SFANTUL NECTARIE, de 100 DE ANI cald rugator in ceruri si PRIETEN DRAG AL CELOR BOLNAVI SI NECAJITI. Nor de marturii emotionante ale MINUNILOR CONTEMPORANE savarsite pentru credinciosii români (REPORTAJE VIDEO)

14-11-2020 Sublinieri

Reportaj Universul Credinței – TVR: MĂRTURII MINUNATE DE LA CENTRUL DE ÎNGRIJIRI PALIATIVE „SFÂNTUL NECTARIE” DIN BUCUREȘTI

***

Minunile Sfântului Ierarh Nectarie (08 11 2017) – Trinitas TV (realizator Alina Buzea: cu Ierom. Arsenie Nae și mărturii ale credincioșilor ajutați minunat de Sfântul Nectarie – Larisa Moise, Florentina Gavrilă și Dan Ludușanu):

***

Evenimentul Zilei:

Incredibilele minuni ale Sfântului Nectarie – vindecătorul de cancer, povestite de Părintele Arsenie

La Mănăstirea Radu Vodă din Capitală se află, într-o raclă de argint, moaşte din mâna dreaptă a Sfântului Nectarie Taumaturgul, vindecătorul de cancer. Acolo miracolele sunt la ele acasă.

Aproape că nu există spital în România, mai ales cele cu secţii de oncologie, să nu aibă în cabinetele medicilor sau la camera de gardă icoana Sfântului Nectarie din Eghina, supranumit Sf. Nectarie Taumaturgul, vindecătorul de cancere. Minunile sale, consemnate în pravilele bisericeşti, sunt de necontestat. Şi în timpul vieţii sale, ca ierarh al Bisericii Ortodoxe, şi după înălţarea sa la cer, Sfântul Nectarie a salvat şi a schimbat vieţi aparent pierdute. În Bucureşti, moaştele sale, aduse tocmai din insula Eghina, din Marea Egee, se află în două locuri: la Patriarhie şi în biserica Mănăstirii Radu Vodă, care are şi hramul marelui vindecător. Paradoxal, stareţul mănăstirii, părintele arhimandrit Nectarie, îi poartă numele. Şi mai interesant este că cel care povesteşte cu înţelepciune şi blândeţe despre Sfântul Nectarie şi despre importanţa cinstirii moaştelor, este un călugăr care a primit, la tunderea sa în monahism, un alt nume îndrăgit de credincioşii ortodocşi din România. Este vorba de părintele ieromonah Arsenie. Nu Arsenie Boca, ci Arsenie Nae.

Călugării Nectarie şi Arsenie de la Mănăstirea Radu Vodă

Părintele stareţ al Mănăstirii Radu Vodă din Bucureşti, preot arhimandrit, adică monah, poartă numele călugăresc de Nectarie. Mănăstirea pe care o păstoreşte are şi hramul Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul, ocrotitorul bolnavilor, mai ales al celor suferinzi de cancer. E o coincidenţă frumoasă sau un act deliberat? La întrebarea aceasta a răspuns tânărul ieromonah Arsenie, că stareţul era plecat, cu treburi, la Patriarhie.

„Îl cunosc, personal, din anul 2000, când am trecut pragul acestei biserici ca elev seminarist. Nici dânsul nu a ştiut că va primi acest nume binecuvântat. Acesta i-a fost ales de stareţul de pe atunci al mănăstirii, actualul arhiepiscop al Râmnicului, ÎPS Varsanufie”, îşi mângâie călugărul de 32 de ani barba albită timpuriu. Nici el, devenit călugăr în 2007, an în care stareţ a devenit părintele Nectarie, nu şi-a ales singur numele.

De loc din comuna Brezoaele, judeţul Dâmboviţa, din ţara cartofilor şi verzei munteneşti, ar fi vrut, în adolescenţă, să devină preot de mir: „Pe parcursul studiilor în seminar şi, mai târziu la Facultatea de Teologie, fiind foarte apropiat de această biserică cu hramul Sfântului Ierarh Nectarie, prin 2002, am simţit că-l pot simţi pe Dumnezeu total, dăruindu-mi viaţa căii monahale”, rememorează părintele Arsenie, în prezent bibliotecarul Seminarului Teologic din Capitală.

Izgonit din Egipt prin intrigi de culise

Sfântul Nectarie, din insula Eghina, Grecia, a murit în 1920. El a fost sanctificat în 1961. Prin urmare, este un sfânt „tânăr”. Ce calităţi a avut fostul arhiereu pentru a deveni Sfânt al Bisericii Ortodoxe? Părintele Arsenie vorbeşte ca din carte: Calităţile sufleteşti sau duhovniceşti ale Sf. Nectarie au fost credinţa nezdruncinată în Dumnezeu, răbdarea fără cârtire a necazurilor pricinuite de oameni, iertarea tuturor duşmanilor, împlinirea deplină a poruncii, mai puţin urmate astăzi: «Iubiţi pe vrăjmaşii voştri!»”. Sfântul Nectarie a slujit în Egipt, loc din care a fost izgonit, în urma unor intrigi ale altor ierarhi ai acelor vremuri. Care este adevărul? Părintele Nectarie exclamă: Acesta este adevărul! Întrucât era foarte bine pregătit teologic şi iubit de popor a stârnit invidii. Ierarhi apropiaţi ai patriarhului Sofronie, al Alexandriei, i-au inoculat acestuia cum că Episcopul Nectarie ar vrea să-i ia locul. Patriarhul, în vârstă fiind, n-a putut cerceta adevărul şi l-a destituit fără motiv din funcţia de episcop de Pentapole. Practic l-a alungat în Grecia. Motivul a fost pueril. Chipurile, nu i-ar fi priit clima”.

Interesant este că tânărul călugăr şi-a primit numele de monah tot de la ÎPS Varsanufie, fix la Liturghia oficiată de acesta de pomenire a Sf. Nectarie, pe 9 Noiembrie, cu o zi înainte de ziua Sf. Arsenie Capadocianul.

A chemat ploaia, a exorcizat şi a vindecat oameni doar atingându-i

Se spune că Sf. Nectarie îi ajută pe bolnavii de cancer. Cu toate acestea, el însuşi a murit în urma unui cancer de prostată… Călugărul confirmă: „Păi, tocmai că a suferit de o boală cumplită, înzestrat cu dragostea şi bunătatea de care a dat dovadă de-a lungul vieţii sale, vine grabnic în ajutorul oamenilor tot mai des încercaţi, în zilele noastre, de această maladie”. A săvârşit minuni Sfântul Nectarie în timpul vieţii? Dar după moartea sa? Dacă da, ce exemple elocvente există? Părintele Nectarie zâmbeşte: „Prima a fost chiar când a păşit pe insula Eghina. A vindecat un tânăr posedat de un duh rău. Diavolul care-l poseda începuse să strige de venirea sa înainte ca acesta să coboare pe insulă”. Practic l-a exorcizat! O a doua minune, spune ieromonahul, a făcut-o când a pornit ploaia, după o secetă lungă, cu o rugăciune: „A plouat o săptămână fără oprire, că se îngrijoraseră oamenii, dar tot el i-a liniştit, spunându-le că pâmântul este însetat şi Dumnezeu va opri ploaia când trebuie”. Tot în Eghina a mai vindecat o femeie de „scurgere de sânge”, cu o hemoragie gravă: „Printr-o simplă atingere de Sf. Nectarie, s-a tămăduit pe loc”.

Vindecarea paraliticului şi importanţa moaştelor

Dar după moartea sa, ce minuni a mai făcut? Părintele Arsenie se înflăcărează: Prima a fost la o jumătate de oră după adormirea sa, din noiembrie 1920. Unul dintre bolnavii cu care împărţise odaia de spital era paralizat. Măicuţele care avuseseră grijă de Sfânt au pus peste picioarele ologului vesta purtată de Părinte. Bolnavul, diagnosticat cu paralizie pe viaţă s-a ridicat pe loc!. Moaştele sale se află în numeroase biserici din ţară şi străinătate. Care anume dintre sfintele relicve se află în România şi unde anume? „La noi se află o parte din mâna sa dreaptă. La fel şi la Patriarhie. Mai sunt şi la Iaşi, dar într-o biserică de parohie, nu într-o mănăstire”, te îndrumă călugărul.

E momentul unor lămuriri, pe înţelesul mireanului simplu. Ce înseamnă termenul „moaşte”? Cine şi pe ce bază hotărăşte care oseminte sunt moaşte şi care nu? Explicaţia vine, firească: Sfintele Moaşte sunt trupuri sau oseminte sfinţite prin harul Duhului Sfânt, printr-o viaţă trăită curat în credinţa creştină ortodoxă. Anumite trupuri nu putrezesc şi oasele izvorăsc o bună mireasmă şi, uneori, de mir. Sunt deschise la culoare şi foarte uşoare, spre imponderabil”.

Giulgiul din Torino şi lemnul Sfintei Cruci

Şi, cum ajută moaştele pe credincioşi? Păi, harul de care am vorbit este energia Dumnezeiască , care transmite credincioşilor putere, vindecare şi speranţă. Harul aparţine lui Dumnezeu, iar sfinţii sunt depozitarii acestuia. Rolul lor e să-l împărtăşească credincioşilor”, te pune pe gânduri părintele Arsenie. Creştinii se închină şi la obiecte, nu numai la rămăşiţe pământeşti. Spre exemplu la „Giulgiul din Torino” – la catolici, sau la fragmente din lemnul Sfintei Cruci… Dacă moaştele sunt rămăşiţe umane, de ce am venera şi nişte obiecte, chit că ele au semnificaţii istorice şi spirituale? Răspunsul e simplu: „Aşa cum acea femeie, din Eghina, s-a vindecat doar prin atingerea rasei Sfântului Nectarie, tot aşa şi credincioşii care venerează lemnul Sfintei Cruci, pe care a fost răstignit Mântuitorul, sau alte vestigii şi relicve, fac legătură cu persoana Domnului Iisus Hristos, cel răstignit şi înviat! Unii ar zice că sunt nişte simple obiecte, ori noi nu ne închinăm la materie, ci la persoana Dumnezeiască sau sfinţilor, către care ne trimite icoana…”.

Nimeni nu s-a îmbolnăvit de la împărtăşanie

Vedem, la televizor, cum la marile sărbători religioase zeci de mii de credincioşi stau la rând pentru a se închina şi a săruta sfintele relicve ale diverşilor sfinţi. Mulţi sceptici, chiar din rândul credincioşilor, se întreabă dacă această tradiţie este igienică. Există vreun pericol, cât de mic, ca cineva să contacteze o boală infecţioasă transmisibilă la contactul cu aceste sfinte moaşte? Pe părintele Arsenie mai că-l umflă râsul: Am să ofer un răspuns personal. De zece ani, de când sunt călugăr slujitor, mă împărtăşesc din Sfântul Potir cu aceeaşi linguriţă cu care săptămânal, uneori zilnic, se împărtăşesc sute de oameni. N-am nicio boală pe care s-o fi dobândit în acest timp şi pe această cale. Şi nici n-am auzit sau constatat, în viaţa mea liturgică, îmbolnăvirea cuiva din cauza asta! Credinţa e un act liber…”.

Uleiul din candela Sf. Nectarie a vindecat o femeie de cancer la sân

Tot aşa, unii credincioşi vin în pelerinaj la moaştele diverşilor sfinţi cu obiecte de îmbrăcăminte. Ajută la ceva? Părintele spune că, în evlavia lor simplă, unii credincioşi fac şi asemenea gesturi, iar Dumnezeu, văzându-le sinceritatea şi sufletul curat, le primeşte şi rugăciunile pentru cei de acasă, care n-au putut veni la slujbă sau în pelerinaj. Dar îmbulzeala e mare mai mult de hram, decât în restul zilelor. De ce? Nu poţi cinsti moaştele decât în zi de sărbătoare? Părintele iarăşi zâmbeşte, blajin: „E normal. La urma-urmei, toţi oamenii sunt sărbătoriţi de ziua lor sau de onomastică. Or, ziua de pomenire a unui sfânt este ziua sa de naştere în Împărăţia Cerurilor, în Viaţa de Apoi!”.

Alte întrebări îl pun la încercare pe tânărul, dar eruditul călugăr. Au moaştele calităţi taumaturgice? Pot ele vindeca boli? Pot substitui moaştele un tratament medical? Conchide sec: „Medicul tratează şi Dumnezeu vindecă!”. Apoi, punctează decisiv: „Există multe cazuri când un tratament dă rezultatul dorit mult mai repede la un om credincios. Uite, spre exemplu, anul trecut, o doamnă de 45 de ani, diagnosticată cu cancer la sân, pe lângă chimioterapie s-a uns pe frunte cu ulei din candela ce e aprinsă deasupra moaştelor Sfântului Nectarie. S-a vindecat. Tumoarea a dispărut!”.

Moaştele Sfântului Nectarie sunt autentificate şi certificate

S-a întâmplat, recent, ca la Mânăsirea Celic Dere, din Dobrogea să se descopere că parte din moaştele de acolo erau nişte banale oase de animale, la care se închinau oamenii veniţi în pelerinaj. Cum s-a ajuns la situaţia aceasta jenantă? Există o anumită stânjeneală în atitudinea ieromonahului Arsenie. Răspunde la întrebare, dar cumva în altă direcţie: „Despre acea situaţie nu am suficiente date să formulez o opinie. Dar dacă sunt aici, la Mănăstirea Radu Vodă, şi vorbim despre moaşte, pot să spun că relicvele Sfântului Nectarie, aflate la noi, sunt autentificate printr- un act eliberat de maica stareţă a Mănăstirii Sfânta Treime, din Eghina, monahia Teodosia. Prima oară în anul 2002 şi, pentru o altă parte mai mare, în 2008”.

Sfântul Nectarie te dezleagă şi de viciul desfrânării, beţie sau dependenţa de jocuri de noroc

O altă minune a Sfântului Nectarie, tot recentă, s-a petrecut în 2009, atunci când racla cu moaştele sale a fost furată din incinta bisericii Mănăstirii Radu Vodă. „Atunci, un echipaj de poliţie i-a prins pe tâlhari aproape imediat. Mărturia poliţistului a fost extrem de interesantă: «Ceva m-a împins să opresc acea maşină şi nu alta…», îşi aminteşte părintele Arsenie. Iar exemplele pot continua. O sumedenie de credincioşi suferinzi s-au vindecat, în ultimii ani, după ce s-au rugat la moştele Sfântului Nectarie din Eghina: „S-au vindecat de diabet, de cancer, boli de ochi, dureri de oase sau articulare rugându-se la moaştele Sfântului. Şi n-au fost puţine nici cazurile de «înviere sufletească», de oameni care au ieşit din depresii şi de cei robiţi de diferite vicii, cum ar fi alcoolul, tutunul, drogurile, jocurile de noroc şi egoistele patimi ale desfrânării!”.

***

TRINITAS TV: Biserica Azi. Sfântul Nectarie, de 100 de ani rugător în ceruri (09 11 2020)

Invitați:
Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor
Manuela Hărăbor, actor
Bogdan Tătaru-Cazaban, directorul Institutului de Istoria Religiilor al Academiei Române
Arhim. Nectarie Șofelea, starețul Mănăstirii „Radu Vodă” din București

***

Ziarul Lumina:

Sfântul Nectarie – 100 de ani de la trecerea în Împărăția mult iubită

Într-un veac zbuciumat, cu lupte şi frământări cunoscute, în sânul unei familii de greci din Silivria Traciei, nu departe de Constantinopol, strălucita cetate de altădată, s-a născut în anul 1846 viitorul Sfânt Nectarie, vindecătorul de boli (taumaturgul) şi făcătorul de minuni. Bucuria prăznuirii sale capătă o strălucire aparte în anul 2020, când se împlinesc 100 de ani de la trecerea sa la cele veșnice.

A plecat timpuriu din casa părinţilor săi, oameni modeşti, dar deosebit de evlavioşi, care au dăruit celor şapte copii lucrul cel mai de preţ: bogăţia credinţei adevărate şi educaţia de a fi sprijin și prieten altora, într-o lume din ce în ce mai egoistă, aflată cu fiecare zi ce trece tot mai departe de cuvintele Evangheliei şi de trăirea cu şi în Hristos.

Anastasie (cum se numea din Sfântul Botez) a lucrat ca ucenic la un negustor din Constantinopol, învrednicindu-se, încă de atunci, de mari descoperiri şi daruri dumnezeieşti. Şase ani mai târziu, insuflat de Duhul Sfânt, îşi îndreaptă paşii către insula Hios, unde a fost învăţător şapte ani, până când a aflat calea spre viaţa monahală, ucenicind la Sfântul Cuvios Pahomie Hiotul (†1905) şi devenind călugăr la 7 noiembrie 1876, cu numele Lazăr. La hirotonia întru ierodiacon i-a fost schimbat din nou numele, primindu-l pe acela de Nectarie, care avea să fie cunoscut, mai târziu, până la marginile pământului…

Călugărul sărac şi pribeag a fost din nou ajutat să-şi îndeplinească vechea dorinţă a studierii teologiei. Prin bunăvoinţa unor oameni mărinimoşi, între care s-a numărat şi Patriarhul Sofronie din Alexandria Egiptului, a studiat în Atena.

Chemat la ascultări înalte, ierodiaconul Nectarie pleacă în anul 1886 spre Alexandria Egiptului şi primeşte hirotonia întru ieromonah, apoi rangul de arhimandrit, iar la 15 ianuarie 1889, hirotonia întru arhiereu, cu titlul onorific de Mitropolit al Pentapolei.

Omul bun şi ierarhul pilduitor prin cuvânt şi fapte evanghelice s-a întâlnit, din nefericire, cu un păcat prezent întotdeauna în istoria mai îndepărtată ori mai apropiată nouă – invidia altora. Poate din pricina vârstei înaintate, dar şi a vorbelor care sugerau că Nectarie ar dori să-i ia locul, Patriarhul Sofronie a hotărât la 3 mai 1890 ca Episcopul Nectarie să fie eliberat din responsabilităţile ce le avea, iar două luni mai târziu a emis o gramată care-l înştiinţa că trebuie să părăsească Egiptul.

Pentru tânărul episcop, care nu împlinise încă 50 de ani, a început vremea încercărilor…

Defăimat, ocărât şi prigonit de oameni cu suflet mic, Episcopul Nectarie a gustat din paharul umilinţelor, punându-şi nădejdile în Cel Căruia Îi slujea şi în Preacurata Sa Maică. Predicator, profesor de seminar şi director al Şcolii Teologice Rizarion, Sfântul Nectarie a reuşit să formeze în chip minunat mulţi tineri care au ajuns slujitori vrednici ai Sfântului Altar.

Nu doar cunoştinţele teologice, cât mai ales trăirea în Hristos i-au făcut pe mulţi să exclame că n-au întâlnit un asemenea om. Pe de altă parte, aprecierile din Alexandria nu conteneau să arate că Nectarie fusese pentru credincioşi „cel mai drag dintre arhierei şi cel dintâi între clerici” .

A rămas până la sfârşitul vieţii un pribeag călător, care nu se gândea decât la Împărăţia lui Dumnezeu. Nimic dintre cele ale lumii acesteia: slava, bogăţia, cinstea, nu i-a putut robi inima. Era un om liber în Hristos, iar bucuriile lui nu se asemănau celor din lumea trecătoare.

Ultimii 12 ani ai vieţii i-a petrecut în insula Eghina, într-o mare smerenie şi lucrare isihastă, profund duhovnicească. În vremuri grele şi cu mari lipsuri materiale, Dumnezeu a trimis în multe rânduri ajutor pentru obştea mănăstirii, precum şi pentru cei care băteau la poarta acesteia. Fapte minunate, vindecări miraculoase şi linişte multă a trimis Dumnezeu celor care ajungeau acolo. Elevi seminarişti, pelerini veniţi de departe şi credincioşi bolnavi s-au vindecat după simpla atingere de episcopul exilat ori de hainele pe care le purta.

Episcopul Nectarie purta întotdeauna pe chip un zâmbet diafan şi o bunătate a inimii, semn clar al darurilor bogate ale Duhului Sfânt.

În ceasurile libere se ruga îndelung, citea şi scria, ori îi povăţuia pe cei care veneau să-i ceară sfatul. La calomnii şi vorbe grele a răspuns cu bunătate şi cuvinte calde, de părinte.

Slujirea, iubirea şi smerenia lui au fost răsplătite de Dumnezeu cu revărsare de minuni întâmplate la mormântul său. Detractorii săi amuţiseră. Din Alexandria Egiptului soseau tardive scrisori de iertare…

Scoase din mormânt şi aşezate în biserică, moaștele episcopului greu încercat au devenit izvor de vindecări nemaiauzite. Chipul lui a fost văzut aievea în spitale din diferite locuri ale lumii, vindeca bolnavi care aveau diagnostice cutremurătoare şi alina suferinţa oamenilor credincioşi. La Eghina soseau scrisori de mulţumire care anunţau minuni peste minuni şi se cereau insistent părticele din sfintele sale oseminte.

Patriarhia Ecumenică, prin hotărârea Patriarhului Atenagoras (1948-1972), l-a trecut în rândul sfinţilor în anul 1961, cu zi de prăznuire la 9 noiembrie în fiecare an.

Mântuitorul Hristos le-a spus Apostolilor că bucuriile din lumea asta nu se pot compara cu cele din Împărăţia cea netrecătoare, acolo unde sunt scrise numele lor, ale celor care L-au urmat în timpul activităţii Sale publice mântuitoare, dar şi ale celor care L-au slujit cu credinţă, mai târziu, în întreaga istorie a Bisericii întemeiate de Hristos.

În urmă cu ceva vreme, am ajuns iarăși la Eghina, insula cea mult iubită a Sfântului Ierarh Nectarie, unde am rămas pentru două zile, bucurându-mă de o pace negrăită.

Poate nu ar trebui să împărtășesc aceste trăiri, întrucât Părinţii Bisericii ne învață să păstrăm cele de taină, dar mărturisesc că rareori se întâlnește un loc atât de binecuvântat, cum este insula fisticilor, scăldată de valurile mării.

Bucuria slujirii Sfintei Liturghii chiar în biserica pe care Sfântul Ierarh Nectarie a zidit-o cu greu la începutul veacului XX şi bucuria întâlnirii cu obştea mănăstirii închinate Sfintei Treimi m-au dus cu gândul la Mănăstirea Radu Vodă din București, şi ea închinată, de la începutul istoriei sale, Preasfintei Treimi.

La mică distanță de biserica veche înălţată de Sfântul Nectarie a fost ridicată, prin rânduiala lui Dumnezeu, una dintre cele mai mari și frumoase biserici de pe întreg cuprinsul ortodox, o catedrală închinată lui Dumnezeu, dar şi Sfântului Nectarie.

Este uimitor cum au reuşit locuitorii unei mici insule să ridice o măreaţă catedrală, în timp ce în alte locuri există multă și neînțeleasă reticenţă și ostilitate pentru ridicarea unei catedrale cum este și cea dorită de atâta vreme în urmă de către mitropoliţii primați, regii şi patriarhii României, fiind, după cum se ştie, o necesitate practică și liturgică.

Credinţa şi mijlocirea sfinţilor i-au ajutat pe locuitorii din Eghina să înalțe asemenea locaş Domnului, ştiind că cei care iubesc podoaba casei lui Dumnezeu se vor înveşnici întru Împărăţia Lui.

Sfântul Nectarie, ca un adevărat ucenic al lui Hristos, asemenea Apostolilor, a primit şi el îndemnul Mântuitorului de a fi fericit în faţa prigoanei şi uneltirilor oamenilor în toți cei 43 de ani de slujire la Sfântul Altar.

Sfântul Nectarie, care a prețuit prietenia cu Dumnezeu, în ciuda defăimărilor şi umilinţelor vieţii, a primit răsplată netrecătoare de la Dumnezeu. Aşa se explică nenumăratele minuni pe care Sfântul Nectarie le face prin milostivirea lui Dumnezeu, pentru că el duce rugăciunile multor oameni apăsaţi de nevoi, suferinţe și boli grele înaintea tronului Prea­sfintei Treimi.

După cum observăm, Dumnezeu răsplăteşte atunci când oamenii nu ştiu să mulţumească şi să fie recunoscători faţă de cei cărora le datorează acest lucru, iar răsplata lui Dumnezeu este veşnică, pe când recunoștința și admirația oamenilor sunt trecătoare.

Acatistul Sfântului Ierarh Nectarie spune, printre altele, că a avut râvnă apostolică. Dacă cercetăm cu atenţie istoria Bisericii, vom întâlni nenumăraţi arhierei, preoţi și monahi care au cunoscut amărăciune şi defăimare, asemenea Sfântului Nectarie de la Eghina, printre ei străluciţi ierarhi din Constantinopol, precum Ioan Gură de Aur și Grigorie Teologul, iar din pământul românesc, unii ierarhi care au cunoscut moartea departe de păstoriţii lor, precum Antim Ivireanul, Iosif Mărturisitorul, Teodosie, Mitropolitul Moldovei, sau Dosoftei.

Sfântul Nectarie ne îndeamnă pe toţi nu doar în ziua pomenirii sale, ci permanent să căutăm prietenia care nu se poate schimba uşor, aşa cum se schimbă prieteniile cu oamenii: să căutăm prietenia cu Dumnezeu, fiind singura adevărată şi veşnică.

Sfântul Nectarie, model al îndelungatei răbdări, al smereniei şi iubirii adevărate, ne îndeamnă să-i urmăm exemplul.

Vorbele spuse pe la colţuri şi răutatea oamenilor nu mai constituie fapte izolate. Sunt astăzi, din păcate, generalizate în lumea întreagă.

Ierarhul de la Eghina, născut în Silivria şi vremelnic slujitor la Alexandria Egiptului, se bucură de o evlavie rar întâlnită. De la o margine la alta a lumii, în Elada, Europa, ţinuturile de dincolo de Ocean, este cinstit episcopul smerit şi purtător de grele umilinţe pe care le-a îndurat fără împotrivire.

Rugăciunile sale bineprimite înaintea lui Dumnezeu constituie bucuriile şi nădejdile că vom învăţa din trăirea pilduitoare a unui mare ierarh, încercat şi bucuros în acelaşi timp că I-a slujit Mai-Marelui Păstorilor.

O expresie filocalică vorbește în chip cuprinzător: Cine ar dori să vorbească despre binefacerile pe care Dumnezeu le împărtășește oamenilor prin sfinții și aleșii Lui, prin rugăciunile, Tainele și Ierurgiile care se săvârșesc mereu în Sfânta Biserică, ar fi asemenea celor care încearcă să numere firele de nisip de pe malul mării.

[…]

Sfântul Nectarie și-a plecat capul și s-a smerit, aducându-și aminte că nici Fiul lui Dumnezeu, Cel venit din cer, nu a fost iubit și primit. Cum avea oare să fie iubit el, străinul venit din mahalaua Constantinopolului ca să-L slujească pe Domnul?

În ultima parte a vieții a fost lovit de o boală grea. În anul 1920, când a trecut la cele veșnice la spitalul Areteo din Atena, a început să facă primele minuni. Pregătit pentru îngropare, au lăsat alături de trupul său haina pe care o purtase, iar aceasta a vindecat mai mulți oameni paralizați și cu boli grele care erau internați în același spital. S-au întâmplat minuni și pe corabia care l-a dus de la Pireu către Eghina. S-a arătat în chip minunat celor care nu l-au primit într-o biserică din apropierea portului, rămânând afară trupul lui o noapte până când, în zori, corabia avea să-l ducă în insula dragă inimii lui. A fost înmormântat acolo, lângă bisericuța pe care cu mâinile lui a ridicat-o, ocrotită de Sfânta Treime, iar la mormântul lui se făceau și încă se mai fac nenumărate minuni.

Sărbătoarea din ziua de 9 noiembrie împreună cu aceea a aducerii moaștelor lui, la 3 septembrie, sunt prăznuite cu alese cântări, slujiri arhierești și cu nădejdea rugăciunilor împlinite întru Domnul.

 

Legaturi:

MINUNI CONTEMPORANE ALE SFANTULUI NECTARIE, VINDECATORUL DE CANCER

VINDECAREA MINUNATA A UNUI PARALIZAT DE CATRE SFANTUL IERARH NECTARIE

SFANTUL NECTARIE IN CHIP DE TAXIMETRIST sau UN RASPUNS MINUNAT LA NELINISTEA VREMURILOR/ Stareta Macrina: “Daca am intelege ce pierdem in fiecare secunda, nu am mai privi in dreapta si in stanga, am plange zi si noapte”/ CAND ESTE BOLNAVICIOASA CAUTAREA IUBIRII?

Fotbalistul Dorin Goian si minunea SFANTULUI NECTARIE

Tulburatoarea minune a nasterii micutului Nectarie, pentru rugaciunile ocrotitorului sau ceresc, Sfantul Ierarh Nectarie de Eghina

 

***

SFANTUL NECTARIE si RABDAREA NEDREPTATILOR. PS Benedict Bistriteanul despre modul a lupta cu IMPUTINAREA DE SUFLET: “Cand stii ca lipseste din tine aceasta putere, sa nu te sperii, sa Ii ceri ajutorul Domnului. Te pui inaintea Lui si zici: DOAMNE, NU POT, nu ma pricep, nu sunt in stare, nu stiu ce sa fac, sunt slab!’ CAND ESTI SLAB, CERI AJUTORUL” (video, text)

Sfantul Nectarie de Eghina – CEL PRIGONIT DE FRATII SAI

SFANTUL IERARH NECTARIE – “CIOBURI” DIN PATIMIREA UNUI ARHIEREU sau PRIGOANA DIN SPATELE ICOANEI

ULTIMELE CUNUNI – Razboiul nemilos al satanei din apusul vietii pamantesti a Sfantului Ierarh Nectarie

SFANTUL NECTARIE DE EGHINA – AJUTORUL CELOR NEMANGAIATI. Minunea din copilarie. SA AVEM CURAJUL SA SCRIEM SCRISORI CATRE CER!

“In imprejurarile grele, Hristos intotdeauna lucreaza prin oamenii Sai. Se face bratele si umarul tuturor prin oamenii Sai buni”. PREDICA VIDEO EMOTIONANTA a PS MACARIE despre AJUTORUL SFINTILOR INGERI in viata noastra si despre SFANTUL NECTARIE DE LA EGHINA, mangaietorul celor suferinzi si vindecatorul bolnavilor. SCRISOAREA CATRE HRISTOS A COPILULUI ANASTASIE

SFANTUL NECTARIE, FACATORUL DE MINUNI SI VINDECATORUL. Pilda smereniei si blandetii care nu se sminteste de nedreptate. RUGACIUNE CATRE SFANTUL NECTARIE. Predicile Parintilor Simeon Kraiopoulos si Filotei Zervakos

Predici audio la INVIEREA FIICEI LUI IAIR si SFANTUL NECTARIE TAMADUITORUL. Invidia prigonitoare – “umbra privirii lui Cain peste lume”


Categorii

Documentare, Minuni si convertiri, Sfantul Nectarie, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, VIDEO

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

1 Commentariu la “SFANTUL NECTARIE, de 100 DE ANI cald rugator in ceruri si PRIETEN DRAG AL CELOR BOLNAVI SI NECAJITI. Nor de marturii emotionante ale MINUNILOR CONTEMPORANE savarsite pentru credinciosii români (REPORTAJE VIDEO)

  1. Pingback: PĂRINTELE DAMASCHIN GRIGORIATUL, în conferința de la Cahul, despre ARĂTĂRI ȘI MESAJE DESPRE VACCIN ȘI BOALĂ ale sfinților NECTARIE, EFREM CEL NOU și EFREM DIN ARIZONA. Episcopul Basarabiei de Sud, PS VENIAMIN – povățuiri și problematiz
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate