Sf. Marcu Ascetul – CALAUZA CATRE “CETATEA CEA INTARITA” A DUHULUI

5-03-2008 Sublinieri

stmarkascetic.jpg

Cele mai multe dintre gandurile noastre sunt, afirma Sfantul Ioan Gura de Aur, proaste, slabe si rele. Gandul care se suie in inima omului este cel care precede fapta. Majoritatea acestor ganduri, atunci cand ele nu sunt de-a dreptul izvorate din soaptele otravitoare ale potrivinicului, poarta insa muscaturile amare ale patimilor, asa cum vom gasi citind mai jos invataturile filocalice ale Sf. Marcu Ascetul, praznuit astazi.

Praznuirea acestui sfant filocalic este un prilej deosebit sa ne aducem aminte de esentialul vietii noastre – punerea la punct a vietii launtrice. Aflam concentrate in putine cuvinte greutatea atingerii profunzimii intelegerii si trairii cu adevarat a vietii duhovnicesti. In acelasi timp, aceasta conditie a autenticitatii vietii duhovnicesti este indispensabila, altfel fiind condamnati sa traim ca niste “crestini netrebnici”, in imprastiere si confuzie permanente, nestiind daca gandurile lor sau faptele lor sunt de la Dumnezeu sau nu, mai mult morti decat vii (cu sufletul).

Si care este semnul vietii duhovnicesti reale? Sfantul Marcu Ascetul ne invata ca a cunoaste (teoretic) dreapta credinta nu este de ajuns. In deplina traditie ortodoxa, Sf. Marcu ne arata ca “intelegerea e totdeauna in proportie cu implinirea poruncilor ei”. Numai prin confruntarea cu patimile din noi care se impotrivesc acerb poruncilor Adevarului vom putea ajunge la “dreapta socoteala intru Hristos”, cetatea cea intarita in care ne vom gasi adapost fata de toata inselarea, rautatea si amagirea patimilor si potrivnicilor nevazuti. Atunci, urmarea lui Hristos va fi o urmare constienta intru totul, pentru ca Il vom fi vazut pe Dumnezeu asa cum este. Sa ne rugam, asadar, Sfantului Marcu Ascetul sa ne calauzeasca si pe noi, orbi ratacitori prin pustiul duhovniesc de azi, spre “cetatea cea intarita” a discernamantului si a dragostei – ca daruri dumnezeiesti.

5_march_mark_the_ascetic_small.jpg

  • “Legea libertatii invata tot adevarul. Multi o stiu aceasta prin cunostinta; insa putini o inteleg, pentru ca intelegerea e totdeauna in proportie cu implinirea poruncilor ei”.

  • Cunostinta lucrurilor creste in proportie cu implinirea poruncilor; iar cunoasterea adevarului, pe masura nadejdii in Hristos“.

  • “Cel ce nu cunoaste cursele vrajmasului va fi ucis cu usurinta; si cel ce nu stie pricinile patimilor usor va cadea”.

  • Cel ce nu cunoaste adevarul nu poate nici crede cu adevarat“.

  • „Daca Petru n-ar fi ramas fara izbanda in pescuitul de noapte, nu ar fi izbandit in cel de zi. Si daca Pavel nu si-ar fi pierdut vederea ochilor, nu ar fi castigat-o pe cea a mintii. Iar daca Stefan nu ar fi fost batjocorit ca hulitor, nu ar fi vazut pe Dumnezeu, cand i s-au deschis cerurile”.

  • “Orice planuire a ta sa o incepi cu Cel ce este inceputul a tot binele, ca sa fie dupa voia lui Dumnezeu ceea ce ai de gand sa faci”.

  • “Cel ce are vreun dar duhovnicesc si sufera impreuna cu cel ce nu-l are isi pastreaza darul prin impreuna patimire; iar cel mandru si-l va pierde, scufundandu-se in gandurile trufiei”.

  • “Nu zice ca cel izbavit de patimi nu mai poate avea necazuri. Caci chiar daca nu pentru el, e dator totusi sa aiba necazuri pentru aproapele”.

  • “Frica de Dumnezeu ne sileste sa luptam cu pacatul. Dar luptand noi, insusi harul lui Dumnezeu il surpa“.

  • “Cel ce sfatuieste sau mustra intru frica lui Dumnezeu pe acela care pacatuieste isi castiga siesi virtutea opusa greselii. Iar cel ce tine minte raul si osandeste cu rautate cade in aceeasi patima, dupa legea duhovniceasca“.

  • “Daca esti iubitor de invatatura, fa-te iubitor si de osteneala, caci simpla cunostinta ingamfa pe om”.

  • Nadejdea in Dumnezeu face inima larga, iar grija trupeasca o ingusteaza“.

  • Cel ce a implinit o porunca, sa astepte ispita pentru ea, caci dragostea fata de Hristos se probeaza prin cele potrivnice”.

  • “Nu te bucura cand faci bine cuiva, ci cand rabzi dusmania care urmeaza, fara a pune la inima raul. Caci precum urmeaza noptile zilelor, asa urmeaza rautatile binefacerilor”.

  • Sa nu incerci a dezlega prin galceava un lucru incurcat, ci prin cele aratate de legea duhului, adica prin rabdare, rugaciune si nadejdea care numai la un lucru se gandeste”.

  • “Sa nu te inalti cand versi lacrimi in vremea rugaciunii, caci Hristos este Cel ce s-a atins de ochii tai de ai putut vedea cu mintea”.

  • Pacatuind, sa nu invinovatesti fapta, ci gandul, caci daca mintea nu o lua inainte, nu i-ar fi urmat trupul”.

  • “Multe sunt sfaturile aproapelui spre ceea ce este de folos; dar nimanui nu i se potriveste asa de mult ca judecata constiintei sale.

  • Cand cauti tamaduire, ia seama la constiinta si tot ce-ti va spune ea sa faci si vei avea folos”.

  • Dumnezeu si constiinta stiu cele ascunse ale fiecaruia, deci prin acestea sa primim indreptarea“.

  • “… Dar harul acesta se afla in noi in chip ascuns de la Botez, insa nu ni se va face vazut decat atunci cand, dupa ce vom fi strabatut bine drumul poruncilor, vom aduce ca jertfa Arhiereului Hristos gandurile cele sanatoase ale firii noastre, nu pe cele muscate de fiare. Caci cele mai multe din ele sunt luate de fiare cand se abat de la calea poruncilor, adica de la rabdarea necazurilor. Sarind din calea cea dreapta, ele o iau atunci razna, invinuind de aceasta mai de graba pe altii, decat pe stapanul lor. Abia putine din ele umbla pe calea cea dreapta si aceasta fiindca sunt pazite de rugaciune, legate de nadejde si imboldite de incercari. Si numai acestea ajung la cetate si la templu, unde sunt aduse jertfa. Cetatea este dreapta socoteala intru Hristos, care e plina de lumina. Cand aceasta chiverniseste cu evlavie si dupa lege lucrurile, vietuieste in pace si dreptate. Dar cand greseste, se preda dusmanilor spre daramare. Iar templul este locasul sfant al sufletului si al trupului, care e zidit de Dumnezeu, in sfarsit altarul este masa nadejdii asezata in acest templu. Pe ea se aduce de catre minte si se jertfeste gandul intai nascut al fiecarei intamplari, ca un animal intai nascut adus ca jertfa de ispasire pentru cel ce-l aduce, daca il aduce neintinat. Dar si acest templu are un loc in partea dinauntru a catapetesmei. Acolo a intrat Iisus pentru noi ca inaintemergator, locuind de la Botez in noi, ”afara numai daca nu suntem crestini netrebnici”. Acest loc este incaperea cea mai dinauntru, mai ascunsa si mai sincera a inimii, incapere care daca nu se deschide, prin Dumnezeu si prin nadejdea rationala si intelegatoare, nu putem, cunoaste in chip sigur pe Cel ce locuieste in ea si nu putem sti de-au fost primite jertfele de ganduri, sau nu. Caci precum la inceput, in vremea lui Israil, focul mistuia jertfele, tot asa se intampla si acum”.

(mai multe din cuvintele Sfantului Marcu din Filocalie – aici)

102.jpg


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Filocalie, Razboiul nevazut, Sfantul Marcu Ascetul, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

8 Commentarii la “Sf. Marcu Ascetul – CALAUZA CATRE “CETATEA CEA INTARITA” A DUHULUI

  1. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfantul Marcu Ascetul - antidot duhovnicesc la otrava duhului lumesc inhalat zilnic
  2. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfantul Ioan Carpatiul – cuvinte de intarire in lupta nevazuta (2): “DESFATARE MI-A FACUT MIE DUMNEZEU”
  3. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfantul Ioan Carpatiul – cuvinte de intarire in lupta nevazuta (3): “DUMNEZEU NU DEZNADAJDUIESTE DE MANTUIREA NOASTRA”
  4. Pingback: Război întru Cuvânt » Comori duhovnicesti de mare pret din invataturile Cuviosilor din Gaza (6 februarie): SFANTUL VARSANUFIE, “Marele Batran”, si SFANTUL IOAN, “Prorocul”
  5. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfantul Petru Damaschin ne invata cum putem si trebuie sa facem din toate prilej de pomenire si multumire neincetata catre Dumnezeu
  6. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfaturi ale Staretului Partenie de la Pecerska DESPRE TREZVIE SI LUPTA DUHOVNICEASCA
  7. Pingback: INIMA INDURERATA -
  8. Pingback: LUPTA CONTINUA SI HARTUITOARE A CRESTINULUI – INTRE HAR SI CADERI. In ce constau, de fapt, desavarsirea sau sfintenia? -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate