SUPRAESTIMARE PRIN TESTARE? Epidemiologul Carl Heneghan de la Oxford critică actualul sistem de testare PCR. „Pozitiv” poate însemna și când încărcătura virală e prea mică pentru ca virusul să fie transmis/ NYT: majoritatea persoanelor care au fost testate POZITIV pentru COVID-19 au cantități INSIGNIFIANTE de virus/ Covid-19 și moartea medicinei clinice așa cum o știm
EVZ:
Covid-19. Testele ar putea indica un virus mort. Studiul care ar putea schimba toate teoriile
Testul principal utilizat pentru diagnosticarea coronavirusului este atât de sensibil încât ar putea fi preluarea unor fragmente de virus mort din infecții vechi, spun oamenii de știință.
Majoritatea oamenilor sunt infecțioși doar timp de aproximativ o săptămână, dar testul ar putea ieși pozitiv și după câteva săptămâni.
Cercetătorii spun că acest lucru ar putea duce la o supraestimare a scării actuale a pandemiei.
Unii experți spun că nu este sigur cum se poate produce un test fiabil care să nu riște să omită anumite cazuri.
Profesorul Carl Heneghan, unul dintre autorii studiului, a spus că, în loc să dea un rezultat „da / nu” bazat pe detectarea vreunui virus, testele ar trebui să aibă un punct limită, astfel încât cantități foarte mici de virus să nu declanșeze un rezultat pozitiv.
El crede că detectarea urmelor de virus vechi ar putea explica parțial de ce numărul cazurilor crește, în timp ce internările în spital rămân stabile.
Centrul de medicină al Universității din Oxford a analizat dovezile din 25 de studii, în care specimene de virus din teste pozitive au fost puse într-o cutie Petri pentru a vedea dacă vor crește.
Această metodă de „cultură virală” poate indica dacă testul pozitiv a preluat virusul activ care se poate reproduce și răspândi sau doar fragmente de virus moarte care nu vor crește în laborator sau la o persoană.
Cum este diagnosticat Covid?
Testul de tamponare PCR – metoda standard de diagnostic – utilizează substanțe chimice pentru a amplifica materialul genetic al virusului, astfel încât să poată fi studiat. Eșantionul de testare trebuie să treacă printr-un număr de „cicluri” în laborator înainte de a putea fi identificat un virus sau fragmente ale acestuia
Risc de fals pozitiv
Dar când faci un test pentru coronavirus, primești un răspuns „da” sau „nu”. Nu există nicio indicație despre cât de mult virus a fost în eșantion sau despre cât de probabila este o infecție activă.
O persoană care are o cantitate mare de virus activ și o persoană cu resturi de fragmente dintr-o infecție deja eliminată, ar primi același rezultat – pozitiv – al testului.
Prof. Heneghan, academicianul care a văzut o ciudățenie în legătură cu înregistrarea deceselor, si a determinat Public Health England să își reformeze sistemul, spune că dovezile sugerează că infectivitatea coronavirusului pare să scadă după aproximativ o săptămână.
El a adăugat că, deși nu ar fi posibil să se verifice fiecare test pentru a vedea dacă există virus activ, probabilitatea rezultatelor fals pozitive ar putea fi redusă dacă oamenii de știință ar putea afla unde ar trebui să fie punctul limita de testare.
Acest lucru ar putea împiedica oamenii să primească un rezultat pozitiv pe baza unei infecții vechi.
ActiveNews:
N.Y. Times: 90% dintre cei testați pozitiv cu COVID-19 NU sunt contagioși. Nu trebuie izolați sau monitorizați
New York Times a constatat că până la 90% dintre persoanele care au fost testate pozitiv pentru COVID-19 au cantități atât de insignifiante de virus încât nu trebuie să fie izolate sau monitorizate.
„Majoritatea acestor persoane nu sunt susceptibile de a fi contagioase, iar identificarea lor poate contribui la blocaje care împiedică găsirea la timp a celor care sunt contagioși”, se arată în articolul publicat de NY Times.
În esență, „supratestarea” cauzează „blocajele”, dar, cu toate acestea, soluția celor de NYT la problemă este mai multă testare.
Publicația a recunoscut că „în ceea ce poate fi un pas în această direcție, administrația Trump a anunțat joi că va achiziționa 150 de milioane de teste rapide”.
Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC) a emis îndrumări conform cărora nu toată lumea ar trebui testată.
Oamenii care ar trebui să fie testați, spune CDC pe site-ul său, sunt cei care prezintă simptome de COVID-19, au avut un contact strâns cu cineva cu simptome COVID-19 și persoane cărora li s-a cerut sau a fost solicitat să facă teste de către furnizorul lor de asistență medicală.
“Dacă sunteți testat, ar trebui să vă auto-carantinați / izolați acasă în așteptarea rezultatelor testelor și să urmați sfaturile furnizorului dvs. de servicii medicale sau ale unui profesionist din domeniul sănătății publice.”
În Statele Unite, au fost anunțate aproape 6,2 milioane de cazuri de coronavirus și 187.524 de decese.
Cu toate acestea, săptămâna trecută, CDC a publicat o constatare conform căreia doar 6% din decesele atribuite COVID-19 au inclus noul coronavirus ca singură cauză pe certificatele de deces.
Aproximativ 94% dintre cei care au fost considerați că au murit din cauza COVID-19 au avut alte „comorbidități”, se spune pe site-ul CDC.
Printre acestea s-au numărat gripa și pneumonia, insuficiența respiratorie, boala hipertensivă, diabetul, stopul cardiac, insuficiența cardiacă, insuficiența renală, leziunile intenționate și neintenționate și otrăvirea.
R3Media:
Covid-19 și moartea medicinei clinice, de Prof. Carl Heneghan & Tom Jefferson
Când eram studenți la Facultatea de Medicină am fost învățați să privim fiecare pacient cu starea sa proprie.
Am fost învățați să facem o istorie a pacientului: să punem întrebări despre problemele sale din trecut, despre medicamentele pe care le ia și despre neplăcerile din prezent; să facem un consult fizic și să facem un plan de management care să includă acele teste care să ne permită să reducem marja de diagnostice posibile. După aceea venea tratamentul.
După ce învățam să facem toate acestea, ni se acorda titlul de doctor – eram în mod profesionist învățați, licențiați și reglementați pentru a face procedurile descrise mai sus. Acest model de practici care are o lungă istorie poartă numele de medicină clinică.
Dar care este impactul coronaviruslui asupra acestui mod încercat și testat de a face lucrurile?
În ultimii 30 de ani, medicina clinică a cunoscut două dezvoltări importante.
Prima a fost recunoașterea importanței pacientului în toate acțiunile noastre. Doctorii au devenit agenți inofensivi între pacienți și „sistem” dând cele mai bune sfaturi cu putință, reducând incertitudinile și direcționând acțiunile, când era nevoie, pe baza interpretării unui set complex de circumstanțe ale fiecărui pacient în parte.
A doua a fost avansul luat de medicina bazată pe dovezi (EBM) sau recunoașterea faptului că indiferent ce cale de acțiune se alege ea trebuie să se bazeze pe cele mai bune și la zi dovezi științifice. Când există incertitudini ele trebuie să fie comunicate pacientului.
Pacientul aflat în centrul practicii medicale și EBM au fost integrate lin în medicina clinică.
Comunicarea, parteneriatul, munca în echipă, „menținerea încrederii” au devenit părți esențiale ale bunelor practici medicale – ghidul fundamental care descrie ceea ce înseamnă să fii un bun doctor. A interacționa eficient cu alții și a te asigura că toate îngrijorările sunt luate în calcul, și mai presus de toate grija pacientului, erau primele noastre îndatoriri.
Epidemia de Covid-19, însă, a dus la un recul al medicinei clinice, al importanței pacientului și al medicinii bazată pe dovezi.
Consultațiile au devenit mai greu de făcut, iar ignorarea bolilor infecțioase de bază a făcut ca spitalele să fie văzute ca niște centre de infecții cu pacienți care se tem să meargă la spital sau să-și facă programări. Teama pacienților a fost alimentată de modele matematice care își propun să prezică viitorul, de folosirea masivă și improprie a testelor care nu pot să distingă între cei care sunt infectați și au nevoie de izolare de cei care mai au reziduuri inofensive de viruși.
Pacientul a devenit un prizonier al unui sistem care îl etichetează „pozitiv” fără ca noi să știm cu siguranță ce înseamnă acea etichetă.Doctorii au fost complet ocoliți în mașina de luat decizii biotehnice care astăzi pune și raportează diagnosticul.
Cum rămâne cu medicina bazată pe dovezi în toate acestea? Afluența de studii asupra coronavirusurilor, care înainte erau foarte puțin studiate, ar indica o creștere uluitoare a cunoașterii pe care o avem, însă doar câteva dintre acestea ne contribuie cu adevărat la o mai bună înțelegere.
În mod evident, multe studii sunt niște încercări de tipul „și eu” în care cercetătorii încearcă să-și lipească numele de pandemie. Un bun exemplu îl reprezintă numărul de analize cu privire la dovezile despre măști, apărute în ultimele trei luni. După știința noastră sunt 15, dar cu toate acestea, numărul experimentelor publicate legate de eficiența măștilor în transmiterea Covid-10 este până în acest moment zero.
Guvernele iau o serie de măsuri contradictorii și derutante, cu durată de viață foarte scurtă, pe măsură ce apare următoarea criză. Este din ce în ce mai clar că dovezile sunt adesea ignorate. A te ține la curent înseamnă a fi ocupat în permanență, iar avansul ultimilor 30 de ani în cel mai bun caz a fost pus în așteptare.
Datoriile unui doctor bun includ a lucra în parteneriat cu pacienții pentru a-i informa cu privire la ce doresc sau au nevoie într-o modalitate pe care o pot înțelege, respectându-le drepturile, pentru a ajunge la decizii cu privire la îngrijirea și tratamentul lor. Trebuie să se știe cum va decurge acest lucru, dacă nu îți poți vedea doctorul, mai ales dacă tot ceea ce ai la dispoziție este să aștepți la o coadă pentru a primi un răspuns.
Și, în cele din urmă, ce reprezintă „un test bun”? Noi credem că este testul care îl ajută pe doctor să limiteze incertitudinea cu privire la originile și managementul problemei tale.
Articol tradus din The Spectator.
Când am mai făcut teste pentru anticorpii altor patogeni, în anii trecuți, eu sau alte persoane pe care le cunosc, rezultatul a fost negativ, deși anticorpii existau trecuți în tabelul cu rezultate. Adică era un interval în care cifrele erau prea mici ca să fie interpretate ca pozitive. Numai peste un anumit nivel, precizat în tabel, rezultatul era considerat pozitiv. Am făcut chiar exudat faringian și nazal unde interpretarea rezultatului era trecuta “negativ”. De ce în cazul altor viruși sau bacterii exista un interval negativ și doar cifrele peste o anumită limita sunt interpretate ca rezultat pozitiv, iar în cazul C19 nu mai exista acest interval negativ și ORICE REST DE MATERIAL ORGANIC ESTE INTERPRETAT CA POZITIV? Asta nu contravine chiar asupra corectitudinii metodei/tehnicii de determinare?
@miriam
,,De ce în cazul altor viruși sau bacterii exista un interval negativ și doar cifrele peste o anumită limita sunt interpretate ca rezultat pozitiv, iar în cazul C19 nu mai exista acest interval negativ și ORICE REST DE MATERIAL ORGANIC ESTE INTERPRETAT CA POZITIV? Asta nu contravine chiar asupra corectitudinii metodei/tehnicii de determinare?”
Ba da, contravine FLAGRANT, dar nu mai este luat în considerare de către nimeni dintre factorii politici de decizie din lumea întreagă, nu doar din România !!! Sunt cât se poate de intrigat cum de nu observă aceste lucruri măcar cei din Sfântul Sinod al BOR, dar și al celorlalte Biserici ortodoxe surori, pentru a putea lua o decizie în acest sens, de luminare a drepcredincioșilor din cuprinsul patriarhiilor lor…Este foarte DUREROS pentru noi toți, este o senzație de lăsare în părăsire a dreptcredincioșilor de către arhiereii lor !!!