SCRISORI INEDITE ALE SFANTULUI PAISIE AGHIORITUL despre necesitatea absoluta a PREGATIRII, inclusiv prin postire, pentru SFANTA IMPARTASANIE

19-09-2016 Sublinieri

Elder-Paisios-has-been-canonised-as-St-Paisios-of-Athos

Din scrisorile inedite ale Sfantului Paisie Aghioritul, publicate de Parintele Dionisie Tatsis in cartea “Ascetul de la Panaguda”, Editura Egumenita, 2016:

Scrisoarea a şaptea

[…]

Sfânta Mănăstire Stomio, 16-11-1960

Iubite frate întru Hristos, bucură-te pururea în Domnul!

Am primit scrisoarea voastră dar nu v-a răspuns deîndată pentru că am avut intenţia sa cobor cu treburi la Ioanina şi cu prilejul acest să vă întâlnesc. Din nefericire însă n-am reuşit, de aceea am socotit că este bine să vă scriu câ­teva lucruri legate de cele ce mi-aţi scris despre Makrakin. Fireşte că nu l-am cunoscut perso­nal, dar am în vedere înşelăciunile lui înfricoşătoare. Am cunoscut însă mulţi dintre ucenicii lui înşelaţi, printre care şi domnul X.K., care este amintit şi în Revista „Biblioteca Aghiorită”, pe care-l atacă şi părintele Filoteos Zervakos. In afară de sminteala cea mare legată de Sfânta Împărtăşanie, căci voia să se împăr­tăşească în fiecare zi în timp ce mânca carne, va fac cunoscută şi altă înşelăciune de-a lui, căci a făcut rugăciune într-un hotel pentru un străin, ca Dumnezeu să-l lumineze, şi a început cu cuvintele: „Binecuvântat este Dumnezeul nos­tru, acum şi pururea şi în veci vecilor. Amin.” Străinul l-a întrebat: „Oare sunteţi preot?”, iar el i-a răspuns: „Şi cine sunt preoţii şi ce este Biserica? Eu simt înlăuntru meu că sunt înge­rul lui Dumnezeu!”. In timp ce noi, călugării, care avem schima monahală, începem rugăciu­nea cu: „Pentru rugăciunile Sfinţilor, Părinţilor noştri”, acesta împreună cu ucenicii lui eretici (fără a fi preoţi) începe cu „Binecuvântat este Dumnezeul nostru”, şi se socotesc pe ei înşişi mai presus decât toţi, şi alte rătăciri.

Despre celălalt lucru despre care îmi scri­eţi, că Sfintele Canoane nu amintesc de postire înainte de Sfânta Împărtăşanie, nu-l pun la îndoială, însă ele amintesc de pregătire.

Şi ce pregătire i-a rânduit Dumnezeu lui Moise când urma să primească poruncile? In afară de celelalte nu i-a poruncit şi postirea? 52_Impartasirea_ApostolilorCând s-au alcătuit Sfintele Canoane pe primul plan era martiriul, de aceea Sfinţii Părinţi n-au preci­zat postirea, pentru că creştinii aşteptau rândul pentru martiriu, fără să ştie în ce zi se va întâm­pla. De aceea nici n-au rânduit postirea, pentru că nu era lesne să postească continuu. In acea epocă s-a împlinit cuvântul profetic al Prorocului David: Din pricina Ta suntem ucişi, toată ziua suntem duşi ca nişte oi la tăiere“.

„Discer­nământul este mai mare decât toate virtuţile”, ne spune Sfântul Isaac Sirul. Mai târziu însă, Mărturisirile de credinţă ale lui Petru Movilă şi Kritopoulos se referă la postire, pe care Biseri­ca Ortodoxă o acceptă. In tot cazul, aghioriţii îi vânează pe makrakişti, căci au ajuns să spună: „Şi sfânt dacă-l vezi pictat pe makrakist pe pe­retele bisericii, să-l ştergi!”.

V-am scris toate acestea ca să-l cunoaşteţi şi pe omul meu cel dinlăuntru, pentru că obiş­nuiesc să spun ceea ce are înăuntru inima mea. In ceea ce priveşte relaţiile pe care le are Părin­tele Augustin cu makrakiştii nu ştiu care este scopul lui adevărat, pentru că şi Hitler al Ger­maniei la început a avut legături cu comuniş­tii, ca să-i dibuie pe toţi. In tot cazul, eu îl port pe Părintele Augustin în inima mea. Mă rog ca Dumnezeu să lumineze veşnic toată lumea, la fel şi pe aceştia, ca să vină la cunoaşterea ade­vărului, încheind, vă trimit din prisos binecu­vântările lui Hristos şi ale Maicii Domnului.

Fratele vostru întru Hristos,

Paisie păcătosul, cel mai mic dintre călugări

***

Scrisoarea a 8-a

Scrisoarea de mai jos nu este datată, dar pro­babil că a fost trimisă după Pastele anului 1961. Textul se referă la transferarea unor cărţi către Părintele Augustin, pe care Gheorghe Maipas le procurase Părintelui Paisie.

Hristos a înviat!

Bucură-te pururea întru Hristos, frate Gheorghe, şi veseleşte-te întru El!

Mă rog ca lumina Sfintei Învieri, prin mij­locirile Născătoarei de Dumnezeu, să vă lumi­neze mereu, ca să luminaţi celor care se află în marea păcatului, ca să se lase călăuziţi de voi, de farul Părintelui Augustin, care s-a înălţat în frumoasa Ioannina.

De asemenea vă urez sănătate sufletească şi trupească şi vouă şi familiilor voastre, şi vă mulţumesc pentru toate. Cărţile le-am dat şi vă trimit banii. Le voi face cunoscute şi închină­torilor aceste cărţi frumoase, arătându-le pe ale mele, şi când îmi dau comandă, vă scriu şi mi le trimiteţi. In încheiere vă trimit binecuvân­tările lui Hristos şi ale Maicii Domnului. Al vostru frate, Paisie monahul, cel mai mic din­tre călugări.

Iarăşi vă spun: Bucuraţi-vă! Să-mi îngădu­iţi să vă trimit şi o mică binecuvântare, ca să luaţi caramele pentru îngeraşii voştri, acum în zilele fericite ale Paştelui!

Soră Keti, bucură-te în Domnul!

Nu ştiu dacă părintele I. ţi-a explicat despre tema legată de Sfânta Liturghie, despre care au apărut răstălmăciri. Se pare că părintele B. n-a înţeles bine ceea ce am spus. N-am afirmat că nu trebuie să se facă Dumnezeiasca Liturghie, ci că principalul scop al Liturghiei este să se împărtăşească şi credincioşii, cei care sunt pre­gătiţi, pentru că toate rugăciunile se referă la credincioşii care se vor împărtăşi. Chiar şi unul trebuie să se împărtăşească. Fireşte că s-ar pu­tea întâmpla vreodată ca niciunul să nu fie pre­gătit, dar asta este altceva. De aceea este bine ca măcar un copil, un prunc, să se împărtăşească. Aceasta să urmăreşti îndeosebi, şi când nu se află niciunul, este de ajuns să se împărtăşeas­că preotul şi să se pomenească numele lor. Dar aceasta să se întâmple ca excepţie şi nu ca regu­lă. N-am avut intenţia să te necăjesc, dar altfel înţelege duhul meu părintele B., şi de aceea te-ai mâhnit mult.

Hristos şi Maica Domnului să fie întot­deauna cu tine! Nu v-am mai scris de mult, dar nu v-am uitat, mă rog pentru voi. îţi mulţumesc pentru binecuvântare, pentru împletituri! N-am nicio altă nevoie. Să nu te nelinişteşti, doa roagă-te şi pentru mine.

Copiii părintelui B., în special Ahile, sunt niş­te îngeraşi. Dumnezeu să-i păzească! Dacă poţi, fă-i o rasă. Are una peticită. Pe copilul cel mai mare nu l-am mai văzut, poate vine astăzi cu Ahile. Multe binecuvântări de la Hristos şi de la Maica Domnului tuturor!

Fratele tău, monahul Paisie

(Presb. Dionisie Tatsis, “Ascetul de la Panaguda”, Editura Egumenita, 2016)

1049560

Din aceeasi carte:

***

Legaturi:


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Cum sa tinem post?, Cuviosul Paisie Aghioritul, Impartasania

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

7 Commentarii la “SCRISORI INEDITE ALE SFANTULUI PAISIE AGHIORITUL despre necesitatea absoluta a PREGATIRII, inclusiv prin postire, pentru SFANTA IMPARTASANIE

  1. Într-adevăr, nu există un canon care să menționeze explicit că e nevoie de post înainte de Împărtășanie, totuși canonul 13 al Sinodului trulan (VI Ecumenic) pomenește că s-a predat prin apostoli și a fost ținut din vechime obiceiul de a ne pregăti prin post și rugăciune pentru atingerea de Sfintele Taine, iar cei căsătoriți și prin abstinență.
    De asemenea, Sf. Nicodim Aghioritul menționează în Pidalion, atunci când comentează canonul de mai sus, că e suficient postul de 3 zile înainte de Sfânta Împărtășanie, dacă nu chiar 7 zile. El mereu vorbește de o pregătire temeinică pentru primirea Tainelor. Chiar Mărturisirea colivarilor din 1774 spune foarte limpede: „Cel ce zice că pentru ea (Cuminecătură) nu este necesară pregătirea și o curățire puternică prin pocăință și mărturisire, să fie anatema”.
    Doar Neofit Cretanul, care a scris despre împărtășirea continuă cu vreo 10 ani înaintea Sf. Nicodim, socotea că nu este necesar postul, ci doar conștiința curată. El avea și o concepție eretică despre Împărtășanie, că ar fi trupul mort al Mântuitorului care învie în noi după ce-l primim pentru a ne învia și pe noi.
    Deci cei ce nu se pregătesc temeinic, prin post, mărturisire și rugăciune, nu urmează colivarilor, ci unei tendințe eretice anatematizată de colivari (Sf. Nicodim Aghioritul, Macarie al Corintului).
    Despre tendința aceasta post-patristică vorbește și IPS Ierotheos Vlachos:

    „Biserica veche, se afirmă, trăia taina Bisericii în Dumnezeiasca Euharistie, „icoană şi arătare anticipată a Împărăţiei eshatologice a lui Dumnezeu”, de unde reiese că Dumnezeiasca Euharistie uniformizează, în măsura posibilului, comunităţile creştine locale istorice ca „expresie autentică a slavei eshatologice a Împărăţiei lui Dumnezeu”.
    Opiniile acestea pot părea plauzibile, în realitate însă se vădeşte că sunt problematice, dacă sunt comparate cu înţelegerea ortodoxă a celor referitoare la Dumnezeiasca Euharistie ca arătare a Împărăţiei lui Dumnezeu şi la împărtăşirea de slava eshatologică a Împărăţiei.[…]
    Experienţa slavei eshatologice a Împărăţiei nu se întâmplă automat prin veşmintele frumoase şi psalmodieri, nici prin împărtăşirea de Trupul şi Sângele lui Hristos fără condiţiile prealabile necesare, ci prin experienţa îndumnezeirii în dumnezeiasca Liturghie şi în timpul dumnezeieştii Împărtăşiri.

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/08/31/ips-hierotheos-vlachos-denunta-o-grava-erezie-si-hula-de-tip-protestant-care-ameninta-teologia-si-viata-bisericii-ortodoxe-de-astazi-viclenind-in-numele-intoarcerii-la-biserica-primara/

  2. “Când s-au alcătuit Sfintele Canoane pe primul plan era martiriul, de aceea Sfinţii Părinţi n-au preci­zat postirea, pentru că creştinii aşteptau rândul pentru martiriu, fără să ştie în ce zi se va întâm­pla. De aceea nici n-au rânduit postirea, pentru că nu era lesne să postească continuu.”

    De ce nu era lesne sa se posteasca continuu? Pentru ca erau unii dependenti sau lipsiti de vointa sa adopte o hrana destul de variata pentru a nu avea nevoie de carne?
    Din experienta postul trupesc este lesne si pentru copii, chiar daca este continuu ani in sir. Desigur nu ma refer la post negru, ci carne, lactate, oua. Cunosc familii care au copii scolari si care “pentru mancat mai sanatos” nu pentru postul Bisericii, n-au dat copiilor niciodata carne. Parintii au renuntat complet la carne si lactate inainte de a se casatori, pe cand erau prieteni, din cauza unor probleme mai mari de sanatate a unuia dinte ei.
    Analizele de sange ies perfecte, fara nici un fel de lipsa, chiar si dupa ce ai renuntat la carne peste 20 de ani.

    Daca Sfintii Parinti ar fi cerut membrilor Bisericii sa posteasca continuu pentru a se impartasi continuu, atunci ar fi fost impotriva invataturii Mantuitorului care a binecuvantat inclusiv mancarea carnii de porc in Biserica.

    Ca este necesara postirea inainte de Sfanta Impartasanie, este adevarat, dar cand impartasirea este zilnica, nu se poate face pregatire 3 zile sau 7 zile, ci cateva ore: 10, 12 ore, mai mult este absurd.

  3. Daca se posteste negru pentru Sfanta Impartasanie de la 17. 30 sau 18 cand incepe privegherea sau de la 20 cand primeste fiecare Sfanta Litie, pana la ora 11 sau 11.30 a doua zi sunt 15 ore de post negru ca pregatire pt Sfanta Impartasanie.

    In zilele in care nu este priveghere, poti sa nu gusti nimic dupa apusul soarelui, adica de la 18-21 si oricum se insumeaza 12 ore de post negru.

  4. @ingrid
    Era greu să fie impusă postirea primilor creștini pentru că ar fi trebuit să postească mereu, neștiind ei ziua când urmau la martiriu. Nu e vorba aici de împărtășire continuă, ci de pregătire continuă pt martiriu și, implicit, pt împărtășirea înainte de a fi martirizați, ca merinde pt drum.
    Pt noi, care nu mergem la mucenicie, e nevoie de o pregătire deosebită pt că noi nu ne vărsăm sângele, ci trebuie să-l dăm prin nevoință. Altfel spus, e nevoie de pregătire, care constă în spovedanie, abstinență (pt cei căsătoriți), post, rugăciune și pocăință. Postul este rânduit de duhovnic pe măsura fiecăruia. Dacă el hotărăște că poate înlocui postirea de trei zile cu un post de câteva ore negru, e decizia lui pe socoteala celui ce se împărtășește.
    Însă eu văd desimea împărtășirii în funcție de vârsta duhovnicească a fiecăruia, după cum zice și P. Filothei Zervakos în rânduiala lui. Adică în funcție de puterea de a se pregăti cineva se poate împărtăși mai des sau mai rar. Nu se acomodează pregătirea la desimea împărtășirii, ci invers. Cei care sunt sporiți real duhovnicește pot posti cu bucurie, chiar este o necesitate și o hrană pentru ei. Exemplu ar fi Hagi-Gheorghe, care postea continuu împreună cu obștea lui și chiar a fost prigonit pentru asta. În Pateric Părinții posteau continuu, măcar de luni până vineri. Sf. Vasile cel Mare rânduiește hrana monahilor pâinea, la care se adaugă unele verdețuri. Gheron Iosif mânca extrem de puțin și de post mereu. Sf. Paisie cel Mare mânca doar la 40 de zile.
    Pentru unii ca aceștia împărtășirea foarte deasă este justificată. Nu atât datorită postirii, cât mai ales stării lor de curățire lăuntrică manifestată și prin înfrânarea exterioară. Altfel e un pericol de a confunda viața duhovnicească, harul Duhului Sfânt, cu propria amăgire de sine, cu pacea psihologică în cel mai bun caz.
    Nici măcar colivarii nu erau pentru o împărtășire zilnică, ci pe măsura fiecăruia (Mărturisirea din 1774):

    Venim la dumnezeiasca Împărtășanie unul mai întârziat, altul mai des, după cum îi este îngăduit.[…] Dar nu venim nici în fiecare zi, nici nu învățăm aceasta, precum suntem defăimați. Gândim însă că, dacă se va găsi cineva făcând aceasta după cuvenita cercetare, să nu fie judecat din pricina împărtășirii continue, întrucât are apărători pe sfinți și conștiința sa.

  5. Pingback: Chilia Buna Vestire | Cuviosul Paisie vorbește despre postirea de dinaintea Sfintei Împărtășiri
  6. Pingback: Ce trebuie sa facem INAINTE SI DUPA IMPARTASIRE?/ Invidie si DUPLICITATE/ Pr. Dan Damaschin despre URMARILE TRAGICE ALE AVORTULUI, CONTRACEPTIE si CRUCEA DE MAMA/ IPS Ierotheos Vlachos - interviu despre episcopi, sminteli, secularizare si clericii care FA
  7. Pingback: “Atunci când ne pregătim să ne împărtăşim cu Sfintele Taine…”: Mitropolitul Antonie de Suroj DESPRE ÎMPĂRTĂŞIRE: “Să intrăm în viaţa cea nouă, oricât ne-ar costa aceasta” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate