la aeroport și l-a însoțit într-o întrevedere oficială. 

Mai mult decât atât, papa a fost invitat la Catedrala Svetitskhoveli din Mtskheta unde a făcut schimb de discursuri cu Prefericitul în prezența unui număr de ierarhi, clerici, monahi și credincioși.

Din câte putem vedea, papa a fost primit cu același respect care se acordă oricărui demnitar sosit în vizită.  La plecarea sa, papa însuși și-a exprimat mulțumirea cu privire la primirea plină de căldură. Dar Preafericitul Ilia II și-a menținut integritatea personală și cea a credinței și a Bisericii Ortodoxe, dăruită nouă de Hristos prin Apostolii Săi.

La Liturghia de Sâmbătă, Papa Francis a declarat:

„Ar trebui să lucrăm împreună. Ar trebui să ne respectăm reciproc și să ne rugăm împreună. Acesta este ecumenismul.”

Exact acest ecumenism înțelege și respinge, pe drept cuvânt, Biserica Ortodoxă Georgiană, dar nu din ură sau șovinism, ci din dorința de a păstra intactă valoarea credinței pe care o împărtășește ierarhilor și tuturor credincioșilor.

Biserica împreună cu credincioșii se ghidează după diftonul „lex orandi, lex credenti”  – legea rugăciunii este legea credinței – adică Biserica crede în ceea ce se roagă și se roagă în ceea ce crede și astfel, unitatea credinței este evidentă și reprezintă o premisă necesară pentru unitatea în rugăciune.

Este evidentă absența unității în credință dintre Biserica Ortodoxă și confesiunea Catolică și la fel este și în cazul unității în rugăciune. Respectul reciproc nu este suficient pentru a ne lega în Hristos, deoarece respectul care îl nesocotește pe Hristos nu este respect cu adevărat și cu siguranță nu este iubire. 

În cadrul discursului său din 1 octombrie de la Catedrala Svetitskhoveli, Papa Francis l-a invocat pe Sfântul Apostol Pavel, spunând:

„Toți aceia botezați în Hristos, așa cum învață Sfântul Pavel, s-au îmbrăcat în Hristos. Astfel… suntem chemați să fim ‚una în Hristos Iisus’ și să evităm să punem înainte dizarmonia și divizarea între cei botezați, pentru că ceea ce ne unește reprezintă mult mai mult decât ceea ce ne desparte.”

În ochii mass-mediei, Biserica Ortodoxă Georgiană pare să respingă idealul de unitate și armonie și este catalogată ca  „eschivă” și „dojană”, dar ceea ce  Papa Francis a uitat să menționeze și ceea ce bineînțeles, media secularizată nu reușește să înțeleagă, dar ceea ce credincioșii care au o conștiință ortodoxă nu pot uita niciodată este aceea că Sfântul Pavel nu a vorbit doar de unitatea în botez, ci mai de grabă de Un Domn, o credință, un botez, care ne leagă într-un trup și un Duh ( Efeseni 4:4,4:5). Botezurile care nu sunt dintr-o credință nu reprezintă un botez. Botezul este despre  unirea cu Trupul lui Hristos și evident nu se poate realiza în afara Trupului lui Hristos.           

Într-o declarație de pe website-ul Patriarhiei Georgiene, Biserica amintește credincioșilor aceea că: „Atâta timp cât există diferențe dogmatice între bisericile noastre, credincioșii Ortodocși nu vor participa în slujbele lor” lucru care ține de Tradiția sobornicească canonică a Bisericii, insuflată de Duhul Sfînt.

Canonul 10 Apostolic spune: „Dacă cineva s-ar ruga, chiar și în casă cu cel afurisit (scos din comuniune), acela să se afurisească” și Canonul 45: „Episcopul sau Prezbiterul sau Diaconul dacă numai s-ar ruga împreună cu ereticii, să se afurisească; iar dacă le-a permis acestora să săvârșească ceva ca și clerici (să săvârșească cele sfinte), să se caterisească”. Astfel putem vedea că Prefericire Sa și-a păzit propria poziție din cadrul Bisericii și marturia de credință Ortodoxă. Multe canoane ulterioare confirmă și clarifică normele expuse aici.

Pentru această parte, Pontiful Catolic a omis diferențele dogmatice vitale, insistând în cadrul Liturghiei Papale din Tbilisi pe aceea că Catolicii nu ar trebui să facă niciodată prozeliți pe Ortodocși, ceea ce ar însemna „un păcat grav împotriva ecumenismului”, în lumina convingerilor lui că Ortodocșii și Catolicii sunt frați și surori în credință.

Pentru Ortodocși, aceasta reprezintă chiar noțiunea că niciodată nu ar trebui să căutăm să aducem Catolicii sub ocrotirea salvatoare a Bisericii Ortodoxe deoarece ar fi un păcat, și chiar unul grav, pentru aceea că există o lipsă totală de iubire.

Papa a fost întâmpinat cu respect și demnitate, dar nu ca un episcop drept-credincios al Bisericii adevărate. Nici nu a fost invitat să slujească în timpul vreunei sfinte slujbe Ortodoxe, nici să binecuvinteze credincioșii Ortodocși, nici nu a stat în vreun scaun episcopal, nici nu a participat la schimbul Sărutării Păcii din cadrul Sfintei Liturghii – acțiuni care nu ar face decât să rănească conștiința Ortodoxă a credincioșilor, cauzând confuzie și furie.

Ca un păstor înțelept și cu discernământ, Patriarhul-Catolicos Ilie II a menținut un echilibru între respectul pentru oaspetele său și respectul pentru propria sa turmă și Biserică, și propria sa hirotonisire, cu toate responsabilitățile rezultate de aici, oferind un exemplu pentru interacțiunile Ortodox-Catolice și mărturisind adevărul Ortodox în cadrul predicii lui la Catedrala Svetitskhoveli:

„Adevărata credință, smerenia și tradițiile noastre – acestea sunt comorile strămoșești pe care le păstram și pe care vom continua să le păstram și în viitor. Vă salutăm din nou și mărturisim că unitatea noastră este în adevărata credință. Doar adevărata credință și iubire va deschide calea către comuniunea noastră.”

Jesse Dominick/ 4/10/2016

Sursa: pravoslavie.ru

Traducere pentru Cuvantul Ortodox de r.m.