APUSUL LIBERTATII… de acum tot mai pe viu. De ce nu credem, de ce nu vrem sa stim?

18-08-2009 Sublinieri

dictatorship1.jpg

1. Strategii de “evadare”

“Dacă ochii tăi vor privi la femei străine şi gura ta va grăi lucruri meşteşugite, Vei fi ca unul care stă culcat în mijlocul mării, ca unul care a adormit pe vârful unui catarg. “M-au lovit… Nu m-a durut! M-au bătut… Nu ştiu nimic! Când mă voi deştepta din somn, voi cere iarăşi vin. (Pilde 23, 33-35)

Oare cum se explica starea generala de somnolenta profunda, punctata de episoade de miscari agitate, spasmodice, incoerente, in care ne-am cufundat aproape cu totii? Sa urmam Pildelor Inteleptului Solomon si sa credem ca este vorba de o “desfranare” duhovniceasca, (ne referim aici la acea stare de care vorbeau Parintii filocalici, adica acea impatimire a mintii si a inimii de un idol al inimii care ne asboarbe si ne departeaza de la Hristos)?; ori este o pacla groasa a grijilor si placerilor lumii care ni s-a asezat pe gene?; sau sa fie vreun venin subtire care ne-a anesteziat? De o pierdere a busolei, a viziunii duhovnicesti, de o “scapare” din vederile noastre a lui Hristos si a Imparatiei Sale? Oricum si orice ar fi, puternic anestezic este, de lucreaza asupra noastra, a acelora care ne agatam pe catargul unei corabii care ia apa si se scufunda pe zi ce trece! Oare ne-am sleit si ne-am tocit inainte de vreme? Ori poate nici nu am alergat pana acum “dupa lege”, nu am luptat dupa regulile razboiului nevazut? Sau nu dorim sa mai privim realitatea ca sa nu ne deprimam?

rugaciunea-din-gradina-ghetsimani-mica.JPG

Ceva se intampla, ceva tragic, nelinistitor, de ne comportam ca niste oameni raniti ce dorm în mormânt, care nu mai misca, nu mai au simtirea duhovniceasca a loviturilor care ne sunt date in serie, nu ii mai doare de ce se intampla cu lumea intreaga si, nu in cele din urma, si cu ei insisi. Nu stim nimic! Si parca nici nu vrem sa stim!

“Dar cu cine voi asemăna neamul acesta? Este asemenea copiilor care şed în pieţe şi strigă către alţii, Zicând: V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi nu v-aţi tânguit (Matei 11, 17)”.

Pe multe feluri de glasuri ni s-au vestit cele ce vor veni asupra noastra, dar nu am luat aminte, si cand am luat, nu am inteles ce trebuie sa facem. Asadar, iata ce se intampla: criza economica isi face treaba mai departe, ducand milioane de oameni in disperare si dand, treptat, statului, puteri depline asupra societatii; pandemia declarata de OMS este pretextul pentru declansarea procedurilor de control “sanitar” de urgenta si implementat, de ce nu?, inclusiv cu ajutorul armatei; si, ca sa fie tabloul complet, un razboi bate la usa pentru ca, dupa cum se stie si vom arata, este cel mai potrivit mijloc de instaurare a unui control totalitar asupra lumii…

Dar noi, in fata acestor evenimente, parca ne aflam cufundati, cum spuneam altadata, intr-o torpoare letargica, intr-o nedumerire buimaca, sau, ceea ce este oricum mai de inteles si relativ scuzabil, intr-o frica ce ne impinge catre negarea realitatii si catre infigerea capului, vartos, in nisip.

De fapt, incercam sa evadam. Vedem cum latul se strange, vedem cum cercul se inchide, si cautam, inconstient, strategii de supravietuire psihologica. Cateva pot fi enumerate tipologic:

1. Asteptarea chinuitoare si neroditoare: Este acea stare launtrica in care ne aflam atunci cand presimtim ca ne aflam in pragul unor evenimente hotaratoare. Tensiunea este mare, asteptarea devine chinuitoare. E procesul de fierbere lenta, de pus nervii la incercare. Proba de barbatie si de stapanire de sine. Tensiunea fiind atat de mare, faptul descurajant ca ‘ceasul este al lor’ te copleseste si cazi, pur si simplu, intr-un somn adanc, exact precum Apostolii, in noaptea cea mai tragica din Ghetsimani. Ispita cea mai mare in acest moment este sa doresti, aproape, sa se declanseze evenimentele ce se afla in suspensie. Sa se termine odata balciul. Este, daca vreti, ca intr-o lupta intre samurai, unde cei doi stau unul in fata celuilalt si pierde cel care isi iese din fire primul (vezi clip)

Ajungem, astfel, la…

2. Nebunia scoaterii sabiei. Vedem cum, in duelul samuraiului, cel care urla, care face gesturi repezite si se da mare viteaz va cadea in propria sa capcana: cea a scoaterii sabiei. Este, in alt registru, gestul apostolului Petru, care uitase de armatele de ingeri ale Fiului lui Dumnezeu si voia sa ii zobeasca, el singur, pe cei pe care Insusi Mantuitorul ii lasase sa vina asupra-i. Este o postura ispititoare, cea a eroului, a luptatorului care isi umfla pieptul pentru cauze generoase si drepte, uitand, de fapt, de sine. Urmeaza apoi, strans legata de aceasta stare de umflare si furie eroica ce clocoteste in sange…

3. Dezumflarea si frica paralizanta. Dupa ce trece avantul eroic spasmodic, ne aflam confruntati cu realitatea cruda a micimii si a slabiciunii noastre. A pierit de la noi cutezanta nesabuita si atunci ajungem sa ne speriem pana si de o slujnica Sa nadajduim ca in acele ceasuri Cineva se va ruga sa nu piara de la noi credinta noastra ci, dimpotriva, sa ne revenim si sa intarim pe fratii nostri…

Asadar, cele ce vor urma in acest articol nu sunt scrise pentru a declansa inca un front exterior asupra ‘sistemului’, ci pentru a descrie, dintr-o alta perspectiva, fenomenele ce se desfasoara in fata ochilor nostri. Si, odata inchipuita icoana vremilor noastre, sa facem cu ravna inteleapta cele pe care chiar le putem face omeneste, dar mai presus de ele, sa ne intoarcem SERIOS SI REAL intru pocainta si… sa priveghem, ca sa nu cadem in ispita!

yourfile.gif

2. Metode de construire a statului totalitar: criza, pandemie si razboi. Mondiale…

Vom recurge in descrierea procesului de edificare a statului mondial totalitar la argumente care vin numai din spatiul academic, pentru a arata si netemeinicia celor care contesta aceasta eventualitate doar pentru ca li se pare ca suna conspirationist.

Pe de o parte, o asemenea reactie este si ea de inteles: este cu totul iesit din ratiunea comuna, cu totul strain de bunul simt, de gandul omului obisnuit, ca exista grupari care cauta sa distruga o mare parte din omenire si sa stapaneasca total cealalta parte. Este ceva extrem de bolnav si gratuit in acest scop demonic. O rautate care se are pe sine ca scop, deci profund irationala, cum este cazul in tipurile de regim totalitar unde teroarea, frica si zdrobirea celuilalt devin chintesenta puterii politice. Cum au aratat inclusiv filosofi si analisti ai fenomenelor totalitare, o asemenea rautate vine de la tatal miniciunii, de la diavol: In spatele reeducarii si a dominatiei totalitare: tatal minciunii, ucigasul de oameni. Cineva ne intreba, nevenindu-i a crede: dar de ce ar vrea sa faca OMS-ul un asa de mare rau? (si puneti in locul OMS toate plagile in nascare acum).

Neputinta de a intelege sensul transformarilor prin care trece lumea, tendintele care o macina si care o duc catre catastrofa finala, sunt legate, de fapt, de o slabiciune a credintei, nu a cunoasterii. Prin credinta vedem lumea si intelegem sensul istoriei, prin credinta vedem si deosebim duhurile care actioneaza in lume si care o covarsesc. Contradictiile false, nepotrivirile, ceea ce este mai presus de intelegerea comuna se depasesc numai prin credinta totala in cuvantul Scripturii, in profetiile sfintilor si in intelegerea modului in care lucreaza legile duhovnicesti. De aceea, daca avem anumuite slabiciuni, goluri in credinta, se intampla sa nu putem intelege, sa nu putem cuprinde cu mintea omeneasca amploarea raului. Nu vedem cine se afla in spatele evenimentelor istoriei, nu deosebim duhurile, din acest motiv nu putem pricepe capcanele care se intind.

Un alt motiv pentru scepticismul aratat fata de ‘teoriile conspirationiste’ sta in argumentul ca lumea este mult prea complexa pentru a putea fi stapanita de un guvern mondial. Este partial adevarat acest argument, dar are aceleasi limite ca si cel de mai sus. Asa cum nu pricepem de ce OMS urmareste sa decimeze mare parte din omenire, asa nu pricepem nici cum ar fi posibil un control totalitar exercitat pe tot globul. Este adevarat: lumea este foarte complexa. Dar la acest adevar trebuie sa adaugam: mult, mult mai putin complexa decat in trecut. Foarte saracita, de fapt, uniformizata, nivelata, ajunsa la acelasi numitor comun din cauza globalizarii. Traim, nu-i asa?, in satul global. Apoi: sunt infinit mai complexe si mai subtile metodele de control, evidenta si supraveghere a populatiei decat pana acum. Si inca: spatiile de autonomie a societatii, de limitare a influentei puterii, au disparut. Nimeni – dintre cei a caror voce conteaza – nu isi mai ridica vocea impotriva marsului triumfator al ‘baietilor buni’. Dimpotriva, sunt aplaudati in cor tocmai de urmasii nevrednici ai celor care, altadata, ii anatemizau si ii blestemau. Apropo de Lenin: cu ce l-a impiedicat pe acesta faptul ca in zorii dictaturii bolsevice controla, impreuna cu acolitii sai, numai o mica parte din imensa Rusie?

Suntem prea putin constienti de cursul pe care a luat-o istoria de la revolutia franceza incoace. Desi stim ca guvernul modern este o creatie a francmasonilor (si nici macar nu este un secret asta) nu credem in conspiratii. Desi stim ca revolutiile pasoptiste sunt actiuni conspirative, nu credem. Desi avem dovezi istorice cu privire la conspiratia care a i-a prilejiuit lui Lenin luarea in stapanire a Rusiei, nu credem…

Suntem (prea) multi reticenti fata de sensul apocaliptic – adica, descoperit, dezgolit de amagire, vadit, adus in lumina Celui care ne-a aratat noua lumina! – al istoriei.

economie-criza-7.jpg

Criza economica

Despre criza s-a scris indeajuns de mult, am scris si noi, aici vom relua, pe scurt, un argument in plus care arata ca declansarea unei crize serveste prefect scopului statului de a prelua in mainile sale o putere tot mai mare de decizie si interventie in viata economica si sociala.

Astfel, economistul Robert Higgs a teoretizat conceptul de “efect de clichet” (the ratchet effect) prin care a desemnat procesul prin care, in urma unei crize profunde (reale sau imaginate) statul capata puteri din ce in ce mai mari la care, odata trecuta criza, nu renunta [1].

Un alt economist, Herman Hoppe (Univ. Nevada) a aratat ca finalitatea aliantei imperialiste intre guvern, sistemul bancar si marii potentati este un guvern mondial, o banca centrala mondiala si o moneda unica. Autorul descrie cum procesul de ‘falsificare’ accelerata a monedei prin renuntarea la etalonul aur, politica de tiparire in nestire a banilor de hartie, inflatia si alte masuri financiar-fiscale nu se pot ‘desvarsi’ decat printr-o constructie de tip globalist. Toate marile evenimente financiare ale sec. XX sunt analizate aici, unde se arata si rolul pe care il joaca moneda EURO, rol de etapa importanta in edificarea monedei unice si a guvernului mondial. O alta scriere importanta, disponibila in romana, unde se arata acelasi lucru, este Activitatea bancară, statele-naţiune şi politica internaţională [2].

Crizele, de-a lungul timpului, au devenit mondiale, iar fenomenul descris mai sus are si el implicatii mondiale. Putini isi mai aduc aminte de faptul ca a existat o Conferinta Mondiala a Londra la care au venit toate marile puteri ale lumii – intre care si Germania nazista si URSS-ul lui Stalin – pentru a combate marea criza din ’30. Pattern-ul de atunci continua astazi cu succes…

swine_flu_conspiracy.jpg

Pandemia (gripa “porcina”)

De ce oare OMS a decretat pandemie de gradul 6, adica foarte grav, atat de grav incat se instaleaza starea de urgenta si se trece deja la o preconizata vaccinare in masa a aproape intregii omeniri?

Raspunsul il putem afla la istoricul francez Michel Foucault, autorul studiului Surveiller et punir. In aceasta privire aruncata asupra fenomenologiei puterii politice, Michel Foucault arata cum, inca din vremurile pre-moderne, izbucnirea unei molime ucigatoare, cum era ciuma, determina statul sa instituie o disciplina autoritara totalitara. Orasul atins de ciuma se inchidea, locuitorii erau somati sa stea inchisi in casa, se suspendau toate drepturile civile, se inregistra, nota si clasifica orice bolnav, mort, eveniment, se realizau inspectii si se supraveghea necontenit populatia.

“Fiecare in cusca lui, fiecare la fereastra lui, raspunzand la numele lui si aratandu-se personal atunci cand i se cere – marea trecere in revista a viilor si mortilor. Aceasta supraveghere se sprijina pe un sistem de inregistrare permanent: rapoarte ale sindicilor (functionari ai orasului, n.n.) catre intendenti, ale intendentilor catre magistratii municipali sau catre primar… Tot acest spatiu inchis, parcelat, supravegheat in toate privintele, in care indivizilor li se atribuie un loc fix, in care cele mai mici miscari sunt controlate, in care toate evenimentele sunt inregistrate, in care o activitate neintrerupta de scriere leaga centrul si periferia, in care puterea este exercitata monolitic, conform unei scheme ierarhice continue, in care fiecare individ este constant reperat, examinat si distribuit intre vii, bolnavi si morti – toate acestea constituie un model compact al dispozitivului disciplinar. Ciumei ii corespunde ordinea Ordinea prescrie fiecaruia propriul loc, propriul corp, propria boala si propria moarte, fiecaruia propriul bun, gratie unei puteri omniprezente si omnisciente ce se subimparte in mod regulat si neintrerupt pana la determinarea finala a individului, a ceea ce il caracterizeaza, a ceea ce ii apartine, a ceea ce i se intampla [3]”.

Acest “vis politic al ciumei” era inca valabil in timpuri in care statul abia se forma ca fenomen de putere politica. In plus, molima era reala, ciuma secera zeci de mii de morti si lasa orase pustiite. Dar in vremea noastra? O gripa oarecare, care a facut victime mai mult in catastifele oficiale ale OMS (si oricum mult mai putine decat gripa obisnuita) este declarata fulgerator pandemie si se trece la fel de urgent la masuri extraordinare, de vaccinare in masa a unor tari intregi si, precum se aude, de folosire a armatei pentru mai multa ‘operativitate’. De aceasta data, visul politic al gripei porcine este un vis totalitar care vizeaza declansarea inca unui motiv de control, disciplinare, supraveghere si coercitie asupra individului. Din lumea intreaga…

news_img_139041_107792.jpg

Razboiul

Nimic nu ajuta insa mai mult statul in a dobandi puteri extraordinare, in a controla autoritar si decisiv societatea, economia si, in general, totul, decat razboiul. De altfel, autorii deja citati – Robert Higgs si Herman Hoppe – au studiat, in analizele lor, si razboiul ca pretext ideal de atingere a scopurilor de crestere a puterilor etatice.

Pe timp de razboi, la fel ca pe timp de molima, mersul obisnuit al lucrurilor se suspenda pentru a intra intr-o zona a starii de urgenta, de mobilizare, intr-o zona a extraordinarului. Individul devine un bun al statului, sau, mai frust spus, carne de tun. Primul razboi mondial a determinat, pentru prima oara la o asemenea scara, o instapanire a statului peste viata economica, ce a devenit rationalizata, planificata, dirijata dupa intersele militare ale momentului. Cu atat mai mult cu cat caracterul razboiului din 1914 nu a fost doar mondial, ci si total. Razboiul nu a fost dus doar intre armate, ci intre populatii intregi, intre natiuni. Efectele sale au fost la fel de totale. Dar procesul era abia la inceput:

“Razboiul din 1914 a surprins viata economica in plina dezvoltare individuala. Singurele puncte de sprijin pentru organizarea economica a natiunii in vederea razboiului au fost cartelurile, trusturile si intelegerile industriale. Statul a trebuit sa organizeze o intreaga aparatura pentru coordonarea vietii economice. Organizatia economica actuala, in lumea intreaga, este nesfarsit mai apropiata adaptarii la situatia razboiului ca organizatia economica din 1914“. (Afirma Mircea Vulcanescu in 1935) [4].

Dar, chiar si asa, beneficiile aduse de primul razboi mondial “fratilor de loja” au fost uriase. Astfel, se creeaza Liga Natiunilor, precedesoare a ONU, se discuta tot mai serios despre Europa Federala, si chiar si bisericile incep demersurile ecumeniste tot in acea perioada, impinse din spate de zelul umanist. In Rusia se prabuseste o intreaga societate monarhica si traditionalista pentru a fi declansat marele experiment genocidal al comunismului…

De pilda, unul din ‘parintii fondatori’ ai Uniunii Europene, Jean Monnet, isi face experienta in primul razboi mondial, intuind ca pentru organizarea mai eficienta a efortului de razboi al tarilor aliate e nevoie nu de o mai stransa cooperare intre ele, ci de “crearea unui consiliu international cu autoritate deplina in decizie” adica, de o structura supranationala. Ideea va fi reluata cu succes in al doilea razboi mondial si sta la baza actualei Uniuni Europene [5].

Intr-adevar, al doilea razboi mondial a dus toate aceste procese incipiente demarate de primul la un stadiu mult mai avansat. Ideea utopica a unei Europe federale devine realitate politica. Liga Natiunilor devine ONU, cu toata pleiada de institutii globalist-socialiste: Organizatia Mondiala a Sanatatii, Organizatia Mondiala a Comertului, UNESCO etc. In SUA, dupa ce marea criza adusese New Dealul socialist al lui Roosevelt, razboiul a inlesnit si mai mult socializarea si planificarea societatii [6]. Tot ca urmare a transformarilor survenite dupa al doilea razboi mondial, se creeaza FMI, Banca Mondiala si toata pleiada de institutii financiar-socialiste care planifica globalizarea mondiala. In restul lumii, lagarul comunist s-a intins ca lepra, ucigand si distrugand traditii si societati vechi de zile. In Orientul Mijlociu este creat statul Israel, prin mari nedreptati savarsite asupra populatiei locale, operatie politica facuta cu forcepsul si care a determinat nasterea unor tulburari si focare de conflict perpetue.

Daca toate aceste transformari profunde operate la nivel de individ, societate, lume, la nivel de putere politica si de mijloace de dirijare, planificare, control si coercitie au fost generate de cele doua razboaie mondiale, oare ce transformari nu va aduce al treilea razboi mondial? Oare nu e limpede care este finalitatea unui asemenea razboi?

Terorismul: Fenomenul terorismului este util, pe langa mijloacele “clasice” descrise mai sus, pentru ca reprezinta un mijloc ideal de intretinere perpetua a unei stari de agitatie, panica, si de justificare a unor masuri de limitare a libertatilor civile, de incurajare a delatiunilor si de interventie brutala a fortelor militare. Ca in regimul comunist, unde ‘dusmanul poporului’ era o categorie atat de vag definita incat acolo putea intra oricine, terorismul este o amenintare vaga, dar inspaimantatoare. Ea intretine starea de spirit de ‘cetate asediata’, mijlocul prin care teroarea de tip stalinist s-a servit cel mai bine pentru a se perpetua. Practic, oricine e potential terorist. Deci, oricine trebuie supravegheat, oricine e suspect.

cctv460.jpg

Concluzie

Criza economica, pandemia si razboiul sunt, fiecare in parte si impreuna, mijloace prin care se face posibila edificarea unui stat mondial totalitar. Experienta istorica arata ca in trecut crizele de acest gen au provocat o intarire a autoritatii fara precedent. In timpurile noastre, aceste crize si-au pierdut din caracterul lor natural, spontan si au devenit artificiale, construite si planificate.

woman-revelation-17.jpg

3. Ideologia statului mondial: prefacerea pietrelor in paini

Toate aceste fenomene se pot impiedica, dupa cum bine stiu si “fratii” din loje, de rezistenta oamenilor, in masura in care acestia au discernamantul de a vedea ce se intampla si curajul de a spune adevarul despre ‘imparatul gol’. Nimeni nu se da de bunavoie in mainile “oamenilor in alb” ca sa fie injectat cu ceva necunoscut; nimeni nu isi da de bunavoie proprietatea sau munca sa fiscului; nimeni nu se duce de bunavoie la razboi. Toate aceste lucruri trebuie legitimate, justificate temeinic, iar rolul justificarii il au ideologiile.

“Din momentul in care razboiele au devenit nationale, nu mai exista razboi fara mitologie colectiva, fara pregatire psihologica realizata prin presa, scooli etc… Se poate, este aproape sigur ca omenirea se lasa dusa de multe amageli si iluzii. Se poate – in interferenta vointelor participante la razboi – ca buna credinta a celor care striga pe strada “Vrem razboi” sa fie amagita de nu stiu care fabricant de tunuri care plateste – el sau concurenta – ziarele, ca sa faca atmosfera in cutare sau cutare sens, creand ceea ce se cheama un curent de opinie irezistibila. Se poate. E foarte probabil chiar ca e asa. Stim cu totii din experienta ca e asa. Numai ca vedeti, oamenii, ei insisi, sunt asa. Nu exista pentru ei fericire obiectiva, ci o idee pe care si-o fac despre ideal, despre fericire. Pervers sau nu, omul sacrifica intodeauna un bine mai mic pentru unul mult mai mare… Stalin, Hitler, Mussolini mai mult decat orice sunt regizori de opinie publica, animatori, creatori de temeiuri de existenta colectiva… Dar aceasta tine de natura firii omenesti, care se lasa bucuros purtata cu vorba, ii place chiar sa fie purtata cu vorba…” (Mircea Vulcanescu, Economia de razboi) [7].

Si utopia ideologica care acum se serveste pentru a face ca omenirea amortita sa accepte tot ceea ce i se livreaza in rol de ‘criza’ si ‘salvare’ este socialismul mistico-universalist despre am mai scris. Un umanism care reia toate credintele iluministe in puterea omului de a isi construi, politic, un rai pamantesc. O ordine pamanteasca a dreptatii distributive, implantata, evident, prin intermediul fortei politienesti a statului mondial [8]. O lume in care omul se dezvolta plenar, ca in utopia marxista a comunismului in care artistul este si muncitor si intelectual si taran. Un taram in care pietrele sunt făcute pâini, dupa reteta miracolul keynesian [9].

Noutatea acestei ideologii consta in faptul ca religiile sunt chemate sa o gireze, sa o asume si, apoi, sa o propage in constiintele credinciosilor din lumea intreaga. Pentru ca “baietii” pusi pe treaba au inteles potentialul enorm care rezida in religii. De aceea, nu mai lupta impotriva lor, ci cauta cu orice mijloace sa le foloseasca in propriul lor scop.

Dar toti acestia uita ceva. Vor edifica, in cele din urma, monstrul lor mondial cu picioare de lut si cap de aur, vor edifica acel guvern mondial care sa fie condus de liderul politic si religios al intregii lumi despre care Biserica a profetit inca de acum doua mii de ani. Dar, iata ca…

o piatră desprinsă, nu de mână, a lovit chipul peste picioarele de fier şi de lut şi le-a sfărâmat. Atunci au fost sfărâmate în acelaşi timp fierul, lutul, arama, argintul şi aurul şi au ajuns ca pleava de pe arie vara şi vântul le-a luat cu sine fără ca să se găsească locul lor; iar piatra care a lovit chipul a crescut munte mare şi a umplut tot pământul (Daniel 2, 35).

Note:

[1] Robert Higgs, Crisis, Bigger Government, and Ideological Change. Two Hypotheses on the Ratchet Phenomenon

[2] Hans-Hermann Hoppe, Activitatea bancară, statele-naţiune şi politica internaţională

[3] Michel Foucault, A supraveghea si a pedepsi. Nasterea inchisorii, Ed. Paralela 45.

[4] Mircea Vulcanescu, Spre un nou medievalism economic. Scrieri economice, Ed. Compania.

[5] Cristopher Booker si Richard North, Uniunea Europeana – Marea amagire. Istoria secreta a constructiei europene, Ed. Antet.

[6] Garet Garett, How Now Shall We Behave?

[7] Mircea Vulcanescu, op. cit., in articolul “Economia de razboi”.

[8] Gabriel E. Vidal, Caritas in Iustitia Distributiva

[9] Ludwig von Mises, Pietrele făcute pâine, miracolul keynesian

top26.jpg

Recomandari:

***


Categorii

Biserica la ceas de cumpana, Documentare, Gripa porcina / Vaccinuri, Meditatii duhovnicesti, Noua ordine mondiala/ Masonerie, Portile Iadului, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

92 Commentarii la “APUSUL LIBERTATII… de acum tot mai pe viu. De ce nu credem, de ce nu vrem sa stim?

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 4 / 4 >>

  1. Pingback: CE URMEAZA SI CUM SE SCHIMBA VIATA DUPA CORONAVIRUS? Planurile declarate ale unor "profeti" apartinand ELITELOR NOII ORDINI: "Nu o sa mai fim niciodata la fel! Nu ne vom mai intoarce la normalitate!". GUVERN MONDIAL, CONTROL ELECTRONIC
  2. Pingback: “S-au ridicat împăraţii pământului şi căpeteniile s-au adunat împreună… ÎMPOTRIVA DOMNULUI ȘI A UNSULUI SĂU” – Gânduri din zilele tot mai apăsătoare ale înstrăinării | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate