VLAD VOICULESCU DECLANSEAZA “REVOLUTIA” NEOLIBERALA A MANAGEMENTULUI SPITALICESC/ Pacientii de boli cronice protesteaza fata de DIRECTIVA OBLIGATIVITATII DOSARULUI ELECTRONIC/ Problemele reale din sistem: pacientii de hepatita cronica si transplantul de plamani/ CUM ISI BATE JOC DE PROPRII CLIENTI O MULTINATIONALA PHARMA

23-11-2016 25 minute Sublinieri

vlad-voiculescu

Unul din lucrurile cele mai parșive pe care le poate face un politician (fie el un politician mai mic și mai nereprezentativ, cum este domnul Voiculescu, actualul ministru al sănătății) este acela de a amesteca chestii bune și chestii rele într-un act normativ care urmează a fi votat sau aprobat cu toate acestea la grămadă.

Astfel acum, când persistența guvernului actual la guvernare după momentul electoral este la fel de probabilă precum calificarea României la Cupa Mondială, oamenii se apucă să reformeze. Astăzi managementul spitalelor.

Întâmplător reformarea managementului spitalelor este, și după părerea mea, un lucru bun. Și, la fel ca oricine altul, cred că managerul ar trebui să fie competent, cinstit și să nu facă politică de nici un fel la locul de muncă (în afara politicii spitalului, desigur).

Că veni vorba de competență și de performanță, trebuie să ne amintim cu toții faptul că, sistemul nostru de sănătate fiind de fapt ca extracție, funcționare și cutume comunist, eficiența și performanța la noi se judecă diferit decât în America.

Pentru cei care nu cred că sistemul este comunist le voi atrage atenția că se bazează pe principiul socialist ”Luăm de la toți după posibilități și le dăm la toți după nevoi” ceea ce nu se poate practic, deci efectul este că nu prea dăm la nimeni mare lucru. Oamenii plătesc pentru sănătate prea puțin și din puținul pe care îl dau o parte este deturnată în scopul atingerii obiectivului dintotdeauna a elitei politice, respectiv cel mai mic procent de PIB pentru sistemul sanitar din Europa.

Eficiența la nivel spitalicesc în România în context nu se bazează, cum s-ar crede, pe diagnostice mai exacte, pacienți mai bine tratați, timpi de așteptare mai mici sau alte asemenea ci, pur și simplu, pe manipulare date statistice și de DRG, acoperirea curului la orice control, mimarea cât mai bună a interesului pentru pacienți cu minimalizarea costurilor de îngrijire ale acestora.

Un spital bine condus în zilele noastre produce bani din internări cât mai multe (eventual peste capacitatea fizică de a interna) a căror complexitate poate fi manipulată din calculator și care oferă cât mai puține analize scumpe pacienților.

Practic se măsoară, ca acum 50 de ani, realizărili la hectar și hectarele, nu pâinea de pe masa beneficiarilor.

În context sigur că un altfel de management și o altă viziune ar fi folositoare deși, probabil, nu ar merge decât o dată cu transformarea și punerea pe baze reale a întregului sistem.

Criterii de internare aplicabile fără limitări. Plata pe procedură, pe analiză și pe medicamentele folosite, și nu pe cine știe ce sumă arbitrară iese din înmulțirea internărilor cu complexitatea cazurilor (în viziunea australiană a DRG). Ambulator performant, decontat integral, pentru rezolvarea cazurilor care pot fi rezolvate fără internare. Și probabil multe altele la care eu nu mă gândesc pentru că eu nu am stofă de manager.

Dar la noi ar putea veni și cel mai tare manager din America, în fața sistemului nu ar putea decât să facă exact ce fac ai noștri.

În context ce s-a gândit dl Voiculescu să facă? Să tragă și el o măsură, acum la plecare.

Să nu mai fie domle oameni politici la conducere spitale (fapt care nu este neaparat rău, dacă nu am ști cu toții că probabil și pe viitor tot cu voie de la prefectură sau de la minister se vor face numirile).

Să nu mai fie cumetrii. Perfect asta, doar că nu pricep ceva; până acuma erau cumetrii și voi vă uitați la ele ca boii? Ce v-a ținut frate să intrați, fără ordonanță de urgență, ca un cuțit încins în unt, atunci când ați văzut cumetrii, legături mafiote cu firme, contracte oneroase și alte asemenea? Adică dați o lege de tip ”Nu mai fura, hoțule” cu aerul unei mari descoperiri personale când, de fapt, taman voi, guvernul și taman tu, ministrul sănătății, ar trebui să identificați și să dați afară, fără o lege nouă, pe managerii vinovați de asta?

Dar cel mai mult îmi place paragraful Tolontan al legii. Acea găselniță care sună : ”Până în acest moment, exista obligaţia managerilor din spitalele clinice de a fi cadru universitar sau medic primar. Această măsură îngrădea în mod nejustificat accesul la această funcţie …”.

Din nou precizez că nici mie nu îmi place prea mult gerontocrația și tirania câte unui Dom Profesor din sistem. Și că poate cineva, cumva, ar trebui să reglementeze mai clar anomaliile de la acest nivel.

Mai cred de asemenea că activitatea de management ar trebui să fie asumată ca o activitate în sine care nu merge în paralel cu cea medicală. Ca atare nu cred că cei care aleg să lucreze ca manageri mai trebuie să consulte sau să opereze în afara situației improbabile că, după ce au muncit ca niște robi în spital 8 ore pe zi ca să îl managerieze, mai au energia necesară să se ducă la vreun centru privat ca să își completeze veniturile oferind și servicii medicale.

Pe de altă parte însă, buni sau răi, ăștia sunt vârfurile medicinei. Medicii primari și cadrele didactice.

Ăștia sunt, cel puțin teoretic, măcar până vom inventa alt mod de măsurare și de apreciere a competenței medicale, cei mai buni. Așa că nu era absolut nimic nejustificat în a promova acești oameni în detrimentul celor care nu au atins nivelul lor profesional la conducerea instituțiilor medicale.

Posibil ca viziunea ministerială să tindă spre un sistem medical cârmuit de economiști, ingineri cu competențe în domeniu managerial, băieți deștepți cu școala vieții,  absolvenți ai cursurilor de management de la vreuna din facultățile din Deva sau ziariști implicați de la gazeta Sporturilor.

Eu personal sunt prea bătrân ca să simt că asta ar fi ceva bun și continui să cred că, în măsura în care se găsesc medici doritori să își asume managementul vreunei unități sanitare (și mirarea mea constantă este că se găsesc) aceștia ar trebui să o facă prioritar.

Poate mă înșel, poate nu.

Fapt este că genul acesta de schimbări necesită dezbatere și nu doar semnătura unui ministru efemer, aflat în plin proces de terminare a mandatului.

Aşa cum foarte bine sublinia prietenul meu, doctorul Constantin Cucu, într-un articol de ieri, “unul dintre lucrurile cele mai parșive pe care le poate face un politician (fie el un politician mai mic și mai nereprezentativ, cum este domnul Voiculescu, actualul ministru al sănătății) este acela de a amesteca chestii bune și chestii rele într-un act normativ care urmează a fi votat sau aprobat cu toate acestea la grămadă.” (http://medicalnet.ro/blog/kostea/or…)

Exact! În asta constă ticăloşia: vopseşti o ordonanţă de urgenţă cu principii frumoase, cu “la vară o să fie cald”, cu prevederi logice, benefice (cum ar fi transparenţa, reforma, publicarea proiectelor de management ale candidaţilor, unele aspecte legate de incompatibilitate etc.) pentru a impresiona sufletele candide din presă (una dintre reacţiile hilare prin patetism apare în fotografia din primul comentariu), dar strecori şi porcării inacceptabile (le vom trece în revistă în cele ce urmează). Scopul: acapararea managementului spitalicesc şi oferirea lui pe tavă unor companii care sunt de mult în aşteptare. Acelaşi fenomen care s-a încercat (deocamdată fără succes) cu SMURD-ul şi cu piaţa asigurărilor de sănătate. De asta a fost adus Vlăduţ, ce să facem?

1. Mai întâi să stabilim despre ce vorbim.

Prima remarcă se referă la o confuzie edificatoare pentru priceperea presei noastre de astăzi: Prevederea ca un manager de spital să fie cadru universitar de predare sau medic primar este în prezent valabilă numai pentru spitalele universitare. Cu alte cuvinte, ea operează la Cluj, Iaşi etc., dar nu la Codlea, Huşi, Tulcea…

2. Această prevedere este logică atât timp cât acele spitale sunt implicate direct şi decisiv în procesul de instruire al studenţilor şi rezidenţilor, iar managementul şi viaţa spitalicească, situaţia din saloane şi laboratoarele de investigaţii sunt influenţate masiv de acest aspect. Numai un “tehnocrat” poate crede că un spital universitar este ca o fabrică, mofturile precum demersul didactic fiind elemente secundare care pot fi programate după orele de “producţie”.

De altfel, profesorul Vasile Astărăstoae, fost Preşedinte al Colegiului Medicilor din România, iniţiase un proiect (destul de înaintat, dar care nu a fost dus la îndeplinire până ce autorul a fost neutralizat) de trecere a spitalelor universitare sub managementul unitar al universităţilor de medicină, cu atât mai mult cu cât majoritatea medicilor (în unele unităţi, exclusiv) sunt cadre universitare, iar majoritatea echipamentelor de investigaţie şi tratament sunt achiziţionate, de-a lungul timpului, aproape exclusiv din fondurile UMF-urilor, aparţinându-le, din punct de vedere contabil, acestora. Iniţiativa era justificată de necesitatea unei coordonări a tuturor spitalelor din centrele universitare pentru evitarea disfuncţionalităţilor legate de curiculă, orar, programe, dotări, circuit al studenţilor, rezidenţilor şi pacienţilor etc.

Ca exemplu, profesorul de chirurgie plastică Dragos Pieptu face un inventar al managerilor spitalelor ieșene: ”din 16 spitale, 3 ies din discuție (Militar, Mitropolie, privat); dintre cele 13 rămase, numai 4 au manageri UMF-isti, iar dintre cele 9 cu non-UMF-isti, 5 sunt conduse de economiști.” Domnul ministru Voiculescu vrea să-i excludă, deocamdată, pe cei 4 din 13 (16). Asta era problema sistemului medical românesc!

3. Deşi numeroase studii – în special din SUA, ţara cu managementul sanitar considerat a fi cel mai evoluat – arată că managerii medici sunt mai performanţi decât managerii economişti, “tehnocraţii” implantaţi insistă cu aducerea unui management extern pentru spitalele noastre. Proaspăta OUG nu numai că permite oricui să poată deveni manager, asta nu ar fi chiar o problemă, dar exclude cadrele universitare de predare prin prevederea că managerii vor putea preda sau opera doar după orele 16 (pînă atunci ocupîndu-se exclusiv de problemele de management). Cu alte cuvinte, stupizenia ajunge până la a considera că orarul universităţilor poate fi modificat, transformând studenţii la medicină în seralişti, astfel încât un director de curs sau un şef de lucrări să-şi ţină orele de curs şi stagiile după orele 16, de asemenea pacienţii care au ghinionul să fie ai managerului vor fi operaţi în fapul serii (!). Cine ar renunţa la meseria lui pentru a deveni manager? Poate un medic sau un profesor din cale-afară de tehnocrat! Acesta este un bun exemplu pentru utopia limitocrată a decidenţilor “de laborator” – şcoliţi sub clopote de sticlă şi fără legătură cu realitatea – care, deşi (poate) bine pregătiţi teoretic, nu fac faţă, din cauza lipsei de experienţă în viaţa reală, stârnind stupoare sau ilaritate la orice mişcare. Cui trebuie să lase locul actualii manageri care nu vor accepta să-şi facă meseria la ceas de seară şi nu vor mai participa la concursuri? Alo, Olanda, se aude?!

4. Spre deosebire de o uzină sau o bancă (domnule Voiculescu) ori un colhoz (domnule Cioloş) un spital nu are (sau, poftim, are în măsură infimă) griji privitoare la pieţe de desfacere, marketing, know-how, strategie de piaţă, creşterea productivităţii muncii etc., iar contabilitatea sanitară este extrem de simplă! Puteţi pricepe asta? Particularitatea managementului spitalicesc este că are drept dificultate majoră, predominantă, aspectele legate de resursa umană. Vă vine să credeţi sau nu, factorul uman, psihologia specifică a tagmei medicale joacă un rol determinant în buna funcţionare a unei unităţi spitaliceşti. Nu aprovizionarea cu tifon, nu repararea trotuarelor, nu văruirea saloanelor ori spălarea veceurilor (ca să vorbesc pe limba ministerială), nici măcar lupta permanentă cu furtul CAS la decontări nu sunt elementele determinante pentru un bun manager de spital, ci armonizarea relaţiilor dintre factorii umani, organizarea activităţii acestora, a circuitului bolnavilor, a secvenţializării gesturilor medicale. Ştiu că e greu, nu s-a învăţat asta la cursurile de scurtă durată ale London School of Economics. De asta sunteţi consternaţi când constataţi că (citez): “99% dintre managerii de mari spitale din Occident nu ar putea deveni niciodată manageri ai spitalelor noastre, pentru că nu sînt nici medici primari și nici cadre universitare în medicină”. Exact! Chiar dacă ar putea deveni, nu ar face faţă. Deloc. Din motivele expuse în acest paragraf. Pentru că spitalul universitar nu este unitate de producţie, dar mai ales pentru că sistemul medical românesc are încă unele particularităţi legate pregnant de specificul arealului. S-a mai făcut un pic de lumină?

5. Viziunea mecanicist-stahanovistă a tehnocraţilor este reflectată şi de prevederea aberantă ca funcţiile de şef de secţie să fie scoase la concurs. Cu alte cuvinte, un asistent universitar poate (dacă are cine să-i facă un proiect frumos colorat sau dacă are un unchi în industria pharma) să devină şeful (pe linie profesională!) unui profesor universitar, de la care, în urmă cu câţiva ani, a învăţat carte, cu care mai ieri a dat examen. Ce nu pricep roboţeii ăştia cu soft virusat este că şefia de secţie, ca şi directoratul medical, sunt funcţii profesionale, nu administrative (precum cea de manager): contează experienţa în meserie, reputaţia medicală, prestigiul academic, nu abilităţile comerciale ori organizatorice. În prezent, în spitalele universitare, funcţia de şef de secţie revine, cu avizul UMF-ului, medicului cu cel mai înalt grad universitar ori celui cu vechimea cea mai mare; nu avem asistenţi universitari (chiar geniali, ca domnul Baciu, propus iniţial ca ministru la Sănătate) care să fie şefi în secţiile în care există conferenţiari şi profesori (că nu degeaba şi-au obţinut aceste titluri). Viziunea paralitică tehnocrată este aşa: “Bă, şeful trebuie să organizeze, să rentabilizeze! El trebuie să fie economist de la Spiru Haret sau de la ecologişti, ca doamna Prună, nu figurant de ăsta, de la umefeu! Managerul trebuie să facă tabelaşe, de pacienţi să se ocupe şpăgarii, clar?!”

6. Şi prevederea ca managerul de spital să nu poată avea o funcţie în conducerea unui partid politic (iniţial, prevederea era flagrant neconstituţională: se interzicea inclusiv calitatea de simplu membru de partid!) este stupidă. Eu, în afară de Sorin Oprescu, nu am auzit de alt manager de spital care să fi avut şi o funcţie de conducere într-un partid. Dar nu văd care ar fi problema. Ca să nu mai vorbim că un şef de filială se poate suspenda fără probleme din acea funcţie pe perioada manageriatului, asta neinducând vreo protecţie faţă de eventualele influenţe “malefice” în deciziile manageriale. Mă rog, o tâmpenie. La fel ca şi interdicţia cu incompatibilitatea soţ-soţie în funcţiile de conducere ale aceluiaşi spital. Nu mai bine am îmbunătăţi sistemele de control? Că alea ar depista şi eventualele “şmecherii” pe care un manager le-ar face nu în favoarea rudelor, ci în favoarea prietenilor. Dar ofițeri acoperiți, precum în Justiție și presă, pot fi managerii de spital, domnilor tehnocrați? Nu stabilim și aici vreo incompatibilitate? Ca să nu mai câștige Siveco toate licitațiile pentru softuri care să nu funcționeze.

7. Ok, am înţeles, îi urâm, la grămadă, pe “profesorii doctori”, aceia care formează “Mafia din sănătate” (apropo, aş vrea să ştiu şi eu care sunt ăia, cu nume şi prenume, că toţi freelancer-ii vorbesc despre “hoţia” şi “tirania” profesorilor universitari de medicină la general, fără a particulariza, sfârşind prin tradiţionalul “Jos Arafat!”), chiar dacă tot ei ne scot rudele din necaz, tot ei fac de atâţia ani, din rahat, bici – pentru a menţine la suprafaţă şi în performanţă un sistem sanitar lovit din toate părţile, mai cu seamă în media -, în ciuda subfinanţării cronice intenţionate faţă de care niciun deontolog de ăsta slab şcolarizat şi prost informat nu protestează. Dar cine ne garantează că economiştii din import nu vor constitui şi ei mafia lor care să înlocuiască mafia existentă şi atotpotentă, “a halatelor albe”, a nemernicilor de profesori universitari corupţi şi dictatori, a dinozaurilor care “iau toate deciziile”, a “dumnezeilor fără Dumnezeu”? Cum ar fi o mafie conectată cu cea a industriei pharma… Asta e problema, că actualii manageri au nişte şcoală în spate, sau faptul că nu avem sisteme de control capabile de a stopa abuzurile sau corupţia indiferent de cine ar ocupa vremelnic o funcţie sau alta? Că omul e om, indiferent dacă-i medic, economist, ajutor de funcţionar la Erste Bank sau redactor cu problemele sanitare la HoitNews!

Postludiu: Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii a depăşit cu mult numărul modificărilor/amendărilor permise pentru a mai putea fi în vigoare. Din acest punct de vedere, modificarea repetată a acesteia capătă nuanţe de ilaritate juridică.

În realitatea de pe Facebook, clocotește reforma: o bătălie gigantică se duce cu baronii, bubuie bombele de presă, conspirații tenebroase pândesc vajnicii reformiști care luptă până la unu, unu și ceva, după care se odihnesc puțin, fiindcă seara au o sesiune de chat online.

Pentru puștii recenți, care descoperă în fiecare zi o revoluție devastatoare, cum este apa caldă din baie și gaura din covrig, ministrul Vlad V. Voiculescu pare a fi un adevărat titan, mai Titan decât parcul dintre Bd. Liviu Rebreanu, str. Lunca Bradului și intrarea Odobești.

De ce îi face presa statuie? E campanie, ordin, habarnamneală? Treaba lor. De ce îi fac jocul ipoteticii săi ”dujmani”, rectorii din Sănătate, baronii, oamenii sistemului, asta ar fi interesant de aflat.

Iată cum devine cazul:

Vlad V. Voiculescu a demonstrat că stăpânește bine tehnicile de PR. Când nu poți rezolva o sarcină simplă, când nu poți face ceva concret, îți identifici un inamic, de regulă unul aparținând unei minorități, inventezi pericole ascunse, la nivel macro, gigantice, și te bați cu ele, demonizând ”străinul”, ”trădătorul”, pentru a atrage masele de partea ta.

Concret: proiectele pentru spitale regionale din bani europeni n-au început. Niciun transplant pulmonar n-a fost realizat, în mandatul dlui Voiculescu. Situația medicamentelor lipsă n-a fost clarificată. Nu s-a făcut nimic pentru revitalizarea ANM, nici nu a pornit bătălia să aducem în țară Agenția Europeană de profil, evacuată din Londra după Brexit.

”Revoluție în managementul spitalelor”. Chiar așa?

În schimb, a fost rezolvată prin OUG problema conducerii spitalelor și a secțiilor din spitale. La cât se cunoaște în presă din declarațiile oficiale (dezbaterea, la tehnocrați, nu e necesară, ajung like-urile), mi se pare că nu e nimic nou sau revoluționar.

Conducerea spitalelor nu va mai fi încredințată doar universitarilor (ăștia sunt răii, corupții, baronii). Ok, dar încă din 2006 am avut directori de spital tanchiști, siderurgi, economiști ș.a. Pe de altă parte, cu zeci de instituții de control pe cap, cu ANI, cu presă, cu scandaluri, nici nu mi se pare că universitarii se mai bat pentru a conduce spitalele. E mai mult pe dos: după ce ajunge câte unul director sau secretar de stat vrea să intre în ierarhia universitară.

”Excludem politica din sănătate”. Zi să-ți zic!

Excludem politica din spitale prin OUG, se laudă guvernul! Cum e asta? Inițial s-a spus că nu mai au voie directorii să dețină carnet de partid, ceea ce era neconstituțional. În textul final a ajuns că nu mai au voie să dețină funcții de conducere în partide. Nu e rău, dar nici nu rezolvă nimic: de la Oprescu încoace nu-mi aduc aminte un șef de partid-director de spital. Așa zisa măsură reformistă dă bine pe Facebook, dar nu are o miză.

”Afinii de gradul patru”. Oi, oi, oi!

Urmează, în ordonanță, o serie de prevederi prin care se aruncă anatema conflictului de interese asupra directorilor de spitale, peste legislația ANI, până la afinii de gradul patru. Poate o fi legal, avocații și judecătorii știu mai bine, poate necesar, dar moral cum stăm cu conflictul până la afinii de gradul patru în cazul ministrului? Eu personal cunosc, din două surse, că nu este în relații bune cu vărul său, fost șef în industria de medicamente. Dar OUG pe care tocmai a publicat-o știe asta?

Habar n-ai tu!

Aceeași ordonanță se referă și la șefii de secții. La început, aceștia erau văzuți drept manageri, nu drept medici. Poate așa e în sistemul bancar, dar în spitale ideea este fundamental greșită. Secția de spital prestează activități medicale, deci nu poate fi condusă decât de medici. Altfel, e ca și cum ai pune un economist să conducă un batalion, în Armată. Cât despre ”deschiderea” pe care o oferă OUG în spitalele universitare, unde orice cadru didactic va putea fi șef de secție…susținerea arată doar că Vlad V Voiculescu nu cunoaște sistemul.

Adică, șeful de lucrări sau asistentul care va conduce secția unui spital universitar învață, la facultate, de la profesor, iar în spital îl conduce pe acesta cu mână de fier? Da, așa credeam și eu! Pe de altă parte, profesorii, mult prea ocupați, inclusiv cu activități didactice care cad sub incidența legislației ANI, nu se mai bat să conducă secțiile, ca pe vremuri. Dimpotrivă, s-a ajuns la unele spitale să nu existe candidați pentru șefia de secție. Reglementarea este, deci, prea puțin utilă și mult prea tardivă.

Mihaela Rădulescu, nursa din juriu

Cât privește susținerea concursului de management în fața publicului, aceasta este doar o manevră de PR: PR-ul ministrului, dar și al viitorilor candidați. Dacă tot e spectacol, să facem Românii au talent pentru spitale, cu vot prin sms și Mihaela Rădulescu, îmbrăcată în nursă, la pupitru.

Orodnanța servită pe post de reformă sanitară nu rezolvă însă două probleme fundamentale privind directorii de spitale: competența și motivarea. De exemplu, în cazul în care concurentul care se clasează pe primul loc nu se mai prezintă, automat devine manager cel clasat pe locul doi, dacă a luat notă de trecere. Deci, poți ajunge director cu nota cinci, dacă ai cheița de la spatele iepurașului care a concurat de fațadă.

În concluzie, nu pot să văd gestul unor rectori/directori de a polemiza cu ministrul pe tema acestei OUG decât ca parte dintr-o conspirație pentru promovarea lui Vlad Voiculescu. Uitați cum luptă baronii cu reforma! Mai contează că aceasta n-a avut încă loc?

  • DCNEWS:

Ordonanță manageri spitale. Ciuvică îl face praf pe Voiculescu: NESIMȚIRE

Guvernul a adoptat, miercuri, o Ordonanță de Urgență care îi privește pe managerii de spitale.
Modificările vizează, de exemplu, felul în care sunt numiți conducătorii spitalelor. Din acea ordonanță de urgență aflăm că se vor face licitații pentru posturile de manager ale spitalelor sau că un manager nu va mai putea fi și doctor decât după ora 16:00. De menționat că ordonanța de urgență a intrat în discuție fără dezbatere publică, totul fiind practic în secret.

Mugur Ciuvică a spus că este inadmisibil ce a făcut guvernul Cioloș.

”Ce mi se pare mie cel mai rău lucru este nesimțirea guvernului Cioloș de a da o Ordonanță de urgență cu o lună înainte să-și încheie mandatul, el fiind un guvern tehnocrat, neales direct de cetățeni. Vrea să reformeze sistemul sănătății… Nici măcar un guvern ales nu face o reformă cu o lună înainte de a-și încheia mandatul. Obama a făcut Obamacare în urmă cu patru-cinci ani, nu cu o lună înainte să vină Trump în locul lui. Este o chestie de bun simț. Nu schimbi radical niște legi într-o țară cu o lună înainte să pleci acasă. Acest guvern își permite să facă schimbări pe care niciun guvern politic din lume nu le-ar face”, a spus Mugur Ciuvică la Antena 3, în emisiunea “La ordinea zilei”.

“Vlad Voiculescu a ONG-izat Ministerul Sănătății, nu l-a politizat. El e tehnocrat-ONG-ist. Și-a adus toții colegii acolo. Ideea că un ministru venit de nicăieri, fără să se consulte cu nimeni, dă o ordonanță de urgență peste noapte prin care schimbă sistemul sănătății… este o golănie tehnocrată”, a mai zis Mugur Ciuvică.

  • DCNEWS: 

Bolnavii de hepatită, lăsați fără medicamente

Asociația Pacienților cu Afecțiuni Hepatice (APAH-RO) a transmis un semnal de alarmă privind încetarea contractului cost-volum care viza tratamentul cu interferon free pentru pacienții cu hepatită cronică C.

”Având în vedere ultimele declarații ale Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS) privind contractul cost-volum pentru tratamentul cu interferon free pentru pacienții cu hepatită cronică C, considerăm necesar ca situația să fie clarificată,” transmite APAH-RO,

”Potrivit reglementărilor în vigoare, în termen de ,,10 zile lucrătoare de la încetarea perioadei de valabilitate a contractelor cost-volum/cost-volum-rezultat […], pe site-ul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate www.cnas.ro se publică anunțul de reluare a procesului de negociere pe indicațiile/ariile terapeutice aferente medicamentelor pentru care au fost încheiate contracte de tip cost-volum/cost-volum-rezultat.” Acest anunț nu este publicat nici până la această oră, iar reprezentanții CNAS transmit mesaje contradictorii fără a clarifica procedurile pe care le au în vedere pentru continuarea asigurării tratamentului pentru un număr cât mai mare de pacienți diagnosticați cu hepatită cronică C,” se arată în comunicat.

Întrebările Asociației pentru Ministerul Sănătății

În vederea informării corecte a pacienților diagnosticați cu hepatită cronică C, solicităm reprezentanților Ministerului Sănătății și ai CNAS să facă precizările necesare privind următoarele chestiuni:

• Care sunt procedurile avute în vedere și care este orizontul de timp pentru reluarea procesului de negociere în vederea încheierii unui nou contract cost-volum?

• Care este perioada de timp estimată pentru încheierea negocierilor, respectiv pentru accesarea terapiei de către pacienți?

• Ce s-a întâmplat cu sumele la care se făcea referire ca fiind destinate pacienților cu hepatită cronică C (suplimentarea bugetului CNAS în urma rectificării bugetare din august 2016 prin rectificarea bugetară se vor asigura credite de angajament în valoare de 868,422 milioane lei, măsură ce va face posibilă extinderea tratamentului fără interferon al Hepatitei C pentru încă 10.000 de persoane)?  ea contractului cost-volum care viza tratamentul cu interferon free pentru pacienții cu hepatită cronică C.

Voiculescu, scandal transplant plămâni. Un medic l-a dat de gol pe ministru

Dr. Narcis Copcă, managerul Spitalului Sfânta Maria, l-a atacat crunt pe ministrul Sănătății Vlad Voiculescu, în direct, la Antena 3, în ceea ce privește scandalul transplantului pulmonar. Ministrul Sănătății a recunoscut că nu prea se pricepe la această chestiune, dar vrea să facă toate verificările care se impun.

Managerul Narcis Copcă a spus că bolnavii de plămâni, care sunt înscriși pe liste pentru transplant, așteaptă foarte mult pentru a pleca în străinătate, la operație.

De cealaltă parte, ministrul Vlad Voiculescu susține că statul român și-a asumat răspunderea ca atunci când sunt organele necesare, iar transplantul nu se poate face la noi în țară, bolnavii să meargă în străinătate.

“Corpul de control al ministrului a finalizat controlul pentru Agenţia Naţională de Transplant şi elaborează raportul, care va fi gata în şapte zile de acum încolo. Avem suspiciuni serioase că Spitalul Clinic “Sfânta Maria” a fost acreditat sub presiune politică, iar faptul că acum vedem atacuri dintr-o parte a eşichierului politic ne dă un indiciu despre ce presiuni politice vorbim”, a declarat ministrul Sănătății, Vlad Voiculescu.

Narcis Copcă, managerul Spitalului Sfânta Maria, reacție

“Este incredibilă neștiința acestui domn privind procedurile de transplant, costuri, precum și bunacuviință. I-am făcut o invitație scrisă, bărbătească, domnului ministru Voiculescu să vină și să rezolve problema. A zis că nu se pricepe la sistemul de sănătate și a trimis trei doctorițe, una din Craiova, una din Târgu Mureș și una din Iași, care iarăși nu știu cât se pricep la transplantul pulmonar. Uitați-vă despre ce prostii vorbim”, a zis Narcis Copcă.

“Luni, pneumologia de la Sfânta Maria, despre care ministrul Voiculescu spune că nu există, iarăși o minciună groznică, a trecut pe listă încă două persoane care vor fi transplantate pulmonar. Faptul că printr-un abuz în funcție, dânsul a tăiat, fără nicio explicație, Spitalul Sfânta Maria de la plata asiguraților… a dus la consecințe deosebit de grave însemnând trei aspecte: decesuri, agravarea stării de sănătate a celorlalți pacienți, iar al treilea aspect este distrugerea centrului de transplant multiorgan”, a mai zis managerul Spitalului Sfânta Maria la Antena 3, în emisiunea Oanei Zamfir.

“El nu are experiență medicală, nu înțelege ce se întâmplă în sistem, spune că noi nu suntem acreditați legal când guvernul a acreditat acest spital… Minte cu nerușinare când spune că a trimis Corpul de Control. Minte când spune că acum un an s-au făcut presiuni politice când noi am depus dosarul acum șapte luni”, a subliniat Dr. Narcis Copcă.

Mai mult, managerul Spitalului Sfânta Maria, Narcis Copcă, îl acuză pe Vlad Voiculescu că se face vinovat, indirect, de moartea unui pacient aflat pe lista de aşteptare a unităţii sanitare.

Conducerea spitalui Sf Maria a anunțat că îi face plângere panlă ministrului Sănătății, Vlad Voiculescu, pentru că nu se poate face transplant pulmonar în România. Acuzația ar fi de abuz în serviciu.

Managerul spitalului, Narcis Copcă, spune că s-ar face presiuni din partea ministrului Sănătății și că acesta ar trimite controale ilegale la instituția medicală pe care el o conduce.

Miza lui Voiculescu în scandalul transplantului pulmonar în România. Acuzațiile pacienților

Ministrul Vlad Voiculescu refuză să deblocheze suma necesară pentru realizarea primului transplant de plămâni din istoria României.
Transplantul pulmonar nu poate funcționa încă din cauze birocratice, din lipsa alocării fondurilor necesare pentru operațiile propriu-zise. În aceste condiții, românii sunt nevoiți să se adreseze unor clinici din străinătate pentru acest gen de transplanturi.

În context, Asociația Transplantaților din România, transmite că în secunda în care se acreditează primul transplant pulmonar, conform legii, nu mai ai voie să trimiți la spitalele din străinătate care înghit o groază de bani. Din comunicatul de presă transmis de ATR se înțelege că Vlad Voiculescu, prin faptul că nu lasă să se facă transplantul pulmonar în România, ar putea face jocul spitalelor din străinătate.

“Deoarece discuțiile în media au luat amploare cu privire la transplantul pulmonar și efectuarea acestuia în România, iar redacțiile de presă ne contactează pentru un punct de vedere, considerăm că este cazul să facem cunoscută opinia asociației cu privire la acest subiect.

ATR grupează și reprezintă pacienți cu toate tipurile transplant, cu arie de acoperire națională, iar asociația este implicată activ în promovarea și susținerea acestei ramuri de vârf a medicinei.

Trebuie să precizăm, că din momentul în care o unitate spitalicească din țară noastră a efectuat un transplant pulmonar, legea interzice finanțarea de către statul român a operațiilor de transplant pulmonar, dar și a monitorizării pacienților post transplant, în exteriorul țării”, transmite Asociația Transplantaților din România.

“Susținem de mai mulți ani necesitatea creării unui centru de transplant pulmonar în țara noastră din următoarele considerente:

– creșterea accesului la transplant pulmonar;

– accesul rapid la monitorizare și tratament în situații de urgență medicală a pacienților transplantați;

– scăderea costurilor atât că transplant, cât și că monitorizare;

– fructificarea experienței acumulate de medicii pneumologi din țara noastră.

Cu privire la acreditarea și efectuarea de transplant pulmonar la spitalul Sfântă Maria, pacienții sunt interesați de următoarele aspecte:

– dotarea blocului operator și a secției de ATI;

– condițiile de îngrijire spitalicească, recuperare și monitorizare;

– existența completă a corpului medical pe segmentele: operator, ATI, recuperare și monitorizare.

În acest context, așteptăm cu mult interes concluziile corpului de control al Ministerului Sănătății, poziția Agenției Naționale de Transplant și decizia Ministrului Sănătății”, mai transmite Asociația.

Vlad Voiculescu a precizat că joi a avut o întâlnire cu reprezentanți ai ANT și cu patru specialiști de la Eurotransplant, care proveneau de la centre din Olanda, Austria, Germania, Belgia, context în care s-a stabilit să fie realizat un audit în luna decembrie la Spitalul “Sfânta Maria”, dar și la un alt centru care se află “în competiție” cu acesta și care, la rândul său, dorește să facă acest tip de transplant. Potrivit acestuia, scopul este de a se asigura o opinie obiectivă asupra întregii situații, precum și de a avea recomandări pentru ca România să aibă un centru la standarde europene în domeniu sau un plan despre cum ar putea fi dezvoltat în perioada imediat următoare.

“Am decis să nu începem activitatea la acest centru în interesul pacientului român și nu în defavoarea lui”, a explicat ministrul Sănătății.

El a spus că, în prezent, pe lista de așteptare pentru transplant pulmonar la Viena se află 5 pacienți români.

“Un transplant pulmonar la Viena costă în jur la 120.000 de euro, asta include zborul cu avionul. De la ‘Sfânta Maria’ am primit o primă cerere pentru decontare care era undeva la 110.000 sau 120.000 de euro după care am rugat o justificare a costurilor, răspunsul dumnealor a venit nu în cuvinte, ci în alte cifre. Dintr-odată costa 80.000 de euro. (…) În acest moment sunt 5 pacienți pe lista de așteptare la Viena la AKH. (…) În general, durata medie de așteptare pentru un transplant pentru plămâni la Viena este de circa 12 luni. Este valabil pentru majoritatea centrelor”, a afirmat demnitarul.

Vlad Voiculescu a explicat că nu există în privința transplantului pulmonar “o exclusivitate” la clinica AKH Viena, iar pacienții pot să aibă mai mult oferte și de la alte clinici din străinătate. “Există 5-6 clinici în Europa la care se poate apela”, a arătat ministrul.

Pacienţii cronici cer retragerea obligativităţii dosarului electronic de sănătate, întrucât contravine dreptului la confidenţialitatea informaţiilor şi datelor medicale personale.

“Coaliţia Organizaţiilor Pacienţilor cu Afecţiuni Cronice din România a luat act cu îngrijorare despre faptul că toate informaţiile pacienţilor cuprinse în dosarul electronic vor fi disponibile tuturor celor din sistemul sanitar, fără stabilirea unor nivele de informare şi fără acordul pacienţilor. COPAC solicită imperativ Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate să reglementeze dosarul electronic în aşa fel încât informaţiile să poată fi trecute în dosarul electronic şi folosite doar cu acordul expres şi scris al fiecărui pacient în parte. COPAC solicită de asemenea eliminarea obligativităţii DES, întrucât contravine dreptului pacientului la confidenţialitatea informaţiilor şi datelor medicale personale”, afirmă COPAC într-un comunicat remis presei.

În opinia reprezentanţilor COPAC, accesul “neîngrădit” la informaţii legate de starea de sănătate actuală sau trecută poate conduce la stigmatizare şi discriminare, atât în zona serviciilor medicale, cât şi în zona profesională sau socială.

“Constatăm cu uimire că a fost gândit un dosar electronic, în teorie pentru a ajuta medicii şi pacienţii, în realitate fără nicio consultare cu aceştia. Aşa cum este gândit în acest moment, informaţiile pot fi văzute de orice cadru medical dintr-un spital sau dintr-un cabinet în care pacientul merge, fără nicio limitare. De aici până la a ajunge informaţiile la societăţile de asigurări, care vor refuza să asigure pacienţii cu riscuri, la angajatori sau făcute public este un singur pas, uşor de realizat”, se mai arată în comunicat.

Preşedintele COPAC, Radu Gănescu, a declarat că nimeni nu a solicitat părerea pacienţilor cronici şi “nu s-a gândit” la confidenţialitatea dintre medic şi pacientul său.

“Dacă medicii sunt obligaţi să treacă aceste informaţii în dosarul electronic şi ele pot fi văzute de toată lumea, nu mai putem vorbi despre o asemenea confidenţialitate. Solicităm retragerea proiectului realizat astfel fără nicio pregătire şi cu o discriminare flagrantă a pacienţilor şi realizarea împreună cu asociaţiile de pacienţi şi cele profesionale a unui proiect care să apere confidenţialitatea şi demnitatea pacienţilor”, a afirmat Gănescu, citat în comunicatul de presă. AGERPRES

Dosarul electronic de sănătate, deja obligatoriu în România, creează premisele unor derapaje etice fără precedent în sistemul sanitar, scrie Economica.net.

„Pacienții nu au dreptul să refuze nici includerea în dosar a unor informații care, dacă ajung pe mâna unor medici sau funcționari de rea-credință, le pot aduce grave prejudicii. Dosarul permite accesul furnizorilor de servicii medicale la informații sensibile despre pacienți: tulburări psihice, infectarea cu HIV, boli cu transmitere sexuală”, notează sursa citată.

Deși CNAS asigură că toate datele pacienților sunt securizate, realitatea arată că  softurile cu care se operează în dosarele electronice ale pacienților sunt extrem de vulnerabile în fața atacurilor electronice.

„În anul 2012, oficialii Spitalului Universitar Howard din Washington au recunoscut că informațiile medicale din dosarele electronice a peste 34.000 de pacienți ai spitalului au fost furate. Un funcționar al spitalului a avut acces la aceste informații și le-a salvat pe laptopul său. Câteva săptămâni mai târziu, același spital a anunțat că o funcționară a spitalului a abuzat de poziția pe care o avea în spital pentru a obține acces la numele și adresele pacienților, pe care ulterior le-a vândut”, arată Economica.net.

Sursa citată precizează că „Dreptul pacientului la intimitate și la confidențialitatea tuturor informațiilor legate de afecțiunea ar putea fi suprimat odată cu înregimentarea în sistemul dosarului electronic de sănătate”.

Articolul integral poate fi citit AICI.

Ultimele declarații ale primului tehnocrat al țării, Dacian Cioloș, și ale comunicatorilor PNL – USR cu privire la majorările salariale în Sănătate m-au convins că într-adevăr România este țara lui Urmuz, țara absurdului.

Domnul prezent și “viitor”

Prim-ministru, Dacian Cioloș, după ce a văzut că afirmațiile privind deficitul bugetar indus de creșterile salariale nu pot fi susținute cu argumente, mai ales că viitorul buget nu este nici măcar schițat, vine cu o nouă constatare: potrivit domniei sale, dacă ar fi acceptate aceste majorări, nu s-ar mai putea aloca 4 – 5% din PIB pentru investiții. Un asemenea argument i-ar putea influența pe unii dacă realitatea nu l-ar contrazice. În momentul în care a preluat funcția de Prim-ministru, în programul de guvernare și în buget era specificat că în 2016 vor fi cheltuite pentru investiții sume corespunzătoare a 4% din PIB. Acum când a trecut un an de zile și când mai avem o lună până la încheierea anului bugetar se observă că doar 1,3 – 1,6% din PIB au mers în investiții. Cu alte cuvinte bugetul se va închide cu excedent. Mai mult, aflăm cu uimire că Ministerul Sănătății va returna o sumă de 200 – 500 milioane (încă nu este precizat) la bugetul central deoarece nu a vrut să risipească acești bani pe proiecte care nu sunt prioritare sau nu sunt bine fundamentate (declarația domnului Vlad Voiculescu). Numai acest excedent ar acoperi pe 6 – 8 luni majorările salariale din Sănătate.

Mult mai absurzi (comici dacă nu ar fi tragică situația) sunt comunicatorii USR – PNL. Despre USR nu avem prea mult de comentat. Ei repetă precum papagalii cele susținute de domnul Prim-ministru Dacian Cioloș. De altfel, și programul lor nu cuprinde elemente de substanță în privința Sănătății. Când îi asculți, tinzi să îi dai dreptate lui Varujan Vosganian care le-a recomandat ca înainte de a salva România să salveze limba română pe care o siluiesc în mod constant cu accent englezesc sau franțuzesc. În schimb PNL-ul vine cu argumente proprii. În primul rând, au atacat legea la Curtea Constituțională din cauză că numărul de voturi exprimate ar fi fost cu 5 mai multe decât prezența în sală. Nu știu de unde au ajuns la această concluzie, dar e ridicol ca sub conducerea Robertei Anastase cei care au numărat cu o sută de voturi în plus, să devină deodată atât de exigenți. Al doilea lor argument, este că legea a fost votată de PSD – ALDE și în aceste condiții nu este bună. Vor veni ei cu o lege a salarizării unice și atunci vor rezolva și problemele celor din Sănătate. Potrivit acestora trebuie întâi să vedem ce inechități există în sistemul bugetar, să rezolvăm aceste inechități după care se vor majora și salariile în Sănătate. Ridicolul ajunge la sublim atunci când se contrazic sau când contrazic însăși programul de guvernare adoptat. L-am văzut pe domnul Bușoi cum explică că salariile medicilor se vor dubla, dar nu de la 1 august 2017, ci până în anul 2020. Pe cine să mai credem? Culmea absurdului am observat-o la un prezent și viitor parlamentar care ne spunea că medicii și asistentele medicale pot să mai aștepte deoarece prezenta lege reprezintă o mită electorală pe care medicii trebuie să o respingă și că până pe 11 decembrie guvernul și PNL-ul vor veni cu o lege a salarizării unice. O întrebare simplă: cine va discuta și va adopta o asemenea lege încât ea să devină funcțională în 2017? Cu alte cuvinte suntem luați de prosti și cred ei că putem fi manipulați. Același parlamentar își manifestă îngrijorarea că vom pune în pericol unitățile medicale private deoarece dacă se majorează salariile în sistemul public medicii vor migra din sistemul privat în sistemul public. La asemenea absurditate nu am ce comenta.

În concluzie, domnului Prim-ministru și celor de la PNL – USR le putem spune următoarele:

  1. Da, legea PSD – ALDE este o lege care a fost promovată din rațiuni electorale, dar fiind adoptată ea trebuie pusă în practică atât timp cât este foarte clar că poate fi susținută de buget.
  2. Poate pentru ei și pentru anumite categorii timpul nu contează. Pentru personalul din Sistemul de Sănătate care trăiește în aceste zile și are nevoi în aceste zile majorarea salariilor este un lucru important să se întâmple în prezent și nu până în anul 2020.

P.S.: Nu am văzut asemenea vânzoleala când s-au mărit pe ascuns salariile altor categorii profesionale. În acele situații PNL-USR nici nu auziseră de Curtea Constituțională. De ce acum? Poate pentru că e vorba de Sănătate și Educație declarate domenii prioritare? Declarate pentru că a declara nu te costă nimic.

Premierul Dacian Cioloş a declarat joi seara, în cadrul unei emisiuni la TVR, că el caută în România spitalul în care poate să aibă încredere, asumându-şi întotdeauna un risc când se internează.

“Sigur, caut spitalul în care să pot să am încredere. (…) L-am găsit, sigur că îmi asum şi eu întodeauna un risc, dar oriunde te duci la un spital îţi asumi un risc, important este să reducem acele riscuri care nu pot fi asumate de pacienţi şi trebuie asumate de stat sau de cei care gestionează spitalul respectiv. (…)”, a afirmat premierul, în cadrul unei emisiuni la TVR 1, întrebat dacă ar avea încredere să se interneze într-un spital din România.

Chestionat dacă după un an de zile a reuşit “să mai taie din capetele caracatiţei mafiote din sănătate”, premierul a susţinut că în sănătate sunt probleme pentru că legislaţia permite.

“Nu ştiu dacă pot să afirm că avem o caracatiţă mafiotă sau dacă asta caracterizează tot sistemul de sănătate, pentru că ar însemna să arunc un blam asupra celor mulţi care vor să îşi facă treaba. Acolo unde sunt probleme, măsurile pe care le luăm pentru a transparentiza procesul de decizie (…) tocmai de asta (sunt probleme-n.r.), pentru că se poate face, pentru că legislaţia permite sau interpretarea legislaţiei permite, pentru că sunt unii oameni care închid ochii la anumite ilegalităţi care se fac, pentru că există ambiguitate în procesul decizional”, a completat premierul Dacian Cioloş.

– Vreau să vă arăt cum firma Vitalaire escrochează pacienții și face evaziune fiscală!

– Pe ce vă bazați?

– Eu sunt cel care a falsificat actele!”Coordonator care a plecat din Vitalaire și s-a decis să vorbească

  • Reprezentanța din România a corporației franceze Air Liquide Vitalaire are sediul în Iași.
  • Ea derulează contracte cu toate cele 42 de Case de Asigurări de Sănătate județene.
  • Potrivit mărturiilor din interior, firma îi targetează pentru a-i executa în instanță pe bolnavii cei mai vulnerabili: are aproape 3.000 de procese împotriva clienților-pacienți!
  • Deși există nesfârșite plângeri de la oameni, nici una dintre autoritățile sanitare nu i-a ascultat pe pacienți!
  • Firma susține că ”cei de la Casa de Asigurări poartă responsabilitatea pentru acest număr uriaș de procese”.
  • Ziarul e în posesia documentelor de dublă contabilitate ale Vitalaire și începe azi publicarea lor.
  • #mergemdupăsistem

Investigație de Mirela Neag, Răzvan Luțac, Cătălin Tolontan și Raed Krishan (foto)

– Vitalaire ne-a impus să plătim 2.300 de lei pentru o restanță de câteva sute de lei!

– Cum ați ajuns să închiriați un aparat medical de la Vitalaire?
– Tatăl meu, tractorist de meserie, era cardiac și avea insuficiență respiratorie. Era obligat să folosescă un concentrator de oxigen. Vitalaire ni l-a închiriat. Și apoi ne-a dat în judecată.

– Ce ați făcut?
 Ce puteam face? Am plătit! Sunt niște mafioți!

– Cum se simte acum tatăl dumneavoastră?
 Sper că mai bine decât aici. A murit.

E una dintre miile de voci pe care statul român n-a vrut să le audă.

Bărbatul se numește Viorel Grigore și e băiatul lui Anghel Ciufu, din Lehliu Gară, județul Călărași.

Ciufu a folosit un aparat Vitalaire în anii 2013-2014.

S-a stins la 61 de ani.

O AFACERE CONSTRUITĂ PE EXECUTAREA DISCRETĂ A PACIENȚILOR

SC Air Liquide Vitalaire România SRL, după numele complet al firmei, este bine cunoscută în lumea medicală.

Dar e aproape neștiută în spațiul public.

Pentru că, deși numeroși pacienți au reclamat ani de zile la autoritățile medicale și la Protecția Consumatorului, ei au fost ignorați.

Astfel s-a asigurat discreția afacerii.

Ei vând sau închiriază aparate de oxigen pentru pacienții cu astm, cancer, silicoză, boli severe de plămâni, apnee. ”Ne adresăm bolnavilor cu suferințe foarte grave. Pentru clienții noștri, oxigenul este de neînlocuit. Speranța de viață a scăzut la câteva luni acum, dar asta din cauza Casei de Sănătate”, spune directorul general al firmei Lucian Bentu, într-o lungă discuție cu jurnaliștii Gazetei.

Au sediul în Iași și contracte cu toate Casele Județene de Sănătate.

”Avem înțelegeri cu 42 de Case de Sănătate. Și mă puteți cita: da, îi acționăm pe pacienții datori în judecată, dar din cauza celor de la CAS!”, spune avocatul firmei, Dragoș Bobu, care îl însoțește la interviu pe directorul Bentu.

MULTINAȚIONALA ARE ÎN LUME VÂNZĂRI DE 10% DIN PIB-UL ROMÂNIEI

Vitalaire este filiala din România a grupului Air Liquide, liderul mondial în domeniul gazelor pentru industrie, sănătate și mediu.

Corporația cu sediul în Franța atinge, în toată lumea, vânzări de 16,4 miliarde de euro în 2015, o sumă egală cu 10% din Produsul Intern Brut al României!

Majoritatea business-ului Air Liquide e în industrie, însă dispozitivele din sănătate, grupate în brandul Vitalaire, cresc vertiginos.

”Noi nu prea apărem în media. Este prima oară când dau un interviu”,spune directorul Bentu.

Oamenii din interior spun că anonimatul are un scop calculat la rece.

”Noi, reprezentanța Air Liquide Vitalaire din România, ne-am transformat, în tăcere, într-o afacere bazată pe executarea silită a oamenilor amărâți, neștiutori și, de multe ori, muribunzi!”Fost coordonator al Vitalaire, sursă a Gazetei

După o lungă perioadă în care a lucrat cot la cot cu ceilalți la coordonarea a ceea ce el numește”un sistem de fraudare a oamenilor fără apărare prin întocmirea de documente false”, un angajat important al Vitalaire decide să vorbească.

Omul a plecat din firmă, după ani de zile în care a ocupat poziții vitale și a avut acces extins la informațiile interne.

El spune că dispozitivele medicale sunt foarte bune, însă afacerea se bazează pe executarea silită a mii de oameni neajutorați.

”NU EXPEDIAM FACTURILE,  TOCMAI PENTRU CA OAMENII SĂ ADUNE DATORII!”

– De ce afirmați că afacerea Vitalaire se bazează pe executarea în tribunal a bolnavilor?
– Pentru că asta ni se spunea să facem! Deși prin contracte ne angajăm să trimitem facturile lunare către pacienți, noi suntem antrenați să nu îi avertizăm, tocmai pentru ca bolnavii să adune datorii. Abia atunci îi dăm în judecată.

– De ce abia atunci?
– Pentru că în anii de întârziere curg penalitățile.

– Cât sunt de mari?
– Penalitățile sunt de aproape 40% pe an!

– Dar bolnavii nu protestează?
– Foarte puțini. Majoritatea se conformează. Gândiți-vă, vorbim despre oameni grav bolnavi și fără posibilități. Suferinzi care nu se mai pot deplasa, care nu au acces la informație, care nu au avut probleme cu justiția în viața lor și se sperie.

– Despre câte procese vorbim?
– Nu știu, informația aceasta nu o aveam noi, ci doar șefii, dar sunt mai multe decât își poate imagina cineva.

”DA, AM INTENTAT APROAPE 3.000 DE PROCESE PACIENȚILOR”

Gazeta a centralizat, folosind portalul termene.ro, procesele intentate de Vitalaire.

Ziarul a verificat apoi un număr semnificativ de procese direct pe portalurile justiției și prin dialog om la om cu bolnavii.

Sau cu urmașii lor.

Pentru că și sursa, și directorul companiei au dreptate atunci când afirmă că mulți dintre clienții Vitalaire sunt cazuri disperate.

E o listă nesfârșită de oameni care s-au stins în câteva luni sau, maximum, într-un an, doi după semnarea contractului. Acum, potrivit șefilor firmei, s-a redus speranța de viață, pentru că cei de la CAS le decontează oxigenul doar pacienților aflați în stadiul 4 în anumite boli.

Apoi, în pasul următor, am confruntat cu oficialii firmei numărul de procese, rezultat din sursele publice. L-au confirmat!

”Avem aproape 3.000 de procese”, spun cei doi oficiali intervievați ieri de gsp.

Acțiunile în instanță împotriva clienților-pacienți sunt derulate prin casa de avocatură din Iași a lui Dragoș Bobu, prietenul directorului general Lucian Bentu.

Este o situație nemaiîntâlnită în domeniul sanitar din România: o firmă să acționeze în judecată aproape 3.000 de pacienți!

”Da, și noi am întrebat în jur și n-am mai găsit o astfel de cifră așa cum avem la Vitalaire, dar există explicații”, spune Bobu. […]/ integral pe tolo.ro


Categorii

1. ȘTIRI, Carduri electronice/ cipuri, Guvernarea electronica (E-GUVERNARE), Sistemul romanesc de sanatate, Vasile Astărăstoae

Etichete (taguri)

, , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

1 Commentariu la “VLAD VOICULESCU DECLANSEAZA “REVOLUTIA” NEOLIBERALA A MANAGEMENTULUI SPITALICESC/ Pacientii de boli cronice protesteaza fata de DIRECTIVA OBLIGATIVITATII DOSARULUI ELECTRONIC/ Problemele reale din sistem: pacientii de hepatita cronica si transplantul de plamani/ CUM ISI BATE JOC DE PROPRII CLIENTI O MULTINATIONALA PHARMA

  1. Pingback: EXODUL MEDICILOR – DE NEOPRIT/ Colegiul Medicilor din România si Avocatul Poporului: DOSARUL DE SANATATE INTRA IN CONFLICT CU PROTEJAREA DATELOR PERSONALE/ In noul proiect de lege propus de ministrul Voiculescu, VACCINAREA NU MAI E OBLIGATORIE. In
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Stirile zilei

Carti

Documentare