Parintele Sofronie de la Essex, inca din 1966: “NUMELE VEACULUI NOSTRU ESTE APOSTAZIA”

9-07-2010 Sublinieri

Hristos il indreptateste pe Dumnezeu in fata lumii, iar in fata lui Dumnezeu il indreptateste pe om.

Despre apostazie.

Pentru lumea de astazi este necesara, mai inainte de toate, renasterea omului in duh

The Old Rectory, 3 iunie 1966

(…) Gandul meu este foarte simplu: daca Hristos nu este Dumnezeu, atunci noi ne gasim in intuneric. Si sa-L indreptatesti pe Dumnezeu, vazand aceasta lume suferind la nesfarsit, este imposibil. Daca intr-adevar Hristos este Dumnezeu, asa cum credem noi, fara indoiala, atunci nimeni nu-L poate acuza pe Dumnezeu de raul ce se petrece in lume. Datorita intruparii lui Hristos, noi il cunoastem acum pe Dumnezeu, Il iubim si nu Ii aducem nici un fel de vina. Hristos ni L-a descoperit pe Dumnezeu Care este Lumina si in ea nu este nici un intuneric[1].

In acelasi timp Il marturisim pe Hristos Om adevarat.”Tatal I-a dat acestui Om loc de-a dreapta Lui pentru vesnicie, ca Celui ce Ii este egal cu desavarsire”. Daca omul poate fi asa, atunci Tatal nu Se mai poate cai ca a creat omul, asa cum se spune in Scriptura: Vazand insa Domnul Dumnezeu ca rautatea oamenilor s-a marit pe pamant si ca toate cugetele si dorintele inimii lor sunt indreptate la rau in toate zilele, I-a parut rau si S-a cait Dumnezeu ca a facut pe om pe pamant (Fac. 6, 5-6).

In timpurile noastre, raul se simte in chip deosebit, pentru ca el este mai organizat ca niciodata… Eu sunt batran deja si doar in prima copilarie am capatat impresia de pace si lumina, insa, de la inceputul razboiului ruso-japonez si pana acum, eu vad intreaga omenire scufundata in razboaie fratricide si nu se vad inca semne de inseninare la orizont, mai degraba se intampla invers: nori extraordinar de negri au acoperit cerul, gata sa dezlantuie o furtuna apocaliptica…

Si eu, in pofida acestei cruzimi, inca din anii tineretii eram gata sa ies in strada si in piata, asemenea lui Diogene, cu un felinar aprins pentru a cauta un om… si eu, vazandu-L pe Hristos, m-am bucurat de aceasta descoperire si deja niciodata nu voi uita acest fapt din istoria lumii noastre. In esenta doar El, Hristos, este Om desavarsit. Noi insa ne petrecem zilele calatoriei noastre pamantesti in nazuinta de a ne asemana Lui. Este un nou inceput al omului, cand el se recunoaste pe sine fiu al vesnicului Parinte si rosteste rugaciunea Tatal Nostru cu aceasta constiinta. Noi nu am simtit inca pe deplin aceasta vrednicie a omului si de aceea parcurgem drumul educatiei, al cresterii totale in Duhul Sfant. Fara Hristos este imposibil sa indreptatesti omenirea… In felul acesta, Hristos este in acelasi timp Dumnezeu si Om care il indreptateste pe Dumnezeu in fata lumii, aratand lumii nemasurata iubire a Tatalui, iar in fata lui Dumnezeu il indreptateste pe om, aratand lui Dumnezeu Tatal adevaratul chip al omului. Aceasta indreptatire insa nu este de natura juridica, asa cum sunt inclinati sa creada multi crestini[2], ci de o cu totul alta natura.

Dupa atatia ani de neincetate ucideri reciproce pe pamant, ucideri justificate permanent de catre toti fata de ei insisi, este imposibil sa indrazneasca si sa se uite la inaltimea Cerului si sa-L numeasca pe Dumnezeu Tatal lor[3]. In timpurile noastre, “ferocitatea” lumii a luat dimensiuni infricosatoare. Lepadarea de credinta crestina, in esenta ei autentica, a devenit un fenomen. Numele veacului nostru este Apostazia! Eu nu ma tem ca inmultirea nenorocirilor ar putea sa-i aduca pe oameni la acea suferinta care, sa fie pentru ei cu adevarat critica si care sa trezeasca din nou in ei capacitatea de a primi firea lor primara dupa chipul lui Dumnezeu. Atunci va imparati pacea pe pamant. Dar atata timp cat oamenii vor fi asemenea fiarelor salbatice, pana atunci nu se poate astepta pacea pe pamant. Sunt inutile toate eforturile diplomatice si alte mijloace asemanatoare de a inlatura nenorocirea razboiului. Este necesara, mai inainte de toate, renasterea omului in duh, este necesara inomenirea acestei lumi feroce.

Trebuie sa intelegi ca cele scrise de mine sunt doar mici aluzii, cateva fragmente din acel tablou care imi sta in minte, in special in timpul Liturghiei, a acelei jertfe vesnice pentru pacatele intregii lumi. Eu as fi vrut, desigur, sa discut impreuna cu tine ore intregi aceste probleme capitale ale vietii. Iti doresc toate cele bune si multa sanatate. Cu toate acestea, iti doresc cel mai mult insuflare de Sus pentru trecerea cu vrednicie a batranetilor ce au venit, batraneti ce reprezinta timpul cel mai fericit al nostru pe pamant. Tot ceea ce este marunt si josnic cade – in mod firesc cade -, si gandul la o noua randuiala a Existentei devine permanent in virtutea apropierii momentului solemn al plecarii noastre de aici. Inca nu stim ce va fi cu noi deoarece experienta noastra este insuficienta ca sa putem judeca acest lucru pana la capat. Stim doar ca Hristos a inviat si ca vom invia si noi intru El [4]. Dar cand va sosi acest moment, deja ca o realizare a Creatiei lui Dumnezeu, atunci ni se va descoperi tuturor, cu o exactitate mai mult decat stiintifica, tot ceea ce exista in Cosmos si cunoasterea noastra va capata acel caracter absolut dupa care nazuieste de veacuri duhul omului… Sa te pazeasca Dumnezeu, binecuvantandu-te in toate zilele vietii tale. Tuturor le trimit iubirea mea puternica.

Al tau, Sofronie

[1] Cf. I Ioan 1, 4.

[2] Cf. Marcu 16, 19; Petru 3, 22; Rom. 8, 34; Efes. 1, 20.

[3] Se pare ca aici arhimandritul Sofronie are in vedere conceptia traditionala protestanta conform careia indreptarea omului inseamna un act dumnezeiesc, prin care Dumnezeu, primind jertfa lui Hristos pe cruce, elibereaza omul de pedeapsa dreapta pentru pacate. In felul acesta, Dumnezeu Se poarta cu omul ca si cum ar fi drept, cu toate ca nu s-a petrecut nici o schimbare ontologica in om.

[4] Rom. 8, 16. 87

[5] Tesal. 2, 3.

[6] Cf. Rom. 6, 4; 8, 11.

(in: “Ne vorbeste parintele Sofronie. Scrisori”, Editura Bunavestire, Galati, 2003)

Cititi si:


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Parintele Sofronie Saharov, Portile Iadului, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

7 Commentarii la “Parintele Sofronie de la Essex, inca din 1966: “NUMELE VEACULUI NOSTRU ESTE APOSTAZIA”

  1. DOAMNE AJUTA, MILUIESTE SI NE MANTUIESTE PE TOTI!

    “Sa nu aveti prea multa incredere in educatia aleasa pe care ati primit-o in lume. Civilizatia in care traim este o cultura a caderii.”

    (Alte cuvinte ale Parintelui Sofronie)

  2. Pingback: Război întru Cuvânt » Cuviosul Sofronie de la Essex despre pericolul increderii prea mari in propria intuitie si in propria ratiune
  3. Pingback: Război întru Cuvânt » CUVIOSUL SOFRONIE (†11 iulie 1993) DESPRE ORBIREA OMULUI CONTEMPORAN: “In afara smereniei sau fara smerenie nu este si nici nu poate fi iubire”
  4. Pingback: Război întru Cuvânt » Accente cruciale ale sfantului arhimandrit Sofronie Saharov pentru lupta duhovniceasca a Postului Mare in aceste vremuri prea incarcate de tensiuni
  5. Pingback: PROFESORUL ION PATRULESCU (actualul rasofor Iona) – conferinta de la Timisoara (2008), prima parte: Suntem angajati într-un RAZBOI TOTAL cu diavolul. Lumea in care traim astazi este BABILONUL CEL MARE (si audio) -
  6. Asa este cum a spus parintele Sofronie.Daca in 1966 a facut aceasta afirmatie, sa fi trait acum.Este cum a spus parintele Iustin,situatia este foarte critica, si totul de la lipsa de credinta in Hristos.Nu se poate credinta fara EL.Sunt tot mai putini care cred, asa am senzatia si imi da un gol in stomac.Nu ca as fi eu o mare credincioasa, dar esti judecat daca te duci mai des la biserica, daca te rogi, mai citesti o carte scrisa de un duhovnic.Totusi am avut o surprindere placuta.O doamna pensionara de limba romana care a citit toata viata beletristica a ajuns sa citeasca literatura religioasa, si-mi zicea ca a descoperit un nou sens.Dar doamna a ajuns la aceasta concluzie fiind totusi o credincioasa practicanta.Dar tot apostazia ramane.Sa spui ca nu crezi , ca omul se trage din maimuta parca nu are rost viata.Nu concep lumea fara Dumnezeu.Cum sa apara din neant, fara un creator?Si toata aceasta tehnologie , pana unde?Sunt vremurile cele din urma .Sunt semne clare, dar cine sa ia in seama.O spun si au spus-o marii duhovnici, nu eu.Eu am ajuns la aceasta concluzie.Bine ca mai e site-ul acesta unde mai poti spune o parere,te mai racoresti si speri in indreptare.Dar suntem putini.De felul meu eram optimista, dar acum sunt sceptica.

  7. Pingback: PREASFINȚITUL SILUAN, Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române din Italia – CUVINTE DE MAXIMĂ GRAVITATE DUPA REFERENDUM: “A venit ceasul Săptămânii Pătimirilor Bisericii. Și noi ne apropiem de Ghetsimani-ul istoriei” | Cuvântul Ort
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate