18 iulie – AVVA PAMVO, cel ce a cautat slava lui Dumnezeu si nu a oamenilor

18-07-2008 Sublinieri
pamvo.JPG
  • A fost un om care se numea avva Pamvo si despre acesta se povesteste ca trei ani a petrecut rugandu-se la Dumnezeu si zicand: sa nu ma slavesti pe pamant! Si atat l-a slavit Dumnezeu incat nu putea cineva sa se uite in fata lui, de slava care o avea.
  • Se spunea despre avva Pamvo, ca precum a luat Moise icoana slavei lui Adam, cand s-a slavit fata lui, asa si fata lui avva Pamvo, ca fulgerul stralucea si era ca un imparat sezand pe tron. De aceeasi lucrare era si avva Siluan si avva Sisoe.
  • Avva Pamvo l-a trimis pe ucenicul sau ca sa vanda rucodelia sa. Si facand saisprezece zile (dupa cum ne spunea noua), noaptea dormea in tinda bisericii Sfantului Apostol Marcu, si vazand slujba bisericii, s-a intors la batranul. A invatat inca si cateva tropare. Deci i-a zis lui batranul: te vad, fiule, tulburat. Nu cumva vreo ispita si s-a intamplat in cetate? Raspuns-a fratele: cu adevarat, avvo, intru lenevire cheltuim zilele noastre in pustia aceasta si nici canoane, nici tropare nu cantam.

Mergand la Alexandria, am vazut cetele bisericii cum canta si m-am intristat ca nu cantam si noi canoanele si troparele. I-a zis lui batranul:amar noua, fiule, ca au ajuns zilele in care vor lasa calugarii hrana cea tare, cea zisa prin Sfantul Duh, si vor urma cantarilor si glasurilor, caci, ce umilinta si ce lacrimi se nasc din tropare? Cand sta cineva in biserica sau in chilie si isi inalta glasul sau ca neputinciosii. Ca daca inaintea lui Dumnezeu stam, suntem datori sa stam cu multa umilinta si nu cu raspandire, ca n-au iesit calugarii in pustia aceasta ca sa stea inaintea lui Dumnezeu si sa se raspandeasca si sa cante cantari cu viers si sa puna glasurile la randuiala cu mestesug, sa-si clatine mainile, sa-si tarasca picioarele, ci suntem datori cu frica lui Dumnezeu si cu cutremur, cu lacrimi si suspine, cu glas evlavios, umilit, masurat si smerit sa aducem lui Dumnezeu rugaciune.

Ci iata iti zic tie, fiule, vor veni zile cand vor strica crestinii cartile Sfintelor Evanghelii si ale Sfintilor Apostoli si ale dumnezeiestilor prooroci, stergand Sfintele Scripturi si scriind tropare si cuvinte elinesti. Si se va revarsa mintea la acestea, iar de la acelea se va departa. Pentru aceasta parintii nostri au zis: cei ce sunt in pustia aceasta, sa nu scrie vietile si cuvintele parintilor pe pergament, ci pe hartii, ca va sa stearga neamul cel de pe urma vietile parintilor si sa scrie dupa voia lor, fiindca mare este necazul ce va sa vina.

Si i-a zis lui fratele: asadar, se vor schimba obiceiurile si asezamintele crestinilor si nu vor fi preoti in biserici sa faci acestea? Si a zis batranul: in astfel de vremuri se va raci dragostea multora si va fi necaz mult. Napadirile paganilor si pornirile noroadelor, neastamparul imparatilor, desfatarea preotilor, lenevirea calugarilor. Vor fi egumeni nebagand seama de mantuirea lor si a turmei, osardnici toti si silitori la mese si galcevitori, lenesi la rugaciuni si la clevetiri osardnici, gata spre a osandi vietile batranilor si cuvintele lor, nici urmandu-le nici auzindu-le, ci mai vartos ocarandu-le si zicand: de am fi fost si noi in zilele lor, ne-am fi nevoit si noi. Iar episcopii in zilele acelea se vor sfii de fetele celor puternici, judecand judecati cu daruri, nepartinind pe cel sarac la judecati, necajind pe vaduve si pe sarmani chinuindu-i. Va intra inca si in norod necredinta, curvie, uraciune, vrajba, zavistie, intaratari, furtisaguri si betie. Si a zis fratele: ce va face cineva in vremile si anii aceia? Si a zis batranul: fiule, in acele zile, cel ce isi mantuieste sufletul sau mare se va chema in Imparatia Cerurilor.

  • Au venit odata doi frati la avva Pamvo si l-a intrebat pe el unul, zicand: avvo, eu postesc din doua in doua zile si mananc doua paini. Oare imi mantuiesc sufletul, sau ma ratacesc? A zis si ceialalt: avvo, eu cheltuiesc din averea mea doi bani in fiecare zi si tin putine pentru hrana, iar celelalte le dau milostenie. Oare ma mantuiesc sau pier? Si mult rugandu-se ei nu le-a dat raspuns; iar peste patru zile aveau sa se duca si ii mangaiau pe dansii clericii, zicand: nu va mahniti, fratilor, Dumnezeu va va da voua plata. Asa este obiceiul batranului, nu degraba vorbeste, de nu-i va vesti lui Dumnezeu. Deci au intrat ei la batranul si i-au zis: avvo, roaga-te pentru noi! Le-a zis lor: voiti sa mergeti? Au raspuns: da! Si cantarind faptele lor, scriind pe pamant, zicea: Pamvo, din doua in doua zile postind si doua paini mancand, oare cu aceasta se face calugar? Nu! Si Pamvo, lucreaza pe doi bani si-i da milostenie, oare cu aceasta se face calugar? Nu inca! Si le-a zis lor: bune sunt faptele, dar de veti pazi constiinta fata de aproapele, asa va veti mantui. Si incredintandu-se ei, s-au dus plini de bucurie.

  • Cel intru fericita pomenire, Atanasie, arhiepiscopul Alexandriei, l-a rugat pe avva Pamvo sa se pogoare din pustie la Alexandria. Deci pogorandu-se si vazand acolo o femeie usuratica, s-a umplut de lacrimi. Iar cei ce erau impreuna, intrebandu-l pentru ce a lacrimat, a zis: doua pricini m-au pornit: una, pierzarea aceleia, iar alta, ca nu am acest fel de silinta spre a placea lui Dumnezeu, cat are aceasta sa placa oamenilor scarnavi.

  • Zis-a avva Pamvo: de ai inima treaza, poti sa te mantuiesti.

Sursa: Patericul Egiptean.

rastignirea-patimilor-in-cel-ce-se-nevoieste.jpg


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Pateric, Profetii si marturii pentru vremurile de pe urma, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

10 Commentarii la “18 iulie – AVVA PAMVO, cel ce a cautat slava lui Dumnezeu si nu a oamenilor

  1. Doua articole extraordinare in sprijinul laicatului ortodox si critice la adresa reactiei d-lui Baconsky în Gazeta de Transilvania, sambata 19 iulie (www.gtbv.ro):

    1. Mircea Platon, “Cum “care laicat”?”
    2. Răzvan Ionescu, “Dincolo de anturaj”

    Poate le puteţi prelua, sau da un link

    Cristi

  2. Totul este bine cand se termina cu bine.

  3. Pingback: Război întru Cuvânt » AVVA PAMVO: Ce va face cineva in vremile si anii aceia?
  4. Pingback: FIUL RISIPITOR. IUBIREA LUI DUMNEZEU si TAINA POCAINTEI. Predici strapungatoare de inima si pline de putere ale Staretului Efrem Filotheitul -
  5. @RobertCr

    Da, “din clipa asta mă las de fumat”. Ce voință puternică…
    Cred că pe majoritatea oamenilor, dacă nu cumva pe toți, ne deosebește unul de altul VOINȚA. Însă marea Milă a Bunului Dumnezeu îi întărește și pe cei cu mai puțină voință, dacă au o inimă bună…
    Ce vreau să spun… Poate că trebuia mai demult să fac publică această mărturie… Mă aflam tânăr și destul de rebel, cândva prin 1985 dacă-mi aduc bine aminte, rătăcit de la calea Drepteicredințe, când într-o zi liberă, m-au rugat surorile mele să le însoțesc la Sfânta Mănăstire Rarău. Fumam în jur de un pachet și jumătate la zi și mă gândisem cândva, că dacă aș încerca să mă las de fumat n-aș fi în stare să renunț la acest viciu, nici măcar pentru 24 de ore. Surorile în schimb se aflau pe Cale și au pus gândul cel bun să mă ajute să renunț la această patimă și fără să-mi spună nimic, mi-au ascuns țigările. Apoi zorindu-mă la autobuz am uitat de țigări. Era ora 10.00 când am pornit spre mănăstire. Am ajuns cu bine la Sfânta Mănăstire, iar pe la ora 17.00 trebuia să mergem la Vecernie. Nu fumasem nici o țigară până la ora 17.00, dar patima îmi dădea ghes și am ieșit din Biserică căutându-mi țigările. Nu le-am găsit desigur și deși acolo mai era un băiat care fuma, mi-a fost rușine să-i cer o țigară. M-am întors la Vecernie, iar apoi am rămas peste noapte la mănăstire. M-am perpelit în așternut toată noaptea… Am rămas a doua zi și la Sfânta Liturghie, apoi ne-am întors acasă. Aveam vacile la pășune într-un imaș cu o pantă foarte mare și nu se duceau singure să se adape, astfel încât mergeam ziua cu rândul să ducem vacile la apă. Deoarece nu fumam de față cu părinții m-am oferit eu în acea zi să duc vacile la apă și după ce mi-am găsit țigările acasă am pornit grabnic să duc vacile la adăpat. Am ajuns pe imaș, am aprins o țigară și așa mi s-a părut de amar, de spurcat și de nesuferit fumul de țigară că am renunțat la ele pe loc. Era ora 16.00 când am ajuns acasă, deci pe la 16.30 eram pe imaș. Am făcut rapid calculul și am văzut că au trecut peste 30 de ore fără să fumez. În consecință am renunțat la ele pe loc.
    Din păcate, după vreo 3-4 luni, un coleg de muncă, m-a bătut la table sau la cărți de joc, nu-mi aduc bine aminte, apoi drept “consolare” m-a “servit” cu o țigară “bună” spre calm, iar eu nervos fiind n-am refuzat-o… Am reînceput să fumez și am continuat așa vreo trei luni, apoi amintindu-mi de reușita renunțării după ce venisem de la mănăstire, le-am lăsat pe loc, la doar o zi după ce mi-am pus în gând să le las.
    N-a durat nici de această dată prea mult, “colegii” având “grijă” să mă “servească cu o țigară bună” când eram împreună la un pahar, la o cafea, la o tablă, la o carte sau la un remi. Cedam astfel ispitei pentru o perioadă de câteva luni, apoi renunțam, iarăși cădeam, apoi iarăși renunțam. Astfel încât le-am lăsat și le-am “luat” din nou de 4 (patru) ori și ajunsesem să mă laud că eu mă las de fumat și mă apuc de fumat când vreau eu…
    Între timp, a îngăduit Bunul Dumnezeu, pentru rugăciunile mamei și ale surorilor mele, să intru la facultate. Odată ajuns la facultate, după primul an am încercat să le las din nou și de data asta m-am chinuit un an de zile până am reușit să renunț (de această dată DEFINITIV sper) la fumat. Au trecut peste douăzecișicinci de ani de atunci…
    Am ajuns la facultate în 1988, iar după căderea regimului comunist în 1989, am căutat mereu să aflu dacă omul se trage din maimuță sau nu, dacă este adevărată teoria evoluționistă sau nu, dar n-am aflat răspuns pe băncile facultății. Într-un moment de inspirație pe drumul căutării, am cumpărat de la librăria facultății Noul Testament (o ediție sectară, dar nu știam pe atunci), pentru că mi-a trimis Bunul Dumnezeu gândul cel bun, care spunea cam așa: “Tu Romil, ai combătut credința ortodoxă, doar pe baza teoriei evoluției, dar n-ai citit niciodată Sfânta Scriptură și nu este cinstit să combați ceva până când nu ai citit și cercetat măcar Noul Testament.”
    Dar, ca să nu lungesc cuvântul, după ce am aflat Adevărul, am putut să înțeleg că la Sfânta Mănăstire Rarău este o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care îi ajută pe cei fumători care vin cu evlavie să i se închine, să se poată lăsa de fumat. Atunci eu n-am mers cu evlavie, ci doar pentru surorile mele, dar pentru rugăciunile lor, Maica Domnului a făcut o mare minune cu mine. Însă dacă eu am primit acest mare dar FĂRĂ să fac vreun efort, nu l-am prețuit cum se cuvine, ba chiar am ajuns să mă laud cu darul primit dar și cu căderile mele.
    Desigur, am priceput acum acest lucru, dar mai bine mai târziu decât niciodată.
    Ar mai trebui să subliniez un lucru, deloc de neglijat. Această mare minune a avut un rol esențial în reîntoarcerea “fiului risipitor” care eram pe atunci, în descoperirea, în revelarea Adevărului. Mai concret, învățătura atee susținea și susține că Dumnezeu nu există și conform teoriei evoluționiste totul se reduce la materie și viața a apărut dintr-o “supă primordială” etc.,etc.,etc. Dar, dacă este adevărat ce spune învățătura lor, că nu există Dumnezeu, atunci nimeni pe lumea asta n-a putut să știe gândul meu, căci eu nu mărturisisem nimănui, niciodată, gândul meu că eu n-aș fi în stare să renunț la fumat nici măcar pentru 24 de ore. Era gândul meu cel mai ascuns și nici eu însumi nu mi-am adus aminte de acest gând, decât abia atunci când am revenit în staulul Bisericii (mai corect, Bunul Dumnezeu mi l-a readus în minte).
    Îmi cer iertare pentru lungimea cuvântului și mulțumesc din toată inima fraților admini pentru găzduirea plină de dragoste pentru noi toți și a mea multpăcătosului. M-am gândit că este cuvios lucru a păstra taina împăratului, dar nu se cuvine a trece sub tăcere minunile Lui Dumnezeu și ale Preacuratei Maicii Sale. Bunul Dumnezeu să le răsplătească adminilor însutit și înmiit. Amin și Doamne ajută tuturor !!!

  6. P.S Și cum nimic nu este întâmplător pe lumea asta, astăzi cea care m-a adus pe lume, care m-a alăptat la sânul ei, m-a hrănit și m-a învelit cu dragostea ei, ar fi trebuit să împlinească șaptezecișitrei de ani, dar Domnul a chemat-o mai devreme la El (cel puțin așa nădăjduiesc eu, că a iertat-o Cel Care Dragoste este și acum se bucură împreună cu El în Împărăția Cerurilor). Mama mea, Bunul Dumnezeu să o ierte, era o femeie frumoasă și primul lucru care m-a cutremurat când am ajuns la Sfânta Mănăstire Rarău, așa rătăcit și risipitor cum eram pe atunci, a fost frumusețea Chipului Maicii Domnului, Care semăna izbitor cu al mamei mele, veșnică-i fie pomenirea, dar care se uita direct la mine cu un imposibil de redat în cuvinte amestec de dragoste, mângâiere și mustrare în același timp… Este ceva care mă urmărește peste ani, am mai fost acolo, dar ceea ce am trăit atunci este irepetabil. Sunt convins până în adâncul sufletului, până în adâncul ființei mele că fără ajutorul Maicii Domnului, astăzi n-aș mai fi făcut umbră pământului… Ei îi datorez o recunoștință fără margini și să dea Bunul Dumnezeu pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale și ale tuturor Sfinților să avem toți oamenii parte cu Domnul Iisus Hristos, cu Preaslăvita Lui Maică și cu toți Sfinții în vecii vecilor !!!
    Amin și Doamne ajută tuturor !!!

  7. @ Romil
    Multumim pentru marturisire, Bunul Dumnezeu sa aiba mila de sufletul mamei tale si de ale noastre.

  8. @RobertCr

    Amin și Doamne ajută tuturor !!!

  9. Romil, amin.
    Domnul sa ne mantuiasca.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate