Viziunile Staretului rus Antonie (I)

7-10-2008 Sublinieri

Din: Staretii despre vremurile de pe urma“, Manastirea Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, Petru-Voda, 2007:

staretii-despre-vremurile-din-urma.jpg

Viziunea Staretului Antonie*

“Pe la inceputul anilor ’70, in vremea oficierii Dumnezeiestii Liturghii, am avut parte de prima viziune. Si iata cum a fost. In vremea aceea, a inceput atractia fata de Occident si, respectiv, dispareau trasaturile proprii slavilor: simplitatea, ospitalitatea, lipsa lacomiei de bani. Lacomia banilor (iubirea de argint), de altfel, este pusa in capul unghiului noii conceptii despre lume: banii si lucrurile sunt mai presus decat moralitatea, spiritualitatea. Cel mai groaznic s-a intamplat sa fie ca modul de viata al oamenilor ce-si zic ortodocsi, adesea, dintre cei care urmeaza cu ravna randuielile bisericesti, devine ca si al paganilor din jurul lor! Aceeasi lipsa de modestie in viata de zi cu zi, aceleasi tendinte de a face cariera, de a ocupa o pozitie inalta in societate.
Pentru copiii din familiile de credinciosi deja nu mai este chinuitoare intrarea in randul pionierilor, ale comsomolului, ale partidului. Iar justificarea le e la indemana: “dar cum se poate fara aceasta, doar nu traim in pustiu, ci intre oameni. Si-apoi, cand vine vorba de pacat si incerci sa intelegi, totul este pacat, asa ca vom merge si ne vom pocai“. Atare atitudine usuratica a provocat mare ingrijorare pentru insasi posibilitatea mantuirii.

Eu reciteam Evanghelia, indeosebi pasajele despre vremea de la urma, Apocalipsa: nu ma lasa in pace intrebarea despre pustiul in care oamenii trebuie sa fuga. Si iata ca vad o mare multime de oameni ce calatoresc. Unii se pare ca nici nu merg, unii chefuiesc, altii desfraneaza, altii le fac rau oamenilor, dar, in egala masura, aceasta miscare ii atrage inainte, ca un rau. Toti sunt foarte diferiti, fie mireni, fie clerici, militari, politicieni, toti, toti. Cea mai mare parte dintre oameni pur si simplu o iau inainte si numai unii merg linistit. In calea lor e o prapastie infricosatoare, prapastia ce duce in iad. S-ar parea ca toti ar trebui sa se prabuseasca in ea, dar nu. O mare parte de oameni, e adevarat, se prabuseste. Vad cum ii trage acolo, pe unii, automobilele, pe unii, chefurile, pe unii, banii, pe unii, hainele scumpe. Unii insa trec linistit peste aceasta prapastie, chiar pe deasupra ei, s-ar putea spune. Cate cineva nu se prabuseste, dar se lasa in prapastie – barbati luminosi ii ajuta sa iasa, ii sustin. Se prabusesc nu numai bogatasii, dar si oameni care, in mod evident, nu dispun de cine stie ce mari bogatii. Dar toti au un singur idol – pofta lumeasca. Era ingrozitor. Din prapastie se auzeau nu gemete, ci urletul celor nimeriti acolosi se simtea duhoare. Nu era pur si simplu un miros, nu. Asa cum buna mireasma nu poate fi descrisa, nu mireasma florilor sau a ierbii, ci mireasma harului daruit de Dumnezeu, pe care o raspandesc moastele, icoanele facatoare de minuni. Putoarea iadului nu e pur si simplu un miros urat, cum ar fi mirosul de pucioasa, ci senzatia groazei si a neputintei intoarcerii, intr-un cuvant – iadul. Si iata un pustiu. Acolo, pe pustnici ii ispitea ucigasul, incercand sa le trezeasca patima agonisirii, poftei trupesti, mahnirii. Multi cadeau, multi. In acelasi timp, cati domni si cati puternici ai acestei lumi s-au mantuit si nu doar s-au mantuit, ci au si fost proslaviti de Biserica, cu sfintii: ei aveau totul, insa inima lor nu apartinea putreziciunii lumii acesteia, ci celor ceresti.

Timpul nostru prin aceasta e infricosator: ispitele il pandesc pe om la orice pas si, de cele mai multe ori, sunt dintre acelea pe care si sa le intelegi e greu. Cati oameni vin la mine, mi se pare ca pe toti ii intereseaza una si aceeasi intrebare: cum sa se mantuiasca, cum sa procedeze intr-o situatie sau alta? Dar poti oare sa iei binecuvantare pentru orice fapta pe care o faci nu numai in decursul unei zile, ci macar a unei luni?! Inseamna ca trebuie sa ne inchipuim caile ispitei, orientarile sale de baza. Dar ele sunt neschimbate de la facerea lumii, pentru ca diavolul nu este creator. Alta e ca, pe parcursul a mii de ani, el a acumulat experienta, iar acum propunerile lui pentru omenire de a se cobori la el in iad au devenit mult mai viclene; in esenta, lumea actuala e toata o propunere a lui. Propunere, pentru ca el nu te poate obliga, nu-i sta in puteri, dar sa inveleasca pacatul intr-un ambalaj atragator pentru om, aceasta da, poftiti, slugile intunericului va stau mereu la dispozitie: “Ce poftiti?”

O alta deosebire a zilelor de azi e apropierea grabnica a Antihristului. Multi oameni duhovnicesti spun ca el deja s-a nascut. Despre aceasta e greu de judecat. Vrajmasul e viclean, e viclean chiar si cu cei care il slujesc. Dintre ei, multi s-au considerat antihristi, erau asa in esenta conceptiilor lor despre lume, a faptelor lor, dar nu era cel despre care a vorbit Biserica. Poate ca s-a si nascut, poate ca nu, nu aceasta e intrebarea.

Cand Sfantul Ignatie (Briancianinov) a fost intrebat despre venirea Antihristului el a raspuns ca nu exista o data fixa, ca venirea Antihristului o determina oamenii cu rautatea lor. Iata ca acum este timpul ultimelor pregatiri pentru venirea lui. E de fata si concentrarea puterii mondiale, el nu va fi doar conducatorul unei singure tari, ci al intregii lumi, si este necesara “indobitocirea” omenirii. Dar pana si aceasta e cam putin pentru a pune toata omenirea in genunchi. Trebuie creat un astfel de sistem de viata, a carui oricat de mica incalcare ar conduce la urmari catastrofale pentru omenire – foame, frig, distrugere. Si sistemul acesta se creeaza acum. Cum se va intampla aceasta vedem mai tarziu, dupa cativa ani”.

————–

*Staretul Antonie a fost un batran duhovnicesc, preot de mir de rang inalt care a slujit, după detenţia din lagărele sovietice, în parohiile Bisericii Ortodoxe Ruse a Patriarhiei Moscovei şi care s-a învrednicit de două viziuni de la Dumnezeu despre timpurile de la urmă (avea in jur de 100 de ani la data acestor convorbiri, al carei an este neprecizat, dar este foarte aproape de zilele noastre), iar la scurt timp a trecut la Domnul. Sursa originala de unde a fost preluat textul o constituie cartea: Convorbiri duhovnicesti si invataturi ale Staretului Antonie de Pr. Alexander Krasnov, care este disponibila si in limba engleza, online.

lastjudgementbattle.jpg

Legaturi:


Categorii

Noua ordine mondiala/ Masonerie, Profetii si marturii pentru vremurile de pe urma, Talcuiri la Apocalipsa, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

28 Commentarii la “Viziunile Staretului rus Antonie (I)

  1. Da!, cata dreptate are acest Sfant Parinte rus.
    Da!, “indobitocirea”, “dresarea” si “reeducarea” maselor de oameni, cu “acadelele” si “premiile” sau amentintarile pe care le arata si le flutura vrajmasul diavol inaintea ochilor lor, aici vor “cei din umbra” sa ajunga omenirea, si cu deosebire poporul crestinilor, popor fata de care “poporul” ingerilor cazuti are o vesnica ura.

    Adica o “turma” de fiinte depersonalizate, si inrobite, cazute din demnitatea si vrednicia cu care Hristos i-a invrednicit si miluit prin infierea Botezului Crestin, si prin Incorporarea in Trupul Mistic al Bisericii Sale, a Poporului Sau in lume.

    Si pentru a fi aduse fintele umane si cu deosebire crestinii, in aceasta stare de neputinta si decadere si injosire, trebuie fie mereu “ademenite” si inselate si amagite cu mariri desarte si cu “iluzia” prosperitatii si a altor bucurii efemere, fie mereu aruncate in teama si infricosari si amenintiari cu foame si lipsuri si nesiguranta zilei de maine si chiar cu aruncarea in strada si…poate chiar si in puscarii si mai ales moarte!

    Numai ca de sufletul crestinilor celor credinciosi cu adevarat lui Hristos si Adevarului Evangheliei si Bisericii Sale celei Adevarate, nici diavolii si nici oamenii care sunt slugile lor, si nici “antichristul” inssusi NU SE POT ATINGE, asa cum diavolul nu s-a putut atinge de sufletul Dreptului IOV (cf. cap.2, vers.6), fiindca peste sufletul credincios lui Hristos, are STAPANIRE doar HRISTOS (cf. Romani, cap.14, vers.9).

    Insasi IMPARATIA Cerurilor si VIATA VESNICA este data si sadita potential dar REAL in noi de la Botez, in mod nevazut (cf. Luca, cap.17, vers.20 si 21)!

    In contrast cu “turma” cea mare care se indreapta PE CALEA LARGA (Matei, cap.7, vers.13), catre prapastia si gura nesatula si vesnic flamanda a iadului, noi crestinii ortodocsi, si ortopracsi, sa Il rugam pe Domnul sa ne ajute SA RAMANEM pe “calea stramta care duce la viata” (cf. MATEI, cap.7, vers.14), si intre oile “turmei celei mici” carora Dumnezeu Tatal le va da IMPARATIA (cf.LUCA, cap.12, vers.32).
    Si nu orice “imparatie”, ci Imparatia Cerurului si a Pamantului, in care nu vor mai fi “crize” si razboaie si nedreptati, ci a CERULUI si a PAMANTULUI celui NOU, in care va locui toata dreptatea (cf. Apiocalipsa, cap.21, vers.1 si 2 PETRU, cap.3, vers.13), si din care vor fi scosi “toti cei ce lucreaza si iubesc faradelegea si minciuna” (cf. Apoc., cap.22, vers.15) si care provoaca “crize” si dureri si suferinte oamenilor – fapturile lui Dumnezeu, pentru care El a murit pe Cruce…!

    Amin!

  2. Excelenta explicatia pustiului in care vor trebui sa mearga oamenii in vremurile din urma. Absolut inspirata!!! Sincer, abia acum inteleg ce ziceau parintii pustiei ca cei din vremea din urma vor fi mai mari ca ei, intr-adevar este nevoie de foarte mult discernamant pentru a distinge ispitele si va fi foarte greu nu doar sa le tii piept ci mai ales sa-ti dai seama care este natura lor… daca un parinte duhovnicesc spune asta, inseamna ca e jale. Nu este greu sa zici NU ecumenismului ci sa-ti dai seama ca nu este in regula. Si in plus, vor veni si constrangerile fizice… chiar ca este un tablou nu infricosator ci apocaliptic. Si cata rabdare trebuie, cata rugaciune…

    De asemenea este de foarte mult bun simt descrierea lepadarii de Hristos, care va trebui sa fie constienta pentru a fi “pe bune”. Se leaga cu ceea ce spunea si parintele Paisie despre eventuala existenta a numarului din apocalipsa in codul de bare/buletine/pasapoarte. Nu este decat pregatirea, nu este lepadarea explicita insa va servi drept instrument pentru aceasta.

    Excelent articol si foarte inspirat parinte!!!

  3. http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/10/08/vad-ca-satana-joaca-in-fata-ta-si-nu-voi-plange/

    Astazi sunt praznuite trei Sfinte femei cu niste “povesti” cu totul speciale: 2 sfinte cu numele Pelaghia si o Sfanta Taisia. Doua dintre ele (prima cu numele Pelaghia si Cuvioasa Taisia), praznuite, iata, simultan, au fost desfranate si au avut parte de niste convertiri spectaculoase, iar a doua Pelaghia, mucenita si-a platit cu moarte de bunavoie (ce nu este socotita ca sinucidere, ci ca martiriu!) tocmai refuzul de a-si intina sau pierde fecioria, de aceea si poarta peste veacuri supra-numele de mare cinste de Pelaghia Fecioara. Alaturarea celor trei vieti intr-o singura zi liturgica este tulburatoare. Vietile lor le puteti citi aici si credem ca sunt dintre cele mai miscatoare vieti de sfinte din calendarul ortodox.

    Vrem sa zabovim aici cu un scurt cuvant numai asupra uneia dintre ele, si anume Sfanta Taisia, cea care a avut si evolutia cea mai sinuoasa. Ramasa orfana de mica, si-a dedicat viata lui Hristos si s-a hotarat sa ramana Mireasa Lui pe vecie. Si-a impartit toata marea sa avere mostenita la cei lipsiti si la biserici si manastiri, s-a aratat milostiva si iubitoare de straini, de saraci si mult-sprijinitoare a calugarilor. Dupa aceasta insa, pizmuitorul diavol a impins-o pana la extrema decadere si degradare a prostitutiei. Moment in care calugarii pe care candva i-a ajutat cu gazduirea, afland despre cumplita ei prabusire, n-au ramas indiferenti, ci inimile lor s-au zdrobit de durere si de ravna de a o scoate din mlastina pacatului. Au spus: “Ea a fost buna cu noi si acum ar trebui s-o ajutam“. Iata ce inseamna recunostinta si marimea de suflet! S-au pus mai multi pe rugaciune arzatoare, dar… nu s-au oprit la aceasta! Ci l-au trimis pe cel mai sporit dintre ei sa o ajute si cu fapta, cu prezenta, sa-L imite pe Hristos si sa se coboare in iadul in care cazuse iubita lor sora de Duh.

    Despre Sfanta Taisia e scris si in Pateric, la capitolul dedicat “salvatorului” ei, avva Ioan Colov (cel mic). Momentul “salvarii” si intoarcerii ei este descris intr-un mod absolut emotionant:

    “Si venind avva Ioan, a sezut aproape de dansa. Si cautand in fata ei, i-a zis: pentru ce ai defaimat pe Iisus, de ai venit la aceasta? Iar ea auzind, a inghetat cu totul; si plecand in jos capul sau, avva Ioan a inceput a plange foarte. Si a zis ea lui: avvo, ce plangi? Iar dupa ce a cautat, iarasi s-a aplecat in jos plangand si i-a zis ei: vad ca satana joaca in fata ta si nu voi plange? Iar ea auzind, i-a zis lui: este pocainta, avvo? Ii zice ei: este.

    Iata ce inseamna durerea inimii pentru aproapele, ce inseamna plansul facator de minuni pentru un frate (aici, o sora) cazut(a) in pacat. Avva nu s-a pogorat la “iadul” in care zacea Taisia manat de o ravna (a mandriei) de a intoarce el un suflet cazut, ci manat de o adanca durere si neliniste, izvorate din iubirea sa adevarata, curata, duhovniceasca, arzatoare pentru un alt suflet, iubire care nu se putea impaca nicicum cu pierzarea aceluia!

    Spunem asta pentru ca multi cred cu usuratate ca pot face “misiune” in orice mediu prin puterile lor, increzandu-se in sine si inchpuindu-si, naiv ca pot invia sufletele moarte ale altora prin discursuri rationale (sau si mai grav: inchipuindu-si ca au dragostea cea mai inalta sau ca pot fi ei insisi pilda vie si, de fapt, dedandu-se la compromisuri pentru aceia, ceea ce sfintii care coborau in bordeluri nu faceau!) si se trezesc a propovadui si a arunca margaritarele Cuvintelor sfinte oricui, fara discernamant si fara sa stie ce riscuri implica asta si ce pericol pentru ei insisi de a fi atrasi in pierzarea acelora.

    De asemenea, consideram ca astazi se vorbeste cu mult prea mare usuratate despre “misiune” si “misionarism”; se crede cu prea mare usurinta (si noi insine cadem uneori in aceasta ispita) ca se poate face “misiune” foarte usor, ca se pot schimba oamenii cazuti in patimile lumii numai prin cuvinte rostite de la amvon sau din conferinte sau ca sunt suficiente invataturile “aruncate” pe siteuri si forumuri crestine, fara a asuma la modul existential si personal pe nimeni, fara a prelua in inima ta suferinta si tragedia unui suflet sau a mai multora si a le pune inaintea Domnului in singura lucrare cu adevarat roditoare: plansul facator de minuni! Pentru ca samanta cuvantului spus cuiva sa se poate “prinde”, e nevoie ca el sa aiba in spate durere, truda si plans duhovnicesc.

    Dar pentru a ne indurera cu adevarat e nevoie sa vedem cu ochi duhovnicesti cum “satana joaca pe fata” noastra si a semenilor nostri, la fel de cazuti sau mai cazuti ca noi, adica sa privim in fata, fara a ne acoperi ochii cu lentile deformatoare, realitatea iadului in care suntem cu totii. Sa luam in serios ce inseamna pacatul, sa nu-l minimalizam, sa nu gandim ca mantuirea e ceva care se va intampla automat indiferent ce ar face omul. Dar nici sa nu deznadajduim pentru ca, oricat de mare ar fi caderea si cat de adanca prapastia… pana la urma “este pocainta“, ni se da aceasta sansa uriasa!

    Numai ca pentru a profita de ea, chiar trebuie sa a nu ne “imbatam cu apa rece”, consolandu-ne facil ca “are grija Dumnezeu” si ca noi trebuie sa fim cat mai senini si veseli, ca nicio tragedie nu se petrece cu noi sau cu semenii nostri. Nu asa ne-au invatat sfintii lui Dumnezeu! Nu ne-au invatat sa ne camuflam nepasarea sub pretexte evlavioase si nici sa tinem cu dintii de confortul nostru psihologic, pentru a nu lasa sa patrunda in adancul inimii noastre nici macar un zvon din suferinta mistuitoare a fratelui sau din strigatul mut al celui cazut in iadul pierzarii. Ne place sa vedem numai “rozul” din tot ce se intampla in jurul nostru, ca sa nu ne strice nimeni buna-dispozitie; mai mult, ne place teribil sa oferim din varful buzelor cu multa incantare clisee goale de Duh, sfaturi frumoase si generale si vorbe consolatoare, amagindu-ne ca prin aceasta chiar ajutam pe cineva… Fugim insa de a participa efectiv si fiintial la viata celuilalt, refuzam sa primim in inima noastra durerea adanca pentru el, singura prin care putem cu adevarat sa facem ceva REAL pentru cineva… In rest, ne imbatam cu inchipuirea ca iubim, ca ajutam, ca suntem milostivi si ca facem multa misiune…

    Ce ne invata prin aceasta pilda Sfantul Ioan Colov este ceea ce ne spun prin cuvinte si Sfintii nostri recenti Paisie Aghioritul (Bucuria ce o simte un om duhovnicesc nu este bucuria lumeasca pe care multi o cauta astazi. Sa nu incurcam lucrurile. Sfintii aveau o astfel de bucurie pe care o cerem noi? Maica Domnului a avut o astfel de bucurie? Hristos a ras? Care Sfant a trecut fara durere prin aceasta viata? Care Sfant a avut o astfel de bucurie pe care o urmaresc multi crestini din vremea noastra, care nu vor sa auda nimic neplacut, ca sa nu se intristeze si sa nu-si piarda pacea lor? Daca doresc sa nu ma intristez, ca sa petrec bucuros si sa nu-mi stric linistea, ca sa fiu bland, atunci sunt indiferent! Altceva este blandetea duhovniceasca si altceva este blandetea din nepasare. Spun unii: „Trebuie sa fiu bucuros, pentru ca sunt crestin”. Acestia nu sunt crestini. Ati inteles? Asta este nepasare, este bucurie lumeasca. Cel ce are aceste particularitati lumesti nu este om duhovnicesc. Omul duhovnicesc este in intregime durere. Il doare pentru situatii, pentru oameni, dar este rasplatit cu mangaiere dumnezeiasca pentru durerea aceasta”) sau Serafim Rose: (“De ce par a fi atat de putine minuni astazi? Pentru ca noi nu prea mai stim ce este durerea inimii… Durerea inimii este conditia cresterii duhovnicesti si a aratarii puterii lui Dumnezeu. Tamaduirile si celelalte minuni se intampla celor deznadajduiti, inimilor indurerate, dar care totusi continua sa se increada si sa nadajduiasca in ajutorul lui Dumnezeu. Atunci lucreaza Dumnezeu. Lipsa (partiala) a minunilor din ziua de azi arata lipsa durerii inimii din oameni si chiar din multi crestini ortodocsi – prinsi de racirea tot mai mare a inimilor din vremurile de pe urma“).

    Ca sa iesim din moartea sufletului sau sa scapam pe cineva din ratacire, trebuie neaparat si grabnic sa coboram in profunzime, sa iesim din superficialitate, din indiferenta, din suficienta, din “caldicismele” noastre, sa ne sensibilizam, sa ne lasam strapunse inimile moarte! Sa nu ne fie frica de durere, caci fara ea nici nu putem iubi cu adevarat, dar nici nu avem pocainta sincera si rodnica, efectiv curatitoare! Numai lasand sa intre pana in adancurile noastre durerea (impreunata cu nadejdea tare!), putem avea si noi macar o frantura din acea pocainta ardenta a Sfintei Taisia, al carei ceas de plangere profunda a fost socotit cat “multimea de ani” de pocainta ai altora…

    Fie ca Sfanta Taisia sa ne ajute pe acest drum catre durerea inimii si catre asumarea celui de langa noi, fara de care toate vorbele noastre multe si mari risca sa ramana desarte, ca arama sunatoare si chimvalul rasunator!

  4. Asa sa ne ajute Dumnezeu, frati dragi! Minunate si profunde cuvintele din comentariul anterior! Sa ne dea Dumnezeu putere sa ne scuturam cu adevarat de superficialitate si comoditate!!!

  5. Pingback: Război întru Cuvânt » A doua viziune a Staretului Antonie. Invataturi
  6. am facut 1 an de teologie la craiova!e de ras atmosfera de acolo(aproape ca am devenit pagan dupa sminteala de acolo…si totusi Dumnezeu si-a adus aminte de starea mea de dinainte de cadere si m-a ridicat din nou)…cum spune parintele Savatie Bastovoi:trecutul este un mare nimic care se hraneste cu prezentul nostru!…am vazut ingerul digital…am citit si volumele cuviosului paisie aghioritul si nu inteleg ceva!daca microcipul rfid este, precum sfintii si parintii duhovnicesti contemporani spun,pecetea 666,atunci de ce nici un fel de pastoratie si misionarism din partea preotilor sau a majoritatii ierarhilor???…ori nu este pecetea 666 ori ei slujesc satanei…care din acestea doua este???!e dureros si cumplit ce se intampla acum…pe masura data mie de Dumnezeu(sau poate nici pe jumatate din cat mi-a dat)eu incerc sa mai spun oamenilor despre acest pericol al pecetluirii dar daca preotii din oras nu spun absolut nimic(de ce oare poate imi spuneti voi?…ca eu nu mai vreau sa fac teologie nicaieri in afara cartilor patristice)oamenii rad si ma cred nebun!cei ce se pecetluiesc nu vor fi iertati in veac…iar daca asa este atunci ce mai este preotia?parca preotul trebuia sa faca orice pt oameni!(am asistat si eu la o hirotonie unde am auzit niste juraminte inspaimantatoare care nici pe departe nu se respecta!)…nepasarea ucide!

  7. Ar fi nerealist sa asteptam ca majoritatea ierarhilor sau a preotilor sa avertizeze asupra acestui pericol. Sa nu subestimam viclenia diavolului, care va incerca sa-i amageasca, daca va fi cu putinta, chiar si pe cei alesi. Antihrist nu va avea o sustinere minoritara, dimpotriva, va fi iubit si venerat de mai toti oamenii, canalizand pe un fagas distructiv chiar si credinta acelora din biserica, dar care vor alege sa se lase captivati de el. Nadajduim, totusi, ca pe masura ce data acestei insemnari cu microcipul RFID se va apropia, vor exista voci care sa marturiseasca.

  8. sa ma iertati ca pun aceasta intrebare pe acest topic!Dar am auzit despre greci ca l-ar fi declarat eretic pe Cuviosul Paisie Aghioritul(pt ca a zis ceva impotriva fetzelor bisericesti…cativa mitropoliti au zis ce ei pe langa semnatura cu antihrist vor pune si o cruce iar el le-a zis ca urina nu devine agheasma si nici necuratia paine….si poate le-ar mai fi zis si altele)eretic!Mi-a zis un parinte din Craiova care nu e strain de ce se intampla in lumea contemporana,dar nu a garantat afirmatia!Stiti cumva daca este adevarat?pt mine e un sfant…si de aceea va intreb care e adevarul!oricum nu imi schimb parerea chiar de il declara eretic toata ierahia bisericeasca greaca!e mai mult o curiozitate!va multumesc…

  9. Cred ca e o prostie. o intoxicare. Poate sa fie niscaiva ierarhi masoni care sa spuna hula asta, pentru ca au fost deranjati, dar marea parte a Bisericii Greciei il socoteste sfant fara nici cea mai mica indoiala pe Cuviosul Paisie. Si asa a si fost, sunt marturii zdrobitoare si de netagaduit. A fost poate unul dintre ultimii MARI sfinti cuviosi pe care i-a avut Ortodoxia. Auzisem candva ca se pregatea chiar canonizarea sa. Dar probabil ca e impiedicata de oamenii “de bine” ai Constantinopolului…

  10. Pingback: Război întru Cuvânt » P.S. IPOLIT: Tinta globalismului: distrugerea ortodoxiei!
  11. Pingback: Război întru Cuvânt » Din profetiile mai putin cunoscute ale sfintilor (I) - “Vor veni vremuri cand ortodocsii vor fi invrajbiti intre ei…”
  12. Pingback: Război întru Cuvânt » Din profetiile mai putin cunoscute ale sfintilor (II): “Noi alegem crucea!”
  13. Pingback: Război întru Cuvânt » “Ereticii vor pune mana pe Biserica, isi vor numi peste tot slugile si-i vor prigoni pe pastori si monahi”
  14. sant de acord Ghenadie,astazi sant f.multi lupi imbracati in oi.Despre crestinismul din primele secole se stie f.putin.Pana si biblii vechi f.greu gasesti.Ce sa mai spunem de primele secole?S-ar parea ca cineva a avut buna vointa si are ,sa faca acest lucru.Altfel,cum se cum se explica comportamentul,ne teama de Dumnezeu,etc care de multe ori nici ultimul mirean nu le are.Probabil ei stiu ceva ce noi nu stim si fiind murdari pina peste cap devin unelte adverse-vobesc de cei mai mari.
    Se da vina pe diavol,dar el nu are succes daca avem scut.Dumnezeu lucreaza cu fiecare din noi in fiecare moment daca stam treji.Diavolul exploateaza in noi ceea ce gaseste:rautate,mandrie,lacomie,frica,”a avea”,etc.La judecata nu putem spune ceva de genul:rautatea diavolului m-a determinat ,pt ca ni se arata ca de multe ori ni s-a intins mana ca sa iesim din situatie dar noi n-am vrut.E dificila evolutia sufletului.
    Vezi si-intrebare fundamentala,saccsiv-proiect Iisus,bataiosu.

    p.s.o intrebare va rog ce se mai stie de parintele Ioanichie Balan,in afara de filmatele din ’97.Va multumesc.

  15. Iata ce poate face credinta in Dumnezeu.Dumnezeu ne arata.Va fi suferinta,dar in foc se ascute sabia.Ce semanam trebuie sa si culegem.Sa speram ca vom invata DACA VOMFI TREJI.
    http://www.cianblog.com/2008/11/09/an-amazing-documentary-–-voda-water/

  16. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Ioan Krestiankin (1910-2006) despre totalitarismul european si despre “al optulea sinod”
  17. Pingback: Război întru Cuvânt » DESPRE EPOCA LUI ANTIHRIST SI REVENIREA PROROCULUI ILIE, CA „AL DOILEA INAINTEMERGATOR AL VENIRII LUI HRISTOS”
  18. Pingback: Război întru Cuvânt » Proorociile schimonahiei Nila – 10 ani de la adormire (6 martie): “Mai intai de toate, rugaciunea!”
  19. Pingback: Război întru Cuvânt » “Sa nu ne ingaduim naivitatea, sa nu dormim in opinci”. CLARIFICARI SI AVERTISMENTE NECESARE PRIVIND PROFETIILE SI FALSELE PROFETII APOCALIPTICE
  20. Pingback: Război întru Cuvânt » IN MARS FORTAT SPRE NOUA ORDINE SOCIALA (I) – o sinteza explicativa foarte elocventa si documentata privitoare la vremurile pe care le traim
  21. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Inceputul masurilor sociale dure pentru populatie. Istoria se repeta: CURBE DE SACRIFICIU PENTRU MICII BUGETARI/ CUM SE CLOCESTE O REVOLUTIE
  22. Pingback: Război întru Cuvânt » IN MARS FORTAT SPRE NOUA ORDINE SOCIALA (II). Ultimul totalitarism
  23. Pingback: Război întru Cuvânt » TOLERANTA SI “CORECTITUDINEA POLITICA”
  24. Pingback: Război întru Cuvânt » PARINTELE DIONISIE IGNAT DESPRE VREMURILE DIN URMA SI ANTIHRIST (III): “Sa facem rabdare si sa ne pregatim, mai cu seama noi, poporul român!”
  25. Pingback: Război întru Cuvânt » Din cuvintele prorocesti ale Cuvioasei schimonahii Macaria: “CURAND TOATE VOR VENI UNA DUPA ALTA… DOMNUL STIE CUM SA-I ASCUNDA PE AI SAI”.
  26. Pingback: Război întru Cuvânt » INSTAURAREA NOII LUMI DEMONICE PRIN HAOS DELIBERAT – profetismul dostoievskian “la lucru” (I)
  27. Pingback: File de sfintenie romaneasca ne(re)cunoscuta (V): PARINTELE ILARION FELEA – DE LA TABORUL RUGACIUNII LA MARTURISIREA DESPRE ANTIHRIST -
  28. Pingback: ANTIHRISTUL – invatatura ortodoxa -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate