Parintele Ioan Buliga si Parintele Arsenie Muscalu despre INSELARE, CIPURI, ALARMISME, RAZBOIUL INFORMATIILOR. “Astazi curatenia si smerenia sunt foarte rare, insa invatatori sunt tot mai multi si atunci ratacirea creste…”

Sa ne ferim de inselare

Diavolul alearga peste tot sa insele pe oameni si reuseste acest lucru atunci cand gaseste cate unul care se increde in sine. Ce inseamna sa te increzi in sine? Inseamna sa nu tii cont de invataturile si viata Sfintilor Parinti si sa faci o amestecatura intre propria gandire, intre filosofiile lumii actuale si sa interpretezi Sfanta Scriptura asa cum iti vine bine. Boul isi cunoaste ieslea si asinul stapanul, iar noi trebuie sa cunoastem pe cei care vorbesc, avand harul lui Dumnezeu, si sa-i diferentiem de cei care filosofeaza incurcandu-se cu mintea. Acestia sunt guralivi, glumesc exagerat si ataca perfid, insa fiind lipsiti de har se prind in propria lor plasa.

Ceea ce noi avem nevoie pentru a ne feri de inselare este o buna cunoastere a Sfintei Scripturi, a scrierilor Sfintilor Parinti, dar mai ales avem nevoie de curatie si de smerenie, caci fara acestea nici har nu ar mai fi. Din pacate, astazi curatenia si smerenia sunt foarte rare, insa invatatori sunt tot mai multi si atunci bineinteles ca si ratacirea creste in randul poporului. Dupa roadele lor ii veti cunoaste, insa daca nu avem o viata curata nici macar nu vom putea deosebi aceste roade.

De aceea sa ne cercetam mereu, in primul rand sa nu fim noi cei rataciti, si dupa ce ne vom osteni sa traim in curatie si smerenie, atunci vom putea sa ne ferim de duhul inselator al acestei lumi. Roadele curatiei si smereniei sunt minunate si peste acestea se coboara si intelepciunea cea de sus, care ii rusineaza pe ingamfatii acestei lumi.

Cel mai periculos este atunci cand cineva nici nu baga de seama si nici nu se gandeste la lucrarea inselatorului, care se afla permanent in preajma noastra. De aceea, sa ne cercetam mereu si sa fim constienti ca atata timp cat traim in acest trup putem sa gresim, insa cel mai lesne se greseste cu cuvantul. Astfel, sa cautam sa ne rugam cat mai mult si sa vorbim pe cat posibil doar atunci cand este necesar.

Un fel de inselare

Multe sunt cursele inselatorului vrajmas, si dupa cum au primit descoperire Sfintii Parinti, din aceste curse scapa doar cei care au smerita cugetare. Diavolul, dupa cum ne spun iarasi Sfintii Parinti, nici macar nu stie ce este smerita cugetare. Smerita cugetare are omul, care isi vede pacatele, si care a ajuns sa deosebeasca binele de rau. Sigur, ca la acest fel de discernamant se ajunge dupa curatirea de pacate; astfel, cei care traiesc in pacate si nu se pocaiesc, nu au cum sa aiba darul deosebirii. Sunt multe ipostaze ale inselarii, cele mai evidente fiind cele in care ne indepartam de la invatatura Mantuitorului si a Sfintilor Parinti. Despre aparentele inselatoare am mai vorbit.

Din pacate astazi, lipsindu-ne o viata adanc duhovniceasca, oamenii se uita mai mult la aspectele exterioare. Un episcop povestea despre un preot din eparhia sa, care toata viata s-a ocupat cu constructiile. Cand preotul a ajuns mai in varsta, si i s-a dat intaietate in fata celor mai tineri, la unele intruniri duhovnicesti, acesta nu a mai avut ce sa spuna, cand episcopul i-a dat cuvantul. Mai apoi acesta s-a pensionat.

In momentul in care ne departam de la rolul nostru, care este cunoasterea si raspandirea Cuvantului lui Dumnezeu, devenim niste nori fara ploaie, care umbresc pamantul fara sa-l ude. Atunci putem avea infatisarea dreptei credinte, insa tagaduim puterea acesteia prin viata noastra plina de zidirile mandriei si lipsita de intelegerea Cuvantului lui Dumnezeu.

Despre cipuri

In ianuarie 2009, a inceput un adevarat razboi referitor la cipuri. Desi unii vorbesc despre cipuri ca despre un progres al tehnologiei, acest progres trebuie sa aiba o limita atunci cand este vorba de viata noastra personala la care avem dreptul. Ei pot sa avanseze atat cat ii lasa Dumnezeu cu tehnologia, si noi nu-i putem opri de la aceasta. Daca ei pot, nu au decat sa mearga cu tehnologia lor pe Luna si pe Marte, insa nu au dreptul sa intre in viata mea personala. Avem si noi dreptul la refugiul nostru.

Venim de la serviciu, sau in general din vacarmul lumii acesteia, si vrem sa ne retragem in casuta noastra, sa uitam de toate, si sa ne refacem fortele prin rugaciune pentru lupta de a doua zi. Faptul ca la inceput aceste cipuri pot fi simple si fara niciun impact asupra noastra nu ne da nicio garantie ca pe viitor ele nu vor fi inlocuite cu altele mult mai performante, a caror aplicatii pot ajunge prea departe; cine ne poate garanta ca nu va veni o dictatura, care ne oblige sa ne implantam aceste cipuri? De aceea, am considerat de cuviinta sa descurajam folosirea lor, atat cat ne sta in putinta, insa nu cred ca folosirea unor cipuri simple pe permisul de conducere, buletin sau pasaport, inseamna lepadare de credinta.

Era bine daca eram uniti si ascultati, si am fi putut bloca introducerea lor in documente, insa se pare ca ceea ce nu am reusit noi a randuit Dumnezeu sa se intample, caci criza va intarzia introducerea lor documente; acum insa, sa presupunem continuarea razboiului, de unde suntem: cu cipuri in documente. Problema este ca noi nu vom putea verifica pe viitor componenta functiilor si aplicatiile acestor cipuri, insa, cu toate acestea, cred ca ele nu au o mare relevanta asupra noastra, atata timp cat nu ne sunt implantate, adica vreau sa spun: le putem lasa unde vrem noi. Se spunea ca in momentul in care semnam pentru ele facem un pacat, pentru ca ne punem de acord cu ceea ce primim, noi insa semnam pentru ceea ce stim, iar nu pentru presupusele conspiratii, care daca ne-am lua dupa ele am innebuni.

Daca din ceea ce stim sigur, exista ceva care sa fie impotriva lui Hristos, atunci putem sa le refuzam, insa pana acum (scriu aceasta in anul 2012), nu cunosc asa ceva. Cei care au exagerat si au panicat oamenii, cred ca au gresit, la fel cum cred ca au gresit si cei care spun ca este doar un progres al tehnologiei, ce nu are niciun impact asupra credintei. Nu-i adevarat: tot ce se intampla pe pamant are un impact asupra credintei, cu atat mai mult unele mijloace prin care se poate restrictiona libertatea noastra. Asta vom vedea pe viitor, iar daca cum spuneam, nu am fost uniti si nu am reusit sa le blocam, acum nu ne ramane decat sa fim atenti la urmatorii pasi ai introducerii cipurilor, si sa nu ne trezim cu ele implantate.

Sigur, niciodata nu trebuie sa ne pierdem nadejdea de mantuire, si cred ca gresesc mult cei care spun: ai cip, esti pierdut. Insa repet iarasi, atat cat sta in puterea noastra, sa nu primim cipurile implantate. Spuneam ca au gresit cei care au mers la extrem si au spus ca primirea lor in acte inseamna lepadare de Hristos. Ei au vrut sa simuleze o iesire din sistem, cu cumparari de casute si pamant pe langa ele, pentru a fi independenti de sistem, insa lucrul acesta este imposibil; si pentru un colt de pamant ai nevoie de acte si taxe, si vine sistemul si te cheama la ordine; ca sa nu mai spun ca greseala uriasa era de fapt iesirea din Biserica Ortodoxa, care la randul ei a fost foarte nerelevanta in modul in care a procedat: a cerut alternativa pentru pasaport, care nu este obligatoriu si nu a facut acest lucru pentru buletinul de identitate, care este obligatoriu! O parte din biserica era impotriva, iar o parte era pentru, si atunci nu ne ramane decat sa ramanem unde suntem, si sa facem ceea ce putem.

Şi eu am incurajat ca oamenii sa se intoarca la tara, pentru ca am spus de atatea ori: acolo este locul omului. Daca insa omul vrea sa se intoarca la tara si nu poate face asta, atunci ramanem acolo unde suntem si incercam sa facem ce este mai bun pentru mantuirea sufletului. Inteleptul Solomon spune ca: „Cel nelegiuit fuge fara ca nimeni sa-l urmareasca, iar dreptul sta ca un pui de leu fara grija” (cf. Pilde 11). Sa ne intoarcem de la pacate, iar Dumnezeu ii poate da peste cap cu toate planurile lor, iar ceea ce este mai important este ca avem nevoie la conducere de oameni cu credinta in Dumnezeul cel adevarat (am folosit si alte ori termenul de Dumnezeu adevarat iau credinta adevarata, deoarece ma gandesc la venirea lui antihrist, care se va da drept dumnezeu, si la credinta inselata in el), dar avem nevoie si de o Biserica traitoare.

Creatia trebuie lasata cum a facut-o Dumnezeu

In lume au fost si au sa mai fie destule zvonuri care sa-i alarmeze pe oameni, si ma refer doar la cele mai importante, cum ar fi cele privitoare la sfarsitul lumii, sau la exagerarea performantelor stiintifice prin care ne speriau ca ne pot influenta si gandurile, si pot face cu noi tot ce vor. Ma mir, cum oamenilor nu le-a parut suspecta asemanarea cu securitatea comunista de altadata, care se lauda ca stie si ce gandeste omul, si ca va face cu omul tot ce vrea ea. Sigur ca este un razboi psihologic, prin care se urmareste slabirea si ingenuncherea omului, iar cei care au credinta ar trebui sa nu-si plece urechea spre astfel de stiri, care nu sunt sigur ca sunt adevarate, dar care cu siguranta ca tulbura omul, si-l scot din starea de rugaciune.

Referitor la cipuri, sunt multe informatii, care nu pot fi verificate si atunci este bine sa nu alarmam oamenii, ci doar omul trebuie sa inteleaga ca inteligenta artificiala nu are ce cauta in corpul nostru; ajunge cat rau a facut aceasta in jurul nostru; dupa ce a transformat lumea intr-un parc industrial de deseuri poluante, acum vine si in corpul nostru sa ne faca mai performanti? Atat si nimic mai mult: sa fim asa cum ne-a facut Dumnezeu, si sa ne luptam sa scapam de pacate. Nu poate nimeni sa imbunatateasca ceea ce a facut Dumnezeu. Toate incercarile de a imbunatati soiurile nu au dus decat la slabirea lor si trebuie sa stropim totul cu chimicale, iar datorita poluarii si altor factori industriali, copacii incep sa nu mai rodeasca.

Intorcandu-ne la razboiul informatiilor, acesta nu ar mai avea nici o eficienta, atunci cand traim in rugaciune si sub harul lui Dumnezeu, si nu am crede tot ce auzim si vedem. Trebuie sa stim ca inselatorul, care stapaneste aceasta lume, este tatal minciunii si ar trebui sa ignoram multe dintre stirile de pe canalele pe care isi face publicitate.

(din: Singhel Ioan Buliga, Provocarile crestinului ortodox in zilele de astazi, Editura Egumenita, 2012)

***

Parintele Arsenie Muscalu despre cipuri, pecete, psihoze si lepadarea de credinta:

– Credeti ca se va ajunge la implantarea cipului, asa cum este prezentat in cartea Apocalipsei sau este aceasta intrebare si temere o forma de a ne distrage atentia de la realele probleme duhovnicesti?

– (…) Stiti bine ca s-a facut multa valva pe aceasta tema, foarte usor se interpreteaza lucrurile, ti-e si teama sa spui un cuvant pentru ca este foarte usor rastalmacit si interpretat. Si sunt pusi oamenii, unii impotriva altora, chiar parintii, adeptii unuia, adeptii celuilalt. Acesti adepti interpreteaza lucrurile in asa fel incat sa creeze vrajba, o dezbinare. N-as vrea sa contribui si eu la starea asta de lucruri, spunandu-va acum si eu ceva, sa va dau si eu de lucru. Dar pentru ca a fost pusa intrebarea aici… Eu nu cred ca cipul, asa cum este el acum, reprezinta pecetluirea. Va spun ceea ce va spun pornind si de la parerea unor batrani duhovnicesti, nu e parerea mea personala, mi-am format-o si eu luand anumite lucruri tot de la batrani, de la parinti duhovnicesti.

Pecetluirea nu se va putea sa nu aiba un substrat religios. Adica nu va fi un act administrativ – ma duc la Politie si primesc cipul si am fost pecetluit. Ea trebuie sa aiba un substrat religios, adica ea va trebui sa fie insotita, implicit sau explicit, de un fel de o marturisire de credint a. Adica odata cu primirea pecetluirii sa-l marturisesc, implicit sau explicit, pe Antihrist ca Domn si Mantuitor al meu, ca Salvator al lumii. Pentru ca Antihrist inseamna “in locul lui Hristos”. El va avea o ura, o invidie groaznica impotriva lui Hristos, nu va suferi prezenta Lui in mintile, in sufletele oamenilor. Va dori ca el sa stapaneasca inimile oamenilor, pe el sa il considere Salvatorul. Se va inalta pe sine, spun profetiile, mai presus de tot ceea ce este inchinat. Deci el va cere aceasta inchinare, sa i se dea lui ceea ce se da lui Dumnezeu. Deci pecetluirea trebuie sa fie cumva insotita de un fel de marturie de credinta, asa cum noi cand ne botezam rostim Crezul, ne marturisim credinta in Dumnezeu cel Unul in Treime inchinat, ne marturisim credinta in persoanele Sfintei Treimi. Asa si pecetluirea, probabil, va avea acest substrat, fie ca va fi foarte explicit sau fie ca va fi cumva implicit.

Parintele nostru duhovnic, parintele Macarie [Cuviosul Macarie Ionita, duhovnicul de la Man. Pasarea, plecat la Domnul in 2007, n.n.], care a adormit nu de mult, spunea ca, de fapt, atunci cand vor fi lucrurile, ele vor fi evidente pentru toti, toti oamenii vor sti ce se intampla si ce fac. Dar din interese materiale, din diferite motive isi vor imbrobodi fiecare constiinta, vor alege sa faca pasul acesta, dar toti vor sti ce fac.

Intr-adevar, se creeaza asa, ca o psihoza, oamenii sunt cu atentia atat de indreptata spre lucrul acesta, incat isi pierd toata linistea – ca vor fi pecetluiti pe ascuns, ca acolo e o cursa, se simt panditi din toate partile. Si Parintele Porfirie Bairaktaris era suparat pe duhovnici ca au introdus un fel de panica in oameni. Parintele Porfirie tot la modul simplu s-a exprimat. Vedeti cum este si cuvantul Sfantului Apostol Pavel: Antihrist nu se va arata pana nu va veni mai intai lepadarea de credinta.

Deci eu nu trebuie sa am atentia catre Antihrist, ci catre lepadarea de credinta. Ca el nu se poate arata pana nu va veni lepadarea de credinta! Daca nu pleaca Hristos din viata mea, el nu are loc sa se apropie sau sa intre in viata mea. El nu intra in viata mea decat daca din viata mea pleaca Hristos. Iar ca sa plece Hristos din viata mea, asta tine numai si numai de mine. Nu tine de Guvern, nu tine de vreo conspiratie, nu tine de Masonerie, nu tine de tradatori ai credintei din Biserica, nu tine de nimeni. Ca sa plece Hristos din viata mea tine numai de mine. Aste e si maretia omului! Este o maretie a omului, ca este totul intre el si Dumnezeu. Daca eu Il pastrez pe Hristos in viata mea, pentru ca vreau sa Il pastrez pe Hristos in viata mea, eu in El cred, pe El Il marturisesc, pe El l-am cunoscut ca Dumnezeu al meu, in El este viata mea si daca eu nu vreau sa ma lepad de El, nimeni nu poate sa mi-L ia, tine totul de mine. Deci Antihrist nu se va arata pana nu va veni mai intai lepadarea de credinta.

E adevarat lucrul acesta, ca lepadarea de credinta imbraca forme foarte subtile in vremea noastra. Ea se deghizeaza chiar in hainele credintei, adica se pastreaza o spoiala de credinta, cum zice Sf Teofan – vor fi peste tot biserici, slujbe, dar nu vor fi decat parelnicie, nu va fi o angajare in Hristos, ci numai fatada, numai fast, numai ritual, nu va fi o daruire a vietii in Hristos. Asta este primejdia! Si pe asta trebuie sa ne concentram, nu pe conspiratii, nu pe tradarea nu stiu cui, nu pe cipuri, nu pe altceva… Ca pecetluirea va imbraca si o forma concreta, a cipului sau alta, poate ca va imbraca si o forma concreta. Dar noi sa ne pregatim. Nu stim cand va fi momentul acela, dar daca noi suntem cu constiinta treaza vom simti, va fi limpede pentru toata lumea”.

(din: Duminica slabanogului de la Vitezda. DE CE SUFERINTA? DE CE BOALA? CUM SA IL AJUTAM PE CEL CARE SUFERA? Ne raspunde Parintele Arsenie Muscalu (audio) )

Legaturi:

***

***