Vremea robiei eleniste si a Sfintilor Macabei – semn puternic dat noua, celor de pe urma

1-08-2008 Sublinieri

sf_mucenici_macabei.jpg

Continuam seria articolelor dedicate tipului de stapaniri al vremurilor de pe urma si raporturilor pe care credinciosul este chemat sa le adopte cu ele pentru mantuirea sa. Incercam astazi, de ziua Sfintilor Mucenici Macabei – si totodata pomenirea Sfintei Cruci si inceputul Postului Adormirii Maicii lui Dumnezeu – sa facem o evocare aplicata la realitatile spirituale de astazi a evenimentelor biblice legate de imparatia lui Antioh Epifan, unul din tiranii cei mai ingrozitori ai timpurilor de raspandire a culturii elenistice. Vom face lectura Cartilor vechi-testamentare 1 si 2 din Macabei, unde sunt descrise aceste evenimente. Cautam in acest articol sa raspundem la intrebarea: care ar putea fi “traducerea”, semnificatia duhovniceasca, dar si concreta a realitatii proorocite de Daniel: uraciunea pustirii stand in locul cel sfant”? Cum s-a produs ea in mod concret in istorie, cu sens de prefigurare profetica si cum s-a ajuns la cea mai cumplita si cea de pe urma robie a poporul evreu, Israelul istoric, si, mai cu seama, plecand de aici, cum ii va cadea prada la finalul apropiat al Istoriei cea mai mare parte din Israelul cel Nou, cum vor putea fi inselati pana si dintre cei alesi? Prin aceste intrebari speram sa intelegem mai bine ce face posibila o astfel de cadere, o astfel de robie cum a fost cea elenista pentru Neamul Ales, robie de care se face prea putina vorbire in zilele noastre, fiind mult mai cunoscute si evocate robiile din Egipt sau din Babilon.

Intr-adevar, in explicatiile duhovnicesti prin care incercam sa intelegem istoria actuala, ne raportam, ceea ce este atat benefic cat si necesar, la istoria biblica a poporului evreu. Ne raportam la robia din Egipt pentru a intelege permanenta lupta a credinciosului cu diferitele sisteme de robire ale acestei lumi. Ne raportam la robia din Babilon pentru a intelege cutremuratoarea robie a comunismului. Exista insa o culme a acestor vremuri de prigoana – anume, in istoria biblica, robia lui Antioh Epifan, iar in istoria eshatologica, robia lui Antihrist.

Ca toate robiile, si aceasta din urma a fost profetita, proorocul ce a avertizat asupra ei fiind Sf. Prooroc Daniel. In Cartea sa profetia aduce marturie despre ridicarea unui „imparat” care „va face după placul său şi se va ridica şi se va trufi împotriva oricărui dumnezeu şi împotriva Dumnezeului dumnezeilor va spune lucruri nemaiauzite” (Daniel 11, 36) si „nu va băga în seamă pe nici un alt dumnezeu căci el se va ridica deasupra tuturor.” (Daniel 11, 37). Citand un alt loc din Daniel, aflam ca acest tiran se va ridica „la vremea covârşirii păcatelor lor” si va duce razboi sfintilor, adica poporului lui Dumnezeu: „şi va face pustiiri uriaşe şi în orice lucru va izbuti şi va prăbuşi pe cei tari şi pe poporul sfinţilor.” (Daniel 8, 23-24). In sfarsit, Daniel arata ca robia aceasta va ajunge la ultima uraciune posibila – anume impunerea unei inchinari diavolesti in locul cel sfant ce apartine lui Dumnezeu: Şi eu am auzit, dar nu am înţeles şi am zis: “Stăpâne, care va fi sfârşitul acestora?” Şi mi-a răspuns: “Du-te, Daniele, că sunt închise şi pecetluite cuvintele acestea până la sfârşit! Mulţi vor fi curăţiţi, albiţi şi lămuriţi, iar cei nelegiuiţi se vor purta ca cei nelegiuiţi; toţi cei fără de lege nu vor pricepe, ci numai cei înţelepţi vor înţelege. Şi din vremea când va înceta jertfa cea de-a pururi şi va începe urâciunea pustiirii vor fi o mie două sute nouăzeci de zile. (Daniel 12, 8-11).

Sfantul Ioan Gura de Aur descrie in Cuvantul V Catre Iudei in amanuntime aceasta profetie si o leaga de imparatia lui Antioh Epifan. Este de ajuns sa citim talcuirea Sfantului si marelui Parinte si Dascal al Bisericii pentru a dobandi perspectiva dreapta a Bisericii, a Duhului Sfant asupra evenimentelor profetite de Daniel. Nu vom insista aici pe aceasta latura, ci vom incerca sa transpunem in actualitate semnificatiile biblice ale acestor imprejurari.

1. Context istoric: Antioh Epifan este unul din imparatii care s-au succedat in cadrul spatiului politic al fostului Imperiu creat si condus de Alexandru Macedon. Aceasta perioada istorica este cunoscuta sub numele de elenism si este, practic, prima perioada de… globalizare puternica ce o cunoastem. Intr-adevar, pe acest imens spatiu, ce ingloba teritorii din Europa, Asia si Africa, si in cadrul careia se regasea si poporul evreu, se exercita nu numai aceeasi stapanire politica, dar se raspandea si o cultura de acelasi fel – pe atunci, cultura rationalista a vechilor greci sau a elenilor, imbinata cu cultul corpului uman si al splendorii civilizatiei. Spunem globalizare deoarece se pastreaza acelasi pattern: impunerea pe teritorii vaste a unei culturi puternice care niveleaza, pune in umbra si in cele din urma dezradacineaza culturile locale. Acest proces se realizeaza atat spontan, prin faptul ca membrii culturilor locale sunt atrasi de „stralucirea” si „fastul” civilizatiei-reper, cat si, mai ales, controlat – ca mijloc pentru stapanirea politica de a controla, gestiona si a se impune asupra unor populatii eterogene. In mod evident, generalii lui Alexandru aveau tot interesul sa impuna elenismul, sa uniformizeze cultura si modul de viata, pentru a putea preveni orice fel de autonomie din partea popoarelor aflate sub stapanirea lor. O descriere excelenta a acestui context istoric este facuta de IPS Bartolomeu Anania in cadrul Sfintei Scripturi diortosita de el:

„Se ştie că Alexandru cel Mare (336-323 î. H.) crease, în numai zece ani, un vast imperiu cosmopolit, al cărui teritoriu se întindea din Italia până’n India şi din nordul Mării Negre până la hotarul de sud al Egiptului. Mort prea tânăr spre a lăsa un succesor, cea mai mare parte a imperiului său a fost împărţit între doi dintre generalii săi: Antioh a creat regatul de nord, cu capitala în Antiohia, iar Ptolemeu s’a înstăpânit asupra regatului de sud, cu capitala în Alexandria. Timp de peste două secole, dinastiile acestora au continuat, în mare, politica lui Alexandru, sub ele configurându-se ceea ce va rămâne în istorie „epoca elenistică”: greaca devine limba oficială a tuturor cetăţenilor, peste tot se înfiinţează şcoli şi instituţii de educaţie fizică, negoţul cunoaşte o expansiune enormă şi, prin el, bunăstarea economică, filosofia şi ştiinţa – îndeosebi matematicile şi fizica – aduc nume noi şi importante în istoria culturii. Era evident însă că o structură atât de mozaicată nu putea să-i asigure imperiului o unitate de durată. Aşa a început – la scara lumii de atunci – un vast proces de globalizare, prin fuziunea Vest-Est, Vestul fiind Grecia (care oferea standardele de civilizaţie şi cultură), iar Estul, restul (care trebuia să le adopte). Căsătoriile mixte erau încurajate şi, deseori, impuse; Alexandru îi obligase pe nouă mii din ostaşii săi să se însoare cu femei asiatice, el însuşi dând primul exemplu, căsătorindu-se cu fiica lui Darius al III-lea. Marea diversitate religioasă trebuia estompată prin instituirea unui cult al suveranului; după acelaşi exemplu al lui Alexandru, Seleucizii şi Ptolemeii au acceptat sau au pretins – după caz – să fie adoraţi ca nişte zei (este ceea ce vor face, mai târziu, cezarii Romei). Din vastul imperiu făceau parte şi Evreii, atât cei de acasă, din Iudeea, cât şi cei din diaspora, care aveau comunităţi în mai toate marile oraşe. Aceştia au acceptat elenismul ca pe ceva firesc; vorbeau şi scriau greceşte, participau la viaţa economică şi culturală, îşi plăteau cu conştiinciozitate impozitele către stat, beneficiau de noile standarde civilizatorii; mai mult, pentru ei – care-şi pierduseră limba maternă – a fost tradusă Scriptura în limba greacă, Septuaginta, operă iniţiată şi finanţată de către Ptolemeu al III-lea Filadelful, fapt pentru care Evreii nu puteau fi decât recunoscători. Drama a început în momentul în care globalizarea le-a cerut să-şi părăsească religia prin adoptarea credinţelor şi moravurilor-standard şi, prin aceasta, să renunţe, practic, la identitatea lor ca neam. E sigur că răscoala şi luptele Macabeilor – şi nu numai ale lor – au avut un mobil eminamente religios, dar nu e mai puţin adevărat că rezistenţa lor implica şi conservarea fiinţei naţionale. Un studiu atent şi de perspectivă al acestor trei cărţi ar fi vrednic de tot interesul. Ele ni s’au păstrat, toate, în limba greacă.”

2. Apostazia lui Israel. Cu toate ca elenismul era o cultura in plin afirmare istorica, cu toate ca imperiile generalilor lui Alexandru Macedon erau atat de puternice, acesti factori nu erau de ajuns pentru a se ajunge la o cadere atat de grava si un razboi atat de fatis dus impotriva lui Dumnezeu si a Bisericii Sale, atunci existenta la poporul evreu. Ceea ce a creat premisele acestei tragedii a fost tradarea evreilor si, mai ales, a arhiereilor iudei, care au ales sa se faca slugi ale elenismului si ale stapanilor lumii, intorcand spatele lui Dumnezeu si poporului simplu.

Tradarea din interior a venit, asadar, din doua directii. In primul rand, elita culturala a iudeilor, care avea si sarcini sacerdotale, incepe sa ravneasca la splendorile elenistice si la modul de viata grecesc si sa le importe in Ierusalim, urmandu-le in aceasta si poporul. Dar sa citim chiar din Cartea 1 a Macabeilor (varianta Anania):

În zilele acelea s’au ivit din Israel fii nelegiuiţi care pe mulţi îi amăgeau, zicând: „Să mergem şi să facem legământ cu neamurile care ne înconjoară; că de când ne-am despărţit de ele, multe rele s’au abătut asupră-ne”. Iar acest fel de a vorbi le mergea la inimă şi unii din popor se înghesuiau să se ducă la rege, pentru ca acesta să le dea împuternicire să trăiască după datina păgânilor. Şi au zidit în Ierusalim un gimnaziu, după rânduielile păgânilor; şi-au refăcut prepuţul, lepădându-se de legământul cel sfânt, şi s’au împreunat cu păgânii şi s’au vândut spre a face răul. (Macabei 1, 11-15).

A face legamant cu neamurile nu inseamna ceva simbolic, doar o raspandire spontana a unui fel de a trai sau o adoptare autohtona, ci, practic, incheierea unor tratate, sau, cum am spune astazi, cererea expresa de a intra intr-un sistem definit de putere si “valori”, un sistem politic, social, cultural complet. Constatam ca paragraful citat se suprapune perfect peste istoria noastra: si noi am constatat dupa prigoana comunista cat de rau ne-a fost de cand ne-am despartit de “neamurile vestului”, si noi am mers la ei (nu ei la noi) si am cerut in genunchi sa ne primeasca in sistemele lor, ravnind la scolile, la civilizatia, la prosperitatea lor… lepadand fara vreo clipire din ochi “legamantul cel sfant”, vietuirea din batrani si propriile noastre valori. Este adevarat ca la amnezia, uitarea si dispretuirea Bisericii si a Traditiei a lucrat din plin si cu arme feroce comunismul. Numai pe fondul defrisarii facute de sistemul comunist a fost posibila aceasta reactie tipica pentru popoarele salbaticite. Ca altadata indigenii din teritoriile nou descoperite, ne-am trezit ca ne sticlesc ochii dupa “carnuri” si “margele de sticla”, dupa toata “civilizatia” care ne facea sa ne simtim teribil de complexati in provincialitatea noastra. Am ajuns astfel sa ravnim dupa “integrarea in UE si NATO” ca altadata evreii dupa imputernicirea de a trai dupa datinile paganilor si de a le fi bine. Astfel, implicatiile acestei tradari sunt dintre cele mai concrete: indepartarea de la modul de viata traditional, de la linia de conduita a batranilor si parintilor nostri inseamna intrarea intr-un circuit de putere politica si de sisteme – inseamna, practic, expunerea totala fata de interesele si scopurile acestora.

In al doilea rand, insasi Biserica Vechiului Testament, de la cele mai inalte niveluri ale sale, se afla in plina apostazie. In functia de arhiereu, cea mai inalta treapta a VT, ajunge, prin inselaciune, un anume Iason. Amanunte aflam in Cartea a 2-a a Macabeilor:

Dar, după ce Seleuc a părăsit această viaţă şi după ce Antioh, poreclit Epifan, i-a urmat la tron, Iason, fratele lui Onia, a a pus mâna, prin înşelăciune, pe dregătoria de mare preot, făgăduind regelui trei sute şaizeci de talanţi de argint, precum şi optzeci de talanţi de aur dintr’un alt izvor de venituri; pe deasupra, s’a făgăduit cu încă o sută cincizeci, dacă i se va îngădui ca el însuşi să înfiinţeze un gimnaziu şi un efebiu şi să-i înscrie pe cei din Ierusalim drept cetăţeni ai Antiohiei. (2 Macabei 4, 7-9)

Asadar Marele Arhiereu, de fapt un tradator si un slujbas al Noii Ordini Elenistice, se angajeaza din plin la eradicarea vechiului cult iudaic si la impunerea noului cult elenistic, globalizant. Important este de remarcat faptul ca acest Iason urmareste sa obtina „privilegiul” de a fi cel prin care se realizeaza toate aceste obiective urmarite si de puterea politica: impunerea noilor centre de cultura (gimnaziile elene, in care se punea accentul pe „cultura” trupului, educatie fizica etc.) si, mai ales, sarcina politica de a inscrie pe cei din Ierusalim drept cetateni ai Antiohiei. Acesta era planul stapanirii politice, si cel mai potrivit pentru punerea lui aplicare nu putea fi altcineva decat un tradator din interior, si inca unul cu prestigiu asa de mare cum era ocupantul scaunului lui Moise. Un rege local ar fi putut sa esueze in acest plan, deoarece poporul evreu nu era obedient la modul absolut fata de regi. Insa Marii Arhierei puteau manipula un rezervor enorm de credibilitate si convingere pentru a desavarsi opera de robire si de inscriere a poporului ales al lui Dumnezeu in ordinea demonica a lui Antioh. In ceea ce priveste inscrierea, aceasta are o dimensiune concreta – inseamna recensamantul populatiei, ceea ce astazi numim “indosarierea” ei si, astfel, „afierosirea” populatiei lui Antioh, tiranul antihristic.

Ne amintim astfel de cuvintele parintilor nostri duhovnicesti care avertizeaza in vremurile noastre asupra faptului ca suntem impinsi spre apostazie chiar de catre mai-marii Bisericii. Vedem cu ochii nostri cat de importanta este pozitia pe care Biserica, prin varfurile sale ierarhice, o ia fata de subiectele sensibile care contravin flagrant invataturii ortodoxe, si chiar mai mult decat atat, care contravin oricarei urme de umanitate si morala. Astfel, lipsa de reactie sau slaba reactie a Bisericii fata de flageluri precum avortul, homosexualitatea, modul de viata nebunesc contemporan nu fac altceva decat sa slabeasca pana la adormire cugetul credinciosilor. Parintele Amfilohie de la Diaconesti a aratat cat de mare poate fi influenta unui patriarh in cadrul poporului ortodox, daca exista intentia ca Biserica sa se opuna fatis acestor sarje demonice dezlantuite asupra societatii noastre. Dar ce face patriarhul si ce fac majoritatea arhiereilor nostri de fapt, vedem prea bine… Tacerea lor este… asurzitoare! Ba chiar uneori se merge pana la ticaloasa complicitate…

Mai mult decat atat, Parintele Gheorghe Calciu, intr-un cuvant extraordinar, a aratat cat de mare este pacatul savarsit de mai-marii Bisericii prin faptul ca au incurajat in cuvant si in fapta si chiar s-au rugat pentru intrarea in UE a Romaniei, a poporului incredintat lor de catre Dumnezeu. Practic, spune parintele, Biserica s-a rugat sa de deschida pentru noi portile iadului. Si asa cum atunci mai-marii nostri, cu singulare exceptii, nu au facut nimic sa trezeasca cugetul poporului, asa va fi, in mod cert, si in vremea antihristului. Pecetluirea se va face cu ajutorul mai-marilor Bisericii, asa cum altadata a fost nevoie de mare arhiereu apostat al evreilor pentru ca acestia sa fie inscrisi in scriptele lui Antioh Epifan.

Dar sa contemplam acest dezastru patronat de Marele Arhiereu iubitor de elenism si slujitor al marilor puteri:

Şi, dobândind îngăduinţa regelui, a pus mâna pe stăpânire şi de îndată i-a trecut pe cei din neamul său la felul de viaţă al Grecilor. Şi a desfiinţat înlesnirile pe care regii, din omenie, le dăduseră Iudeilor datorită lui Ioan, tatăl lui Eupolemiu – cel din fruntea soliei care dobândise prietenia şi alianţa Romanilor – şi, aruncând la pământ aşezămintele legiuite, a făcut începutul unor obiceiuri noi, oprite de Lege. Că i-a făcut plăcere să întemeieze un gimnaziu chiar la poalele acropolei, unde i-a adus sub pălărie pe tinerii cei mai înzestraţi. Aşa prindea rădăcini, pe atunci, elenismul, şi aşa se petrecea slugărnicia faţă de năravurile străine, prin murdăria fără margini a lui Iason, păgân nenorocit, şi nicidecum mare preot; că preoţii nu mai aveau nici o râvnă pentru slujba la altar, ci, dimpotrivă, dispreţuind templul şi nemailuând în seamă jertfele, se grăbeau să fie părtaşi, de cum se auzea discul, la întrecerile gimnaste oprite de lege, socotind vredniciile părinţilor ca pe o nimica toată şi luând slava Grecilor drept cea mai bună din toate. Faptul acesta însă avea să le aducă mari necazuri: tocmai cei cărora le râvneau felul de viaţă şi cu care voiau să se asemene pe de-a’ntregul, tocmai aceia le-au devenit duşmani şi călăi.” (2 Macabei, 11-16).

Oh, intelepciune a lui Dumnezeu! Oare cat de negru pe alb trebuie sa scrie in Sfanta Scriptura insuflata de Duhul Sfant, pentru ca noi sa intelegem?! Dar cu adevarat noi astazi ratacim, nestiind Scripturile... Iata, asadar, care era situatia in poporul evreu inainte de declansarea prigoanei lui Antioh. Dorinta nestapanita si nesocotita de a avea, mirajul prosperitatii, al civilizatiei, au functionat ca bucata de cascaval pusa in capcana pentru a ademeni nenorocitul soarece. Si, iata, putem noi spune ca nu am avut comportament de soareci? Nu am ravnit dupa prosperitatea Occidentului, nu am fost gata de orice slugarnicie pentru a fi primiti in U.E.? Nu vedem cu ochii nostri cum, in zilele noastre, i(m)asonii s-au pus de bunavoie in slujba tiraniilor mai vechi sau mai noi? Nu vedem cum s-au vandut si s-au angajat sa duca la pierzare Biserica, ocupand prin inselaciune scaune inalte de arhierei?

Iar cat priveste europenismul – noul elenismchiar canalele oficiale mediatice ale institutiei bisericii noastre duc o propaganda neincetata, aproape numar de numar (daca ne referim, de pilda, la ziarul Lumina) noului imperiu ce este UE, malaxorul acesta nivelator si pus sa inscrie cu cipuri toata faptura care rasufla pe pamantul sau. Preotii sunt implicati in cursuri prin care sunt (re)-educati cum sa construiasca proiecte si sa obtina fonduri europene. Se organizeaza simpozioane, conferinte, teme in care se ridica in slavi sistemul european, caci, nu-i asa, „am luat slava europenilor (noii Greci) drept cea mai buna dintre toate”. Singura diferenta este ca se pastreaza aparentele mult mai bine, ca sistemul este aproape perfect si pus la punct intr-un mod neintalnit pana acum. Se minte mai mult, mai cinic, se rosesc discursuri impanate cu citate din Sfintii Parinti sau care chiar fac apel la dreapta credinta. Minciuna se vadeste insa prin faptul ca aceste discursuri sunt doar… ceea ce sunt – discursuri goale. Nu sunt cuvinte arhieresti, pline de viata, nu duc razboi raului, nu il numesc, ci il ocolesc sau il camufleaza.

Nu ne raman decat vai-urile purtatorilor de Duh pentru a ne plange robia in care am ajuns, din prostia proprie si din samavolnicia unora. Si toti acestia care acum se bucura de „cepele si carnurile” Europei o sa vada, vai, ca tocmai aceia care ii ingrasa acum vor fi calaii lor.

3. Uraciunea pustiirii in locul cel sfant. Dupa aceasta degradare extrema a vietii religioase a Israelului, Antioh Epifan a inceput opera sa de demolare fortata a popoarelor de sub puterea sa. Intr-adevar, dupa cum am vazut, pana atunci elenismul se impusese nu printr-o forta brutala, ci printr-o presiune lenta, “soft”, care incita la compromis si la “libera adeziune” la sistemul sau, de fapt, la apostazie de buna voie. Mai mult, evreii aveau oarecare libertati, unul din regii Seleucizi dadea bani pentru intretinerea Templului, un altul, din alta dinastie, finantase scrierea Septuagintei, traducerea scrierilor vechi-testamentare in limba greaca pentru evreii din diaspora. Prin urmare, nu parea nimic amenintator in tot acest sistem de putere, ba cu totul dimpotriva, perspective nebanuite de prosperitate, progres si civilizatie se deschideau. Iar aceste perspective se reflectau pana si in viata religioasa a poporului evreu. Si ei au avut atunci “cupolele” aurite si templele reconstruite din banii elenilor…

Dar indata a venit si vremea in care s-a vadit, pe de o parte, caracterul acestor sisteme “civilizate” si, pe de alta, credinciosia poporului evreu.

Dupa ce reuseste cateva campanii militare importante, Antioh Epifan trece, asadar, la etapa elenizarii fortate, brutale, a popoarelor: “Regele Antioh şi-a înştiinţat în scris regatul ca toţi să alcătuiască un singur popor şi că fiecare trebuie să-şi părăsească datinile. Şi toate neamurile s’au supus poruncii regelui. Şi mulţi dintre Israeliţi au primit cu plăcere slujirea cerută de el şi au jertfit idolilor şi au pângărit ziua de odihnă. Prin trimişii săi, scrisorile regelui au ajuns şi în Ierusalim, precum şi în cetăţile lui Iuda, poruncindu-le să urmeze obiceiurile străine de ţară, să oprească de la jertfelnic arderile-de-tot şi jertfa şi libaţia, să pângărească ziua de odihnă şi sărbătorile, să spurce sfântul locaş şi pe cei sfinţi, să zidească altare şi capişti şi temple idoleşti, să aducă drept jertfă carne de porc şi de animale necurate, să-şi lase copiii netăiaţi-împrejur şi să-şi pângărească sufletele cu tot felul de necurăţii şi spurcăciuni, în aşa fel încât legea lor să fie dată uitării şi toate rânduielile ei să fie înlocuite. Tot cel ce nu va face după porunca regelui, va trebui să moară. În duhul acestor porunci a scris el în tot regatul său; şi a rânduit supraveghetori peste întregul popor şi le-a poruncit cetăţilor lui Iuda să aducă jertfe în fiecare cetate. Mulţi au fost cei din popor care li s’au alăturat – cei care, în fapt, părăseau legea – şi rele au făcut în ţară şi l-au silit pe Israel să se ascundă oriunde şi-ar fi aflat scăpare.” (1 Macabei 1, 41-53)

In alta parte, aceasta prigoana este sintetizata pe scurt astfel: “Templul se umpluse de dezmăţul şi de beţiile păgânilor, care petreceau cu târfele şi se destrăbălau cu femeile în curţile cele sfinte şi care, pe deasupra, aduceau înlăuntru lucruri de neiertat. Până şi altarul era plin de lucruri spurcate, oprite de lege. Nu era cu putinţă nici să ne ţinem ziua de odihnă, nici să păzim sărbătorile părinţilor noştri, şi nici măcar atât: să mărturisească cineva că e iudeu.” (2 Macabei, 6, 4-7).

Practic, Israelul este aproape sfaramat. Se apostaziaza in masa, iar cei care se incapataneaza sa ramana iudei (numele indica identitatea religioasa, nu etnica) sunt ucisi in mod salbatic si crud, pentru a fi uciderea lor cat mai exemplara. Scriptura ne arata ca la oricine era gasita, in casa, cartea Legii, era “osandit la moarte”. Mamele care facusera pruncilor circumcizia erau si ele condamnate la moarte, impreuna cu pruncii lor, intr-un mod salbatic si neasemanat de crud: “de gâturile lor erau spânzuraţi pruncii; tot aşa se făcea cu cei apropiaţi din neam şi cu cei ce săvârşeau, cu mâinile lor, o tăiere-împrejur.” (1 Macabei 1, 61). In cartea a doua ne sunt date alte exmple de atrocitati: Aşa se face că au fost aduse două femei care-şi tăiaseră copiii împrejur; le-au atârnat pruncii de sâni, le-au purtat în văzul tuturor pe străzile cetăţii şi apoi le-au aruncat de pe înălţimea zidului. (2 Macabei 6, 10).

Cine ar fi crezut ca reprezentantii culturii elene, culmea civilizatiei si a progresului in acel timp, sunt capabili de astfel de crime si prigoane? Scopul stapanirii politice era sa elimine orice iudeu si orice element de iudaism ce putea sa fie perpetuat. In vederea atingerii acestui scop au fost elaborate legi si s-au angrenat fortele armate ale autoritatii politice. Aceasta este rasplata capatata de Israel de la stapanii lor elenisti, pe care ii ravneau si pe care ii doreau si carora li s-au asternut la picioare, robindu-se de bunavoie. A fi iudeu, adica a avea identitatea religioasa de iudeu, era vina de moarte, si inca moarte groaznica, sadica si facuta in vazul tuturor. Din Scripturi se intelege ca se practica denuntul, se faceau perchezitii si existau forte “politienesti” care supravegheau neincetat poporul pentru a ii descoperi pe toti cei ce nu se plecau poruncii imparatesti, diavolesti. Se instaurase un climat de teroare, pe langa batjocura facuta Templului, ce ajunsese sediu al orgiilor si numai altar inchinat lui Zeus.

In acest climat de prigoana si teroare s-au ridicat pentru a marturisi adevarul Domnului, adevarul mantuirii, Sfintii Macabei. Imprejurarile ridicarii Macabeilor au fost urmatoarele: in cetatea lor, Modein, au ajuns oamenii puterii si au fortat populatia sa aduca jertfe zeilor si ii “sileau la lepadarea de Dumnezeu”. (1 Macabei 15). Iar Scriptura ne arata ca “multi dintre israeliti” au venit la oamenii stapanirii si au apostaziat de bunavoie…

Insa scopul puterii era unul precis. Ei nu doreau sa apostazieze doar o gramada de oameni sovaielnici, care “schiopatau de ambele picioare” si care cedau din frica. Scopul lor era ca apostazia sa fie facuta de oamenii marcanti ai cetatii, de varfurile lor, de pildele de vietuire curata si morala. Asa au ajuns la batranul Matatia, tatal fratilor Macabei, “fruntaş, om mare, care se bucură de cinste în această cetate, sprijinit pe feciori şi fraţi.” (1 Macabei 17), cum l-au lingusit ei, si l-au indemnat sa apostazieze. Raspunsul batranului este raspunsul din veac al tuturor marturisitorilor, mucenicilor, iubitorilor de Dumnezeu: Iar Matatia, răspunzând, a zis cu glas mare: „Chiar dacă toate neamurile de sub stăpânirea regelui îi vor da ascultare şi dacă fiecare se va lepăda de închinarea părinţilor săi şi se va supune poruncilor lui, eu, fiii mei şi fraţii mei vom umbla întru legământul părinţilor noştri; ferească Dumnezeu să ne lepădăm de lege şi de porunci! Nu vom asculta de poruncile regelui; nu ne vom abate de la închinarea noastră, nici la dreapta, nici la stânga!” (1 Macabei 19-22).

Aceasta a fost ruptura facuta de Sfintii Macabei in randurile ostirilor duhurilor rautatii. Aceasta a fost trezirea neamului lui Israel, trambita care a chemat la razboi si la marturisire. Pornind de la marturisirea batranului Matatia, Macabeii au constituit o mica armata, ridicol de mica fata de armatele puterii, cu care au rezistat si au biruit, in cele din urma, armatele vrajmasilor. Desigur, pentru timpurile noastre solutia istorica a Macabeilor (adica rezistenta armata organizata, grupata) nu mai poate fi pusa in aplicare. Puterea antihristica este un colos mult prea mare ca sa ii te opui cu armele ei. Dar razboiul marturisirii si al muceniciei va fi razboiul vremurilor de sfarsit. Razboiul sfarsitului vremurilor va fi purtat cu arme duhovnicesti si credem ca a fost prevazut in aceasta descoperire cereasca a Sfantului Nectarie de la Optina. Dar va fi cu mult mai crancen decat ceea ce a fost pe vremea Macabeilor, deoarece pacatele care au ajuns la covarsirea lor, pacatele noastre, sunt cu mult mai groaznice si mai mari, apostazia cu mult mai infioratoare, samavolnicia strigatoare la cer. Singur Hristos, Aparatorul cel mare mare al sufletelor noastre si Biruitorul iadului, va pierde puterea lui antihrist de pe pamant cu suflarea gurii Sale.

Ioan Bucur

judecata-1.JPG

Legaturi:

***


Categorii

Documentare, Meditatii duhovnicesti, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

56 Commentarii la “Vremea robiei eleniste si a Sfintilor Macabei – semn puternic dat noua, celor de pe urma

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Fantastic!
    Cum se repeta istoria…cine nu i-a aminte risca sa cada in aceleasi lucruri intamplate demult; se probeaza ‘dusmanii omului vor fi casnicii lui’ (pornind de la cei din propria familie pana la mai marii nostrii – alesi politic sau cei din Biserica).

  2. Am citit cu atentie – si voi reveni , iarasi , asupra textului postat de Admin… este o dimineata senina si albastra si-I multumesc Domnului , dar tot timpul imi vine sa plang…voiam sa spun ca Macabeii prefigureaza
    martiriul sfintilor nostri Brancoveni , ca se repeta istoria de atunci , amplificata acum – la proportii cosmice …ca , iata , avem si noi Iason-ul
    nostru , Antioh-ul nostru [ si nu zic de Cantemir ]…ca “europenismul este noul elenism” …”pentru a desavarsi opera de inrobire si de inscriere a poporului ales al lui Dumnezeu in ORDINEA DEMONICA a lui Antioh…”, in noul imperiu al UE …cred ca textul acestei dimineti s-a imprimat foarte adanc sub pleoapele ochilor si fizici si duhovnicesti si , probabil ca de asta imi tot vine sa plang…ca , altfel , dimineata asta e atat de frumoasa , slava Tie , Doamne !

  3. oare n-o sa va socheze stirea aceasta?!

    Kiev, 1 aug /Agerpres/ – După ce a îndemnat Kremlinul să nu mai amâne condamnarea comunismului, Biserica Ortodoxă Rusă face apel la găsirea unor noi modalităţi de participare a Rusiei şi ţărilor din CSI (Comunitatea Statelor Independente – toate fostele republici sovietice, mai puţin ţările baltice) la procesele de integrare în structurile Uniunii Europene, transmite vineri Interfax.

    ‘Ar fi greşit să se considere că Rusia, Belarus, Ucraina sau Republica Moldova nu sunt sau sunt mai puţin europene doar pentru că se afla în afara graniţelor UE,’ a declarat părintele Gheorghi Riabâh, secretarul interimar al Secţiei pentru relaţii externe a Patriarhiei Moscovei, la o reuniune ce s-a desfăşurat zilele acestea la Kiev, în cadrul dialogului dintre Biserica Ortodoxă Rusă şi Partidul Popular European.

    Potrivit responsabilului Patriarhiei Ruse, la această conferinţă a fost luată în discuţie perspectiva aderării la UE, într-un viitor mai îndepărtat, a Ucrainei, Belarus, Republicii Moldova şi Georgiei.

    ‘Sunt de-a dreptul nedumerit şi indignat că nimeni nu ia în calcul şi Rusia în vederea aderării la UE, fie şi într-un orizont de timp mai îndepărtat? De ce vectorul european al ţărilor respective trebuie să se întemeieze obligatoriu pe poziţii antiruseşti, iar Rusiei acest vector îi este refuzat?’ şi-a exprimat revolta părintele Gheorghi Riabâh.

    Reprezentantul Patriarhiei Moscovei a evidenţiat faptul că din momentul trecerii la creştinism toate popoarele din estul Europei au ‘contribuit activ la zidirea civilizaţiei comune europene’.

    Dialogul dintre Biserica Ortodoxă Rusă şi Partidul Popular European s-a desfăşurat la Kiev în cadrul ceremoniilor prilejuite de împlinirea a 1.020 de ani de la creştinarea Rusiei kievene. Manifestările ocazionate de această dată au început săptămâna trecută la Kiev – actuala capitală ucraineană fiind leagănul ortodoxiei ruse -, urmând să continue până în toamnă, când vor culmina cu procesiuni religioase pe teritoriul Federaţiei Ruse.AGERPRES

  4. Cuviosul Efrem, staretul Sf Manastiri Vatoped – Athos, atragea atentia asupra faptului ca dogme diferite implica moduri de viata diferite.

    Un subiect, mai putin abordat explicit in literatura teologica este acela prin care sa aflam cum un mod de viata anume, iti poate afecta credinta fara sa constientizezi acest lucru.

    Cuviosul Paisie Aghioritul, sesiza faptul ca sapaturile arhelogice din pustiul Egiptului unde s-a nevoit marii asceti din perioada Patericului au scos la iveala faptul ca in perioada de maxima inflorire vietii duhovnicesti, locuintele calugarilor erau austere; progresiv confortul oferit de acestea a crescut, pentru ca in perioada de maxima decadere unii monahi sa aiba parte parte de ceea ce in opinia cuviosului era lux.
    Lux fiind raportat la standarte ascetice; cuviosul atragea atentia ca nu poti deschide standuri de racoritoare, in pustia unde se nevoiesc calugarii, asemenea “facilitati” care pentru lumea moderna inseamna “normalitate” nefacand decat sa duca la ruinarea vietii ascetice.

    Indiscutabil ca in veacurile care vor veni, monahii vor fi confruntati cu
    asemenea ispite materialiste.

    In anii 70, in plin razboi rece, SUA au impins pe fundamentalistii sdauditi la un materialism practic: abundenta materiala, lux impreuna cu toate consecintele pe care le aduc acestea. Printii petrolului au ajuns ca sa se declare gura se declara profund religiosi, dar in practica au adoptat modul de viata si valorile laico-civilizatoare sunt profund materialiste; in epoca, pe plan politic s-a ajuns la scindarea lumii arabe si islamice.
    TOTUL A FOST PROFUND PREMEDITAT.

    Articolul de fata, arata ca “acesta reteta” de inrobire prin civilizatia materiala, de agresiune nedeclarata prin civilizatie materiala, nu este noua, si ca a fost probata cu succes in perioada elenismului.
    Prin civilizatia materiala, poti afecta valorile duhovlnicesti ale unor mari mase de oameni, chiar si in conditiile in care libertatea exercitarii libere a religiei este garantata de lege.

  5. Frate Admin ma bucur din inima de articolul plin de invatatura si folos duhovnicesc pe care la- postat mai sus!

    Cred, ca de invatatura pe care ne-o dau Cartile “anaghinoscomena” ale Macabeilor, se mai leaga inca un “subiect” o invatatura data de data aceasta de Cartea ESTEREI, in care se arata tot asa “ca o preinchipuire” soarta la care vor sa-i supuna pe robii lui Dumnezeu, imparatii lumii acesteia!

    Retine din aceasta carte atentia captitolul al 3-lea si cu deosebire versertul al 13-lea, care surprinzator, in editiile protestante (cele care au la baza textul masoretic si nu cel al “Septuagintei”, al Vechiului Testament), lipseste…!

    Iata asadar invatatura minunata pe care ne-o da Cartea Esterei despre ce vor sa faca in vremurile din urma imparatii pamantului (si cu deosebire unul care va fi ANTICHRISTUL cel nemernic si ticalos), ca…O ORGANIZARE (administrativo-sociala) A PAMANTULUI (ca o…”infrastructura a imparatiei mondiale care va sa fie peste tot pamantul…”):

    ” După aceea a ridicat regele Artaxerxe pe Aman, fiul lui Hamadata, din ţara Agag, şi a pus scaunul lui mai presus decât al tuturor căpeteniilor pe care le avea.
    2. Toţi cei ce slujeau regelui, care erau la poarta regelui, se închinau şi se aruncau cu feţele la pământ înaintea lui Aman, căci aşa poruncise regele; iar Mardoheu nu se închina şi nu-şi pleca faţa la pământ.
    3. De aceea cei ce slujeau regelui şi care erau la poartă, ziceau lui Mardoheu: “De ce calci tu porunca regelui?”
    4. Şi cum ei ziceau aceasta în fiecare zi, iar el nu-i asculta, i-au spus lui Aman, ca să vadă de va stărui Mardoheu în purtarea sa, căci el le spusese că este iudeu.
    5. Când a văzut Aman că Mardoheu nu se închină şi nu-şi pleacă fruntea până la pământ înaintea sa, s-a umplut de mânie.
    6. Dar i s-a părut prea puţin lucru să pună mâna numai pe Mardoheu. Şi fiindcă i se spusese din ce popor e Mardoheu, Aman şi-a pus în gând să ucidă pe toţi Iudeii care se aflau în tot regatul lui Artaxerxe, întrucât erau poporul lui Mardoheu.
    7. Au făcut deci sfat în luna întâi, adică în luna Nisan, în anul al doisprezecelea al domniei lui Artaxerxe, şi au aruncat Pur, adică sorţi, de faţă cu Aman, ca să vadă în ce lună şi în ce zi să fie ucis dintr-o dată poporul lui Mardoheu, şi a căzut sorţul pe luna a douăsprezecea, adică pe luna lui Adar.
    8. În vremea aceasta a spus Aman regelui Artaxerxe: “Este un popor risipit şi împrăştiat printre popoare, prin toate ţările regatului tău. Legile lui sânt deosebite de legile tuturor popoarelor, legilor regelui nu se supun şi regele nu se cuvine să-l lase aşa.
    9. Dacă binevoieşte regele, atunci să se hotărască în scris să fie ucişi şi eu voi cântări zece mii de talanţi de argint şi voi da în mâna vistiernicilor, ca să-i verse în vistieria regelui”.
    10. Atunci şi-a scos regele inelul său din mâna sa şi l-a dat lui Aman, fiul lui Hamadata, din ţara Agag, ca să întărească decretul cel împotriva Iudeilor,
    11. Zicând lui Aman: “Îţi dau ţie acest argint şi poporul; fă cu el ce vrei!”
    12. Atunci au fost chemaţi scriitorii regelui în a treisprezecea zi a lunii întâi, şi s-a scris, cum poruncise Aman, către satrapii regatului şi către căpetenia fiecărei din cele o sută douăzeci şi şapte de ţări, de la ţările Indiei şi până la Etiopia, şi către căpeteniile fiecărui popor; şi s-a scris fiecărei ţări cu scrierea ei şi fiecărui popor în limba lui şi toate s-au scris în numele regelui Artaxerxe şi au fost întărite cu inelul lui.
    13. Scrisorile s-au trimis prin ştafete în toate ţările regelui, ca să ucidă, să piardă şi să nimicească pe toţi Iudeii, mic şi mare, copii şi femei, într-o singură zi, şi anume în a treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea, adică în luna Adar, iar averile lor să le jefuiască. Iată cuprinsul acelei scrisori: “Marele rege Artaxerxe, celor ce cârmuiesc de la India până la Etiopia peste o sută douăzeci şi şapte de ţări şi căpeteniilor şi slujitorilor de sub conducerea lor acestea scrie: Domnind peste multe popoare şi stăpânind toată lumea, eu, fără să fiu îngâmfat de putere, ci cârmuind pururea cu blândeţe şi cu linişte, am voit să fac viaţa supuşilor pururea netulburată, păzind regatul meu în pace şi uşor de străbătut până la hotarele lui, statornicind pacea de toţi dorită. Dar când eu am întrebat pe sfetnici, cum am putea aduce aceasta la îndeplinire, atunci Aman, care e vestit la noi prin înţelepciune şi se bucură neclintit de bunăvoinţa noastră şi care a dovedit cea mai deplină credincioşie, pentru care a dobândit cinstea de a şedea în al doilea loc după rege, ne-a arătat că prin toate neamurile lumii s-a amestecat un popor vrăjmaş, potrivnic legilor tuturor popoarelor, care necontenit nesocoteşte poruncile regelui, ca să nu se poată întemeia cârmuirea noastră fără meteahnă. Aflând deci că numai singur acest popor se împotriveşte pururea oricărui om, că duce un fel de viaţă străină de legi şi, împotrivindu-se pururea lucrărilor noastre, face cele mai mari nelegiuiri, ca regatul nostru să nu ajungă a fi bine întocmit, am poruncit cele arătate vouă în scrisorile lui Aman, care este pus de noi peste lucruri şi ca un al doilea părinte al nostru, ca să-i stârpiţi pe toţi, cu femei şi cu copii, prin sabie cumplită, fără nici o milă şi cruţare, în treisprezece ale lunii a douăsprezecea, adică în luna lui Adar, a acestui an, ca astfel aceşti oameni vrăjmaşi şi astăzi, ca şi în trecut, fiind într-o singură zi aruncaţi cu sila în iad, să nu ne mai împiedice în viitor de a duce viaţă paşnică şi netulburată până în sfârşit.
    14. Cuprinsul acestei porunci să se dea în fiecare ţară, ca lege cu putere pentru toate popoarele, ca ele să fie gata pentru ziua aceea”.
    15. Ştafetele au zburat repede cu porunca regelui. Porunca s-a făcut cunoscută şi în capitala Suza. Regele şi Aman şedeau şi beau, iar cetatea Suza era în fierbere. ”

    Cartea Esterei, cap. al 3-lea!

    Doamne ajuta!

  6. Din versetul al 13-lea retin atentia cu deosebire aceste cuvinte ale lui Artaxerxe, care il preinchipuieste pe ….Antichrist:

    “…prin toate neamurile lumii s-a amestecat un popor vrăjmaş, potrivnic legilor tuturor popoarelor (ale “Uniunii mondiale”, n.n.), care necontenit nesocoteşte poruncile regelui, ca să nu se poată întemeia cârmuirea noastră (nemernica, finala, antichristica, de la sfarsitul lumii…)fără meteahnă. Aflând deci că numai singur acest popor se împotriveşte pururea oricărui om, că duce un fel de viaţă străină de legi şi, împotrivindu-se pururea lucrărilor noastre, face cele mai mari nelegiuiri, ca regatul nostru să nu ajungă a fi bine întocmit..”

    Cred ca asa va fi vazut si considerat si catalogat si etichetat POPORUL LUI DUMNEZEU CEL CRESTIN ORTODOX…adica primejdios si “sabotator” al “imparatiei antichristice…”!

    Iar soarta care i se pregateste…”…am poruncit cele arătate vouă (adica DREGATORILOR ANTICRISTICI) în scrisorile lui Aman (Aman il preinchipuie pe “Prorocul micinos al lui Antichrist…” ), care este pus de noi peste lucruri şi ca un al doilea părinte al nostru, ca să-i stârpiţi pe toţi, cu femei şi cu copii, prin sabie cumplită, fără nici o milă şi cruţare, în treisprezece ale lunii a douăsprezecea, adică în luna lui Adar, a acestui an, ca astfel aceşti oameni vrăjmaşi şi astăzi, ca şi în trecut, fiind într-o singură zi aruncaţi cu sila în iad, să nu ne mai împiedice în viitor de a duce viaţă paşnică şi netulburată până în sfârşit…”

    Sa luam aminte si sa ne rugam…, ca Domnul sa ne izbaveasca pe noi “ISRAELUL DUHOVNICESC CEL NOU”, asa cum atunci, pe vremea Imparatiei idolatre a lui Artaxerxe, l-a scapat pe “Israelul Cel Vechi”, care preinchipuia Poporul Bisericii Crestine celei adevarate!…

    Doamne ajuta-ne!

  7. Legat de uraciunea pustiirii:

    Parintele Cleopa: DESPRE PAZA MINTII (Ne vorbeste Parintele Cleopa – Vol 1)

    Ce se intampla ? Un pacat intai l-ai gandit. Daca s-a invoit mintea la gandire, trece la cugetare. Trece la alegere. Imediat il baga diavolul in imaginatie. Ti-aduce aminte … N-am vorbit noi despre ispitirea din opt parti ? Ca sa vezi si acolo cata filosofie este la Sfintii Parinti ! Dupa ce te-ai bagat in imaginatie, ti-a bagat idolul si te-a lovit in minte. Gata ! Auzi ce spune : Cand vei vedea uraciunea pustiirii satnd in locul cel sfant, cel ce aude sa inteleaga !
    Sfantul Maxim spune : Uraciunea pustiirii in locul cel sfant este pacatul inchipuit in imaginatie. Ca locul cel sfant este inima, pentru ca noi suntem Biserica Dumnezeului Celui viu si Duhul lui Dumnezeu locuieste in inima noastra. Diavolul, daca a reusit sa bage idolul prin imaginatie in minte, de aici il baga in inima ! Apoi, in inima si in mintea ta, numai fata aceea o ai, ori care te-a suparat, ori care o iubesti cu patima ! Dupa ce ti-a bagat idolul, iti dai seama : ” Da ! Eram treaz mai inainte de prima momeala ” – ca aicea trebuie sa vorbim de cele douasprezece trepte ale pacatului. ” Daca eram treaz la prima momeala, imediat ziceam : ” Doamne Iisuse … ” si cu trezvia atentiei idolul nu intra “.
    Daca n-am fost atent, a intrat idolul : cutare fata, cutare femeie cu care ne0am intalnit, sau bani sau slava, ori de ce nuanta ar veni. L-a bagat in inima prin inchipuire. Acesta-i idolul, asta-i ” uraciunea pustiirii in locul cel sfant “. Si daca era trezvia atentiei, nu intra. Il dadea jos de la inceput. A venit ? ” Doamne Iisuse … !” Il izbesti de piatra Hristos. Si stii ce se obisnuieste mintea cu acest nevazut razboi ? Precum scrie in ” Razboiul nevazut “.

  8. Multumim din suflet pt. acest studiu comparativ. Este, fara indoiala, o icoana, o prefigurare a vremurilor din urma…Dumnezeu sa ne intareasca si sa ne intelepteasca acum si atunci! Un post binecuvantat cu pace si bucurie intru Domnul!

  9. Iata cum cenzureaza parintele Savatie, ceea ce nu-i convine. Nu l-a iubit pe Teoctist, il iubeste acum…. Pe Alexei il apara. Azec e o conspiratie, LC e cu adevarul utecist.Ce s-o fi schimbat atata?

    Badaluta Sergiu spune: Comentariul tău aşteaptă să fie aprobat.
    august 1, 2008 la 1:23 pm Ma intreb si eu, daca nu cumva Patriarhul Aleksei, daca ii ieseau, la Kiev, “ploile”, nu ar fi schimbat puhoiul apelor dinspre Romania si Moldova in alta directie. In articol, Iushcenko e bagat la “apa” cam fortat, cu incrancenare chiar. Ne-a cam luat valul

    1. Badaluta Sergiu spune: Comentariul tău aşteaptă să fie aprobat.
    august 1, 2008 la 1:00 pm

    Parinte Savatie, nu si Pravda, nu si Izvestia, la fratii rusi au ramas ziare centrale? Mai pot fi ele considerate comuniste, la cat a scazut puterea balaurului, cum constatati si sfintia voastra? Nu fac cumva acestea politica noilor rusi, a panslavismului. Nu se cheama ele la Moscova ziare moderne?. Va iubesc atat pe sfintia voastra cat si Lumea credintei, Razboiul intru cuvant ori pe domnul Danion Vasile. Parerea mea e ca s-a constatat de presa religoasa de la noi cinismul comunistilor. Era bine ca stirea sa nu fi aparut, oare? Va razboiti cu presa de la noi, in zadar.

  10. Iaca ce primeste parintele Savatie. Amu sa vedem daca primeste si restul. Dupa cum stiti, se doreste desfiintarea Mitropoliei romanesti din Moldova. E lupta mare. Pionul nr 1 ii Kgbeul. Se vrea desfiintarea si trecerea directa de Bucuresti. Adica suntem somati cu intelepciune ruseasca sa plecam. Totul pare asa o naivitate doar

    # igor spune:
    august 1, 2008 la 4:31 pm

    Despre PF Teoctist ar fi de spus mai multe lucruri bune, parinte Savatie. Asa sau altfel pe timpul lui era un echilibru cat de cat in Biserica Romana. Acum priviti ce se intampla, unul se impartaseste cu catolicii, altul justifica avorturile, iar un al treilea a lasat mitropolia la keremul unor politicieni preferind sa se delecteze cu filme pornografice decat sa administreze episcopia. E drept ca si pe timpul PF Teoctist basarabenii aflati sub jurisdictia BOR au fost lasati in grija lui Iurie Rosca si Vlad Cubreacov:)) Chiar ma intreb, de ce BOR nu-l hirotoneste pe fratele Vlad ca sa-l faca episcop pentru Mitropolia Basarabiei. Atunci ar fi justificat sa faca ce vrea in aceasta mitropolie….
    # Badaluta Sergiu spune: Comentariul tău aşteaptă să fie aprobat.
    august 1, 2008 la 9:12 pm

    igor,un pic de rusine la obraz
    # Badaluta Sergiu spune: Comentariul tău aşteaptă să fie aprobat.
    august 1, 2008 la 9:15 pm

    Ori pe aici se poate lovi doar in biserica romana si biseica rusa ii ingereasca, romanii opintindu-se cu campanii anti alexei. Au nu cumva ii oborot parine Savatie?
    # Badaluta Sergiu spune: Comentariul tău aşteaptă să fie aprobat.
    august 1, 2008 la 9:19 pm

    Eu cred ca parintele Buburuz cam vre obladuire directa de la Bucuresti ca sa se desfiinteze Biserica Ortodoxa Romana din Basarabia infiintata de patriarhul Teoctist (iubit de par. Savatie, asa-i). A sa fiti bucuros, parinte Savatie? Iaca la ce lucrare va dedati cu rusii!

  11. Deci, incep bine dar strambelele urmeaza la final. Ma intreb la ce jug al lui Hristos tragem noi in Basarabia: Romanesc ori rusesc?

  12. a retezat parinele miezul… “Ori pe aici se poate lovi doar in biserica romana si biserica rusa ii ingereasca, romanii opintindu-se cu campanii anti alexei. Au nu cumva ii oborot parinte Savatie”?

  13. @ Badaluta Sergiu:

    Ne pare rau, dar nu crem sa ne transformati complet intr-o tribuna de postari refuzate pe blogul p. Savatie, mai ales ca nu au legatura cu articolul la care comentati. Ne abtinem deocamdata sa comentam subiectul Mitropoliei Basarabiei.

  14. amu a vazut aici, si a inceput sa primeasca sfintia sa. Multumesc mult.
    Serghie cel prost

  15. savatie spune:
    august 1, 2008 la 10:13 pm

    Eu cred că Moscova ştie despre români mai multe decît “vlădicii lui Vladimir”. Intră pe pravoslavie.ru şi vezi cîtă informaţie au acolo despre Patriarhia Română, mai multă decît pe orice pagină de internet românească. Se pare că este cineva la Bucureşti care serveşte aceste informaţii.

    Pravoslavie.ru nu mai da stiri despre romani de aproape 2 ani. Parintele iar nu se lasa contrazis si sterge. Iaca adresa cu ultima data, cu ultima stire despre Romania pe pravoslavie. Deh, lacunele… >http://www.pravoslavie.ru/cgi-bin/sykon/client/display.pl?sid=441
    serghie cel prost nu se supara daca stergeti. Fie voia lui Dumnezeu!

  16. Multumesc mult de toate. Mai ales pentru sinceritatea dvs. Sunteti cel mai obiectiv site. Nu va mai necajesc. Stiu ca am postat unde nu trebuia, dar am considerat necesar, pentru Hristos Mantuitorul, singur Adevarul. Sa il iubim pe Hristos cu tot sufletul nostru.
    Cu dragoste in Hristos.

  17. Pingback: Război întru Cuvânt » SFANTUL IOAN IACOB HOZEVITUL - GRAIURI PROFETICE
  18. Pingback: Război întru Cuvânt » Mugur Isarescu despre inceputul unei noi ordini mondiale prin noua criza financiara mondiala
  19. Pingback: Război întru Cuvânt » Din “Viata si lucrarile Parintelui Serafim Rose”: TOATA NADEJDEA LA HRISTOS!
  20. Pingback: Război întru Cuvânt » A doua viziune a Staretului Antonie. Invataturi
  21. Pingback: Război întru Cuvânt » Pericolul ZEITGEIST
  22. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Serafim Alexiev si intristarea pentru apostazia generala
  23. Pingback: Război întru Cuvânt » Obama: repetitie pentru Antihrist?
  24. Pingback: Război întru Cuvânt » “Ereticii vor pune mana pe Biserica, isi vor numi peste tot slugile si-i vor prigoni pe pastori si monahi”
  25. Pingback: Război întru Cuvânt » PREMIERUL GORDON BROWN - “MARE PREOT” AL NOII ORDINI MONDIALE
  26. Pingback: Război întru Cuvânt » Cuviosul Paisie Aghioritul despre sensul cel mai adanc al vietii
  27. Pingback: Război întru Cuvânt » Obiectivul Patriarhului, acelasi cu al masoneriei: “Unitatea spirituala a lumii”
  28. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Justin: SFATURI PENTRU PRIGOANA
  29. Pingback: Război întru Cuvânt » Cuviosul Paisie Aghioritul: “SA CITITI TOATE CARTILE MACABEILOR!”
  30. Pingback: Război întru Cuvânt » APUSUL LIBERTATII… de acum tot mai pe viu. De ce nu credem, de ce nu vrem sa stim?
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate