Opusul iubirii nu este ura, aÈ™a cum ne-a învățat Europa, ci este frica. Orice vă face să vă temeÈ›i, să È™tiÈ›i că este insuflat de forÈ›e demonice! Și nu sunt întâmplătoare, ci sunt foarte înÈ™elătoare È™i viclene aceste săgeÈ›i pe care duÈ™manul le îndreaptă către inima noastră în aceste zile È™i ore. Când trage ispita aceste săgeÈ›i ale fricii, È™i ale puÈ›inei credinÈ›e, È™i laÈ™ității? ÃŽn ajunul Duminicii Sfintei Cruci, adică mâine, în ajunul Buneivestiri a Maicii Domnului, a celei care s-a facut pod între Cer È™i pământ ca să se învingă moartea È™i diavolul, în ajunul PaÈ™tilor. AÈ™a să È™tiÈ›i! Nu este deloc întâmplător! Pentru că acela care face toate acestea, diavolul (…), de aceste lucruri se teme: de Sfânta Cruce, de numele Maicii Domnului – Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, miluieÈ™te-ne pe noi! -, de ÃŽnvierea Domnului – ne închinăm Domnului nostru Iisus Hristos.
Toate acestea se întâmplă ca să nu auzim Hristos a Înviat! Adevărat a înviat! Ca să nu avem Paști cu pace noi, ortodocșii, ca să nu avem Înviere! Asta e ce îi arde, pe noua ordine mondială, duhurile din văzduh și pe anumite slugi ale acestora de pe pământ. Noi, cei puțini, nu trebuie să le facem pe plac. Dar nu cu egoism! Nu cu judecăți. Cu acea rugăciune pe care v-am spus-o: Hristoase, dă-mi răbdarea și credința Sfintilor!