Voci critice față de autoritarismul sanitar (2). Mihaela Firsirotu despre CIUDATUL VAL DOI/ Experți de la Oxford, Harvard și Stanford: „Actualele politici de carantinare produc EFECTE DEVASTATOARE asupra sănătății publice”/ Epidemiologul Marcel Tanner din Elveția, șeful comisiei anti-Covid: UN NOU LOCKDOWN TREBUIE OCOLIT CU ORICE PREȚ/ Mitul „controlării virusului”

Lapresse.ca:

CIUDATUL VAL DOI AL COVID-19

Yvan Allaire*, PhD. MSRC, Mihaela Firsirotu**, PhD

Se numește „conspiraționist” cel care face prea multe legături între fapte disparate, fără legătură unele cu altele. Dar, atunci, cum ar trebui să numim pe cineva care nu face suficiente legături între fapte care sunt totuși corelate sau convergente? Naiv, lipsit de curiozitate, poate?

Acest text este conceput pentru cei care se regăsesc între acești doi poli. Am putea să-i numim sceptici, să-i înzestrăm cu această calitate indispensabilă a minții științifice.

În ceea ce ne privește, am făcut totul pentru a ne înspăimânta, pentru a ne menține anxietatea, pentru a ne îngrozi, pentru a ne închide în propriul apartament, am ieșit pe furiș, mascați, distanțați de orice altă formă umană. Am ascultat afirmațiile funeste, am văzut fețele sumbre ale purtătorilor de cuvânt ai guvernului.

Din nefericire lecturile proaste și un vechi reflex de profesor de statistică de odinioară au semănat îndoiala în mintea noastră. Am citit, ne recunoaștem vina, un document secret, un fel de samizdat, cu titlul înșelător „Datele COVID-19 în Quebec” dintr-o sursă cu acronimul INSPQ (Institutul Național de Sănătate Publică din Quebec!).

Acest document pretinde că conține toate statisticile privitoare la pandemie. Cu toate acestea, studiul datelor lui a aruncat mintea noastră într-o îndoială cvasi-pascaliană cu privire la acest al doilea val și a ridicat multe întrebări la care birocrația medicală și politică ar trebui să răspundă.

Astfel:

1. „Dovada” incontestabilă că ne aflăm în mijlocul celui de-al doilea val provine din creșterea numărului de teste pozitive: săptămâna 7 septembrie : 1825 teste pozitive; săptămâna 14 septembrie : 2748 teste pozitive; săptămâna 21: 3601 teste pozitive. Aceste cazuri pozitive vor avea „eventual” ca rezultat spitalizări și decese! Al doilea val incontestabil? În timp ce la apogeul epidemiei, au fost efectuate 136 438 de teste în luna aprilie din care 21.664 (sau 15,8%) s-au dovedit a fi pozitive, constatăm că, între 1 și 25 septembrie, au fost efectuate 337 785 de teste și doar 8.214 (sau 2,4%) au fost pozitive. De la începutul lunii septembrie, s-au efectuat de două până la trei ori mai multe teste decât în ​​orice moment de la începutul pandemiei. Să ne imginăm că rata pozitivă a lunii aprilie s-ar fi menținut aceeași în septembrie, în acest caz ar fi fost observate 53.000 de teste pozitive în septembrie! Creșterea numărului de “cazuri” este rezultatul creșterii exponențiale a numărului de teste cu o incidență în scădere a cazurilor pozitive, ori este într-adevăr aceasta indicația unui al doilea val? Acest procent în scădere de teste pozitive (admițând că nu există nici un fals pozitiv) nu este oare un indiciu că Covid-19 se retrage? Rata mai mică de cazuri pozitive din Ontario poate reflecta acest fenomen de resorbție progresivă. Nu cumva decesele sunt principala cauză a fricii pe scară largă și justificarea măsurilor extreme? Cu toate acestea, știm că această pandemie a fost catastrofală pentru persoanele în vârstă din CHSLD-uri și din reședințele pentru bătrâni unde se numără morții cu miile, iar autoritățile vor trebui să dea o explicație în cele din urmă. Dar această pandemie a costat viața a doar 30 de persoane cu vârsta sub 50 de ani! Ultima dată când o persoană cu vârsta sub 40 de ani a murit de Covid-19 în Quebec a fost pe 29 mai.
2. Un al doilea val ciudat. În perioada 1 – 26 septembrie, 52 de persoane au murit în Quebec ca urmare a Covid-19. Toți acești oameni aveau 70 de ani și mai mult (de fapt 40% 80-89 de ani și 31% 90 de ani și peste) și mai mult de 60% dintre acești oameni trăiau în CHSLD-uri și în reședințe pentru persoane în vârstă.
3. Mai rău încă, în timp ce în aprilie 30,7% din testele pozitive au provenit de la persoanele sub 40 de ani și 28,4% de la persoanele de peste 70 de ani, se dovedește că în septembrie 55,3% din testele pozitive provin de la persoane cu vârsta sub 40 de ani și doar 10,7% de la persoanele cu vârsta de 70 de ani și mai mult. Deci, o mulțime de cazuri noi pozitive se asociază persoanelor cu un risc foarte scăzut de deces.
4. Să vedem datele pentru 27 septembrie, ora 16:00, în timp ce ne pregătim să repunem în aplicare o serie de măsuri coercitive: 750 de teste pozitive din 23.905 teste (sau 3,1%); 1 deces; 212 de persoane spitalizate în tot Quebecul (cu 4 mai puține decât în ziua precedentă); 37 de persoane la terapie intensivă (cu 4 mai puține decât în ziua precedentă).
5. În fața acestor date bine cunoscute (sau așa ar trebui să fie), cum se poate justifica această prelungire și intensificare a argumentelor fricii și a măsurilor coercitive? Se invocă creșterea testelor pozitive care lasă să se prevadă supraaglomerarea spitalelor și recrudescența mortalității. Cu 212 de persoane spitalizate în prezent și 37 la terapie intensivă (mai puțin decât în ziua precedentă, în timp ce testele pozitive sunt în creștere)! Argumentul forte: să admitem că tinerii (și cei mai puțin tineri) nu fac forme grave de Covid-19, dar dacă nu controlăm boala la tineri, aceștia vor infecta persoanele vulnerabile. Dacă autoritățile cred într-adevăr acest lucru, ar trebui să direcționeze măsurile preventive și campaniile publicitare înspre obiectivul limitării contactului „tinerilor” cu persoanele vulnerabile.

Să ne amintim, iar experiența din Quebec mărturisește acest lucru, că organismul american – Centrul pentru Controlul Bolilor (CDC) a stabilit probabilitatea de supraviețuire a unei persoane cu Covid-19 în funcție de vârstă după cum urmează:

Vârsta 0-19 — 99.997%

Vârsta 20-49 — 99.98%

Vârsta 50-69 — 99.5%

Vârsta 70+ — 94.6%

Este datoria responsabililor politici, la curent cu datele incontestabile, să justifice continuarea sau intensificarea măsurilor dăunătoare pentru sănătatea mintală, pentru economia, pentru bunăstarea generală a cetățenilor din Quebec.

Parlamentarul Pascal Bérubé îl chestionează pe premierul din Quebec, François Legault

A doua zi după declararea unui nou val al pandemiei Covid-19 și luarea deciziei de închidere a sectorului restaurantelor și cel cultural în anumite regiuni provinciale, opoziția din Parlamentul Québec-ului, în persoana șefului interimar al PQ (Partidul Qubecois) Pascal Bérubé, îl chestionează pe premierul guvernului din Québec, François Legault în legătură cu informațiile și datele care au stat la baza deciziei luate. Pascal Bérubé îi cere premierului François Legault să facă publice avizele scrise primite de la Institutul de Sănătate Publică, precum și orice alte date care au stat la baza deciziei de închidere.

Pascal Bérubé :

Domnule președinte, a guverna înseamnă a alege iar în vremuri de pandemie deciziile guvernului CAQ implică sănătatea noastră, economia noastră, libertatea noastră. Ieri, prim-ministrul a luat decizii importante care vor avea un impact foarte negativ asupra sectorului restaurantelor, asupra sectorului cultural și asupra capacității noastre de a frecventa aceste două sectoare importante pentru cultura quebecheză.

Astăzi, dr. Mylène Drouin, directoarea Institutului de Sănătate Publică din Montreal, indică faptul că ea nu ar fi luat această decizie, că ea nu a dat această recomandare. Așa că vreau să înțeleg și nu îi voi cere prim-ministrului astăzi să-mi răspundă, îi cer să autorizeze ca cele două rapoarte pe care i le-a transmis directorul Sănătății Publice pentru a lua deciziile pe care le-a luat să fie făcute astăzi publice în beneficiul publicului din Quebec.

Prim-ministrul François Legault :

Domnule președinte, de șapte luni am purtat discuții în fiecare zi, chiar de mai multe ori pe zi cu responsabilii de la Sănătatea Publică, există o parte care este administrată de Dr Massé, o parte este administrată de Dr Arruda și nu a fost o decizie ușoară închiderea restaurantelor, închiderea teatrelor. Așa că, ne-am consultat și am luat decizia cea mai puțin rea, dar este o decizie importantă. Există un număr  important de cazuri care se adaugă în fiecare zi, există acum spitalizări, decese care se  adaugă. Cred că astăzi, dacă vă uitați la noile date,  (vedeți că) a fost decizia corectă de luat, dar nu există niciun raport de la Sănătatea Publică.

Pascal Bérubé :

Pentru a crea adeziunea este important să fie împărtășite informațiile. Îi cer premierului să ne împărtășească avizele pe care le-a primit pentru luarea unor astfel de decizii care au un impact asupra societății în Quebec. Aflu că nu există o notificare scrisă, așa cum am aflat și că nu există procese verbale ale acestor ședințe de la începutul pandemiei! Pe ce se bazează prim-ministrul când ia deciziile dacă niciun raport de sănătate publică nu îi cere să facă acest lucru, cine îl consiliază?

Prim-ministrul François Legault :

Domnule președinte, există o celulă de criză care se întâlnește în fiecare zi, chiar de multe ori pe zi. Avem opinia oamenilor care lucrează în rețeaua de sănătate, avem opinia Sănătății Publice, avem și opinia regiunilor de alertă roșie, de exemplu, în Chaudière Appalaches unde trebuiau luate decizii care nu se puteau tranșa cu cuțitul și, prin urmare, există un schimb care are loc între diferiții membri ai celulei de criză. Apoi, repet ceea ce am spus adeseori, nu există nicio recomandare de la Sănătatea Publică pe care să nu o fi respectat.

Pascal Bérubé

Domnule președinte, nu aceasta este chestiunea. Vreau să știu pe ce document scris (se bazează), pe ce aviz ne angajează Guvernul Quebecului sănătatea, economia și libertatea înainte de a lua decizii? Dr. Arruda a afirmat mai devreme că există documente de lucru, ni se pot împărtăși măcar acestea. Aș dori ca și prim-ministrul să ne împărtășească un anumit număr de confidențe, nu într-o serie-web aici în camera albastră. De ce se iau asemenea decizii care nu au la bază niciun document scris care să poată fi găsit?

Prim-ministrul François Legault

Dle președinte, situația se schimbă în fiecare zi, în fiecare dintre cele 17 regiuni din Quebec, așa că informațiile pe care le avem dimineața se referă la situația cazurilor de spitalizare, decese, echipamente etc. etc și pe această bază avem discuții, printre altele cu Sănătatea Publică și încercăm să luăm cele mai bune decizii. Trebuie luate rapid, nu există timp pentru a scrie rapoarte săptămâni de zile. În fiecare zi există decizii de luat.

R3Media:

Trei experți de talie mondială în boli infecțioase, de la Harvard, Oxford și Stanford, scrisoare deschisă împotriva lockdown-ului: Cei care nu sunt vulnerabili ar trebui lăsați imediat să-și continue viața în mod normal

Trei experți de talie mondială în boli infecțioase de la de la Harvard, Oxford și Stanford au inițiat și semnat o declarație privind modalitățile de protejare a populației de coronavirus.

Mai precis, ei se pronunță împotrivă lockdown-ului și menținerii carantinei până la apariția unui vaccin, argumentând „se va produce un rău ireparabil, iar cei mai săraci vor fi loviți în mod disproporționat de aceste măsuri”.

Scrisoarea deschisă inițiată de cei trei experți a fost semnată deja de peste 1.600 oameni de știință din domeniul medical și peste 1.800 de practicieni medicali.

Vă oferim, mai jos, declarația integrală în traducerea R3Media. Rugăm pe cei care preiau traducerea să citeze în mod corespunzător:

În calitate de epidemiologi și oameni de știință din domeniul sănătății publice avem o îngrijorare serioasă față de consecințele vătămătoare din punct de vedere fizic și psihic ale politicilor Covid-19 predominante, și recomandăm o abordare pe care noi o numim Protecție Concentrată.

Provenind atât de la dreapta cât și de la stânga politică, cu origini diverse, ne-am dedicat carierele protejării oamenilor. Actualele politici de carantinare produc efecte devastatoare asupra sănătății publice atât pe termen lung cât și pe termen scurt asupra sănătății publice. Consecințele pentru a numi doar câteva includ: rate scăzute de vaccinare la copii, înrăutățirea stării bolnavilor de inimă, mai puține screeninguri pentru cancer, deteriorarea stării psihice, ceea ce va conduce la o mortalitate în exces mai mare în anii următori, cei din clasa muncitoare și membrii mai tineri ai societății fiind cei mai afectați. A-i ține pe elevi departe de școală reprezintă o gravă nedreptate.

A menține aceste măsuri până când un vaccin va fi gata va produce un rău ireparabil, iar cei mai săraci vor fi loviți în mod disproporționat de aceste măsuri.

Din fericire, înțelegerea noastră a virusului este din ce în ce mai bună. Știm că vulnerabilitatea în fața unui deces provocat de Covid-19 este mii de ori mai mare pentru bătrâni și bolnavi decât pentru tineri. Într-adevăr, pentru copii, Covid-19 este mai puțin periculos decât multe alte boli comune, inclusiv gripa.

Pe măsură ce crește imunitatea în rândul populației, riscul de infecție pentru membrii societății, inclusiv pentru cei vulnerabili, scade. Știm că toate populațiile globului vor atinge în cele din urmă imunitatea de turmă – i.e. punctul de la care rata de noi infectări este stabilă – și că asta poate fi ajutată (dar nu este dependentă) de un vaccin. Scopul nostru ar trebui, deci, să fie de a minimiza mortalitatea și răul social până când atingem imunitatea de grup.

Cea mai rațională abordare de a echilibra riscurile și beneficiile când vrei să atingi imunitatea de grup, este de a le permite acelora care au un risc minim de deces să trăiască în condiții normale pentru a-și clădi imunitatea în fața virusului prin infecția naturală și de a-i proteja pe cei care au riscul cel mai mare. Numim asta Protecția Concentrată.

A adopta măsuri pentru a-i proteja pe cei vulnerabili ar trebui să fie obiectivul principal al răspunsurilor în fața Covid-19. Pentru a da un exemplu, casele de bătrâni ar trebui să folosească personal care a dobândit imunitate și să facă frecvent teste PCR ale celorlalți membri și ai vizitatorilor. Rotația cadrelor ar trebui minimizată. Pensionarii ar trebui să primească bunurile de consum și alte obiecte esențiale acasă. Când este posibil, ar trebui să întâlnească membrii familiei afară, mai degrabă decât în casă. O listă completă și detaliată de măsuri, incluzând regulile în privința caselor în care trăiesc mai multe generații, poate fi implementată și este în abilitatea și capacitatea experților din domeniul sănătății publice.

Cei care nu sunt vulnerabili ar trebui lăsați imediat să-și continue viața în mod normal.

Măsuri simple de igienă, precum spălatul mâinilor și a sta acasă când ești bolnav ar trebui practicate de toată lumea pentru a reduce pragul imunității de grup. Școlile și facultățile ar trebui deschise pentru predarea față în față. Activitățile extracuriculare, ca sportul, ar trebui reluate. Adulții tineri cu risc scăzut ar trebui să lucreze normal, mai degrabă decât de acasă. Restaurantele și alte afaceri ar trebui deschise. Artele, muzica, sportul și alte activități culturale trebuie să continue. Oamenii care au un risc mai mare pot participa dacă doresc, în timp ce societatea ca tot se bucură de protecția oferită celor vulnerabili de cei care au construit imunitatea de grup.

4 octombrie 2020

Semnează:
Dr. Martin Kulldorff este profesor de medicină la Harvard University, biostatistician și epidemiolog.
Dr. Sunetra Gupta este profesoară la Oxford University, epidemiolog cu expertiză în imunologie, dezvoltarea vaccinurilor și modelarea matematică a bolilor infecțioase.
Dr. Jay Bhattacharya este profesor la Stanford University Medical School, medic, epidemiolog, expert în politici de sănătate publică, cu o atenție pe bolile infecțioase și populații vulnerabile.

Pentru a semna declarația publică inițiată de cei trei epidemiologi, accesați acest site.  Declarația celor trei epidemiologi, în original, aici.

Adevărul:

Elveţia desfiinţează soluţia lockdown: „Consecinţele sunt dezastruoase“

Cu 238 de morţi raportaţi la milionul de locuitori, Elveţia se află într-o situaţie aproape identică din acest punct de vedere cu România. Doar că la ei se vorbeşte altfel despre combaterea epidemiei. Pe când în România autorităţile continuă să ne şoptească despre posibila revenire la o carantină totală, aşa cum s-a întâmplat timp de 61 de zile, în martie, aprilie şi jumătate din mai, în restul Europei această strategie şi-a depăşit termenul de valabilitate.

Nu mai departe de vineri seară (articolul este din 26 septembrie – n.n.) , Raed Arafat, şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă (DSU) a lăsat de înţeles că România ia în calcul introducerea unui nou lockdown, aşa cum s-a întâmplat în prima parte a anului. „Noi am zis că vom merge pe ideea măsurilor zonale sau regionale, dar e clar că never say never, niciodată să nu spui niciodată. Nimeni nu poate să spună sută la sută că nu ajungem la un nou lockdown“, a comentat Arafat într-o intervenţie la Antena 3.

Dacă e clar că în România oameni precum Raed Arafat au rămas cu o slăbiciune pentru carantina totală, vorbind periodic despre această metodă importată din China, în schimb, în alte ţări din Europa, inclusiv unele cu cifre similare cu cele ale României, se vorbeşte foarte diferit despre controlarea epidemiei.

Un exemplu concret e Elveţia.

Cu o populaţie de 8,5 milioane de locuitori, Elveţia are până în acest moment următorul bilanţ:   *51,864 de cazuri confirmate (119,683 în România)   *2,064 de decese (4,633 în România)   *238 decese la milionul de locuitori (241 în România)

În ciuda cifrelor relativ similare, având în vedere că populaţia României e de două ori mai mare, în Elveţia metoda lockdown nu mai e luată în considerare de autorităţi. Consilierul naţional, Jörg Mäder, a explicat că această caratinarea totală a ţării nu mai poate fi luată în discuţie din mai multe motive.

„În primul rând, din martie până acum, am adunat mai multe informaţii privind noul coronavirus. Primele măsuri restrictive pe care le-am luat în martie au fost, într-adevăr, excesive, dar asta pentru că, la vremea respectivă, nu ştiam mare lucru despre transmisia virusului. Astăzi, în schimb, spitalele sunt mai bine pregătite. De aceea, nu ne îndreptăm spre un al doilea lockdown“, a spus Jörg Mäder.

Declaraţiile lui Jörg Mäder au venit la doar o săptămână după ce Ueli Maurer, fostul preşedinte al Elveţiei, a spus răspicat: „Elveţia nu-şi permite un al doilea lockdown. Pur şi simplu, nu mai avem bani pentru aşa ceva“. Afirmaţia fostului preşedinte a venit în contextul în care, din cauza închiderii totale de la începutul anului, Parlamentul Elveţiei a fost nevoit să aprobă un împrumut în valoare de 30 de miliarde de franci! Lockdown-ul la care a recurs, la un moment dat, Elveţia a redus atât de mult încasările Guvernului, încât s-a estimat că, până la finalului anului 2020, datoria ţării va creşte cu 22 de miliarde de franci elveţieni.

„Avem opţiuni mai blânde, care pot fi luate treptat“  

Epidemiologul Marcel Tanner, cel care face parte din comisia care conduce lupta împotriva COVID-19 în Elveţia, a subliniat că strategia de testare pe care a implentat-o această ţară a avut succes.

„Putem vorbi de apariţia unui al doilea val doar în momentul în care nu putem depista focarele pentru a le stinge. Legat de restricţii, avem opţiuni mai blânde, care pot fi luate progresiv, dacă situaţia devine alarmantă. Aceste restricţii nu vor fi ca în primavară, când autorităţile au fost nevoite să reacţioneze rapid. Acum, şi dacă vom închide ceva, nu înseamnă că vom închide toate magazinele. De exemplu, într-o primă fază, vom lua măsuri în privinţa oamenilor care se află în categorie de risc maxim. Un nou lockdown? Aşa ceva trebuie evitat cu orice preţ, deoarece consecinţele sunt dezastruoase, atât din punct de vedere economic, cât şi social“, a concluzionat Marcel Tanner.

CONTRAMUNDUM:

IDEEA CĂ GUVERNELE POT CONTROLA VIRUSUL ESTE UN MIT

 de John Lee

Cum ar trebui să controleze guvernul călătoriile în această iarnă? Ar trebui să ne lase să mergem în vacanță sau chiar să ne vedem familiile? Ar trebui introduse teste Covid obligatorii la granițe? Sau ar trebui să facem cu totul altceva?

După cum știe orice doctor, medicina bună este despre mai mult decât „a salva vieți”. Medicina bună este, de asemenea, evident, despre calitatea vieților care sunt „salvate”. În straniul caz al coronavirusului, este vorba despre calitatea vieților tuturor – inclusiv a majorității oamenilor care au un risc foarte scăzut de a fi afectați de virus – și asta din cauza ingerințelor guvernelor, care cred că astfel „controlează” virusul. Din moment ce călătoriile reprezintă o parte vitală a calității vieții pentru mulți oameni, acestea contează cu adevărat.

Nu ai crede că guvernul nostru înțelege problema calității vieții dacă te-ai uita la felul cum a abordat pandemia în ultimele câteva luni. La început a existat o atenție fixată pe numărul de decese fără să se ofere un context în care acestea puteau fi înțelese. Apoi, când decesele au scăzut foarte tare (în pofida faptului că Covid-19 este o boală care trebuie declarată) au mutat atenția pe numărul de cazuri, în special pentru că sunt mai mari.

Cu toate acestea există o ruptură evidentă între numărul de cazuri și indicatorul cheie al spitalizărilor. Ultimele cifre (săptămâna care s-a încheiat pe 18 septembrie) indică 139 de decese unde coronavirus apare pe certificatul de deces, adică 1,5% din cele 9523 de morți din acea săptămână, și cu mult mai puțin decât cele 14% cauzate de „gripă și pneumonie”. În fapt, decesele din spitale au fost cu 364 mai puține decât media ultimilor cinci ani în această perioadă, care ea însăși este mai mică decât mediile ultimilor 10, 15, 20 și 25 de ani, ceea ce pune la îndoială seriozitatea pandemiei.

Așadar cifrele nu sprijină ideea că a călători în această iarnă reprezintă un risc față de călătoriile desfășurate iarna în ultimii 25 de ani. De asemenea, în pofida testărilor masive și a unităților mobile care dau fuga în țară să testeze în „focare” (și care astfel tindă să devină profeții care se îndeplinesc de la sine) numărul cazurilor pare că se aplatizează. Da, au fost anunțate 7143 de cazuri marți, dar au urmat după patru zile de scăderi, prima dată după 17 august: 6874, 6042, 5693 şi 4044 din 25 septembrie până pe 28 septembrie.

Așadar, stăm bine. Dar testările la graniță i-ar lăsa cel puțin pe oameni să călătorească încrezători? Cazurile de coronavirus  trebuie testate deoarece nu pot fi diagnosticate clinic și de încredere – simptomele se suprapun cu cele ale multor altor patogeni. Din nefericire, testarea nu este ceva atât de concludent.

Toate testele patologice în mod normal sunt dezvoltate cu atenție și validate cu mult timp înainte de a fi folosite în masă. Chiar și atunci apar fals pozitive (testul este pozitiv dar patogenul nu este prezent) și fals negative (invers).

În cazul coronavirus, acest proces de validare și omologare peer-reviewed nu a avut loc. Testele au fost aruncate în grabă pe piață pentru a satisface o nevoie, dar sunt multe probleme care mocnesc. De pildă, falsele pozitive sunt probabil undeva între 1% și 10% dintre rezultate, ceea ce înseamnă între 2.500 și 25.000 de rezultate incorecte atunci când faci 250.000 de teste pe zi. Metoda PCR este de asemenea foarte sensibilă, ceea ce înseamnă că falsele pozitive/negative pot fi majorate sau micșorate exact în funcție de felul în care faci testul. Mai mult, multe teste „pozitive” par a fi „slab pozitive”, cu încărcături virale de 100 de ori mai mici decât în cazurile de boală gravă și de regulă sunt asimptomatice, cu un risc foarte redus de infectare.

Așadar, a institui astfel de controale la granițe pentru o boală a cărei importanță a fost exagerată, ar constitui pur și simplu o rețetă pentru haos și nedreptate. Mulți oameni ar fi împiedicați eronat să călătorească, în timp ce alții, care au boala, ar face-o nestingheriți. Și chiar și înțelesul unui test cu adevărat pozitiv rămâne neclar.

Dar la urma urmei de ce ar trebui reglementată călătoria între țări? Putem vedea cu toții curbele virusului din întreaga lume, care arată în mare măsură la fel, în pofida diferențelor considerabile de „control” al virusului din partea guvernului.

Așadar, ideea de a „controla” virusul este în bună măsură un mit iar riscul de călătorie rămâne ceea ce a fost dintotdeauna. Un leadership curajos presupune a lua decizii grele. În cazul de față direcția bună este clară. Statele nu ar trebui să pluseze pe restricții și reglementări care scad calitatea vieții, dar care nu schimbă prea multe. Cei care doresc să călătorească trebuie să-și calculeze riscurile, așa cum s-a întâmplat întotdeauna. Libertatea de circulație în interiorul și în afara țării ar trebui restabilită.

Dr. John Lee a fost profesor de patologie medicală la Facultatea de Medicină din Hull York, Marea Britanie