Sfantul Macarie Egipteanul despre CONFORMITATEA DINTRE VIATA NOASTRA SI SFANTA SCRIPTURA

19-01-2008 Sublinieri

Astazi Biserica sarbatoreste mai multi sfinti straluciti, de o mare insemnatate pentru ortodoxie (printre ei si Sfantul Marcu Eugenicul (al Efesului) si Sfantul Meletie Marturisitorul), la loc de frunte situandu-se si Sfantul Cuvios Macarie Egipteanul, dimpreuna cu celalalt Sfant Macarie, Alexandrinul. Noi va propunem acum cateva fragmente de mare folos pentru viata launtrica ale acestui mare povatuitor in tainele Duhului, nadajduind ca, prin ajutorul lui Dumnezeu, sa putem sa va oferim altadata si fragmente din nepretuitele sale “Omilii duhovnicesti”, deosebit de frumoase si de importante pentru buna formare intru Hristos a oricui doreste cu adevarat viata crestineasca:

icoane004.jpg

Crestinii in cuvant si cei in fapte

“Socotesc ca nu se cuvine sa rostesc cuvantul profe­tului: „Astept, ca cel care naste”; zic aceasta, fiindca sunt totdeauna ingrijorat de progresul Sfantului Duh in tine, un progres care nu se cunoaste nici prin cuvant, nici prin um­bra, ci se implineste prin lucrarea (energia) adevarului si prin puterea lui Dumnezeu, dupa cuvantul Domnului: „Imparatia lui Dumnezeu nu sta in cuvant, ci in lucrare si putere”; si mai (zice): „imparatia (lui Dumnezeu) este inauntrul vostru”, intr-adevar, unii practica filosofia lui Hristos (adica invatatura principiilor) in aparenta, altii, doar in cu­vant, iar ceilalti si in cuvant si in fapta (lucrare), caci sunt foarte rari cei care, si in puterea lui Dumnezeu. Acestia din urma insa sunt „cei peste care Duhul Sfant va veni si pe acestia-i va umbri puterea Celui Preainalt”.

Fiii coboratori din Eva trebuie sa devina fiii (Fecioarei) Maria

Este potrivit ca toate sufletele afectate de tristetea care provine din condamnarea Evei sa caute si ele bucuria Mariei prin vietuirea in feciorie pentru intru tot neprihanitul Mire (adica pentru Hristos), dar sa faca aceasta fara de vina si desavarsit.

Dupa cum, prin gandirea noastra pamanteasca si prin patimile trupesti ne recunoastem ca fii ai Evei si ai lui Adam, tot la fel trebuie ca noi insine sa recunoastem infierea noastra prin cugetarea cereasca si prin patimile lui Hristos: „Puneti-va la incercare, examinati-va pe voi insiva, daca sunteti in credinta, daca «locuieste in voi Hristos»”. Caci daca, purtand chipul lui Hristos, simtim lucrarea gandurilor rele, rusinoase si murdare, cu atat mai mult, purtand noi chipul Celui ceresc, trebuie sa simtim lucrarea Sfantului si inchinatului Duh.

Nasterea lui Hristos in suflet

Sa cunoasca, deci, fecioara inteleapta ca ea se cuvine sa aiba in sine pe Hristos, ca si (Fecioara) Maria; precum aceea (L-a purtat) in pantece, tot astfel si tu (sa-L porti) in inima ca atunci sa poti canta cu intelegere si sa zici: „De frica Ta, Doamne, luat-am noi in pantece si am suferit dureri si am nascut duhul mantuirii”. Este intocmai cu ceea ce zice si Eclesiastul: „Cum se formeaza fatul in femeia insarcinata, asa este «calea Duhului»”.

*nota: Sfantul Grigorie de Nissa scrie: „Ceea ce s-a implinit trupeste cu Maria cea preacurata, cand plinatatea Dumnezeirii a stralucit in Hristos prin (virtutile) Fecioarei, la fel se implineste si in sufletul tau, care esti fecioara, caci El (Hris­tos) vine sa locuiasca duhovniceste in tine, aducand cu El pe Tatal, cum zice in Evanghelie“.

Sa fie traite cu adevarat fagaduintele Sfintei Scripturi

Deci, daca tu ai aceasta comoara in vasul tau de lut; daca Cel care a zis ca, „din intuneric, sa straluceasca lumina”, (acela) a stralucit (in inima ta) „spre luminarea cunostintei” Evangheliei; daca pacea lui Dumnezeu domneste statornic in inima ta; daca prin sfintenie ai atins pacea pe care o urmareai; daca Hristos a venit sa locuiasca in omul tau cel dinauntru; daca Tatal Si-a facut locas la tine cu Unul nascut al Sau; daca te-ai invrednicit de fericire prin curatia inimii tale; daca ai devenit Templu al lui Dum­nezeu si Duhul Aceluia locuieste intru tine; daca, in plinatatea credintei, ai inima desavarsit curata de constiinta rautatii.

Daca „Dumnezeul pacii te-a sfintit intru totul, ca „si duhul si sufletul si trupul sa-ti fie fara prihana”; daca esti fecioara inteleapta, avand lampa si ulei in vas; daca stii ce inseamna „sa fie mijloacele voastre incinse si facliile voastre aprinse”; daca ai imbracat haina de nunta; daca ai vadit dovada tuturor acestora prin lucrarea cea din inima ta, caci numai asa vei putea fi vrednica sa fii nuntita cu Mirele cei ceresc, caci daca tu vei tacea, pietrele vor striga.

Marturisesc, asadar, inaintea a Insusi Domnul meu si a inchinatului Duh Sfant (al Sau), ca dupa cum o fecioara de-aici de pe pamant, chiar daca primeste garantii dupa garantii, daruri multe; chiar daca ar avea drepturi depline asupra acestei averi, daca, insa n-a ajuns la unirea trupeasca, ea va fi ca o straina fata de barbatul al carui nume il poarta.

Tot la fel si sufletul care petrece in feciorie pentru Hristos, chiar daca prin Botez primeste garantii – fiindca Botezul reprezinta garantiile desavarsite ale mostenirii ce va sa vina – si indata dupa Botez primeste numeroase daruri (prin Mirungere n.n.), precum cel al cuvantului, al talcuirii, al vindecarii sau orice alta harisma, dar daca nu s-a invred­nicit de unirea cu Mirele cel nemuritor, el este strain de Acesta. Aceasta din pricina ca ungerea bucuriei, haina de nunta nu se recunosc prin harisme, ci prin insasi infierea parinteasca, in care se gaseste dragostea cea neclintita.

Asadar, daca tu ai garantiile Botezului, ai atunci si talantul desavarsit. Daca insa nu l-ai facut sa creasca (in valoare) si nu l-ai inmultit, vei ramane nedesavarsit, dar si mai mult: vei fi lipsit de el. Sa nu socotesti deci, ca, im­partind bunurile tale (la saraci), asta inseamna ceva?! Daca ai darul cuvantului „al grairii in limbi ingeresti si omenesti”, sa nu cumva sa te trufesti, caci inca n-ai ajuns la desavarsire si, de asemenea, daca ai darul talcuirii, sa nu te opresti aici in virtute. Si daca ai dobandit toata credinta, inainteaza la dragostea care nu cade. Pe drept cuvant s-a spus ca „dragostea nu cade niciodata”. Si, fiindca ea este neclintita (adica neschimbatoare), aceasta ii face neschim­bati si neclintiti pe cei care se straduiesc s-o primeasca. De altminteri, harismele se dau dupa iconomia (adica chivernisirea) lui Dumnezeu spre implinirea slujirii (in cresterea duhovniceasca) a celor ce inca mai sunt copii nedesavarsiti; pe cand dragostea, cum am zis mai sus, ii face neclintiti si fara de sfarsit pe cei care s-au invrednicit de Dumnezeu, caci „Dumnezeu este dragoste” cum ne invata Epistolele sobornicesti.

Sfanta Scriptura este oglinda sufletului

Sa se tina minte, asadar, ca orice suflet in care lucreaza gandurile intinate si relele inchipuiri, nu fecioreste in Hristos, intrucat acest ins se lasa atras de potrivnicul, adica de cugetele desfranate. Dar cel care doreste sa se infatiseze curat inaintea Domnului, petrece in castitatea inimii, cum zice Cel Care conduce logodirea (mirilor): „Caci v-am logodit pe voi unui singur barbat, ca sa va infatisez lui Hristos, ca pe o fecioara fara de prihana; dar, ma tem ca nu cumva, precum sarpele, prin viclenia lui, a amagit pe Eva, tot asijderea sa abata si gandurile voastre”. De aceea, cati au gan­durile inselate sunt in comuniune cu inselaciunea diavolului, iar nu in comuniune cu cinstea aceea de necorupt a Dom­nului. „Oare ce comuniune este intre lumina si intuneric?”.Sau ce intelegere este intre templul lui Dumnezeu si cel al idolilor?

Asadar, sa credem in cele zise, spre a le citi (si a le intelege) ca sunt nemincinoase (adica adevarate): „Traiesc, dar nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in mine”. Caci cei in care nu locuieste Hristos, sunt morti si nu lauda pe Dum­nezeu in cunostinta (adica in deplina constiinta de prezenta Lui), fiindca s-a zis prin profetul: „Doamne, nu cei morti te vor lauda”. De aceea „viata lui Iisus intre noi sa im­parateasca”. Sa dobandim in noi insine Duhul lui Hristos, ca sa fim cumparatura Acestuia, precum zice: „Daca cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Acestuia”. Sa nimicim din noi neamurile pagane, zicand catre Dumnezeu: „Risipeste neamurile care voiesc razboaie!” „Fulgera peste ele si le imprastie?”. Intr-adevar (pe plan duhovnicesc) noi suntem aceia asupra carora rostim blestemul, iar nu israelitii care „n-au nimicit popoarele despre care Domnul le poruncise”. Ne osandim pe noi insine, iar nu pe idoli. Noi suntem cei care avem urechi si nu auzim, care avem ochi si nu vedem, caci nu este intru noi Duhul (Sfant).

Sa practicam dreptatea cea dinauntrul sufletului

De aceea sa ne rugam ca sa ni se lumineze ochii mintii noastre spre a cunoaste ce insemneaza: „Deschide ochii mei, ca sa cunosc minunile din Legea Ta”. Sa strigam din inima (ca orbul cel din Evanghelie cand l-a intrebat Domnul ce voieste n.n.): ,,Invatatorule, ca sa-mi deschizi ochii”. Acel (adevarat crestin), care este in trup, nu se lupta dupa trup, caci „armele de lupta” ale lui „nu sunt trupesti (adica materiale), ci puternice intru Dumnezeu spre daramarea intariturilor (adica zidurilor de aparare), dis­trugand gandurile si toate inaltimile trufase, care se ridica impotriva lui Dumnezeu”. Sa ridicam, asadar, neincetat mainile intru rugaciuni, fara de manie si fara sovaire.

Sa devenim de acelasi neam cu Domnul, care a rasarit din neamul lui Iuda. Sa iudaizam (adica sa imitam semintia iudaica), caci nu cel aratat pe dinafara este iudeu, ci acela de pe dinauntru, care praznuieste sambata prin ferirea de ganduri desarte si de cugetarea la lucruri intinate (murdare); cel care a primit taierea imprejur in omul sau launtric. De aceea sa taiem imprejur suprafata necurata a inimii, retezand ceea ce a crescut (nefiresc) in ratiune, adica boldul mortii si pacatul, care-a fost semanat pe suprafata (inimii) prin neascultarea (stramosului). Sa primim in inimile noastre legea duhovniceasca, aceea a lui Dum­nezeu, fagaduita prin cuvintele: „Voi da legile mele in inimiIe lor si Ie voi scrie pe mintile lor”. Si la David zice: „Legea lui Dumnezeu in inimile lor si nu li se vor poticni pasii”. Deci, daca vrei sa nu ti se poticneasca pasii, primeste in taina legea lui Dumnezeu, ca aceasta te va sfinti si te va face statornic, in stare de linistea cea neclintita.

Iata ce este in puterea noastra, dar mai ales ce este intr-aceea a lui Dumnezeu, care contine ratiunea (gandirea) cea adevarata si vorbirea categorica. Invrednicindu-ne noi de toate acestea, sa ne rugam ca sa avem modul de gandire al lui Hristos si a umbla intru innoirea vietii, neavand una in inima si alta la aratare. Caci Dumnezeu dispretuieste purtarea mincinoasa si vicleana. De aceea a aratat clar si fara ocolisuri ca ceea ce spurca pe om iese dinauntrul inimii. La vremea aceea (Domnul) a condamnat pe farisei, iar de atunci incoace pe fiecare dintre noi, pentru orbirea laun­trica fata de tainele cele dumnezeiesti. In acest sens si graieste: „Fariseule orb, curata intai partea, dinauntru a pa­harului, ca sa devina curata si cea din afara”. Cu adevarat cel care si-a indreptat toate silintele ca sa faca sa stralu­ceasca lumina lui launtrica, adica acel (crestin) care a ve­gheat intru totul asupra mintii si sufletului sau, acela si-a curatat totodata si partea vazuta (adica comportarea).

Va rog, asadar, sa nu ramanem numai la obisn­uintele si manifestarile cele din afara cu scopul de a deveni templu al lui Dumnezeu Cel preacurat, ci sa ascultam pe Cel Care ne indeamna (aratand si scopul): „Ca voi sa deveniti fara prihana si curati fii ai lui Dumnezeu, fara pata”. Caci neprihanit este cel care n-a savarsit nedreptate in inima lui, cel care nu are nici o pata, nici o zbarcitura, nici altceva de acest fel; cel care stie ce-nseamna cuvintele: „Toata slava, fiicei imparatului este cea dinauntrul ei”, iar nu cea din afara, caci nemincinos este cel care zice: „Dat-ai bucurie in inima mea”, cel care este insemnat de persoana lui Hristos, dar mai ales cel in care Acesta lucreaza; cel care lupta sa devina „barbat desavarsit, la masura varstei depline a Iui Hristos”; cel care fuge de laudele oamenilor, urmarind (in acelasi timp) slava cea de la Dumnezeu si lu­crand curatia in inima lui.

Caci, precum razele acestui slavit soare lucreaza inauntrul ochilor trupesti, tot asemenea lucreaza si slava Sfantului Duh prin ochii cei dinauntru ai omului, cand sunt curatiti. Nu asa se petrec lucrurile, insa, cu insul care cauta sa se indeparteze prin faptele omului din afara si prin desar­ta lui putere. Acesta este cel ce are ravna pentru Dumnezeu fara cunostinta, (adica fara sa constientizeze obiectivul si scopul n.n.). Se aseamana cu cel care dupa catva timp trebuie sa fie dascal (care sa invete pe altii), dar care el insusi are nevoie sa invete (pentru sine insusi); ca cel care va tre­bui sa se invredniceasca de hrana cea tare, fara sa fi fost mai intai hranit cu lapte; cu cel care a inceput in Duhul, dar sfarseste in trup. Sa cunoasca, deci, unul ca asta ca toata dreptatea omului din afara este ca o tesatura murdara, iar dupa Apostol (este) ca o carpa lepadata.

Noi, insa, trebuie sa ajungem in stadiul de a ne supune dreptatii lui Dumnezeu, care se implineste in omul cel dinauntru, caci intr-acesta se ridica tribuna cea inalta a lui Hristos, impreuna cu jertfelnicul cel fara prihana. Caci zice: „Acesta-i lucrul cel dinaintea mea si anevoie (de inteles), pana ce am intrat la jertfelnicul lui Dumnezeu”. (Sa ajungem) in asa fel incat marturia constiintei sa se sla­veasca in crucea lui Hristos, care a eliberat de stricaciune viata noastra si a curatat constiinta de activitatile noastre, asa incat (prin toate lucrarile noastre) sa ne inchinam in Duhul lui Dumnezeu si sa nu ne mai incredem in carnea trupului; ca sa cunoastem ce sa adoram dupa cuvantul: „Noi ne inchinam la ceea ce stim (cunoastem)”.

Marturia credincioasa a tuturor acestor (adevaruri) este in cer, fiindca „noi graim ca inaintea lui Dumnezeu, in Hristos”, fara sa gandim la altceva, decat ca „este bine ca inima sa fie intarita prin har, si nu prin invataturi de multe feluri si nu prin invataturi straine”.

Sa ne rugam insa ca sa scapam de bunul renume cel dupa om, de acel renume (pentru cele numai pamantesti n.n.), care cu abilitate si iscusinta, prinde in curse (pe unii), ca ei sa nu dobandeasca de la puterea lui Dumnezeu chivernisirea (intru activitatile lor). Numai fugind de aceste curse, tu nu vei putea risca nici sa te lasi biruit de dis­pretuirea cea din partea oamenilor, nici sa te trufesti, cand te fericesc.

Fii ascultator, supunandu-te celui care te calauzeste spre tot adevarul (lui Dumnezeu). Sa realizezi in sufletul tau acea comuniune ca Hristos, ca aceea intre mire si mireasa, ca de aceea scrie: “Taina aceasta mare este, iar eu zic: cea intre Hristos” cu neprihanitul tau suflet. Caci nimeni nu va fi scris in Biserica din ceruri a celor intai nascuti, daca sufletul nu-i este fara prihana. Si tot asa nimeni nu se-incununeaza, daca nu s-a luptat dupa lege”.

(din: Sfantul Macarie Egipteanul, “21 de cuvantari despre mantuire”, Editura Luminatorii lumii, 2001)

macarie19ianuarie.jpg

Cititi si:

Ascultati:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

  • Apoftegme din Pateric despre Sf. Macarie Egipteanul [1] si [2]

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.


Categorii

1. SPECIAL, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Sfantul Macarie Egipteanul, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

12 Commentarii la “Sfantul Macarie Egipteanul despre CONFORMITATEA DINTRE VIATA NOASTRA SI SFANTA SCRIPTURA

  1. Pingback: Război întru Cuvânt » Discernerea binelui şi a răului, crucială pentru creştin
  2. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfantul Macarie Egipteanul despre cum Il imbracam pe Hristos
  3. Pingback: SA NU UITAM: “Mult ni s-a dat, mult ni se cere…” SUFLETUL CARE NU ESTE NASCUT DIN DUHUL SFANT DE PE PAMANT ESTE MORT PENTRU VESNICIE! -
  4. Pingback: LUPTA CONTINUA SI HARTUITOARE A CRESTINULUI – INTRE HAR SI CADERI. In ce constau, de fapt, desavarsirea sau sfintenia? -
  5. Pingback: SFANTUL GRIGORIE DE NYSSA: Ce inseamna sa te numesti si sa te fagaduiesti CRESTIN? -
  6. Pingback: Sfantul Macarie Egipteanul: Cum se manifesta Duhul Sfant in suflet? CINE NU ARE COMOARA SI FOCUL DUHULUI IN SINE SA NU INDRAZNEASCA SA PREDICE ALTORA! -
  7. Pingback: Sfantul Macarie Egipteanul despre RAZBOIUL SI PACEA CRESTINILOR. “Fericirea vesnica sta ascunsa in suferinta trecatoare rabdata cu umilinta si nadejde” -
  8. Pingback: CINE SI CUM POATE BIRUI OMUL CEL VECHI? “Cel care se crede drept pentru ca nu e desfranat, n-a omorat, n-a furat, nici n-a inselat, acesta se rataceste grozav” -
  9. Pingback: SFANTUL MACARIE EGIPTEANUL: Dumnezeu nu Se coboara decat in aceia care Il striga staruitor! | Cuvântul Ortodox
  10. Pingback: Din Omiliile duhovnicesti ale SFANTULUI MACARIE EGIPTEANUL despre INDELUNGA-RABDARE SI MILA LUI DUMNEZEU care asteapta intoarcerea noastra deplina la El: Ce s-a intamplat cu LOCUITORII SODOMEI? | Cuvântul Ortodox
  11. Pingback: †19 ianuarie – SFANTUL MARCU AL EFESULUI, stalpul prigonit al dreptei-slaviri si cugetul Ortodoxiei. SFANTUL MACARIE CEL MARE (EGIPTEANUL) | Cuvântul Ortodox
  12. Pingback: Omilia duhovniceasca a Sf. Macarie cel Mare despre SLAVA CRESTINILOR – IMBRACAREA IN DUHUL SFANT INCA DE AICI, ca arvuna a vietii de dupa inviere. CUM ESTE INCERCATA IUBIREA DE DUMNEZEU A CELOR CREDINCIOSI si care este PRETUL AGONISIRII IMPARATIEI V
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate