The Voice: “BIBLIA” POLITIC CORECTA, CARE A SCOS NUMELE LUI HRISTOS

21-04-2012 2 minute Sublinieri

Recent, a apărut în Statele Unite o nouă traducere în limba engleză a Bibliei numită „The Voice”, aşteptată de mulţi teologi şi creştini vorbitori de limba engleză. Traducerea a fost realizată din anul 2004 până luna trecută, de către Editura Thomas Nelson şi de către Societatea Biblică Ecclesia. Traducerea a apărut pe bucăţi, în 2009 a apărut Noul Testament The Voice, iar recent a fost publicată întreaga Biblie.

La celălalt capăt al lumii, în Pakistan, creştinii oprimaţi, persecutaţi, discriminaţi şi chiar ucişi pentru credinţa lor nu au dreptul să spună că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, că Dumnezeu este unul în Trei persoane: Tatăl Fiul şi Duhul Sfânt. Există chiar tribunale islamice care au condamnat folosirea cuvântului „Hristos” în societate. De asemenea la sfârşitul anului trecut, Autoritatea de Telecomunicaţii din Pakistan a interzis cuvintele “Iisus Hristos” din SMS-urile populaţiei, respingând trimiterea unor asemenea texte pe mobil.

Oare ce au în comun aceste două evenimente atât de diferite? Ei bine, traducerea engleză a Bibliei numită „The Voice”, realizată de profesori şi lingvişti creştini americani, înlocuieşte cuvântul „Hristos” cu „Cel Uns”, cuvântul „înger” cu „mesager”, „apostol” cu „emisar” etc. Traducerea „The Voice” amputează ireconciliabil sensul teologic al Scripturii de doctrina şi practica Bisericii Creştine, care a asimilat-o, comentat-o şi urmat-o timp de două milenii. Cuvântul „Hristos” nu este un simplu cuvânt, ci sediul central al unui univers teologic infinit, trăit de creştini şi populat de doctrina şi viaţa în Hristos. El înseamnă astăzi mult mai mult decât „Cel Uns”, pentru că S-a extins prin Duhul Sfânt în viaţa credincioşilor, iar invocarea numelui lui „Iisus Hristos” este centrală în spiritualitatea creştină – pentru a da un exemplu, vorbim despre rugăciunea inimii şi de toate rugăciunile Ortodoxiei, care fără cuvântul Hristos ar fi de neconceput. Traducerea aceasta încearcă, inconştient sau poate că nu, să extirpeze din sânul gândirii creştine inima ei semiotică, şi anume prezenţa prin invocare a lui Dumnezeu din viaţa creştinilor. O Biblie fără Hristos este o Biblie depersonalizată, redusă la absurd, asfixiată de minimalism şi terorizată de corectitudine politică anti-creştină. Aşa zişii teologi ai traducerii „The Voice” încearcă fără succes să accesibilizeze mesajul Scripturii transformând-o într-un text de lucru şi evitând cu laşitate orice senzitivitate necreştină.

În cealaltă parte a raportorului, înverşunarea cu care unele state exclud orice expresie a credinţei creştine arată că politica egalitaristă şi minimalistă a corectitudinii este pe moarte, ea nefiind respectată nici măcar în ţările ei de baştină de către necreştini. Indiferenţa faţă de Hristos şi ura împotriva Lui coexistă şi se contopesc până la urmă. Dispreţul afişat de unii oficiali europeni când aud despre rădăcinile creştine ale Europei şi violenţa împotriva creştinilor izvorăsc din aceeaşi matcă. Discriminarea pozitivă şi persecuţia sunt surori gemene. Secularizarea lentă şi dictatura anti-creştină au acelaşi scop: pierderea lui Dumnezeu din sufletele oamenilor şi înlocuirea lui cu un idol amorf şi muritor, care din nefericire (veşnică) nu poate dărui nemurirea.

„The Voice“, o variantă rescrisă a Bibliei, al cărei autor este David Capes, profesor de religie la Universitatea Baptistă Houston, din Texas, a şocat întreaga lume creştină, deoarece din această variantă a cărţii lipseşte numele Iisus Hristos.

Autorul a precizat, cu referire la controversatul său proiect, că această Biblie va fi pe înţelesul tuturor, deoarece oamenii nu mai au cunoştinţe biblice minime, cu toate că merg frecvent la biserică şi se consideră credincioşi. Mai mult, acesta spune că a scos numele Iisus Hristos din Biblie deoarece oamenii cred că Hristos este numele de familie, nu o titulatură.

„Majoritatea creştinilor şi a tinerilor cred că Iisus este numele de botez, iar Hristos este numele de familie. Astfel, am ales ca Iisus Hristos să apară în această Biblie doar sub numele de Iisus“, a spus David Capes. Acesta a adăugat că nici îngerii nu sunt prezenţi în carte, fiind înlocuiţi cu mesageri şi emisari, iar Iisus mai este numit şi „Regele eliberator“.Potrivit Washington Post, cartea începe cu descrierea Genezei, iar autorul cărţii doreşte ca oamenii să nu mai considere Biblia un text depăşit, ci unul actual. Cu toate că predă la Unviersitatea Baptistă, reprezentanţii Bisericii Baptiste nu acceptă această variantă a cărţii, ci folosesc Biblia Regelui James, care este considerată de ei ca fiind cea mai corectă traducere în engleză a Sfintelor Scripturi.


Categorii

Articolele saptamanii, Corectitudine politica/ Marxism cultural, Erezii, secte, rataciri, sminteli, inselari, scandaluri..., Preot Ioan Valentin Istrati

Etichete (taguri)

, , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

18 Commentarii la “The Voice: “BIBLIA” POLITIC CORECTA, CARE A SCOS NUMELE LUI HRISTOS

  1. Asta e abjectie! Niciodata nu mi-am imaginat ca asa ceva e posibil. Pur si simplu Il inlocuiesc pe Iisus Hristos cu nimic. Refuz sa cred ca unui om i-a putut da prin cap asa ceva. Aparitia unei asemenea absurditati a venit probabil numai din inspiratie satanica.

  2. Ah..:) O sa ma leg doar de filmulet, pe care doar o data l-am putut urmari, si nu din rea intentie. Luat in asamblu si facand abstractie de subiect, tonul pe care se vorbeste este f. ciudat, daca nu total a-uman, iar partea rationala nu se poate deduce in nici un fel — abia cand pare ca ceva din ce spun o sa aiba sens, schimba ideea intr-un mod total bizar. Iti da impresia ca vorbesc niste morti, iar asa ceva am mai auzit in documentarele National Geographic, Discovery, etc., atunci cand se invoca delirurile evolutioniste, sau cat de eficienta si frumoasa “s-a facut” natura. In fine, doar zic ca asa mi se pare.

    Altfel, i-as indemna pe oamenii astia sa inteleaga ca Biblia a fost extrem de bine pastrata si pusa punct de doua mii de ani. Doar daca esti extrem de tembel, sau te deranjeaza ceva din ea, o sa ai nevoie de o varianta atat de simplificata. Si nu ma refer la persoane bolnave (retard, etc.), ci la cei care sunt depasiti prin propria vointa, din invidie, etc.

  3. – si pana la urma ce a mai ramas sau la ce se rezuma cartea aceea ca Biblie nu e ,probabil un fel de roman gen Dan Brown ,daca Dumnezeu e scos din Biblie se mai poate numi Biblie ,cred ca acuma arata a roman S.F. …omul fara Dumnezeu nu e decat un animal nici macar rational si tinde spre fiara !!!

  4. Daca la musulmani nu ma surprinde ce fac, de la ceilalti…. nici nu stiu cum sa zic! Cum am spus in alta parte, au luat-o haisa de tot!

  5. Fereste-ma, Doamne, de prieteni, ca de dusmani ma feresc singura!

    Sunt atatea variante de biblii in lume, incat una in plus nu stiu daca mai conteaza. Din fata denaturarii cu rea-vointa a Adevarului, nu faci decat sa te indepartezi.

    Pericolul nu sta intr-o noua biblie, oricum s-ar numi ea sau de oricata reclama ar beneficia, ci in invaluirile celor ce se numesc pe sine ortodocsi dar raspandesc invataturi eretice.

    Rataciri, asupriri, prigoniri, toate au fost profetite si trebuiesc sa vina.
    Probabil ca acesta va fi si contextul in care crestinii se vor retrage rand pe rand din toate cele ale lumii.

  6. @carmen
    “Sunt atatea variante de biblii in lume, incat una in plus nu stiu daca mai conteaza”

    Sora, varinate sunt multe, dar pana acum, dupa cunostiinta mea, nu a existat nicio traducere care sa-L scoata pe Hristos (Mesia) din context….

  7. @Hrisanti
    Probabil ca doreste sa capteze atentia prin “originalitate”.
    Insa … punct ochit, punct lovit!

    Daca si mie a reusit sa-mi atraga/distraga atentia, atunci clar este o problema care trebuie rezolvata cat mai curand. Iar cine se gandeste ca are atentie distributiva, greseste. In rugaciune nu e loc de nimic altceva intre mine si Dumnezeu. (Poate doar de cainta sincera.)

    (Aproape de fiecare data cand incep rugaciunile mai devreme, adica inainte de a se culca toti cei ai casei, am de furca cu sonorul televizorului din camera alaturata care creste brusc in volum, cu nevoia continua de mine sau de lucruri din camera in care stau la rugaciune… intotdeauna exista acel “ceva” care incearca daca nu sa strice, macar sa tulbure putin clipa de rugaciune.)

  8. @ basil

    E mult mai rau decat Dan Brown. Daca urmaresti filmul realizezi ca autorii nu se interesau de o ” noua versiune de Biblie”, ci de una in bataie de joc pura. Daca urmaresti filmul, o sa vezi ca acesti indivizi nu au nimic in comun cu rasa umana.

  9. Frati administratori,

    Ma iertati, dar va rog lamuriti-va intr-o problema. Ce parere aveti despre aceasta miscare din Biserica noastra Oastea Domnului. Mie mi se pare ca ceva nu este in regula. Am vazut ca azi a fost Adunarea pe tara a Oastei, cu binecuvantarea Patriarhului. Dar eu cand ii vad mi se pare ca seamana cu cei din Martorii lui Iehova, au niste cantece si niste gesturi straine de Biserica noastra. Imi cer iertare, dar stiu ca ma puteti lumina in aceasta probema pe care mi-o pun de mai multa vreme.Multumesc.

  10. Doamne fereste, ce blasfemie!!!!! am avut senzatia ca ma uit la un promo al unei carti de basme 🙁 Nu pot sa cred asa ceva. Si duduia aceea atat de machiata citand din Proverbe… cum bine a sugerat cineva pe aici, dar mai mult decat atat, am impresia, uitandu-ma la acest filmulet de promovare, ca am iesit din sala unde urmaream o piesa de tipul Rinoceri de Eugen Ionescu,pentru a pasi direct pe scena…. 🙁

  11. @ maria:

    Complicat si amestecat… E exagerata comparatia chiar cu iehovistii (care nu sunt nici macar crestini), insa unele influente neortodoxe exista, cert, mai ales in anumite zone sau in anumite subgrupari. Din cate stim, se ocupa de ei Pr. Vasile Mihoc. Ideea este de a incerca intr-un fel recuperarea si pastrarea luor in interiorul BOR. Sunt si multi oameni buni, ravnitori si sinceri acolo, si nici nu credem ca ar trebui stigmatizati. Dar ar trebui sa se faca mult mai mult pentru formarea lor intr-un duh curat ortodox, pana la capat, si pentru ferirea lor de sirenele neoprotestante.

  12. Iertati-ma ca intervin, la mine la tara, din cauza faptului ca foarte multi oameni au fost atrasi in curtea adventistilor, preotul paroh a decis sa introduca la sfarsitul Liturghiei de duminica niste cantece pietiste pentru a atrage credinciosii mai mult catre biserica, pentru a-i implica, intr-un fel, in slujba. Majoritatea cantecelor provin, din cate am inteles, de la Oaste, dar fara niciun scop obscur.

  13. @ Anonyma:

    Exista si pricesne frumoase, si ortodoxe in text, depinde insa si cum sunt cantate. Acum nu stim daca asta e cea mai buna strategie. E trist cat de proasta este inca formarea credinciosilor nostri, din pacate.

  14. “Dar ar trebui sa se faca mult mai mult pentru formarea lor intr-un duh curat ortodox, pana la capat, si pentru ferirea lor de sirenele neoprotestante.”

    Ader, subscriu si achisez integral, total si complet la aceste spuse si remarci ale Admin-ului!

    Cea mai mare GRESEALA pe care au facut-o unii “reprezentanti” ai Conducerii Oastei Domnului este acea ca NU AU PROCEDAT (la timp…) ca Sfintii Parinti de la Sinoadele Ecumenice, care au SCOS in afara Bisericii “tulburatorii eretici” (nu pe oamenii simplii care erau “doar contaminati” de invataturi semieretice sau eretice integrale, si care au primit idei eretice din lipsa de stiinta si teologie curata si adevarata ortodoxa, ci Sfintii Parinti i-au scos din Via si Ekklesia Bisericii pe AGITATORII si TULBURATORII de mase…eretici, care au SMINTIT si NAUCIT (cu buna stiinta si in mod deliberat) oile Bisericii cele nevinovate, atragandu-si pedeapsa de care aminteste Domnul Matei 18,6-7)…

    DA! Asta nu au stiut sa faca fratii din conducerea Oastei LA TIMP!
    Si acum este ATAT DE GREU de a fi CURATATA Oastea, de “elemente” tulburatoare…fiindca acestea stau ascunse si “sar” in fata numai in momentul in care se organizeaza mari adunari si atunci merg la microfoane cand nici nu se asteapta nimeni si “fac surprize”, fara ca sa fie randuiti de organizatori sa vorbeasca sau sa cante sau recite poezii…
    Iar privitorii cred ca au fost pusi in mod intentionat de catre organizatori…

    Intr-un film regizat de Sergiu Nicolaescu, cred ca in “MIRCEA” un dregator turc spunea adresandu-i-se lui MIRCEA “…Of…de ai fi fost musulman…!”

    Tot asa ii spun si eu lui admin …”of…de ai fi fost “ostas”…cum ai fi ajutat cu vorba si prezenta “INDREPTAREA” lucrurilor catre fagasul curat de care ai vorbit…”

    Hristos a Inviat!

  15. Admin,

    Pricesnele sunt frumoase, oamenii le canta din tot sufletul… nu cred ca sunt eu indreptatita sa judec pe nimeni, iar miscarea Oastei Domnului chiar nu o cunosc deci habar nu am ce sa spun. Dar am intervenit pentru a sublinia faptul ca uneori, in anumite cazuri limita, dn cate stiu, cu binecuvantare de la superiori, preotii pot lua anumite decizii care poate ca nu se pliaza suta la suta pe traditia canonica daca ele (deciziile astfel luate) salveaza turma. Pana la urma, Mantuitorul ne-a invatat sa urmam spiritul Legii si nu litera ei, importante fiind si ascultarea si respectarea traditiei, dar si suflul interior si intentiile cu care omul actioneaza intr-o directie sau alta.

    Cat despre preotul despre care va vorbeam, Harul este cu dansul si multa lume a vindecat sufleteste cu rugaciunile si ostenelile lui, desi prin multe osteneli si dureri fizice si sufletesti i-a fost dat sa treaca!!!

  16. @ Anonyma:

    Am inteles mai bine acum. De acord!

  17. Printele Cleopa despre Oastea Domnului:

    Credinciosul: Dar despre „Oastea Domnului” ce-mi puteţi spune?
    Preotul: Grăitorul de Dumnezeu, gura lui Hristos şi marele vas al alegerii, dumnezeiescul Apostol Pavel, în multe locuri din epistolele sale ne arată că toţi creştinii care s-au botezat în numele Sfintei Treimi sunt ostaşi ai lui Hristos. Având în vedere acest lucru, el sfătuieşte pe ucenicul său, Timotei, să se lupte ca un adevărat ostaş al lui Iisus Hristos şi îi zice: Ia-ţi partea ta de suferinţă, ca un bun ostaş al lui Iisus Hristos (II Tim. 2, 3). Apoi, arătându-i că adevăratului ostaş al lui Iisus Hristos nu i se cade a se amesteca cu lucrurile şi deşertăciunile lumii, îi zice: Nici un ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, ca să fie pe plac celui care strânge oaste (II Tim. 2, 4).

    Ba şi mai mult, marele Apostol Pavel arată şi care sunt armele cele duhovniceşti ale ostaşilor lui Iisus Hristos şi-i îndeamnă pe efeseni să le ia asupra lor: Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare… Îmbrăcaţi-vă cu platoşa dreptăţii şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu (Ef. 6, 13–17).
    Şi iar îi spune lui Timotei: Luptă-te lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa veşnică la care ai fost chemat… (I Tim. 6, 12). Apoi arătându-i că şi el singur, ca un bun ostaş a lui Iisus Hristos, s-a luptat în viaţă, îi zice: Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea (a judecăţii de apoi), El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui (II Tim. 4, 7-8). Deci înţelege, frate, din mărturiile acestea ale Sfintei Scripturi că toţi creştinii sunt ostaşi ai lui Iisus Hristos şi dacă vor duce lupta cea bună şi după lege, vor lua cununa vieţii veşnice.

    Credinciosul: Aţi arătat din Sfânta Scriptură că toţi creştinii sunt ostaşi ai lui Iisus Hristos. Dar eu vă întreb: Când au devenit ei ostaşi ai lui Iisus Hristos?
    Preotul: De la Sfântul şi Dumnezeiescul Botez, căci atunci fiecare creştin botezat s-a îmbrăcat cu Hristos şi a devenit ostaş şi fiu al lui Dumnezeu după har (I Cor. 6, 11; Tit 3, 5; Gal. 3, 27). Aşadar înţelege, frate, că Biserica este mama noastră duhovnicească, ea ne-a născut pe noi la dumnezeiescul botez din apă şi din duh (Ioan 3, 5) şi de atunci suntem fii după har ai lui Iisus Hristos şi ostaşi ai Lui. Iar cum că de la Sfântul Botez am devenit ostaşi ai lui Iisus Hristos, arată şi rugăciunea cea de la Sfântul Botez, care, printre altele, zice: „Şi-l fă pe acesta (copilul care se botează) ostaş ales al lui Iisus”.
    Iar pentru a te încredinţa şi mai puternic în această privinţă, ascultă pe Sfântul Ioan Gură de Aur, care vorbind către creştinii care se botezaseră la Sfintele Paşti, zice: „Te-ai făcut ostaş al lui Iisus Hristos, ai luat mare putere, sabie ascuţită; cu ea împunge şarpele”. Apoi, arătând că Dumnezeu îngăduie ca şi după Sfântul Botez să se înfrunte creştinul cu ispita, spre a se încununa din luptă, zice: „Într-adevăr, Domnul putea să îndepărteze pe duşman (care ne luptă după botez), dar ca să cunoşti tu bogăţia darului şi măreţia puterii ce ai primit la botez, îl lasă pe el să se lupte cu tine, oferindu-ţi ţie multe prilejuri de a te încununa din lupte” .

    Credinciosul: Dar Oastea Domnului de azi, cum a apărut?
    Preotul: „Oastea Domnului” a fost o asociaţie creştină ortodoxă, la început aprobată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Cât timp această asociaţie a avut conducători buni, ea a adus folos Bisericii, căci foarte mulţi creştini părăseau imoralităţile, beţiile, fumatul, înjurăturile, desfrânările, hoţiile şi alte feluri de răutăţi care periclitau moralitatea publică.
    După ce însă a rămas fără povăţuitori buni şi învăţaţi, cei ce au rămas adevăraţi ostaşi ai lui Iisus Hristos şi bunii creştini s-au împuţinat. Mulţi din ei, din cauza lipsei de povăţuitori luminaţi şi necunoscând Sfintele Scripturi, dogmele, Sfânta Tradiţie a Bisericii Ortodoxe, nici învăţăturile Sfinţilor Părinţi, s-au rătăcit de la adevăr.
    Marele Apostol Pavel arată că ostaşii lui Iisus Hristos, dacă vor să se încununeze, trebuie sa se lupte după lege (II Tim. 2, 5). Iar dacă sunt ostaşi numai cu numele şi au părăsit practica tradiţională a Bisericii lui Hristos, apoi aceştia nu mai sunt «ostaşi» ai lui Iisus Hristos, ci dezertori şi oameni nelămuriţi în credinţă, care, în loc de folos, aduc pagubă Bisericii.
    Aici la noi vin preoţi de pe la multe parohii din diferite părţi ale ţării noastre şi se plâng de greutăţile pe care le fac unii din cei ce-şi zic „ostaşi ai Domnului”, deoarece – spun preoţii –, unii din „ostaşii Domnului” au trecut la sectari; alţii se adună singuri fără voia şi ştirea preoţilor din parohia respectivă; alţii defaimă cântările Bisericii şi zic că sunt greceşti şi vechi şi de aceea nu mai sunt bune azi, şi că numai cântările de la „Oastea Domnului” sunt bune. Alţii, din aşa-zişii „ostaşi ai Domnului”, vin în biserică dar nu fac semnul Sfintei Cruci, nu vor să ia sfânta anaforă, nu vor să se închine şi să sărute sfintele icoane şi alte multe abateri pe care nu le mai spun aici.
    Din aceste plângeri ale multor preoţi, vedem că mulţi din cei ce se socotesc că fac parte din „Oastea Domnului” se opun Bisericii Ortodoxe şi credinţei strămoşeşti a poporului nostru românesc, pe care noi am păstrat-o de la întemeierea Bisericii şi a neamului nostru. Noi nu trebuie să închidem ochii faţă de aceste abateri ale acelora care le place să se cheme „ostaşi ai Domnului”. Noi, cu credinţa noastră ortodoxă, pe care au păstrat-o din veac strămoşii noştri în frunte cu voievozii lor, am biruit toate necazurile şi furtunile vremurilor grele prin care a trecut neamul nostru şi de aceea trebuie să ţinem cu sfinţenie la dreapta noastră credinţă cea de totdeauna.
    De aceea rugăm stăruitor pe fraţii noştri preoţi, care au în parohiile lor „ostaşi ai Domnului” să se ocupe cât mai de aproape de ei şi să-i înveţe, când vin la biserică, rânduiala, dogmele, Liturghia şi toată Sfânta Tradiţie apostolică şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi. Numai aşa vor putea să-i facă pe ei adevăraţi ostaşi ai Domnului şi să-i aibă ca pe nişte adevăraţi creştini şi ajutători în misiunea lor preoţească.

    Mare plată vor avea acei preoţi care se vor osteni să ducă pe drumul cel bun al Ortodoxiei noastre pe aceia dintre „ostaşii Domnului” care se abat de la rânduiala unor buni fii ai Bisericii.
    Credinciosul: Am auzit că unii din cei ce-şi zic „ostaşi ai Domnului” fac adunări şi predică prin casele oamenilor, fără să ştie preoţii şi fără să rămână în legătură cu ei. Este un lucru bun acesta?
    Preotul: Nu este bun, fratele meu. Căci sfintele şi dumnezeieştile canoane nu dau voie mireanului şi nici chiar preotului să predice în public, fără de porunca episcopului locului. În dreptul canonic al Bisericii de Răsărit se scrie aşa: „Cu împuternicirea episcopului, şi preoţii pot să predice în biserică, dar episcopul le poate lua acest drept, când nu va fi convins sau va avea o îndoială asupra curăţiei credinţei lor”. Şi iarăşi zice: „Fără de împuternicirea episcopului, nimeni nu poate predica în biserică”.

  18. Pingback: IDOLATRIA AZI. Si prin ce se infiltreaza in adevarata credinta - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare