Voci critice față de autoritarismul sanitar. Franța: 250 de medici și cercetători acuză – „AL DOILEA VAL, O ABERAȚIE EPIDEMIOLOGICĂ. Este urgent să oprim escaladarea”/ Cercetători afiliați Oxford critică DOCILITATEA lui Boris Johnson față de massmedia și strategia Marii Britanii față de Covid-19/ VALUL TULBURĂRILOR PSIHICE – consecința izolării sociale
Sursă foto: https://www.forbes.com/sites/bernardmarr/2020/03/17/how-the-covid-19-pandemic-is-fast-tracking-digital-transformation-in-companies/
EVZ:
Oamenii de știință strâng rândurile: Începe lupta împotriva Dictaturii Sanitare
Constituită în urma unui apel lansat de Arhiepiscopul Carlo Maria Viganò, intitulat „Salvați Biserica și Lumea”, asociația profesională este constituită pe trei piloni: științific, etic și juridic, scrie LifeSiteNews.
Arhiepiscopul Viganò este fostul nunțiu apostolic în Statele Unite și una dintre cele mai puternice voci ale taberei conservatoare a Bisericii Catolice, motiv pentru care a fost marginalizat de Papa Francisc, care l-a trimis în misiune în Kosovo.
Viganò a denunțat în repetate rânduri abuzurile sexuale și neregulile financiare ale Vaticanului și a cerut renunțarea la curentul de liberalizare adoptat acum 60 de ani la Conciliul Vatican II, urmărind „adaptarea” la lumea modernă.
Comitetul științific al asociației italiene Vicit Leo cuprinde oameni de știință renumiți, precum specialistul în boli infecțioase Fabio Franchi sau Stefano Scoglio, nominalizat în 2018 la premiul Nobel pentru medicină.
Președintele său, Pierfrancesco Belli, specialist în gestionarea riscurilor clinice și de sănătate, a demarat recent o acțiune penală în justiție împotriva spitatului pentru mamă și copil din Verona.
Autoritățile spitalului, inflexibile, aplicând fără discernământ directivele OMS, au neglijat timp de ani de zile să semnaleze prezenta Citrobacter în clinică, fapt care a dus la infectarea a 96 de copii, dintre care patru au murit și nouă au suferit leziuni cerebrale.
Într-o altă localitate italiană, Rovigo, Vicit Leon își concentrează activitatea juridică împotriva oribilei practici de la naștere, cunoscute sub numele de manevra Kristeller, care produce leziuni atât bebelușului cât și mamei.
La Rovigo a început o anchetă împotriva personalului medical care practică această manevră.
Strategia Vicit Leo, care constă în a face presiuni în teren împotriva funcționarilor dictaturii sanitare, se bucură de un mare succes și se extinde cu rapiditate în lumea întreagă, scrie LifeSiteNews.
În ceea ce privește actuala pandemie, care a stat la originea creării asociației, Comitetul Științific al Vicit Leo atrage atenția că virusul SARS-CoV-2 nu a fost izolat până acum, nici descris sau evaluat și exercită presiuni asupra Comitetului Tehnico-Științific al guvernului italian pentru a produce dovezi științifice care să demonstreze izolarea virusului conform postulatelor lui Koch.
Aceste postulate, scrie LifeSiteNews, constituie norme științifice ale cercetării microbiologice, adoptate de multă vreme pe plan internațional, necesare pentru a identifica în mod corect un virus și a stabili dacă un microorganism provoacă sau nu o boală.
Pregătirea legitimă a unui vaccin nu poate fi întreprinsă fără identificarea și caracterizarea cu exactitate a materialului genomic care constituie un virus.
Ce laboratoare au izolat virusul? Unde este literatura științifică, validată de lumea științifică, care a publicat rezultatele?, întreabă Vicit Leo.
Cum este posibil ca măsurile de sănătate publică care promovează teste invazive să aibă vreo valoare dacă laboratoarele nu cunosc nici măcar caracteristice genetice care definesc noul coronavirus?
Pentru cei interesați, Asociația Vicit Leo poate fi contactată AICI.
SMARTRADIO:
Scrisoare semnată de 250 de cercetători: „Al doilea val este o aberație epidemiologică. Nu are sens să paralizăm societatea”
Aproape 250 de oameni de știință, cadre universitare și profesioniști din domeniul sănătății critică deriva politicii guvernului francez în domeniul sănătății. Ei cred că aceasta duce la interpretări greșite ale datelor statistice și la măsuri disproporționate. Și cere evaluarea cunoștințelor reale pentru a defini democratic o strategie de sănătate.
„În timp ce guvernul francez pregătește o nouă lege (a patra în 6 luni!) care extinde „regimul excepțional” care a înlocuit „starea de urgență”, Ministerul Sănătății a anunțat miercuri, 23 septembrie măsuri restrictive ale libertăților individuale și colective despre care susține că se bazează științific pe analiza epidemiei de coronavirus. Această afirmație este discutabilă. Din contră, credem că frica și orbirea guvernează, că acestea conduc la interpretări greșite ale datelor statistice și la decizii administrative disproporționate, adesea inutile sau chiar contraproductive.
Ce știm despre această epidemie și evoluția ei?
SARS-CoV-2 amenință în principal persoanele al căror sistem imunitar este slăbit de bătrânețe, sedentarism, obezitate, comorbidități cardio-respiratorii. Rezultă că prioritară este protejarea acestor persoane fragile: respectul pentru normele de prevenție și spălarea mâinilor sunt două dintre acțiunile cheie.
SARS-CoV-2 circulă în jurul lumii de aproximativ un an. Va continua să circule, ca toate celelalte virusuri care trăiesc în jurul nostru și la care ne-am adaptat treptat. Speranța de a face acest virus să dispară prin distrugerea vieții sociale este o iluzie. Unele țări, atât în Asia, cât și în Europa, nu au recurs la aceste practici medievale și nu se descurcă mai rău decât noi.
În ce privește evoluția, ideea unui „al doilea val” care reproduce vârful din martie-aprilie 2020 nu este o constatare empirică. Este o teorie catastrofistă rezultată din modele bazate pe ipoteze neconfirmate, anunțată în martie și scoasa din nou la fiecare etapă a epidemiei: în aprilie, în timpul așa-numitei „relaxări”, în mai înainte iesirea din izolare, în vară pentru meciurile de fotbal și din nou în această toamnă în fața unei creșteri a cazurilor care este cu siguranță semnificativă, dar lentă și plină de incertitudini de diagnostic. În cele din urmă, așa-numitul „al doilea val” este o aberație epidemiologică și nu vedem nimic care să poată fi serios comparat cu ceea ce am experimentat primăvara trecută.
Nu mai numărăm aceleași lucruri
În cele din urmă, vedem că, din motive dificil de definit (panică, presiune politică sau mediatică etc.), autoritățile franceze de sănătate nu sunt în măsură să stabilizeze o comunicare onestă cu privire la cifrele epidemiei. Mai presus de toate, au abandonat indicatorul fundamental, mortalitatea, pentru a-l păstra doar pe cel al pozitivității testelor, care nu poate să distingă subiecții bolnavi de cei vindecați. Această politică a cifrelor aplicată testelor duce la o nouă aberație constând în a fi surprinși de faptul că găsim astăzi mai mult din ceea ce nu căutam ieri. De asemenea, conduce la clasificări ale departamentelor sau regiunilor din zone mai mult sau mai puțin „periculoase” cărora le oferim culori frumoase care ascund fragilitatea și arbitrariul numărării: o regiune se va regăsi în „zona roșie” desi „există mai puțin de zece pacienți la terapie intensivă, o alta va avea toate restaurantele închise, fără a avea însă dovezi că sunt zone cu risc major. Toate acestea nu au sens.
Autoritățile sanitare nu iau în considerare viitorul exces de mortalitate din alte cauze majore de deces (cancer, boli cardiovasculare) pentru care îngrijirea este neglijată și nici faptul că unii dintre subiecții clasificați printre persoanele „decedate de Covid” sunt, de fapt, moarte din cauza unei alte patologii, dar clasificate drept Covid pentru că erau și purtători ai virusului. Studii recente arată că acest grup ar putea constitui până la 30% din decesele din Marea Britanie în ultimele săptămâni.
Acest mod de a număra tot mai mulți oameni „decedați de Covid”, de fapt afectați în primul rând de alte boli, este probabil explicația principală a faptului că, așa cum este scris integral pe site-ul INSEE: „De la 1 mai, Franța nu mai evaluează excesul de mortalitate comparativ cu 2019”.
Din toate acestea rezultă că nu are sens să paralizăm întreaga viața a societății, urmând raționamente care uneori sunt eronate chiar în premisele sale. Este urgent să oprim escaladarea, să acceptăm să revizuim cunoștințele noastre științifice și medicale, pentru a redefini democratic o strategie de sănătate care este în prezent în plin autoritarism.”.
Printre semnatari
Laurent Toubiana, cercetător epidemiolog la INSERM, director IRSAN
Jean-François Toussaint, profesor de fiziologie la Universitatea din Paris, fost președinte al Estates General of Prevention
Laurent Mucchielli, sociolog, director de cercetare la CNRS
Jean Roudier, profesor de medicină, reumatolog, director al INSERM UMRs 1097
Louis Fouché, medic, anestezist la Hôpital de la Conception
Olivier Lhoest, anestezist și medic la reanimare
Olivier de Soyres, medic la clinica Cedars
Elise Carpentier, profesor de drept public la Universitatea din Aix-Marseille
André Comte-Sponville, filosof
Christian Perronne, șeful departamentului de boli infecțioase al spitalului Garches, profesor la Universitatea din Versailles Saint Quentin-Paris Saclay
Anne Atlan, director de cercetare la CNRS, genetician al populației și sociolog
Alain Wurtz, profesor emerit de chirurgie toracică la Universitatea din Lille
Bernard Swynghedauw, biolog, director de cercetare emerit la INSERM
Catherine Gire, șefa secției de terapie intensivă și neonatologie la Spitalul de Nord din Marsilia
ContraMundum:
STRATEGIA ACTUALĂ A GUVERNULUI ESTE PIERZĂTOARE
de Carl Heneghan și Tom Jefferson
Va continua la nesfârșit acest ciclu: carantină, relaxare, restricții; carantină, relaxare, restricții? În modul de abordare a crizei, Boris Johnson și colegii săi au devenit extrem de docili față de media, speriați, sensibili la modele, temători la schimbări de opinie, și, ca s-o spunem drept, jenanți pentru toți cei care credeau că Marea Britanie este un far al gândirii raționale.
Și-a pierdut busola guvernul? Nu suntem siguri că a avut-o vreodată.
Săptămâna această, în cadrul întâlnirii sale anuale, Asociația Medicală Britanică (BMA) a deplâns lipsa de perspectivă a guvernului în privința sănătății publice, în timpul actualei pandemii și a propus o strategie de „cvasi-eliminare”. Mai pe șleau, ceea ce a propus BMA a fost „un sacrificiu pe termen scurt ca să evităm o carantină prelungită care în cele din urmă ar fi mult mai pernicioasă pentru sănătatea economiei noastre.”
În acest scop, BMA a înaintat o serie de măsuri. Acestea includeau mesaje mai bune, ținte pentru numărul de noi cazuri zilnice și săptămânale, urmărirea cazurilor în loc de a aștepta noi focare, și condiții clare pentru implementarea unor măsuri specifice suplimentare, atât la nivel local cât și național.
Toate acestea au fost încercate într-o formă sau ala ca parte din strategia „lovește cârtița” (referire la un joc pentru copii în care trebuie să lovești o țintă care apare din diverse găuri, prin extrapolare desemnează o abordare superficială – n.trad.), dar cu toate acestea numărul cazurilor crește. Așadar este „cvasi-eliminarea” o strategie viabilă câtă vreme implică multe din lucrurile pe care guvernul le face deja?
Este bine să ne reamintim că opțiunile noastre în lupta contra Covid-19 sunt limitate; o alternativă – eliminarea în întregime a bolii – este imposibilă. OMS a declarat că doar două boli au fost în mod oficial eradicate: una la oameni (variola), una la vite (pesta bovină). A încerca să eliminăm rapid Covid-19 nu reprezintă o opțiune serioasă.
Dacă nu putem să eliminăm Covid-19 de pe întreaga planetă, ar putea fi măcar încercată eliminarea bolii din anumite țări și regiuni? Asta ar presupune ceva ce ne lipsește în acest moment în Anglia: un răspuns guvernamental coerent. Dacă ar apărea așa ceva, atunci am avea o speranță: boli virale precum poliomielita au fost eradicate în multe părți ale lumii (deși în unele țări, precum Nigeria, boala este endemică). Eliminarea poliomielitei a necesitat un vaccin eficient și a fost posibilă deoarece oamenii sunt gazde singulare pentru virus. Aici apar veștile proaste: coronavirusurile sunt zoonotice și din acest motiv se răspândesc de la animale la oamenii ceea ce le face mai greu de eliminat.
De asemenea, știm puține despre coronavirusuri prin comparație cu alte virusuri. Există sute de agenți virali respiratorii, unii cunoscuți, alții necunoscuți precum Sars CoV-2. Ceea ce trebuie reținut despre toate virusurile respiratorii este că ele nu au din punct de vedere clinic trăsături distinctive astfel încât nu le poți distinge unul de celălalt. Ar fi un exercițiu futil din două motive.
În primul rând, nu există tratamente specifice licențiate (antivirale) sau măsuri preventive (vaccinuri) pentru oricare dintre acestea cu excepția gripei.
În al doilea rând, virusurile respiratorii produc probleme respiratorii diverse de la unele blânde (nas înfundat, răceala obișnuită) la unele grave (insuficiență respiratorie și moarte). Din fericire, cu excepția cazurilor grave, marea majoritate au propriile limite și până să ajungi la doctor deja ești pe cale de vindecare.
Timp de zeci de ani, majoritatea acestor agenți au fost fie ignorați, fie tolerați. Doar din când în când oamenii au luat cunoștință de impactul lor. Coronavirusurile au fost foarte puțin studiate și nume ca „paragripă” sau „virusul respirator sincițial” sunt necunoscute pentru cei mai mulți. Nu știm aproape nimic despre ecologia lor și modul de transmitere.
Covid-19 s-ar putea, totuși, să ne fi dat o mână de ajutor. Putem să ne folosim de această criză cu puțină organizare și cu obiective clare. Deși nu am avut o dezbatere deschisă și adâncă despre infecțiile respiratorii acute, există în mod clar un apetit pentru astfel de discuții. Observăm acum limpede cum infecțiile respiratorii acute au potențialul de a ne schimba viețile, produce daune în toate domeniile și îi pot ucide pe cei bătrâni.
Nu le putem eradica pentru că nu știm destule despre ele. Iar ignoranța noastră despre aceste virusuri poate exacerba problema: acțiunile noastre neinformate pot în fapt să accentueze răspândirea lor.
Așadar, dacă nu le putem înfrânge va trebui să învățăm să trăim cu ele în speranța că într-o zi umanitatea va scăpa de ele.
Între timp, trebuie să facem tot ce putem să ne bazăm pe dovezi și să umplem golurile din cunoașterea noastră. Atunci putem lua măsuri bazate pe o minimă dovadă științifică pentru a-i proteja pe cei vulnerabili în această iarnă și în cele care urmează.
Dar ceea ce este limpede este că abordarea curentă nu funcționează și nu este sustenabilă. Dacă vrem să încercăm să înfrângem Covid-19, avem nevoie neapărată de a accepta ignoranța noastră, a învăța mai multe despre virus și a folosi dovezile în favoarea a ceea ce funcționează, când și cum funcționează, pentru a controla impactul viral.
Carl Heneghan este profesor de medicină la Universitatea din Oxford. Tom Jefferson este cercetător la Universitatea din Oxford.
SMARTRADIO:
„Al doilea val de Covid-19” va fi cel al tulburărilor psihice. Impactul izolării și al restricțiilor
13 septembrie
Consecințele epidemiei de coronavirus, oricât de variate și diverse sunt, nu cunosc granițe. Ele sunt sanitare, desigur, dar și economice și sociale. Unii și-au pierdut job-urile, alții nu-și mai pot vedea rudele aflate în străinătate, mulți sunt în doliu. Alte consecințe, mai puțin vizibile astăzi, ar putea fi adăugate la această listă, cele psihologice și mentale.
Anunțul izolării a provocat inițial un val de panică. Acesta a durat mai mult decât se aștepta, a fost mai mult sau mai puțin plăcută, în funcție de individ. Apoi a sosit mult așteptata vacanță de vară. Dar la începutul lunii septembrie, epidemia pare să reînvie. Asta este ceea ce îi îngrijorează pe psihiatri, psihologi și psihoterapeuți.
„Efectele psihologice sunt uneori lente și întârziate. Cu toate acestea, epidemia continuă și, în acest context de stres semnificativ, există riscul consecințelor psihologice.”, a declarat Antoine Pelissolo, psihiatru, șeful serviciului de psihiatrie al spitalului Henri-Mondor, contactat de HuffPost.
Toți putem fi afectați
El spune că vede în prezent o creștere a numărului pacienților „care vin pentru prima dată la un consult, în unele cazuri pentru chestiuni foarte grave”. Același lucru susține și Gladys Mondière, psiholog și copreședinte al Federației Franceze a Psihologilor și Psihologiei (FFPP): „August este de obicei o perioadă liniștită a anului”. De data aceasta, însă, nu a mai fost. Psihologul clinic Samuel Dock, coautor al cărții „Noua stare de rău în civilizație”: „observăm o creștere a cererii în privința consultațiilor, este radicală”.
Este imposibil să știm dacă Covid-19 este motivul care i-a adus pe toți acești pacienți noi la un cabinet. Mai ales că nu există date privind starea psihologică referitoare la epidemie. Dar asta este constatarea pe care o facem. Și toată lumea, cu antecetente sau fără, este potențial afectată.
Gladys Mondière este de acord cu acest lucru. „Oamenii ca tine și mine, care se descurcă destul de bine, pot, în aceste circumstanțe, să fie complet zdruncinați în funcționarea lor. Chiar și cineva care este „bine” poate avea probleme cu anxietatea pe termen lung”, spune ea.
Schimbarea reprezentărilor
Pentru a explica importanța capitală pe care această epidemie o poate avea asupra sănătății mintale, Samuel Dock susține că virusul a efectuat o schimbare reală în privința reprezentărilor noastre.
Amenințarea unei boli ne amintește un lucru: corpul nostru este sortit să dispară, nu suntem nemuritori”, spune el.
Nu numai că ne putem îmbolnăvi în orice moment, dar trebuie să ne miscam într-un spațiu care a devenit „periculos”. „Cei din jur au devenit potențiali vectori ai virusului, ne poate infecta”, spune Samuel Dock. „Cealaltă ființă, de obicei garantul pactului social, a devenit un antagonist.”, continuă el.
Incertitudine prelungită
La această schimbare de paradigmă se adaugă incertitudinea cu care ne confruntăm. „Oamenii adoră ceea ce este tangibil și de înțeles, funcționarea lor este alcătuită din rutine, totuși suntem într-o situație de incertitudine, cu informații succesive care uneori se bat cap în cap”, indică Gladys Mondière, referindu-se la evoluția recomandărilor legată de purtarea unei măști de la începutul crizei. „Nici o persoană, nici măcar un medic, nu știe ce să facă. Evident, asta creează anxietate.”, adaugă ea.
„Incertitudinea este principalul motor al tulburărilor de anxietate, care pot duce la depresie.”, potrivit lui Antoine Pelissolo.
Specialiștii în sănătate mintală văd o creștere a tulburărilor psihologice. „Unii oameni au deja reacții de fobie, alții vor avea anxietate, insomnie, chiar și depresie” – Samuel Dock.
Depresii, stres posttraumatic
„Vacanța s-a încheiat, munca se reia, ne putem aștepta în câteva săptămâni la un echivalent al stresului post-traumatic”, spune Gladys Mondière. Diferența, cu coronavirusul, este durata acestuia. Comparativ cu un eveniment traumatic, o epidemie are loc în timp. „Dar vor exista o mulțime de asemănări: fobii, frica de contaminare. Acestea sunt, desigur, doar ipoteze, pentru moment”.
În prezent este, într-adevăr, imposibil să știm ce consecinte ar fi putut avea primul val de Covid-19. Dar, pentru Antoine Pelissolo, „tot ce știm despre perioade de criză socială prelungită se va aplica și acum. Dar anumite mecanisme îi vor fi specifice: incertitudinea cu privire la sănătate, sentimentul de amenințare”, explică el.
Trebuie luate în considerare și consecințele sociale, precum pierderea locurilor de muncă, despre care „știm că sunt factori declanșatori ai patologiilor”, adaugă psihiatrul.
Gladys Mondière se teme și de epuizări profesionale. „Munca de acasă nu a fost pregătită, unii nu mai știu cum să distingă sfera profesională de cea privată, iar întoarcerea la muncă se face în condiții drastice”, a spus ea.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
După atâta pseudostiinta despre virus, o abordare științifică medicala serioasa este mai mult decât necesară, dublata de abordarea juridica aferentă.