Cuviosul Paisie Aghioritul despre SFANTA LITURGHIE, IMPARTASIRE si pomenirea la PROSCOMIDIE

10-08-2012 Sublinieri

Dumnezeiasca Liturghie

– Parinte, cand se savarseste Dumnezeiasca Liturghie, trebuie ca de fiecare data sa existe cineva care sa se impartaseasca?

– Da, pentru ca scopul principal al Dumnezeiestii Liturghii este impartasirea credinciosilor, fie si a celor putini care sunt pregatiti. Caci mai toate rugaciunile sunt citite de preot pentru credinciosii care se vor impartasi. De aceea, cel putin unul trebuie sa se impartaseasca. Fireste, se poate intampla ca nici unul sa nu fie bine pregatit. Aceasta e altceva. Este bine insa sa se impartaseasca macar un copil mic, chiar si un prunc. Si daca nu se afla nimeni, atunci Liturghia ramane numai ca sa se impartaseasca preotul si sa se pomeneasca numele. Dar aceasta sa fie o exceptie si nu o regula.

Oricine poate trai faptele Noului Testament la fiecare Liturghie. Sfanta Proscomidie este Betleemul, Sfanta Masa este Sfantul Mormant si Mantuitorul rastignit este Golgota. Toata creatia se sfinteste prin Dumnezeiasca Liturghie, prin prezenta lui Hristos. Sfintele Liturghii tin lumea. Este infricosator ceea ce ne-a dat Dumnezeu. Nu suntem vrednici de aceasta! Exista preoti care in fiecare Liturghie traiesc aceasta Taina infricosatoare. Mi-a spus un cleric ca un preot foarte simplu si bun ii spunea:

“Imi vine foarte greu sa consum Sfintele. Imi cad lacrimile mele cele murdare in Sfantul Potir; nu le pot tine si pentru asta mult ma mahnesc”.

Si plangea. Iar acela i-a spus:

“Spune-I lui Hristos sa-mi dea si mie putine lacrimi murdare”.

– Parinte, de ce coborati din strana atunci cand preotul se inchina pentru Sfanta Liturghie?

– Cobor, pentru ca in vremea aceea cand se roaga preotul, Dumnezeu ii trimite harul dumnezeiesc ca sa-l slobozeasca de slabiciunile lui, pentru a putea savarsi Sfanta Liturghie. Atunci si credinciosii trebuie sa se roage cu evlavie ca si ei sa primeasca har.

Dumnezeiasca Liturghie incepe cu Proscomidia. Cateodata Dumnezeu iconomiseste sa intelegem si sa traim si noi Sfintele Taine! Atunci cand eram paraclisier, mi s-a intamplat urmatorul lucru. Odata, atunci cand preotul facea Proscomidia, in vreme ce spunea: “Ca o oaie la junghiere s-a adus”, am auzit gemete de miel pe Sfantul Disc. Iar cand a spus “Se junghie Mielul (si Fiul) lui Dumnezeu”, am auzit zbierat de la Sfanta Proscomidie. Infricosator! De aceea le spun preotilor sa nu pregateasca de mai inainte Sfanta Proscomidie si dupa aceea sa faca celelalte in mod formal. Adica nu trebuie sa taie prescura de mai inainte si in clipa aceea numai sa aseze Sfantul Trup pe Sfantul Disc si sa spuna: “Se junghie Mielul lui Dumnezeu” si “Ca o oaie la junghiere s-a adus”, dupa ce deja au scos Sfantul Trup. Numai atunci cand spun aceste cuvinte trebuie sa ia copia si sa insemne prescura. Adica sa-L “junghie” atunci cand spun: “Se junghie Mielul lui Dumnezeu”.

Atunci cand preotul suna clopotelul in vremea Proscomidiei sa pomeniti si voi in taina numele, sa participe si inima voastra la durerea fiecarui suflet ce-l pomeniti, fie viu, fie adormit. Sa aduceti in mintea voastra, in general, toate cazurile oamenilor, si pe cei pe care ii aveti in mod deosebit in atentia voastra, si sa spuneti: “Maria, Nicolae… Tu stii, Dumnezeule, problemele lor. Ajuta-i! . Daca vi se dau nume ca sa le pomeniti, pomeniti-le la cateva Sfinte Liturghii, unele la trei, altele la cinci, si dupa aceea sa se pomeneasca si celelalte. De ce sa ai pe unii pe care ii pomenesti mereu si pe altii care au nevoie sa nu-i pomenesti deloc? Aceasta n-o inteleg.

Nume de catolici, de martori ai lui Iehova etc. nu este bine sa-i pomenesti la Sfanta Proscomidie. Pentru acestia nu se pot scoate miride si nici parastas nu se poate face. Pentru sanatatea si luminarea lor ne putem ruga, chiar si paraclis putem face.

– Parinte, unii preoti spun ca nu vor sa liturghiseasca adesea, ca sa nu se obisnuiasca.

– Nu este corect sa spuna asa ceva preotul. Este ca si cum ar spune: “Nu merg regulat la rudele mele, ca sa ma primeasca mai bine atunci cand le fac o vizita”. Este nevoie insa de pregatire. Sfanta Impartasanie vindeca, sfinteste pe cel ce se nevoieste. Cum sa-l ajute pe unul care nu se nevoieste? Ce sa schimbe Hristos, daca insusi omul nu se schimba?

Odata, la Pestera Sfantului Atanasie, era un staret cu doi ucenici. Unul era ieromonah si celalalt ierodiacon. Intr-o zi au mers ucenicii la o bisericuta sa slujeasca. Preotul insa invidia mult pe diacon, deoarece diaconul era mai inteligent si indemanatic la toate. Dar nici diaconul nu ajuta situatia, avand un fel egoist de a fi. Preotul s-a pregatit la exterior, citind rugaciunile de impartasanie si facand toate canoanele necesare. Din pacate insa, n-a facut lucrul cel mai important pregatirea launtrica, adica sa se spovedeasca cu smerenie ca sa alunge din inima sa invidia, care nu dispare prin schimbarea hainelor noastre si spalarea capului. Astfel, doar cu aceasta pregatire exterioara a mers la Infricosatorul Jertfelnic sa liturghiseasca. Insa de indata ce a inceput sa proscomideasca, ce s-a intamplat? S-a auzit deodata un vuiet mare si vede cum pleaca Sfantul Disc de la Proscomidie si dispare. Prin urmare, n-au mai putut liturghisi. Daca nu i-ar fi impiedicat Bunul Dumnezeu in felul acesta si preotul ar fi liturghisit in aceasta stare duhovniceasca in care se afla, gandul imi spune ca ar fi patit un mare rau.

– Parinte, daca se intampla ceva in timpul Sfintei Liturghii, ea se poate intrerupe?

Cand se savarseste Sfanta Liturghie, preotul n-o poate lasa neterminata orice s-ar intampla. Si razboi de s-ar anunta, trebuie s-o savarseasca. Si dusmanii sa vina afara de biserica, va cauta numai sa se grabeasca putin, ca s-o termine. Va ajuta Dumnezeu sa o savarseasa. Dar trebuie sa avem incredere in Dumnezeu; sa nu ne temem.

Liturghisitorul Celui Prea inalt trebuie sa aiba multa luare aminte, curatie si acrivie. Preotii sunt mai presus de ingeri. Sfintii ingeri isi acopera fetele lor in vremea Dumnezeiestii Euharistii, in timp ce preotul o savarseste”.

(din: Cuviosul Paisie Aghioritul, “Cu durere si cu dragoste pentu omul contemporan, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003)

Legaturi:

***

***

***


Categorii

Cuviosul Paisie Aghioritul, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Impartasania, Preotie (pentru preoti), Spovedanie si Impartasanie (Sfintele Taine)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

38 Commentarii la “Cuviosul Paisie Aghioritul despre SFANTA LITURGHIE, IMPARTASIRE si pomenirea la PROSCOMIDIE

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. http://ioandekronstadt.wordpress.com/2012/08/09/preotul-liturghisitor/
    “Nu exista nimic mai sublim si mai de pret in cer si pe pamant decat Liturghia”

  2. http://ioandekronstadt.wordpress.com/2012/08/06/obiect-de-studiu-liturghia/
    “Pentru a sta la Liturghie într-un chip bineplacut lui Dumnezeu trebuie să stăpânim obiectul Liturghiei (întreaga viaţă a mântuitorului, de la scutece până la mormânt, de la Înviere la Înălţare şi la trimiterea Sfântului Duh): atunci Liturghia ne va pătrunde pe de-a întregul în minte şi în inimă.”

  3. http://ioandekronstadt.wordpress.com/2012/07/31/explicarea-liturghiei/
    “trimite-ne Duhul Tău Cel Sfânt în ceasul acesta, pentru că Ele (Sfintele daruri) să slujească celor ce se vor împărtăşi spre trezirea sufletului (din patimile vieţii), spre iertarea păcatelor, spre comuniunea cu Duhul Sfânt, spre simţirea în noi înşine a Împărăţiei cerurilor, spre îndrăznire către Dumnezeu, iar nu spre judecată sau osândă.”

  4. Cuvintele Parintelui Paisie, intotdeauna balsam…

  5. cel putin unul trebuie sa se impartaseasca. Fireste, se poate intampla ca nici unul sa nu fie bine pregatit. Aceasta e altceva. Este bine insa sa se impartaseasca macar un copil mic, chiar si un prunc. Si daca nu se afla nimeni, atunci Liturghia ramane numai ca sa se impartaseasca preotul si sa se pomeneasca numele. Dar aceasta sa fie o exceptie si nu o regula

    Din pacate in foarte multe locuri din Romania exceptia a devenit regula, iar oamenii nu au mers spre sfanta Impartasanie din cauza vederii nevredniciei lor, pocainta vazandu-se astfel a fi accentuata, ci mai degraba nepasarea si lancezeala s-au ridicat la cote inalte.

    De unde oare sa primeasca oamenii puterea de a lupta cu vrajmasii nevazuti daca nu din Sfantul Potir? Si rezultatul care se vede astazi este de-a dreptul dezastruos. Degeaba se spun cuvinte frumoase, degeaba sunt unii care fac un fel de coregrafie bisericeasca bine pusa la punct, caci acestea nu ajuta omul sa iasa din criza sufleteasca in care se afla, si omul risca sa se indeparteze de Biserica in momentele de cumpana daca nu vietuieste cu adevarat in Hristos si daca nu devine cu adevarat trup din Trupul lui Hristos.

    Cred ca ar trebui cu totii sa ne punem intrebarea cat de mult am vrea sa ne impartasim cu Hristos si ce putem sa facem in acest sens pentru ca acest lucru sa devina posibil. Aici, cu siguranta parintii duhovnici au un rol hotarator ajutandu-ne pe fiecare sa ne apropiem de Sfantul Potir.

    Sa ne amintim de asemenea ca trebuie sa ne maturam casa sufletului si sa o impodobim pentru a-L primi pe Hristos cum se cuvine, si sa nu o lasam sa se umple de paienjeni care isi tes panza cu abilitate cand nu este lumina si cand este lasata in parasire.

    Domnul sa ne ajute sa capatam constiinta importantei de a ne impartasi pentru ca “lupul cel intelegator” sa nu ne sfasie.

  6. Referitor la pregatirea pt Impartasanie s-ar cuveni precizat un lucru. Ea nu este doar de moment, adica nu tine de iertarea cu ceilalti, de a face niste metanii si rugaciuni, de a ne intoarce gandul la Dumnezeu si a veni cu evlavie la Sfantul Potir. Aceste lucruri nu se dobandesc instant, ci treptat, printr-o vietuire duhovniceasca sustinuta. De aceea exista o masura a fiecaruia, care ar fi bine sa creasca in timp si gradual, adica adevarat. Este foarte important sa fie reala dragostea de Hristos, venita din sudoare, nu din emotie si inductie meditativa sau din impunere personala. Altfel stihiile sufletului si duhului nostru sunt inca pamantesti si ard la focul Sfintelor Taine, nu se lumineaza. Daca nu suntem noi foc, nu ne folosim de focul Sfintelor Taine, ne mistuie.
    Pe de alta parte, e foarte important de constientizat ca participarea la Sfanta Liturghie se face in vederea impartasirii, nu doar pt asistare la slujba. Iar exceptia e posibil sa devina dominanta, dar fara sa altereze regula, ci sa o cinsteasca. Caci e greu sa dobandim aproierea vamesului in cugetul nostru si sa ne dezbaram cu adevarat de fariseu. Altfel spus, trebuie sa constientizam (cu smerenie, nu cu ifose si carteala) ca din cauza nevredniciei noastre nu ne impartasim la fiecare Sfanta Liturghie la care participam.

  7. Intr-adevar este greu sa dobandim “apropierea vamesului in cugetul nostru si sa ne dezbaram cu adevarat de fariseu” dar smerenia este haina dumnezeiasca si cu adevarat smerenia de la Hristos o invatam, caci El ne spune: “Invatati de la Mine ca sunt bland si smerit cu inima si veti afla odihna sufletelor voastre” (Matei 11, 19) Altfel spus oricat am vrea noi sa ne smerim fara Hristos nimic nu putem.

    Pe de alta parte este cunoscuta o pilda din Pateric, cand crestinii au fost intrebati de preot care se considera vrednici sa se impartaseasca, si cati au raspuns ca sunt, nu au primit Sfanta Impartasanie, si cati au spus ca sunt nevrednici, au primit. Desigur, cred ca acestea s-au petrecut cand oamenii chiar ieseau dupa ce se spunea: “cati sunteti chemati iesiti“, ceea ce nu mai este intocmai astazi, iar nevrednicia celor care raman astazi la slujba are poate chiar alt inteles.

    Constientizarea nevredniciei noastre insa, nu e de ajuns sa fie de ordin mental, caci aceasta nu duce prea departe, ci trebuie sa ajunga la nivel de simtire. Si daca ajunge omul sa se vada pe sine si sa-si vada pacatele acesta este posibil doar in lumina harului, caci lumina ratiunii nu poate strapunge adancimile sufletesti. Asadar trebuie vazute caile prin care putem primi harul in dar, si nu pentru ca am fi cumva vrednici de aceasta.

  8. @ Corina s.a.

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/12/15/duhovnicul-si-ucenicul-criza-vietii-duhovnicesti-a-credinciosilor-practicanti-si-pericolul-banalizarii-celor-sfinte-urgenta-iesirii-din-inertie-a-retrezirii-la-pocainta-adevarata-la-nevoin/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/09/20/tainele-crestine-si-lucrarile-magice/

    Tainele Bisericii presupun, din contră, participarea liberă, constientă si responsabilă a omului. Cei care se apropie de aceste Taine în virtutea obisnuintei sau a hazardului, fără o constientizare profundă, fără o implicare personală prin asceză, rugăciune si pocăintă, aceia nu înteleg nimic din lucrarea mântuitoare a lui Hristos si nu pot primi nici un folos duhovnicesc real.

    Îmi amintesc că-l vizitase cândva pe părintele Paisie un mirean care se trufea prosteste pentru faptul că se împărtăsea foarte des, de două-trei ori pe săptămână, socotind că prin aceasta se sfintise automat. Căzuse astfel în rătăcire din pricina imensului său orgoliu. Bătrânul i-a spus: „Fii atent aici! N-are atâta importantă cât de des se împărtăseste cineva, ci mai cu seamă felul în care se pregăteste pe sine pentru aceasta, si cât de mult Îl păstrează înlăuntrul său pe Hristos după aceea. Dacă ar fi fost să se sfintească omul asa, pur si simplu, atunci toti preotii care se împărtăsesc în cursul săptămânii si în fiecare duminică ar fi deja sfinti!.

    Unirea omului cu Dumnezeu se face numai în conditiile în care omul însusi îsi manifestă dorinta si consimtământul său, depunând efortul pocăintei pe măsura constiinciozitătii sale. Atunci Dumnezeu Se va apropia de cel ce se pocăieste sincer, revelându-i-Se în modul si gradul cel mai propice sporirii lui duhovnicesti la momentul respectiv”

    .

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/09/20/fer-filotei-zervakos-cum-trebuie-sa-se-apropie-monahii-si-laicii-de-taina-dumnezeiestii-cuminecaturi/#comment-11186

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/09/20/fer-filotei-zervakos-cum-trebuie-sa-se-apropie-monahii-si-laicii-de-taina-dumnezeiestii-cuminecaturi/#comment-11187

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/09/20/fer-filotei-zervakos-cum-trebuie-sa-se-apropie-monahii-si-laicii-de-taina-dumnezeiestii-cuminecaturi/#comment-11188

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/09/20/fer-filotei-zervakos-cum-trebuie-sa-se-apropie-monahii-si-laicii-de-taina-dumnezeiestii-cuminecaturi/#comment-11239

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/09/20/fer-filotei-zervakos-cum-trebuie-sa-se-apropie-monahii-si-laicii-de-taina-dumnezeiestii-cuminecaturi/#comment-11261

  9. O mica precizare: nu e vorba de Pateric, ci de Tebaida Nordului”, unde pomeneste Staretul Mihail de o intamplare cu Pr. Ioan de Kronstadt. Din ce-mi aduc aminte, n-am verificat pe scripte.
    Iar harul nu se primeste prin Impartasanie, ci prin pocainta. Impartasania pecetluieste si desavarseste ceea ce s-a inceput. Dar nu da nimic in dar.

    Si problema delicata este a nu confunda harul cu simtirile proprii sau cu orice altceva omenesc sau, nu mai zic, chiar dracesc. Asa ca vederea pacatelor vine din efortul mental dublat de nevointa si adeverit de har sau macar de duhovnic la spovedanie.

  10. @exegeticus
    De acord ca este importanta pregatirea pt impartasire, dar a spune ca harul nu se primeste prin Sfintele Taine e o afirmatie periculoasa, daca nu chiar eretica. Sa nu uitam ca Euharistia se da si pt iertarea pacatelor.
    http://deasaimpartasire.blogspot.ro/2010/05/sa-primim-sfanta-impartasanie-chiar.html

  11. Sper ca toti care au scris aici, si nu numai, sunt de acord, ca si mine, ca pentru primirea Sfintei Impartasanii omul trebuie sa se pregateasca prin spovedanie, si precum frumos spunea Sfantul Grigorie Palama in Omilia 56 ca asa cum plugarii isi lucreaza mai intai pamantul cu plugul tot asa si noi trebuie sa ne pregatim pe noi insine pentru primirea semintei ceresti.

    Mai departe am pornit de la faptul ca in foarte multe parti in Romania la Sfanta Liturghie preotul iese cu Potirul in fata, deja acoperit, si nimeni dintre credinciosi nu se impartaseste, aceasta fiind regula si nu exceptia daca nu este vre-o mare sarbatoare. Ori, acest lucru nu cosider ca este firesc si ca nu aduce nici o cinste neimpartasirea nici pentru credincios si nici pentru Hristos care pe Sine S-a adus ca jertfa oamenilor. Cinstit este intr-adevar daca omul se simte cu constiinta incarcata sa nu se apropie de Potir, dar oare chiar toti credinciosii in afara de preot sa se gaseasca intr-o astfel de stare? Oare nu suntem pe cale sa aluncecam intr-o inselare si sa stam departe de Sfantul Potir cat mai mult nesilindu-ne sa ne apropiem cum se cuvine?

    De data aceasta chiar voi aduce un exemplu din Pateric, fara ezitare, asa cum s-a intamplat mai inainte. Asadar aici putem gasi scris: Ioan de Bostra, bărbat sfânt şi având putere asupra duhurilor necurate, a întrebat pe draci, care locuiau în nişte fetiţe furioase şi chinuite de ei cu răutate, zicând: De care lucruri vă temeţi la creştini? Aceştia au răspuns: Aveţi cu adevărat trei lucruri mari: unul pe care-l puteţi atârna de grumazul vostru; unul cu care vă spălaţi în biserică; şi unul pe care-l mâncaţi în adunare. Întrebându-i iarăşi: Din acestea trei, de care vă temeţi mai mult?, au răspuns: Dacă aţi păzi bine aceea cu ce vă împărtăşiţi, n-ar putea nimeni din noi să facă rău vreunui creştin. Deci lucrurile de care se tem răufăcătorii mai mult decât de toate, sunt crucea, Botezul şi Cuminecătura.’’(Calist şi Ignatie Xanthopol).

    Prin urmare daca Cuminecatura crestinilor este de temut vrajmasilr nevazuti de ce sa ajunga crestinul nostru sa se impartaseasca din an in Paste daca el are dorinta fierbinte de a se uni cu Hristos si se pregateste pentru aceasta?

    @ exegeticus

    Intr-adevar “Impartasania pecetluieste si desavarseste ceea ce s-a inceput” prin pocainta, insa Impartasania aduce har, iar aceasta putem sa o vedem daca citim si rugaciunile de dinainte de Impartasanie:

    Cantarea a 6-a: Mintea si trupul, inima si sufletul, sfinteste-mi-le, Mantuitorule, si ma invredniceste fara de osanda, Stapane, sa ma apropii de infricosatoarele Tale Taine.Ca instrainandu-ma de patimi, sa am adaugirea harului Tau si intarirea vietii, prin impartasirea cu Sfintele Tale Taine, Hristoase.

    Din Rugaciunea a doua, a Sfantului Ioan Gura de Aur: Ci sa-mi fie mie carbunele preasfantului Tau Trup si al scumpului Tau Sange spre sfintire si spre luminare, spre insanatosirea smeritului meu suflet si trup, spre usurarea greutatii greselilor mele celor multe, spre paza de toata lucrarea diavoleasca, spre indepartarea si mutarea raului si vicleanului meu obicei, spre omorarea patimilor, spre plinirea poruncilor Tale, spre adaugirea dumnezeiescului Tau har si spre dobandirea imparatiei Tale.

    Iarasi, a spune ca Impartasania nu da nimic in dar nu este o formulare chiar potrivita. Caci daca nu primim nimic prin dar si totusi primim ceva, ar insemna ca ceea ce primim este prin meritul de a ne fi pocait, ori unde este milostivirea si iubirea de oameni a lui Dumnezeu daca si aceasta functioneaza pe sistemul de recompensa?

    Mai apoi citim la Sfantul Ignatie Briancianinov:

    Numai Dumnezeu poate darui omului vederea pacatelor sale si vederea pacatului sau – a caderii sale, in care se afla radacina, samanta, vlastarul, impreunarea tuturor pacatelor omenesti.

    nevoitorului, prin lucrarea harului Dumnezeiesc, i se descopera multimea pacatelor lui

    Da-ne sa vedem in lumina harului Tau neputintele cele de multe feluri care traiesc in noi, innabusind in inima miscarile duhovnicesti, aducand in ea miscarile sangelui si trupului care sunt potrivnice imparatiei lui Dumnezeu.

  12. Deosebit articolul si foarte bine venit in aceasta perioada de post! Va rog, totusi, daca puteti, sa ma ajutati intr-o problema mai delicata. Adeseori se vorbeste despre liturghie si diferentele dintre liturghia ortodoxa si cea greco-catolica. De pilda, faptul ca in cadrul BOR se spune “Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu mantuieste-ne/miluieste-ne pe noi”; de multe ori, diverse persoane asociaza schimbul acesta intre “miluieste-ne” si “mantuieste-ne” ca fiind o practica greco catolica. Insa, din cate stiu, mantuirea este unul dintre atributele Nascatoarei de Dumnezeu, sau faptul ca preotul inainte de Crez rosteste cu glas tare “Hristos in mijlocul nostru”, iar oamenii raspund “este si va fi” etc. Sunt usor confuz asa ca, va rog, daca este posibil, sa ma indrumati sa citesc un articol care sa ma lamuureasca deplin in ceea ce priveste diferenta aceasta dintre liturghia ortodoxa si cea greco-catolica si nu numai. Imi cer scuze pentru indrazneala, insa simt ca ceea ce scrieti poate sa ma lamureasca pe mine si pe multi care sunt usor dezorientati. Va multumesc pentru ajutor!

  13. Pingback: Parintele Calciu versus Pr. Roman Braga despre DEASA IMPARTASANIE FARA SPOVEDANIE si “CERBERII POTIRULUI” -
  14. @ pr. Claudiu, Corina:

    Din context reiese ca parintele “exeget” a dorit sa arate, scriind insa prea concis, ca Impartasania nu poate sa dea harul iertarii pacatelor IN LOCUL Tainei Pocaintei, nu o poate substitui, asa cum cred destul de multi preoti de astazi sub influenta unui liturgism “renovationist” cu usor iz protestant (pr. Schmemann -a se vedea in acest sens polemica dusa cu acesta a parintilor de la Platina) sau de-a dreptul a modei papistase, cum e cazul in Occident. Deci nu se pune problema, fireste, sa fi gandit cineva cu mintea ortodoxa intreaga ca Impartasania nu ar darui niciun har, la modul absolut, asta ar fi absurd, bineinteles. Problema este – cum aratam si in comentariile noastre de acum cativa ani, peste care s-a trecut usor (prin necitire, probabil :), dar poate ca de aceea ar merita reluate intr-o postare) – ca astazi se ard sau se inverseaza etapele firesti si se supraccentueaza PUTEREA INTRINSECA, aproape magica, a Sfintelor Taine, punandu-se mult prea putin accent spre DELOC, pe ceea ce chiar TREBUIE sa faca omul insusi si pe ceea ce, generic numim POCAINTA (un cuvant golit, din pacate, de sens, astazi).

    Dorinta fierbinte si pregatire adevarata pentru unirea cu Hristos... chiar credeti ca se gaseste asa de lesne si pe toate drumurile in zilele acestea ale Apostaziei generale (chiar daca mascate)?

  15. In primul rand, cred ca am scris cu un ton cam intepator si ar trebui revenit asupra acestui aspect. Adica e vital ca discutia sa nu se poarte la nivel de citate si argumente, ci constructive, nu polemic. Sper ca poate avea loc o dezbatere constructiva, nu polemica. Altfel ne-am ratat din start.
    @ Pr. Claudiu
    In primul rand e disputata o idee: „harul in dar”. Harul este gratuit prin faptul ca asta este. Dar gratuitatea lui nu trece peste consimtirea noastra, adica peste pocainta noastra. Eu am scris ca reactie la cuvintele anterioare ale Corinei: „trebuie vazute caile prin care putem primi harul in dar”, care mi se par nepotrivite. Ele tradeaza o atitudine evaziva; nu se poate asa ceva. Harul se primeste in timpul rugaciunii, dar pt pocainta de dinainte transpusa in fapta (Sf. Siluan – daca e nevoie, gasesc si citatul exact). Dar si Evanghelia spune ca Hristos vine cu Tatal si-Si face locas in cei ce pazesc poruncile Lui. Pazirea poruncilor este temeiul primirii harului. Altfel nu se lipeste de noi, nu-si gaseste locas pt ca nu am pregatit locul cum se cuvine.
    @ Corina
    Neintelegerea se concentreaza asupra „pregatirii campului”. Care sunt baremele. S-ar putea ca baremele sa fie doar lumesti, sentimentale sau de alta natura, iar nu harice, pe masura Duhului. Apoi desigur ca preotul trebuie sa iasa cu Potirul acoperit. Si da, cam toti sunt cu constiinta incarcata, sa fim sinceri. Faptul ca preotul se impartaseste nu schimba problema, chiar daca nu e la inaltimea ceruta. E un lucru ce trebuie indreptat.
    O pilda din Proloage. O vrajitoare din Cipru nu a avut putere asupra unui om spovedit, dar sub epitimie, chiar daca nu avea dezlegare sa se impartaseasca. Si diavolul i-a raspuns la intrebarea ei daca asa pateste cu toti ce spovediti: Nu cu toti, ci doar cu cei canonisiti dupa dreptar. Cei ce au primit canon dupa mintea preotului, nu dupa dreptarul Bisericii, sunt in puterea noastra si cei care nu-si implinesc canonul. Tocmai implinirea canoanelor Sfintilor Parinti chiar si in vremurile actuale este problema. Dumnezeu nu se schimba, dar noi nu suntem nici pe departe ce au fost crestinii dinainte.
    Vederea pacatelor ne-o da harul. Ce da harul este esential diferit de ce vedem noi. Ca diferenta intre vederea simpla si microscop sau binoclu. Dar, daca nu avem vedere, ce folos de microscop? Adica aceasta vedere nu vine din senin, ci se grefeaza pe silinta si buna noastra vointa. Daca nu am semanat, ce folos de ploaie? Iar daca samanta nu e potrivita?…
    Deocamdata atat, pe masura timpului meu. Desi ar trebui pusa mai amplu problema.

  16. @Mihail
    1. Diferenta dintre “miluieste-ne” si “mantuieste-ne” nu vine pe filiera greco-catolica, ci tine de impartirea in secolul trecut al ultimei cereri din ectenie: “Pe Preasfanta, curata… pomenindu-o/ pe noi insine si unii…”. Pe vremea Sf. Ioan din Kronstadt era legata. Iar stihul care s-a intercalat in greceste suna: “mantuieste-ne”, adica izbaveste-ne, curateste-ne, dupa cum spune P. Cleopa. Dar la noi a interferat acel “miluieste-ne”, care nu e gresit. Ar mai fi de spus ca suntem indemnati in ectenie sa ne aducem aminte de(sa pomenim pe) Maica Domnului cu toti sfintii ca sa dam viata noastra lui Hristos. Iar mantuirea nu este atribut al Maicii Domnului, ci este al lui Dumnezeu (daca va referiti la o editie a Tipicului Sf. Sava), ci ea doar a mijlocit mult prin nasterea Mantuitorului.
    2. Dialogul la care faci referire ar trebui sa fie intre preotii co-slujitori, cand sunt, si cam atat.

    @Corina
    1. Rugaciunile pt Impartasanie sunt facute pentru cei pregatiti sau vrednici si doar ei le pot intelege cum se cuvine. Altfel putem trage concluzii gresite. Oricum, este evident ca Impartasania poate fi si spre osanda.
    Chiar si asa, mai intai trebuie sa ne curateasca Dumnezeu prin pocainta noastra, apoi sa ne apropiem de Taine, dupa cum reiese din cele doua strofe contopite corect, citate mai sus. Sau: “Spala-ma cu lacrimile mele, curateste-ma cu ele, Cuvinte. Iarta-mi greselile si-mi da indreptare. (…) incat, cu inima curata, cu gandul infricosat, cu sufletul smerit sa ma impartasesc cu Tainele Tale cele preacurate”(Sf. Simeon, Rug. 7). Nu cred ca-si poate impropria cineva rugaciunile dinainte de Impartasire fara sa fie pregatit prin curatirea inimii.
    Pt ca e vorba de doua etape de sfintire sau curatire. Una corepsunzatoare Tainei Pocaintei, iar alta Impartasaniei. Prima merge de la curatire pana la luminare, iar de aici partea a doua, luminarea si indumnezeirea. In prima faza ajuta duhovnicul, iar dupa ce sufletul s-a curatit, poate primi luminarea si indumnezeirea Tainelor. Deci trebuie avuta in vedere uminarea pt a ne impartasi cum se cuvine. Iar luminarea o primim prin sfiala si pregatire, nu prin cutezanta.
    2. Nu e vorba de recompensa, dar “mila Lui spre cei ce se tem de Dansul; si dreptatea Lui spre cei ce pazesc asezamantul de lege al Lui”(Ps. 102). Deci Dumnezeu miluieste pe cine voieste, adica pe cei bine-placuti Lui. Iar noi nu-L putem forta sa miluiasca pe cine vrem noi si nu vrea El. Pe de alta parte, nu trebuie sa alunecam pe alta panta, sola gratia.
    3. Sper ca citatele din Sf. Ignatie au fost spicuiri, caci conceptia lui este tocmai de a ne urca de la pocainta omeneasca la cea luminata de har. Si este foarte aprig impotriva inselarii, asteptarii harului. Ci el insista pe pazirea poruncilor lui Dumnezeu, nu doar a unor randuieli omenesti.
    Ce vreau sa spun este ca Taina Impartasaniei este cununa vietuirii crestinesti si nu ne putem raporta la ea oricum, ci abia dupa ce parcurgem toate etapele pregatitoare. E Taina si nu este pt oricine, ci pt cei pregatiti. Fara cunostinte si vietuire pe masura, nu foloseste, nu trebuie data.

  17. Din punctul meu de vedere discutia aceasta care s-a deschis despre impartasania “deasa sau rara” este constructiva si nu o consider ca fiind una in care se formeaza doua tabere, ce incearca sa se convinga una pe alta de ceea ce crede, fiecare ramanand pana la urma cu crezul sau. M-am angajat in aceasta discutie crezand ca avem sa ne imbogatim unii de la altii de ceea ce cunoastem si impreuna sa gasim calea imparateasca, astfel incat nici sa ne impartasim osandindu-ne si nici sa ramanem fara de Viata.

    Impartasirea desa sau rara este ceva relativ, des insemanand in fiecare zi, sau de 3-4 ori pe saptamana, sau in fiecare duminica, sau de mai multe ori pe an decat in cele patru Posturi. Subiectul este foarte larg si a fost dezbatut de Parinti si Sfinti, insa aspectul pe care ne concentram acum cred ca este faptul ca la noi in tara trec duminici bune la rand fara sa se impartaseasca credinciosii decat numai preotul, si astfel exceptia de care se vorbeste in articol, la noi este o buna regula.

    Am sa vin in cele ce urmeaza cu explicatii la comentariile de mai sus.

    @ admin

    Mi se pare aberanta ideea ca Impartasania ar putea sa substituie Taina Pocaintei. Este evident ca cine ajunge la o astfel de credinta se indeparteaza de adevar. Ce este insa evident este faptul ca se poate ca unii crestini sa se impartaseasca de mai multe ori fara sa se spovedeasca. Inca nu este cazul predominant al romanilor si nu aceasta este lucru pe care ar trebui sa-l punem acuma pe tapet. Tot legat insa de acest aspect este, la polul opus intrucatva, si credinta ca “spovedania este valabila 24 de ore” asa cum mi s-a dat sa aud. Aceasta este o gandire pur omeneasca care ataca insasi Taina.

    Pe de alta parte se pune foarte usor eticheta “modei papistase, cum e cazul in Occident” pentru impartasirea credinciosilor mai deasa decat se obisnuieste in tara, insa acest lucru nu este corect din cel putin doua puncte de vedere: 1. Nu se ia in calcul ca ortodocsii care sunt pe taramuri in care duhurile neortodoxe sunt la cote inalte, nu ar putea cu adevarat sa reziste fara Sfanta Liturghie. E ca si cum ei se afla in locuri in care poluarea duhovniceasca este extrem de mare si, fiind asa, au nevoie de mai mult oxigen…din Sfintele Taine. Prin extensie am putea spune ca in timpurile in care Apostazia se vadeste din ce in ce mai mult, cel care vrea sa razbata printre duhurile vremurilor nu o va puta face decat cu Hristos 2. In Grecia si in Muntele Athos impartasania in aceste timpuri este mult mai frecventa decat la noi, si nu avem dreptul sa-i judecam ca se impartasesc fara pic de constiinta.

    Comentariile indicate le-am citit si pe de-o parte ar fi multe de spus legate de ele si pe de alta parte nu am gasit ca aduc vre-un raspuns mai precis de ce la noi in tara deviza care este sustinuta este ca cei credinciosi sa se impartaseasca doar in cele patru Posturi, ceea ce ar fi mai mult trecand in categoria: “Sfintele Taine sunt luate pentru ca au o putere aproape magca”. Acesta este de fapt un caz particular si nu putem sa-l extindem pentru toata lumea, pentru a-i opri pe oameni de la impartasanie.

    Pocainta ar trebui spus ca nu este un proces care ajunge sa se incheie dupa care putem sa ne impartasim, sau ca s-ar definitiva cumva candva, doar atunci cand nu va mai fi timp de pocainta, adica atunci cand omul va trece la cele vesnice. Iar omul cu cat este mai indepartat de Dumnezeu cu atat mai greu isi va vedea pacatele, si cu cat se va apropia mai mult de Hristos cu atata va vedea ca este nevrednic, ori astfel fiind sa nu avem impresia ca ne pocaim cu adevarat stand departe de Hristos. Putem insa sa punem inceput prin smerita cugetare, dar de aici trebuie sa trecem mai departe.

    Cat despre: Dorinta fierbinte si pregatire adevarata pentru unirea cu Hristos… aceasta saraceste cu cat omul ramane departe de Hristos si devine tot mai puternica cu cat omul se apropie de El, caci una este sa te pregatesti sa te intalnesti cu cineva pe care nu-l cunosti, sau mai deloc, si alta este sa te intalnesti cu cineva pe care il iubesti si il cunosti. Si cu cat cunosti mai mult o persoana cu atat dorul revederii este mai mare, in schimb ce dor poate fi fata de o persoana pe care nu o cunosti?

    @ exegeticus

    Cand am scris: „trebuie vazute caile prin care putem primi harul in dar” aveam in vedere ca noi trebuie sa ne silim pentru a primi (si a pastra) harul care ni se da nu ca urmare a meritului nostru de a fi facut ceva (caci chiar suntem datori) ci ca urmare a milostivirii si iubirii lui Dumnezeu.

    Da, inteleg ca “pregatirea campului” astazi se face mai mult prin scrijelirea la suprafata si nu prin rasturnarea brazdelor adanci cu plugul canoanelor. Uneltele astea mai moderne se pare ca sunt mai soft 🙂 Si cu toate astea cum-necum trebuie arat pamantul si nu lasat nelucrat. Trebuie sa lucram cu ce avem la indemana si sa nu stam pe loc pentru ca nu avem uneltele “de marca” de alta data. Si Dumnezeu stie si lucrul acesta si nu ne va fi judecata ca celor din alte timpuri, ci ca celor din timpul nostru cand am avut alte posibilitati.

    Un exemplu de Parinte care nu aplica oprirea de la Sfanta Impartasanie mai mare de trei ani este Parintele Arsenie Papacioc, in timp ce daca ar fi sa ne uitam la canoane sunt opriri de 5 ani, 7 ani, etc. Implinirea canoanelor Sfintilor Parinti in vremurile actuale ar fi intr-adevar o problema pentru ca daca s-ar aplica la litera oamenii nu ar mai veni deloc la Biserica si decat sa fie pierduti definitiv atunci se aplica iconomia.

  18. @Corina
    Trebuie sa meritam harul Duhului. Problema este ca nu cu merite omenesti, cu care sa ne laudam, ci: “Vezi smerenia mea si osteneala mea si-mi iarta toate pacatele mele!”. Adica trebuie sa premearga pocainta trupeasa, osteneala, care aduce si umilinta duhovniceasca (harica). Tocmai a cauta o astfel de usurare mi se pare evaziune. Iar Impartasania deasa care supraliciteaza harul in dauna efortului ascetic nu e normala. Pe unul care a ajuns la o masura duhovniceasca nu-l vatama.
    Chiar daca timpurile sunt mai grele, Dumnezeu si firea noastra nu s-au schimbat. In conditii grele, pocainta mai putina, dar sincera are rezultate mari. Dar eludarea legilor duhovnicesti nu poate da rezultate bune, doar buruieni care seamana cu graul. Fara certare, fara a ne constientiza masura proprie, nu ne smerim.
    Tocmai pt ca nu se aplica bine canoanele oamenii vin din ce in ce mai putin la Biserica si legea se strica. Pana la urma, cautam mantuirea sau sa avem oameni in biserici? Cine va da seama de oamenii din biserici care vor pieri?

  19. O Taina duce spre alta Taina, de aceea sunt Taine

  20. @ exegeticus

    Pana la urma, cautam mantuirea sau sa avem oameni in biserici? Cine va da seama de oamenii din biserici care vor pieri?

    Este evideta raspunderea pe care o au parintii duhovnici fata de cei pe care ii pastoresc, dar trebuie sa vedem lucrurile si in felul urmator, fata de Sfanta Impartasanie pe care o dau credinciosilor: e ca si cum le este incredintat focul, iar ei, ca parinti pe de-o parte nu trebuie nici sa lase “copiii” sa se arda, si sa-i tina mai la distanta daca ei nu vad pericolul, si pe de alta parte nici sa-i lase sa inghete si sa fie fara de lumina din frica faptului ca ar putea sa se arda daca vor fi in apropiere. Solutia este bineinteles o acompaniere in cresterea lor pana cand devin mai “maturi”. Si tot aici putem vedea ca rolul nu este numai al parintilor ci si al fratilor mai mari care pot da o mana de ajutor, dar toate facandu-se cu incuviintarea parintilor, bineinteles.

    Cred ca in functie de cei care se impartasesc am putea cunoaste pulsul vietii duhovnicesti al comunitatii, iar daca rezultatul este slab ar fi cazul ca un parinte sa se nelinisteasca si de ii este cu putinta sa vina si el in ajutorul celor care nu au forte suficiente (la inceput) pentru a face o nevointa. Este binecunoscut ca o metoda care da roade este cea treptata, cand penitentului i se da sa indeplineasca un canon dupa masura lui, urmand ca acesta sa fie adaptat cu timpul. Daca insa se incepe direct cu punerea unor sarcini pe umerii oamenilor care nu pot fi purtate nici de cei care duc o viata dreapta, atunci indepartarea omului va fi aproape inevitabila.

    In final as spune ca suntem cu totii raspunzatori de mantuirea aproapelui si de a noastra bineinteles. De am avea aceasta constiinta mai adanca!

  21. Duhul sufla unde voieste. Si poposeste/se odihneste acolo unde gaseste loc bineplacut Lui.

  22. Eu cred ca datoria duhovnicului (si a confratilor) este de a face “ingeri” din “caini” si “porci” ca sa fie date sfintilor Sfintele. Altfel cuvantul lui Hristos (nu dati cele sfinte…) ne va judeca. Ideea este ca trebuie sa ne comparam cu poruncile, nu cu ceilalti sau cu noi sau sa facem ce putem. Trebuie sa nu stricam vreun cuvant sau porunca a lui Dumnezeu, altfel vom fi prea mici, adica jos, la osanda, dupa talcuirea Parintilor.

  23. Pingback: IMPARTASANIA – DES SAU RAR? IN CE CONDITII? Cuvantul Sfintilor Parinti: “Cei care sunt intru nepocainta, sa nu indrazneasca!” -
  24. Pingback: Sfantul Simeon Noul Teolog: SA NU NE IMPARTASIM FARA LACRIMI SI FARA STRAPUNGEREA INIMII! Sa nu ne cautam scuze, sa nu ne amagim… -
  25. Pingback: TAINA EUHARISTIEI – “CUTIT CU DOUA TAISURI”. Spovedania este strans legata de Sfanta Impartasanie. SPOVEDANIA OMULUI LAUNTRIC din “Pelerinul Rus” -
  26. Pingback: SFANTA IMPARTASANIE – taina spre caderea si ridicarea multora -
  27. Pingback: IMPARTASANIA DEASA? DAR VIATA CUM NE ESTE? Parintii Ioan Buliga si Iustin Miron de la Oașa despre discernamantul impartasirii, rafinarea strategiilor celui-rau, lupta cu pacatul si ispitele duhovnicilor -
  28. Pingback: JOIA MARE. Cina cea de taina, instituirea Impartasaniei cu Trupul si Sangele lui Hristos, spalarea picioarelor. NESFARSITA DRAGOSTE SI COPLESITOARE SMERENIE A DOMNULUI! -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate