SE POATE O DEFINITIE MAI… DESAVARSITA DECAT ACEASTA PENTRU CEEA CE NE ESTE DAT SA TRAIM ACUM?

8-08-2009 Sublinieri

“Desi corabia se scufunda, cearta pentru intaietate ii mai preocupa inca pe pasageri… Nici Scriptura, de Dumnezeu inspirata, nu ajunge sa-i impace, nici traditiile apostolilor. Una este conditia pentru a le castiga prietenia: sa li se vorbeasca magulitor. O nepotrivire de pareri este de ajuns (a constitui) motiv pentru dusmanii“.

04-stilling-of-the-storm.jpg

Pare incredibil, dar este un cuvant vechi de aproape 1600 de ani, insa Sfantul Vasile cel Mare parca ar vorbi astazi, pentru noi:

“Deci cu ce vom asemui situatia prezenta? Seamana, intr-adevar, unui razboi naval, izbucnit intre marinari razboinici, din cauza unor vechi frictiuni; imagineaza-ti, deci, acest tablou: flota (partilor beligerante) porneste din ambele parti la atac cu mult elan. Apropiindu-se corabiile una de alta, mania ajunge la culme si (barbatii) incep lupta.

war_of_the_pacific_1879-1874_naval_war.jpg

Presupune, daca vrei ca in acelasi timp corabiile sunt zdruncinate de o furtuna violenta si ca o intunecime densa, provocata de nori, invaluie totul, incat sa nu se mai poata face deosebire intre prieteni si dusmani, iar semnele lor distinctive sa nu mai poata fi recunoscute din cauza confuziei (generale). Sa mai adaugam tabloului, pentru a-l face mai viu, o mare agitata, o ploaie torentiala si valuri ridicate de furtuna. Apoi, un vant puternic, sufland din toate partile, catre acelasi punct si vasele ciocnindu-se (intre ele). (In aceasta situatie), inchipuie-ti ca unii dintre luptatori tradeaza, trecand in cursul luptei in tabara dusmana, altii incearca sa conduca vasele purtate de vanturi impotriva atacantilor, iar altii, (cuprinsi) de revolta pe care le-a inspirat-o invidia fata de superiori si dorinta de a fi fiecare stapan, se ucid reciproc.

Adauga acestora un zgomot confuz (provocat) de vanturile care suiera, de ciocnirea corabiilor, de valurile care fierb si de tipetele luptatorilor, care profera tot felul de cuvinte din cauza celor ce sufera, incat sa nu se auda nici vocea comandantului, nici a carmaciului si peste tot sa se astearna o dezordine si o confuzie infricosatoare, multe greseli comitandu-se din cauza disperarii. Adauga acestora si o extraordinara boala a doxomaniei, incat, desi corabia se scufunda, cearta pentru intaietate sa mai preocupe inca pe pasageri.

Treci acum de la imagine la prototipul insusi al rautatii. Factiunea ariana, separandu-se de Biserica lui Dumnezeu, nu parea mai demult a fi singura grupare dusmana? Ei bine, dupa o lunga si penibila disputa, s-a pornit razboi deschis impotriva noastra, iar odata pornit, razboiul s-a latit si a luat forme multiple, trezind in toti suspiciune si ura neimpacata. Aceasta agitatie a Bisericilor nu este mai rea decat orice furtuna pe mare?

In timpul ei, orice limita pusa de parinti este depasita si dogmele sunt clatinate. (In aceasta disputa) se cutremura si se darama toate. Cazand unii asupra altora, suntem doborati unii de altii. Chiar daca dusmanul nu ajunge sa te loveasca, insotitorul (tau) te raneste.Chiar daca (dusmanul) cade lovit, tovarasul (tau) de arme intervine. Suntem in comuniune unii cu altii, atata timp cat uram impreuna pe dusmani. Dar indata ce dusmanii sunt indepartati, ne si privim unii pe altii ca dusmani. Apoi, cine ar putea sa enumere multimea naufragiilor? Unii se scufunda din (cauza) atacului dusmanilor, altii din (cauza) complotului secret al aliatilor, altii din (cauza) lipsei de experienta a conducatorilor. Biserici intregi au pierit lovindu-se de momelile ereticilor ca de niste stanci si multi au naufragiat de la credinta, pentru ca preluand fraiele (Bisericii) n-au inteles sa urmeze pe Mantuitorul pana la patima. Tulburarile pe care le provoaca conducatorii acestei lumi nu tulbura popoarele mai puternic decat orice furtuna?

Intr-adevar, un intuneric apasator si sumbru s-a asternut peste Biserici, pentru ca luminatorii lumii, pe care Dumnezeu i-a pus sa lumineze sufletele oamenilor, au fost indepartati. Si pe cand ne temeam ca totul va fi distrus, pofta de cearta ii face (pe sectari) sa nu perceapa acest pericol. Pentru ca dau mai multa importanta nemultumirii personale decat (faptului ca poate izbucni) un razboi general; dorinta de a stapani peste adversari este pusa inaintea folosului obstesc; satisfacerea imdediata a egoismului este preferata recompenselor care se vor da mai tarziu. De aceea, toti, fara exceptie, fiecare cum poate, ridica maini ucigase impotriva aproapelui. Tipetele celor care se lupta intre ei, impreuna cu un vuiet nedeslusit, (provocat) de amestecul zgomotelor neintrerupte, au umplut deja aproape toata Biserica, ducand la exagerari si la alterarea dreptei credinte. Pentru ca unii, confundand persoanele (ajung) la iudaism, iar altii spunand ca firile (spirituala si materiala) se dusmanesc, sunt condusi spre paganism.

Nici Scriptura, de Dumnezeu inspirata, nu ajunge sa-i impace, nici traditiile apostolilor. Una este conditia pentru a le castiga prietenia: sa li se vorbeasca magulitor. O nepotrivire de pareri este de ajuns (a constitui) motiv pentru dusmanii. Asemanarea in greseala le da increderea pentru participarea la rebeliune mai mult decat orice fel de legamant. Teolog este oricine (vorbeste despre Dumnezeu), chiar daca are sufletul intinat de nenumarate pacate. De aceea, inovatorii au foarte multi partizani. De aceea, (persoane) de sine hirotonite, urmarind prin orice mijloc (posturile mari), isi impart conducerea Bisericilor, ignorand iconomia Duhului Sfant.

Si, pe cand institutiile evanghelice sunt in intregime ravasite, se observa o nedescrisa alergare dupa putere; fiecare dintre cei care vor sa ajunga la carma isi da silinta sa iasa in evidenta. Datorita acestei iubiri de stapanire, o anarhie infricosatoare domneste si intre popoare. Recomandarile conducatorilor sunt cu totul nefolositoare si fara rezultat, pentru ca fiecare socoteste ca nu mai este obligat sa dea ascultare cuiva, ca fiecare crede ca este chemat sa conduca pe altii.

De aceea, am considerat ca este mai folositor a tacea decat a vorbi, pentru ca nu poate sa se auda cuvantul omului prin astfel de zgomote. Pentru ca, daca sunt adevarate cuvintele Eclesiastului ca <<in liniste se aud cuvintele inteleptilor>> [Ecl. 9, 17], este departe de a fi oportun ca in prezenta situatie sa vorbim despre acestea. Imi amintesc apoi si acel cuvant profetic: <<Cel intelept va tacea in acel timp, pentru ca timpul este rau>> [Amos 5, 13]. Si este rau, intr-adevar, acest timp, pentru ca unii pun piedici, altii sar imprejurul celui cazut, altii aplauda si nu este cel ce intinde mana din compasiune celui ce a ingenuncheat, desi dupa legea veche este condamnabil si cel ce trece (indiferent) pe langa animalul dusmanului, cazut sub povara [Ies. 23, 5] Acum nu mai au valoare astfel de principii. Din ce cauza?

Pentru ca iubirea s-a racit peste tot si buna intelegere a disparut, iar armoniei i se ignoreaza chiar numele. Au disparut admonestarile facute din iubire, nicaieri nu exista inima crestina, nicaieri (nu se varsa) lacrima de compatimire. Nu vine nimeni in ajutorul celui slab in credinta si atata ura s-a aprins intre cei de acelasi neam, incat fiecare se bucura mai mult de nenorocirile aproapelui decat de succesele proprii. Si, dupa cum in epidemiile de ciuma aceleasi (necazuri) sufera si cei care respecta cu toata strasnicia regimul alimentar, pentru ca se contamineaza prin contactul cu cei infectati de boala, la fel si acum (noi) toti suntem purtati ca de o ciuma, de duhul de cearta care ne-a cuprins sufletele de zelul celor rai. De aceea, pe cand judecatori neiertatori si cruzi stau (sa judece) pe cei ce gresesc, judecatori nedrepti si rauvoitori stau sa judece faptele celor buni. Dupa cat se pare, atat (de mult) s-a salasluit raul in noi, incat am devenim mai fara de minte decat animalele; pentru ca daca acelea cu cele de aceeasi rasa o turma, noi purtam razboiul cel mai nenorocit impotriva alor nostri.

Deci, pentru toate acestea trebuie sa tac, insa iubirea m-a atras de partea cealalta, ea, care nu cauta folosul personal si pretinde (omului) sa invinga orice greutate (impusa) de timp si de imprejurari. Apoi, tinerii (aruncati in foc) in Babilon ne-au invatat ca, chiar daca nimeni nu exista de partea bunei credinte, se cuvine sa ne facem datoria. Ei, din mijlocul flacarii, laudau pe Dumnezeu fara a lua in seama multimea celor care dispretuiau adevarul – si trei fiind, se sprijineau reciproc. De aceea, nici pe noi nu ne-a infricosat multimea dusmanilor, ci, punandu-ne nadejdea in ajutorul Duhului, am predicat adevarul cu toata indrazneala. De altfel, ar fi cel mai rau lucru dintre toate ca, pe cand cei care defaima pe Duhul sa-si ia curajul de a infrunta dreapta credinta cu atata usurinta, noi, cei ce avem un astfel de aparator, sa ne temem a sluji invatatura pe care am primit-o de la parinti pe calea traditiei.

Dispozitia noastra (in a expune adevarurile de credinta) a fost animata de flacara iubirii tale neprefacute si de calmul caracterului tau, care garanteaza ca nu vor fi facute cunoscute multora cele scrise; nu pentru ca acestea nu trebuie sa fie cunoscute, ci pentru ca margaritarele sa nu fie aruncate inaintea porcilor”.

(Sf. Vasile cel Mare, Scrieri – partea a III-a – , Editura Institutului Biblic si de Misiune al BOR, 1988).

icoana_sf_vasile.jpg

Legaturi:


Categorii

1. SPECIAL, Biserica la ceas de cumpana, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Portile Iadului, Sfantul Vasile cel Mare, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

16 Commentarii la “SE POATE O DEFINITIE MAI… DESAVARSITA DECAT ACEASTA PENTRU CEEA CE NE ESTE DAT SA TRAIM ACUM?

  1. Da este adevărat şi întru-totul valabil pentru noi şi pentru timpurile noastre.O cât de mult ne lipseşte smerenia şi ascultarea de duhovnic.O cât de mult ne lipsesc duhovnicii trăitori şi mai ales mărturisitori.O cât de mult ne lipseşte cunoaşterea crdinţei drept măritoare în duhul ei şi cunoaşterea de sine prin practicarea ei în duh şi-n adevăr. Ferice celui ce are duhovnic bun şi ascultă de el. Ferice celui ce-şi taie voia sa pentru a asculta de Dumnezeu şi de duhovnicul său cu discernământ şi cu smerenie. Ferice celui ce caută în orice decizie personală cât este orgoliu şi cât este credinţă în ascultare. Ferice celui ce şi făcut scop al vieţii sale, iubirea de Dumnezeu şi de aproapele şi nu pentru ideile proprii născute în credinţă şi pentru succesul acestora în faţa semenilor. Îi fericesc pe aceştia ca un nefericit şi nevrednic ce sunt.Cer iertare pentru umila mea părere.
    Ştiu că nu e în ton tema, ce minunat a-ţi făcut-o fraţilor admin. Dar vă cer acordul pentru a pune la comentarii –până la sfârşitul postului- câteva gânduri închinate Maicii Domnului. Dacă abuzez vă rog să mă avertizaţi.
    Aş mai spune , legat de duhovnici, că am auzit ieri la radio Trinitas,-la ştiri -depre notarea preoţilor.S-au enumerate sarcinile a căror evaluare primeşte notă. Am rămas uimit auzind-o pe cea pastorală la urmă din altele multe, culturală, administrativă, disciplinară, etc. Mi se pare că administrarea celor sfinte –rostul preoţiei- este privită ca cel puţin egală cu celelalte.Acentul cade limpede pe Marta şi pe partea care se va lua de la ea.Ne ocidentalizăm preoţia şi implicit prin ea credinţa rapid şi subtil. Vă rog iertaţi-mă

  2. Datori suntem Preasfântă Maică.
    Datori suntem Preasfântă Maică,
    Să îţi aducem preţuire,
    Iubire şi recunoştinţă
    Şi laudă de preamărire.

    Că Tu eşti mult mai fericită
    Decât puterile îngereşti
    Şi’ntreci în slavă hruvimii,
    Şi serafimii cei cereşti.

    Pre Tine cea nevinovată,
    Care prin taină l-ai născut
    Pe Domnul şi Mântuitorul,
    Numai nascut, dar nefăcut.

    Care fără stricăciune,
    Din trupul tău neîntinat,
    Ai născut lumii pe Cuvântul
    Lui Dumnezeu, fără bărbat.

    Pre Tine cea nevinovată,
    Ce-n naşterea Ta, – o, minune –
    Ne-ai născut nouă pe Cuvântul,
    Fără să suferi stricăciune.

    Noi ortodocşii îţi aducem ,
    Din suflete recunoştinţă,
    Cu dragoste şi preţuire,
    Şi cu iubire în credinţă.

  3. Un lucru pe care l-am observat la multe dintre persoanele care vin des la biserica, si care poate nu este in ton cu tema, dar trebuie precizat: acestea tind sa-i imparta pe semenii lor in mandri si smeriti. Pentru ei, semenul lor trebuie sa fie ori mandru, ori smerit. Ori omul nu este asa. Astazi se mandreste, maine il smereste Dumnezeu. Insa “oamenii bisericii” tind sa il eticheteze, chiar odata de a gresit; iar de acesta vrea sa se ridice, nu prea gaseste modele, si nici persoane care sa aiba incredere in dorinta lui de schimbare.

  4. Doamne-ajuta!
    Atata de adevarat! Si daca nu scria ca-i un cuvant de 1600 de ani, niciodata nu as fi gandit asta! Recitesc anumite pasaje si mai tare am convingerea ca in acest cuvant sunteti voi, scriindu-ne despre zilele trecute. Atat de bine ar fi putut fi ca si raspuns pentru multele provocari recente. Cateodata am sentimentul ca acest loc este profetic. Si nu numai cu aceasta postare!
    Iertati-ma!Doamne-ajuta!

  5. @ Misu 1987.
    Dragă frate, nu aş fi vrut să ţi dau eu un cuvânt de răspuns la ceia ce te frământă.Dar timpul trce şi nimeni încă nu a ţi-a spus nimic în mod direct. Am mai văzut o întrebare rămasă fără răspuns , care suna cam aşa : ,, avem voie să-i ucidem pe cei ce ne vor trece prin chinuri ?’’ .Dragă frateşi eu sunt om păcătos şi eu lupt cu ce lupţi frăţia ta şi dealtfel tot cel ce vrea sincer să fie credincios.Eu însumi nu pot să ţi dau răspuns presonal şi nici celeilalte întrebări nu –i dau eu răspuns. Dar,iată citind citind ce ne spun sfinţii prin viaţa şi cuvântul lor, pe acest site, personal î-mi găsesc răspunsul cel mai bun, direct de la ei .Spre exemplu, sf. Ap. Pavel vorbind despre dragoste, zice că-i îndelung răbdătoare, că nu caută ale sale, că nu se trufeşte, că toate le iartă, etc. Şi pentru mine a fost răspunsul adevărat şi potrivit la foarte multe şi mari întrebări. Trebuie să spun că-l ştiam dar nu-l practicam. Cred că este şi răspunsul întrebării cu uciderea celor ce ne vor face rău. Estefiresc să ne întrebăm, cum iubim pe vrăjmaşi ucigându-i ? Domnul pe cine a ucis ca să ucidem şi noi ? Oare nu i-a iertat ? Oare nu s-a rugat pentru ei ? Revenind la frăţia ta zic : toţi suntem păcătoşi, toţi judecăm dragă Misu, la orice nivel am fi. Şi rezultatele sunt rele.Nu-i nimeni fără de păcat.Şi eu judec .Şi n-aş vrea . Şi nu vreau. Dar de n-aş face-o, ar fi din cu totul alt motiv decât tindem să credem. Nu aş face-o, nu pentru că sunt conştient că-i o cădrere grea . Socot că dacă aş ajunge la acel nivel aşa avea şi răspunsul. Cred că aş înţelege pe oricine.Aş şti din ce motive judecă, pentru că şi mie mi-au fost motive. Aş şti cât este de greu să scapi de acest păcat pentru că aş şti cât de greu mi-a fost să scap eu de el şi nu l-aş condamna ci l-aş iubi l-aş ajuta şi m-aş ruga să-l ajute Domnul şi pe el cum m-a ajutat pe mine.Că fără Domnul nu făceam nimic. Nici nu mi-aş fi pus problema judecării aproapelui. Nu mi-ş fi dorit să nu judec şi mai mult chiar să scap de acest păcat.O cât de mult se leagă unele de altele în lupta pentru despătimire . Dragă Misu aşa mi-am răspuns eu la problema frăţiei tale.Nu ştiu dacă pentru frăţia ta este ceia ce aşteptai. Te rog iartă-mă şi deasemeni iertaţi-mă toţi cei ce va-ţi întâlnit cu cele spuse de mine.

  6. @ Misu
    As adauga la atat de frumosul cuvant al fratelui Nicolale o intarire: si eu judec. Judecarea aproapelui e din cauza mandriei din noi. Uitam ca Dumnezeu este masura tuturor lucrurilor, si masuram cu noi insine. Si am vazut ca, de cate ori eram in biserica si aveam ocazia, niciodata nu-mi lipseau “etichetele”. Mai ales daca cel vizat era o persoana care a avut o viata tumultuoasa, care prin negrija lui sau “ajutat” de altii a ajuns sa fie si publica! E gata, etichetele il asteapta in toate mintile mandre.
    Nu te mahni din cauza asta si cauta sa nu dai importanta prea mare, pe cat poti si tu. Si iarasi ai dreptate cu oamenii “bisericesti” dar, din cate stiu eu, ei sunt batranii care inca mai vin pe la sfintele slujbe. Majoritatea din ei au avut o viata dura si se comporta ca atare, si apoi la varsta asta cu greu ii mai schimbi. Dar imi pare un motiv in plus ca sa le ierti mai usor. Nu-i asa ca maine, maine daca ai veni din nou si cel care te astepta sa-ti “traga cu eticheta” acum te-ar astepta sa-i pui o lumanare, spune-mi, nu-i asa ca ti-ar parea rau ca nu l-ai iertat? Mi-e mi s-ar frange inima, iti spun!
    Astazi ni se pare ca stam bine si indata zicem de altul:ia uite-l bã si pe asta! Maine s-ar putea sa fim tarana si nici noi nu ne-am indreptat, nici lui nu i-am intins un deget! Ne mai ramane iertarea. Sa iertam cat mai avem vreme ca sa putem primi iertare. Tu dute la biserica, iarta-le la toti si ridica-te.
    Nu printre noi ne putem gasi modele, Dumnezeu ne-a dat atatea modele de sfinti,acolo trebuie sa cautam.
    Acuma iarta-ma si pe mine si Doamne-ajuta!

  7. Pingback: Război întru Cuvânt » Sf. Ioan de Kronstadt despre rautatea celor care otravesc Biserica cu ponegriri si osandiri
  8. Pingback: Război întru Cuvânt » “Asta face dihonia: se bate crestin cu crestin, ca dusmanii. Ne pierdem pe noi insine, singuri, n-avem nevoie de dusmani”
  9. Pingback: PILDA SFANTULUI MUCENIC NICHIFOR (9 februarie) – sa ne reamintim duhul adevaratei marturisiri si care trebuie sa ne fie cautarea primordiala -
  10. Pingback: “URA DE FRATI FACE LOC LUI ANTIHRIST”. Sfantul Chiril al Ierusalimului (18 martie) – cuvant profetic despre SEMNELE SFARSITULUI LUMII -
  11. Pingback: PARINTELE SAVATIE LA SOPHIA despre “desteptaciune”, (i)responsabilitatea cuvintelor, provocarile de pe internet si stricarea dragostei: “SUNTEM IN FAZA DE BUIMACEALA. VOR CA TOTI SA DEVENIM OBRAZNICI SI MANDRI” (video) - Razboi în
  12. Pingback: “Biserica se teme de dezbinari si de schisme, care au ca baza demonicul egoism” -
  13. Pingback: LUPTA DIAVOLULUI CU NOI SI ANTIDOTUL OTRAVII DUHURILOR NECURATE. Dezbinatorul raceste dragostea, distruge unirea si ne stapaneste prin mandrie. CUM REZISTAM ASMUTIRII DEMONILOR? (Recomandari ortodoxe) - Recomandari
  14. Pingback: Sfantul Tihon din Zadonsk despre RAZBOIUL CRESTINILOR IMPOTRIVA FRATILOR LOR: “O, in ce stare de plans a ajuns crestinatatea: sa se chinuiasca si sa se manance unul pe altul! ODINIOARA CRESTINII SE AJUTAU UNUL PE ALTUL, DAR ASTAZI SE ALUNGA SI SE ST
  15. Pingback: Oameni si… demoni travestiti in salvatori: “CRUCIADA” IMPOTRIVA RAULUI (din afara) a “LUPTATORULUI ORTODOX” PANA LA… MACELARIREA FRATILOR: “Cain l-a ucis pe Abel pentru că nu a ucis păcatul DIN PROPRIA INIMĂ. P
  16. Pingback: “Oare S-a impartit Hristos?” – ABSENTA LUI HRISTOS ca centru al vietii noastre duce la ATACAREA UNITATII BISERICII prin cultul anarhic al unor personalitati omenesti | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate