“Tu, Noe, esti nebun! Ce-a patit si Dumnezeu? A innebunit si vrea sa piarda lumea?”
“Si precum a fost in zilele lui Noe, tot asa va fi si in zilele Fiului Omului: mancau, beau, se insurau, se maritau pana in ziua cand a intrat Noe in corabie si a venit potopul si i-a nimicit pe toti. Tot asa precum a fost in zilele lui Lot: mancau, beau, cumparau, vindeau, sadeau, si zideau, iar in ziua in care a iesit Lot din Sodoma a plouat din cer foc si pucioasa si i-a nimicit pe toti, la fel va fi in ziua in care se va arata Fiul Omului”.
(Luca 17, 26-30).
SFANTUL COSMA ETOLUL DESPRE PILDA LUI NOE SI DACA CRESTINII TREBUIE SA SE FOLOSEASCA DE ARME
Noe şi pilda lui
Vrând Preabunul Dumnezeu să facă potop ca să piardă lumea, i-a poruncit lui Noe să facă o corabie lungă de trei sute de stânjeni, lată de cincizeci şi înaltă de treizeci, în aşa fel încât să-i trebuiască o sută de ani să o isprăvească, ca oamenii să-l întrebe: „Ce faci, Noe?”, iar el să le spună: „Dumnezeu mi-a poruncit să fac o corabie, fiindcă vrea să piardă lumea”, iar oamenii să râdă de el, dar lui să nu-i pese, ci să-şi vadă de lucru.
Şi Noe a început să-şi facă corabia şi oamenii au venit să-l întrebe: „Noe, ce faci?“ Iar Noe le-a zis: „Dumnezeu mi-a poruncit să fac o corabie, fiindcă vrea să piardă lumea”. Oamenii i-au spus: „Tu, Noe, eşti nebun! Ce-a păţit şi Dumnezeu? A înnebunit şi vrea să piardă lumea?”. Dar Noe şi-a văzut de lucru şi în o sută de ani a isprăvit-o.
În vremea aceea se găseau doar opt oameni buni pe lume: Noe, femeia lui, cei trei copii ai lui şi cele trei nurori ale lui. Vrând Preabunul Dumnezeu să-i păzească pe aceştia opt, a poruncit lui Noe să încleieze bine corabia să nu intre în ea ploaia şi să pună în ea parte bărbătească şi parte femeiască din toate animalele, curate şi necurate. Şi a intrat în ea el, femeia lui şi cei trei copii şi cele trei nurori ale lui şi au închis bine corabia.
Oamenii din afară mâncau, beau, făceau negoţ, şi alte lucruri diavoleşti, şi dormeau fără griji. Dumnezeu a aşteptat să se pocăiască. Atunci Dumnezeu a deschis zăvoarele cerului şi ploaia a căzut din cer pe pământ ca un râu. Atunci oamenii au alergat şi au strigat: „Noe, deschide-ne să intrăm şi noi în corabie!” Binecuvântatul Noe le-a zis: „Unde eraţi acum o sută de ani când v-am spus că Dumnezeu are să piardă lumea şi voi râdeaţi? Acum ce să vă fac? În Iad nu este pocăinţă“. Şi marea s-a ridicat cu cincisprezece coţi peste munţii cei mai înalţi şi a înecat întreaga lume. Au scăpat numai cei opt: Noe, femeia lui, cei trei copii şi cele trei nurori ale lui. Şi din ei s-a umplut iarăşi toată lumea.
Gândiţi-vă ce spune Hristos în sfânta şi sfinţita Evanghelie: „Ca în zilele lui Noe, aşa va fi şi venirea Fiului Omului” [Mt 24,37]. Adică, aşa cum pe vremea lui Noe oamenii nu credeau, ei râdeau, până când a venit pe neaşteptate mânia lui Dumnezeu şi potopul şi a înecat lumea întreagă, aşa şi acum, creştinii mei, la a Doua Venire a Hristosului nostru oamenii nu vor crede, cum n-au crezut nici atunci. Ştiu şi eu, creştinii mei, că râd de mine şi spun: „Ai venit acum şi tu, bâtrânule călugăr, să ne spui cuvintele tale!” Cuvintele pe care vi le spun nu sunt ale mele, sunt cuvintele Preasfântului Duh, păcatele sunt ale mele, şi dacă vrea cineva să creadă, fiecare e liber să facă cum vrea. Eu îmi fac datoria, negoţul meu.
Când eram tânăr, am păţit o înşelăciune, fraţii mei, şi spuneam: „Să fac păcate cât pot iar când voi îmbătrâni, am vreme să fac cele bune şi să mă mântuiesc”. Acum am îmbătrânit, păcatele au prins rădăcini şi nu pot să mai fac nici un bine. Vedeţi numai să nu păţiţi şi domniile voastre ca mine, ci acum, cât aveţi timp şi sunteţi tineri şi puteţi, faceţi un lucru bun pentru sufletul vostru, ca să vă mântuiţi“.
- Cititi si pe aceeasi tema si: “Ar trebui sa plangem in toata ziua, dar traim in nesimtire”
***
Nu vă încredeţi în arme, ci în Dumnezeu!
Un lucru vă sfătuiesc, creştinii mei: Dacă vreţi, să strângeţi toate armele, să le daţi slujitorilor sultanului şi să le spuneţi: „Nu sunt ale noastre. Hristosul nostru ne-a dat să avem cruce, nu arme“. Vreţi să înţelegeţi, creştinii mei, că dacă un creştin poartă arme şi-şi pune nădejdea în ele, Dumnezeu nu-l păzeşte?
Ascultaţi să vă spun un exemplu şi aşa veţi înţelege! Zece lotrii şedeau pe marginea unui drum din Kavaia şi pândeau să treacă cineva să-l omoare ca să-i ia ce are. A venit un om din Mikri Arta Avlonei. Lotrii l-au văzut, şi îndată s-au sculat, dar cum l-au văzut că e sărac, neînarmat, nu l-au prins, ci au spus între ei: „Să-l lăsăm să treacă. Ce să luăm de la el?” Şi iarăşi şedeau şi pândeau. După puţin timp au văzut trecând un călăreţ cu un cal mândru, cu două pistoale şi sabie şi un fes de trei groşi. Cum l-au văzut aşa de mândru, s-au gândit că duce cu el bani mulţi. L-au strigat să se oprească şi să arunce armele jos. El, ca un om mândru ce era, punându-şi nădejdea în armele lui, nu le-a răspuns. Şi îndată lotrii l-au omorât, i-au luat tot ce avea împreună cu calul şi au fugit.
Am multe să vă spun, dar n-am timp. Vă sunt de ajuns acestea două, ca să vă întăriţi. Aţi înţeles acum, fraţii mei, că pe săracul care n-avea arme şi-şi punea nădejdea în Dumnezeu, Dumnezeu l-a păzit. De aceea, vă sfătuiesc ca pe copiii mei duhovniceşti, să aruncaţi armele şi să vă puneţi nădejdea în Dumnezeu şi nu în arme, şi aşa El vă va păzi şi pe domniile voastre. Dar dacă vreţi să fiţi mândri şi să vă puneţi nădejdea în arme, să ştiţi că atunci Dumnezeu nu vă mai păzeşte.
Daţi-mi un hanger. Scoală-te sus domnia ta, care porţi pistol. Îmi scot cuţitul să te omor. Spune adevărul: Unde-ţi fuge îndată mintea?
– La pistol.
– Mulţumesc. Stai jos. Scoală-te sus şi tu, care nu porţi arme. Vreau să te omor. Spune-mi acum tu, care nu porţi arme, unde-ţi fuge mintea?
– La Dumnezeu, sfinte al lui Dumnezeu.
– Aşa şi domniile voastre să aveţi mereu nădejdea voastră în Dumnezeu, şi aşa nu vă veţi teme că veţi păţi un lucru rău“.
Cititi si:
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Va veni ziua când lumina,
Va arăta deschis – pe faţă-
Prin Adevărul judecăţii ,
Tot ce-am trăit prin trup în viaţă.
Va veni zua dovedirii ,
Celor ce-s spuse în credinţă,
Pe viul existenţei noastre
Real, concret, ca în ştiinţă.
Ziua în care nimeni n-are
Nimic de motivat, de spus,
Ci doar de retrăit în faţa
Şi-n Adevărul lui Iisus.
Ziua în care libertatea
În care am trăit în lume,
Ne va închide pe vecie,
În cele ce le-am crezut bune.
Atunci vedea-vom în dreptate,
Tot ce pe lume am lucrat,
În adevărul care atăzi,
L-am ocolit sau contestat.
Atunci vom înţelege viaţa,
Nu cum ne-o spune azi ştiinţa,
Ci-n Adevăr precum în lume,
O spune răspicat credinţa.
Vom vedea gravele efecte,
De care ne-a vorbit Iisus
Din faptele fărădelegii
Ce le-am făcut, crezut şi spus.
Dacă acum de dragul nostru,
Minţim şi înşelăm poporul,
Şi spunem, credem şi convingem
Că ne-a minţit Mântuitorul,
De facem calea în credinţă,
Şi adevăr cum ne convine,
Şi cum o cere conjnuctura,
Convinşi fiind că facem bine,
Că existenţa -care pururi,
La rău prin rău ne dă răspuns,
Şi-n fals şi-n faptele minciunii-,
Nu ne vorbeşte de Iisus,
Că Adevărul scripturistic,
E un eşec şi prin ştiinţă,
Scăpăm de înrobirea legii,
Care se cere în credinţă,
De limitarea libertăţii,
Prin cult,prin dogme şi morală,
Şi prin asprimea ortodoxă,
Şi existenţa socială,
Dacă vom crede doar ce lumea,
Mândria noastră libertină
Şi dragostea cea egoistă
Spune de dragostea divină,
Nu vom scăpa în ziua cruntă,
A Adevărului ceresc
În clipa când plecăm din lume
Şi toate-acestea se sfârşesc.
Dacă acuma lăcomia
Nu ne vorbeşte de dreptate,
Minciuna despre înşelare
Şi însăşi viaţa despre moarte,
Dacă plcerea nu ne strigă,
Din consecinţe că-i ruşine,
Şi egoism şi crimă poate,
Şi-o cale falsă către bine,
Dacă iubirea egoistă,
Nu ne convinge că desparte,
Că ne sluţeşte înlăuntru,
O să cunoaştem după moarte.
Până atunci însă minciuna,
Conduce lumea şi poporul
Iar suferinţa nu-i în scopul,
Ce i la dat Mântuitorul.
Nu Adevărul şi dreptatea,
Ni-i scop şi ideal pe lume.
Ci traiul egoist şi mândru,
Cinstea’n trufie, bunul nume.
Va veni ziua când lumina
Va arăta totul pe faţă,
Cu siguranţă după moarte
De nu le observăm din viaţă.
Dacă durerea nedreptăţii
Nu ne vorbeşte de Iisus,
Dacă minciuna nu ne frige,
Vrând idealul din apus.
Dacă pâinica de pe masă,
Fără de muncă e mai dulce,
Dacă curviile ni-s Raiul,
Îl punem pe Iisus pe cruce.
Dacă de dragul ,,frumuseţii’’
Al luxului şi desfătării,
Minţim şi speculăm săracul
Şi dorim căile pierzării,
Dacă în vremuri de răstrişte,
Mai punem înc-un bir în plus,
Şi stoarcem ultima nădejde,
Îl răstignim iar pe Iisus.
Cine va stinge Adevărul ?
Cine va anula dreptatea
Desfiinţând sânta scriptură,
Credinţa , Dumnezeu şi moartea ?
Va veni ziua când lumina,
Pe toate le va pune’n faţă.
N-ar trebui doar după moarte
Căci le trăim acum viaţă.
Va multumesc,Doamna Magda,pentru sfatul duhovnicesc pe care mi l-ati dat.
Insa,asa cum ati precizat si Dvs.,timpurile de acum au devenit foarte ticaloase;la fiecare colt de strada se gaseste cineva care sa te traga la iad si din pacate,nici macar la unele manastiri nu au timp oamenii sa stea de vorba cu tine.Totusi Domnul m-a ajutat si astfel am putut sa gasesc un duhovnic foarte bun in orasul meu(Piatra Neamt) si mai mult,manastirea Petru Voda,loc binecuvantat cu suflete de ingeri,este foarte aproape de mine.Astept cu nerabdare Venirea a doua a lui Iisus!!!
Când Tu eşti lângă mine
Când Tu eşti lângă mine
Iisuse prieten drag,
Uit greul ce e-n mine,
Şi mii de căi spre Tine
Cu dragoste m-atrag.
Când mila-Ţi mă-nconmjoară
Şi-aud doritu-Ţi glas,
Uit jalea ce doboară,
Uit groaza ce-nfioară,
Şi-n grija Ta mă las.
Când Tu eşti lângă mine,
Aşa-s de fericit..
Când Tu eşti lângă mine,
Mi-s clipele senine,
Şi simt din cer că-mi vine
Un har desăvârşit.
Rămâi mereu cu mine
Iisuse prieten drag.
Că nu-i nimic s-aline
Furtunile haine,
Ca vorbele-Ţi divine,
Spre Tine când m-atrag.
Foarte intelepte si miscatoare cuvintele Sfantului Cosma al Etoliei.Poate ca ar trebui ca cititorii sa rasfoiasca prin aceste posturi mai vechi din Sfintii Parinti decat sa citesca despre stirile noi cu Bichir,Klaus etc.
Cu prilejul acestei pilde despre potop,as vrea sa citesc niste pareri legate de o intrebare ce ma framanta de mult timp si nu mi-o pot lamuri pe deplin:
“Şi marea s-a ridicat cu cincisprezece coţi peste munţii cei mai înalţi şi a înecat întreaga lume. Au scăpat numai cei opt: Noe, femeia lui, cei trei copii şi cele trei nurori ale lui. Şi din ei s-a umplut iarăşi toată lumea.”
Ramanand Noe si familia lui singurii oameni la acea vreme,din care si noi ne tragem,cum au aparut rasele?intrucat in Biblie nu scrie nimic exact referitor la aceasta,eu m am gandit ca la “turnul Babel” cand i a raspandit Dumnezeu pe oameni in toate zarile tot atunci poate ca i a si transformat in functie de continentul pe care i a aruncat.
As vrea sa vad si alte pareri la acest subiect.
Of, ma sperii cand vad ce fel se bat cap in cap ziceri si evenimente din Biserica. Sfantul Mucenic Cosma Etolul ne spune sa nu folosim armele, iar Sfantul Nou-mucenic Eugen a fost, culmea… soldat.
@ Petru:
Nu e nicio contradictie. Au existat multi soldati sfinti, fiindca Biserica nu e impotriva armatei nationale (de aparare). Acolo este vorba de mijloacele de lupta pentru Biserica in sine, pentru scopurile sale (nu ale statului), care raman doar cele duhovnicesti, nu cele armate.
“Si precum a fost in zilele lui Noe, tot asa va fi si in zilele Fiului Omului: mancau, beau, se insurau, se maritau pana in ziua cand a intrat Noe in corabie si a venit potopul si i-a nimicit pe toti. Tot asa precum a fost in zilele lui Lot: mancau, beau, cumparau, vindeau, sadeau, si zideau, iar in ziua in care a iesit Lot din Sodoma a plouat din cer foc si pucioasa si i-a nimicit pe toti, la fel va fi in ziua in care se va arata Fiul Omului”. (Luca 17, 26-30).
”mancau, beau, cumparau, vindeau, sadeau, si zideau, iar in ziua in care a iesit Lot din Sodoma a plouat din cer foc si pucioasa si i-a nimicit pe toti, la fel va fi in ziua in care se va arata Fiul Omului”.
S-a apropiat din nou vremea ploii de foc si pucioasa, cum am spune azi, a atacului termonuclear si chimic.
”Vreţi să înţelegeţi, creştinii mei, că dacă un creştin poartă arme şi-şi pune nădejdea în ele, Dumnezeu nu-l păzeşte?
Ascultaţi să vă spun un exemplu şi aşa veţi înţelege! Zece lotrii şedeau pe marginea unui drum din Kavaia şi pândeau să treacă cineva să-l omoare ca să-i ia ce are. A venit un om din Mikri Arta Avlonei. Lotrii l-au văzut, şi îndată s-au sculat, dar cum l-au văzut că e sărac, neînarmat, nu l-au prins, ci au spus între ei: „Să-l lăsăm să treacă. Ce să luăm de la el?” Şi iarăşi şedeau şi pândeau. După puţin timp au văzut trecând un călăreţ cu un cal mândru, cu două pistoale şi sabie şi un fes de trei groşi. Cum l-au văzut aşa de mândru, s-au gândit că duce cu el bani mulţi. L-au strigat să se oprească şi să arunce armele jos. El, ca un om mândru ce era, punându-şi nădejdea în armele lui, nu le-a răspuns. Şi îndată lotrii l-au omorât, i-au luat tot ce avea împreună cu calul şi au fugit.”
“Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi venirea Fiului Omului.”
Saudi Arabia flood
https://www.youtube.com/watch?v=vwjHUJcx7Ck
Catastrophic floods hit Saudi Arabia, Middle East 11/01/18
https://www.youtube.com/watch?time_continue=4&v=0Vx3FUJ12As
The desert of Oman is now a great sea 11/04/18
https://www.youtube.com/watch?time_continue=3&v=SH8H6AwtwnA