INSTAURAREA NOII LUMI DEMONICE PRIN HAOS DELIBERAT – profetismul dostoievskian “la lucru” (I)

7-01-2009 Sublinieri

200px-dostoevskij_1863.jpg

Fragmentul urmator este preluat din romanul Demonii al marelui scriitor rus Feodor Mihailovici Dostoievski. Pe scurt, in acest episod literar, revolutionarul nihlist Piotr Verhovenski isi dezaluie planurile sale celui pe care vrea sa il castige de partea sa si sa-l transforme in liderul providential menit sa stapaneasca asupra intregii Rusii. Cu alte cuvinte, Piotr Verhovenski este “profetul” escroc, siret si inspirat direct de diavol, care isi cauta figura carismatica in stare sa se impuna ca stapanitor asupra oamenilor. Din punct de vedere istoric, Verhovenski il intruchipeaza pe Neaceaev, un cunoscut nihilist rus al sec. XIX. De altfel, insusi scriitorul rus Dostoievski facuse parte, in tineretile sale, din randurile unor grupuri radicale nihiliste, deci ideile expuse mai jos sunt redate cu fidelitate si cu intelegerea profetica a celui ce a sesizat cum lucreaza “taina faradelegii” in istorie.

“Confesiunea” lui Verhovenski este un adevarat program de actiune care a fost, este si va fi respectat, pus in actiune, pana la indeplinirea lui cea de pe urma. Scopul este ca oamenii sa fie adusi la starea de disperare in care sa adopte de bunavoie, ca pe o salvare, stapanirea unui “tar” impostor, adica un antihrist. Indeplinirea acestui scop trece prin cateva etape: scaderea nivelului de educatie si moralitate in popor, raspandirea destrabalarii si a desfraului in cadrul societatii, raspandirea raului ca principiu de gandire si actiune al oamenilor, rasturnarea valorilor traditiei. Dar, mai mult ca orice, provocarea unor tulburari care sa cuprinda intreaga societate si care sa duca oamenii sa ceara, intr-un glas, stapanirea salvatoare a “tarului”...

Recunoastem, de asemenea, in “sigaliovism“, doctrina comunismului de ieri si a multiculturalismului agresiv de astazi. Pentru o mai completa intelegere a fragmentului, recomandam si recenzia lui Silviu Man de pe bookblog.ro.

200px-dostoevsky.jpg

“[…] – Ascultă, vom provoca un haos, răsturnând totul pe dos, murmură Piotr Stepanovici, pripindu-se ca într-un delir aproape. Nu-ţi vine să crezi că vom provoca un haos? Un asemenea haos, încât totul se va răsturna din temelii. Karmazinov are dreptate că ei n-au de ce să se agaţe. Karmazinov este foarte deştept. Încă vreo 10 grupuri ca cel de aici să am în toată Rusia şi voi fi de negăsit.

– Imbecili ca toţi aceştia, îi scăpă fără să vrea lui Stavroghin.

– O, te rog, fii mai prost, Stavroghin, fii mai prost! Ştii, nici nu eşti chiar atât de deştept, ca să mai râvneşti la aşa ceva: dumitale îţi este frică, dumneata nu crezi, te sperie proporţiile. Şi de ce, adică, ei sunt imbecili? Nu sunt chiar aşa de imbecili; nimeni astăzi nu poate spune că e deştept prin el însuşi. Astăzi rareori găseşti inteligenţe originale. Virghinski este omul cel mai pur. Mai pur decât noi de 10 ori; Dar să-l lăsăm pe el. Liputin e o canalie, dar îi cunosc punctul vulnerabil. Nu există canalie care să nu aibă un punct vulnerabil. Singurul Leamşin nu are asemenea punct, în schimb îl am la mână. Câteva încă asemenea grupuri şi voi avea peste tot acte de identitate şi bani, e ceva, nu-i aşa? Dar nu numai atât. Voi avea şi gazde tăinuite şi atunci nu au decât să mă urmărească. Un grup va cădea, la altul însă se vor împotmoli. Vom provoca un haos… Se poate să nu crezi că e de ajuns să fim numai noi doi?

– Ia-l şi pe Şigaliov; pe mine lasă-mă în pace…

– Şigaliov e un om genial! Ştii că e un geniu de felul lui Fourier; Dar mai îndrăzneţ decât Fourier, dar mai puternic decât Fourier; mă voi ocupa de el. A născocit “egalitatea”!

“Are febră şi aiurează; s-a întâmplat cu el ceva extraordinar!”, îl privi încă odată Stavroghin. Amândoi mergeau fără oprire.

– Totul la el (Sigaliov, n.n.) e bine pus la punct în caietul acela, continuă Verhovenski, instaurează în primul rand spionajul. Fiecare membru al societăţii îl supraveghează pe celălalt şi este obligat să denunţe. Fiecare aparţine tuturor, şi toţi fiecăruia în parte. Toţi sunt sclavi şi egali în sclavie. În cazuri extreme calomnia şi omorul, esenţialul este însă egalitatea. Mai întâi şi întâi scade nivelul culturii, ştiinţelor, talentelor. Un nivel înalt al ştiinţelor şi talentelor este accesibil numai unor capacităţi superioare, dar nu e nevoie de capacităţi superioare! Capacităţile superioare totdeauna acaparează puterea şi devin despoţi. Capacităţile superioare nu pot să nu fie despotice şi întotdeauna au adus mai multă pervertire decât folos; ele trebuiesc eliminate sau executate. Lui Cicero i se taie limba, unui Copernic i se scot ochii, un Shakespeare este omorât cu pietre, iată ce este şigaliovismul! Sclavii trebuie să fie egali: fără despotism n-a existat încă nici libertate, nici egalitate, dar în turmă trebuie să domnească egalitatea. Şi iată deci şigaliovismul! Ha, ha, ha, ţi se pare ciudat? Sunt pentru şigaliovism!

Stavroghin căuta să grăbească pasul şi să ajungă cât mai repede acasă. “Dacă omul acesta e beat, unde a apucat totuşi să se îmbete?, gândea el. Coniacul băut?”

– Ascultă, Stavroghin: a nivela munţii e o idee excelentă, deloc ridicolă. Eu sunt Şigaliov! Nu e nevoie de instrucţie, cultură; destul cu ştiinţa! Şi fără ştiinţă va fi material suficient pentru o mie de ani, însă trebuie orânduită supunerea. Un singur lucru lipseşte în lume: ascultarea. Setea de instrucţie este deja o sete aristocratică. Cum apare familia sau dragostea, apare îndată şi dorinţa de proprietate. Vom ucide această dorinţă: vom slobozi beţia, intriga, denunţul; vom dezlănţui un dezmăţ inimaginabil; orice geniu îl vom înăbuşi încă în faşă, vom reduce totul la un singur numitor, egalitate deplină. “Am învăţat o meserie şi suntem oameni cinstiţi, n-avem nevoie de nimic altceva”, iată răspunsul recent al muncitorilor englezi. Este necesar numai necesarul, iată deviza globului terestru de aci încolo. Dar va fi nevoie şi de convulsii; de asta vom avea grijă noi, guvernanţii. Sclavii trebuie să aibă guvernanţi. Ascultare deplină, depersonalizare deplină, dar odată la 30 de ani Şigaliov dezlănţuie şi o convulsie, şi lumea începe brusc să se devoreze reciproc, până la o anumită limită, şi numai pentru a evita plictiseala. Plictiseala este un sentiment aristocratic; şigaliovismul nu admite dorinţi. Dorinţa şi suferinţa sunt pentru noi, iar pentru sclavi şigaliovismul.

– Pe dumneata personal te excluzi? Lăsă Stavroghin să îi scape iar.

– Şi pe dumneata. Ştii, mă bătea gândul să predau lumea papei. Lasă-l să iasă pe jos şi desculţ şi să se arate mulţimii: “iată, adică, în ce hal m-au adus!” şi toată omenirea îl va urma, inclusiv oştirea. Papa e sus, noi în jurul său, iar dedesubt şigaliovismul. E nevoie numai ca între Papa şi Internaţionala să intervină o înţelegere; şi aşa va fi. Moşneguţul va consimţi imediat. De altfel, nici nu ar avea altă ieşire, ţine minte ce îţi spun. Ha, ha, ha, ţi se pare stupid? Spune, e stupid sau nu?

– Destul, murmură Stavroghin cu dispreţ.

– Destul! Ascultă, am renunţat la Papă! Ducă-se dracului şigaliovismul! Ducă-se dracului Papa! Ne trebuie ceva de actualitate acută şi nu şigaliovismul, pentru că acest şigaliovism este o lucrare fină de giuvaergiu. E un ideal, o chestiune de viitor. Şigaliov e giuvaergiu şi este prost ca orice filantrop. Avem nevoie de muncă brută, iar Şigaliov dispreţuieşte munca brută: Papa va trona în apus, iar la noi, la noi vei fi dumneata!

– Eşti beat, lasă-mă în pace! Murmură Stavroghin şi grăbi pasul.

– Stavroghin, eşti superb! Strigă Piotr Stepanovici aproape în extaz. Nici nu ştii ce superb eşti! Şi ceea ce este mai preţios la dumneata este că uneori nici nu îţi dai seama de asta. O, te-am studiat bine! De multe ori te observ discret, de undeva dintr-un colţ! Ai în dumneata chiar şi un fel de candoare şi naivitate, ştii asta? Încă mai ai, mai ai! Probabil că suferi, suferi sincer, din cauza acestei candori. Admir frumuseţea. Sunt nihilist, dar admir frumuseţea. De ce, adică, nihiliştii să nu iubească frumuseţea? Ei nu iubesc numai idolii, eu însă iubesc idolul! Dumneata eşti idolul meu! Dumneata nu jigneşti pe nimeni, şi toată lumea te urăşte; dumneata tratezi toată lumea egal şi toţi se tem de dumneata, e foarte bine că este aşa. Nimeni nu va veni la dumneata să te bată pe umăr. Eşti un aristocrat teribil. Când un aristocrat vine în democraţie, este fascinant! Pe dumneata nu te costă nimic să îţi jertfeşti viaţa, să o jertfeşti şi pe a altuia. Eşti exact aşa cum îmi trebuie. Am nevoie de unul exact ca dumneata. Nu cunosc altul ca dumneata. Dumneata eşti conducătorul, eşti soarele; iar eu sunt viermele dumitale…

Pe neaşteptate Verhovenski îi sărută mâna. Pe spinarea lui Stavroghin trecură fiori reci şi îşi smulse speriat mâna. Se opriră.

older_nechayev.jpg

Neaceaev

– Eşti nebun! Şopti Stavroghin.

– Se poate, se poate, oi fi şi aiurind, reluă el febril. Dar eu sunt acela care am dibuit cum trebuie făcut primul pas. Niciodată Şigaliov nu va fi în stare să conceapă primul pas. Există mulţi ca Şigaliov! Dar unul singur, un singur om numai în toată Rusia a născocit primul pas şi ştie cum să îl facă. Acest om sunt eu. De ce te uiţi aşa la mine? Am nevoie de dumneata, fără dumneata sunt zero. Fără dumneata sunt o gânganie, o idée în retortă, un Columb fără Americă. Nemişcat, Stavroghin stătea şi îl privea în ochii demenţi.

– Ascultă, mai întâi vom provoca tulburările, vorbea gâfâind Verhovenski, apucându-l mereu de mâneca stângă. Ţi-am mai spus: vom pătrunde în sânul poporului. Ştii că de pe acum suntem foarte tari? Lucrează pentru noi nu numai aceia care asasinează, incendiază şi trag împuşcături clasice sau muşcă. Aceştia sunt de fapt o piedică. Fără disciplină nu concep nimic. Sunt un escroc, nu un socialist, ha, ha! Ascultă, i-am numărat pe toţi; dascălul care îşi bate joc împreună cu copii de Dumnezeul lor şi de leagănul lor este deja al nostru. Avocatul care apără pe un ucigaş cult, pe motivul că este mai evoluat decât victimele sale şi care, pentru a îşi face rost de bani n-ar fi putut să nu ucidă, este deja al nostru. Şcolarii care omoară pe un mujic, ca să încerce o senzaţie tare, sunt ai noştri. Juraţii care achită pe criminali sunt toţi ai noştri. Procurorul care tremură în instanţă să nu pară prea puţin liberal, e al nostru, e al nostru. Administratorii, funcţionarii administrativi, literaţii, o, avem mulţi, foarte mulţi, sunt ai noştri fără să îşi dea seama de asta! Pe de altă parte, supunerea şcolarilor şi prostănacilor a ajuns în extrema limită; dascălii au vezica biliară umflată şi fac fiere; pretutindeni vanitatea a atins proporţii neînchipuite, lăcomia a devenit fără margini, ca de fiară... Ştii dumneata cât vom câştiga numai cu ajutorul ideilor gata confecţionate? Când plecam prin ţară bântuia teza lui Littre, potrivit căreia crima este un act de demenţă; mă întorc şi crima deja nu mai este o nebunie, ci un act de bun simţ, aproape o datorie, în cel mai rău caz un protest nobil. “Cum să nu omoare un ucigaş cult dacă are nevoie de bani?” Dar toate astea nu sunt decât floare la ureche. Dumnezeul rus a şi dat înapoi în faţa “basamacului”. Poporul o ţine într-o beţie necontenită, mamele sunt bete, copii sunt beţi, bisericile goale, iar în instanţele judecătoreşti: “două sute de lovituri cu nuiaua, sau la cărat hârdăul“. O, lăsaţi numai să crească generaţia! Regret însă că nu pot să mai aştept, altfel i-am avea pe toţi şi mai beţi! Ce păcat că nu avem proletari! Dar îi vom avea, îi vom avea, într-acolo mergem…

– Şi mai păcat e că ne-am prostit de-a binelea, murmură Stavroghin şi îşi continuă drumul.

– Ascultă, am văzut cu ochii mei un copil de şase ani care îşi târa mama beată acasă, iar ea îl împroşca cu vorbe scârboase. Crezi că mă bucur cu toate astea? Când vor nimeri în mâinile noastre poate că îi vom lecui… Iar de va fi nevoie îi vom izgoni în deşert pentru 40 de ani… Una sau două generaţii de desfrânare însă sunt acum necesare; e nevoie de un desfrâu nemaiauzit de ticălos, când omul se transformă într-o scârnăvie dezgustătoare, laşă, egoistă, şi feroce, iată ce ne trebuie! Mai adăugăm şi puţin “sângişor proaspăt”, ca să se mai aclimatizeze. De ce râzi? Nu mă contrazic deloc. Îi contrazic numai pe filantropi şi şigaliovismul. Sunt escroc şi nu socialist. Ha, ha, ha! Păcat că nu prea avem timp de aşteptat. I-am promis lui Karmazinov că încep în luna mai şi isprăvesc în octombrie. Rapid, nu-i aşa, ha, ha! Ascultă ce îţi spun, Stavroghin: s-a văzut până în prezent că cinismul nu este în firea poporului rus, deşi înjură cu vorbe scârnave. Ştii că sclavul iobag se respecta mai mult decât se respectă Karmazinov? Era bătuit şi schingiuit dar, şi-a apărat, şi-a păstrat zeii, pe când Karmaziunov nu şi i-a apărat.

– Ei bine, Verhovenski, te ascult pentru prima dată şi trebuie să îţi spun că te ascult cu mirare, zise Nikolai Vsevolodovici, aşadar, dumneata într-adevăr nu eşti socialist, ci un fel de ambiţios… politic?

– Zi escroc! Escroc. Te îngrijorează că sunt astfel? Îţi voi spune îndată cine sunt eu, că doar asta voiam să fac. Doar nu degeaba ţi-am sărutat mâna. Dar e nevoie ca şi poporul să creadă ce ştim noi, ce vrem şi că ceilalţi numai “învârtesc bâta deasupra capului şi dau în ai lor”. Aoleu, dacă am avea timp! Nenorocirea e că n-avem timp. Vom proclama distrugerea… De ce, de ce totuşi această idee e atât de fascinantă? E nevoie totuşi să ne mai dezmorţim oscioarele. Vom da naştere la incendii…Vom lansa legende... În treaba asta orice “grup” răpănos ne va fi util. Chiar în aceste grupuri voi găsi asemenea amatori, încât se vor oferi pentru orice împuşcătură, ba ne vor fi şi recunoscători pentru onoarea ce li face. Şi astfel va începe haosul! Să îi dai vânt numai, se va porni un iureş pe care lumea nu l-a cunoscut nicicând... Se va înceţoşa Rusia, va boci pământul după vechile zeităţi… ei bine, abia atunci noi vom face să apară….cine?

– Cine?

Ivan Ţarevici.

– Cine e?

– Ţareviciul Ivan, dumneata, dumneata! Stavroghin reflectă un minut.

– Un impostor? Întrebă el brusc, privindu-l cu profundă mirare pe acest exaltat. Iată, în sfârşit, planul dumitale va să zică.

Vom spune că el “se ascunde”, zise Verhovenski, încet, într-o şoapta aproape drăgăstoasă, încât părea că este într-adevăr beat. Ştii ce efect pot produce aceste cuvinte: “el se ascunde”. Dar se va înfăţişa, se va înfăţişa. Vom lansa o legendă mai grozavă decât cea a Scapeţilor. El există, dar nimeni nu l-a văzut. O, ce legendă se poate porni! Şi principalul, vine o forţă nouă. Când tocmai de aşa ceva este nevoie. După aşa ceva tânjeşte toată lumea. Ce găseşte în socialism: distruge forţele vechi, dar forţe noi nu aduce. Pe când aici e o forţă, şi încă ce forţă, nemaipomenită! N-avem nevoie decât de o pârghie, pentru o singură dată, ca să ridicăm pământul. Totul se va ridica.

– Aşadar, contezi pe mine în mod serios? Surâse cu răutate Stavroghin.

– De ce rîzi, şi încă cu atîta răutate? Nu mă speria. Acum eu sînt ca un copil, ai putea să mă sperii de moarte cu un singur zîmbet ca ăsta. Ascultă, nu te voi înfăţişa nimănui, nimănui… aşa trebuie… el există, dar nimeni nu l-a văzut, se ascunde. Deşi s-ar putea să-l şi arătăm unuia singur dintr-o sută de mii, de pildă. Şi se va porni pe toată faţa pămîntului zvonul: „l-am văzut, l-am văzut”. Şi Ivan Filipovici, dumnezeul Savaot, a fost văzut cum s-a înălţat într-un car de foc în cer în faţa oamenilor, l-au văzut cu „proprii” lor ochi. Or, dumneata nu eşti un Ivan Filipovici. Dumneata eşti un făt-frumos, mîndru ca un zeu, care nu vrea nimic pentru el, cu nimb de sacrificiu, „care se ascunde”. Principalul este să pornească legenda! Îi vei învinge. Arunci o singură privire şi ai învins. Poartă un adevăr nou şi „se ascunde”. Mai lansăm totodată şi două-trei judecăţi solomoniene. Avem doar grupurile, grupurile de cîte cinci, nu e nevoie de ziare! Dacă din mii o singură cerere va fi satisfăcută, toţi vor veni cu cereri. In orice sat, orice ţăran va şti că există undeva o asemena scorbură unde trebuiesc lăsate cererile. Şi se va porni un vuiet pe faţa pămîntului: „o lege nouă şi dreaptă vine”, şi se va tulbura marea; şi se va prăbuşi şandramaua; şi, uite, atunci ne vom gîndi cum să înălţăm o zidire de piatră. Pentru prima  oară! Ziditorii vom fi  noi, numai  noi. Numai noi!

– Nebunie  curată! murmură Stavroghin.

– De ce, de ce nu vrei? Ţi-e frică? Dar eu m-am agăţat de dumneata, tocmai pentru că nu ţi-e frică de nimic. Ţi se pare ceva total lipsit de înţelepciune? Păi, deocamdată nu sînt decît un Columb fără Americă; poate părea înţelept un Columb fără America? Stavroghin tăcea. Între timp ajunseră la el şi se opriră în faţa uşii de intrare.

– Ascultă, se plecă Verhovenski la urechea lui, voi face totul şi fără bani; voi termina mîine cu Maria Timofeevna fără bani, şi chiar mâine ţi-o voi aduce pe Liza. Vrei să ţi-o aduc pe Liza chiar mâine? „O fi înnebunit cu adevărat?” surise Stavroghin. Uşa de la intrare se deschise.

– Stavroghin, e a noastră America? Îl prinse de mână pentru ultima oară Verhovenski.

– La ce bun? murmură grav şi sever Nikolai Vsevolodovici.

– Îţi lipseşte dorinţa, am ştiut eu! strigă acesta cuprins de furie. Minţi, cuconaş păcătos, pervers şi fandosit ce eşti; nu te cred, ai o poftă de lup!… Nu-ţi dai seama ce încărcat este contul dumitale acum şi că nu mai pot renunţa la dumneata! Nu există pe suprafaţa pămîntului altul ca dumneata! Eu te-am plăsmuit încă în străinătate; te-am plăsmuit privindu-te. Dacă nu te-aş fi privit pe furiş din colţuri nu mi-ar fi  venit  în  cap  această  idee!… Stavroghin porni în sus pe scară fără a răspunde.

– Stavroghin, strigă în urma lui Verhovenski îţi dau o zi… două… să zicem trei; mai mult decât trei nu pot. Şi aştept răspunsul dumitale!”

(F.M. Dostoievski, Demonii,  Editura Cartea Românească, 1981)

ad_apple_1984_2.jpg


Categorii

Dostoievski, Noua ordine mondiala/ Masonerie, Portile Iadului, Profetii si marturii pentru vremurile de pe urma, Razboiul nevazut, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

55 Commentarii la “INSTAURAREA NOII LUMI DEMONICE PRIN HAOS DELIBERAT – profetismul dostoievskian “la lucru” (I)

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Pingback: Sfantul Ilarion Troitki - Crestinismul sau Biserica? (II) DEGHIZAREA EREZIILOR SUB MASCA EVANGHELIEI
  2. Pingback: FMI A IMPUS AUSTERITATEA IN ANII '80 PENTRU A PROVOCA REVOLUTIA! Romania, teren de experimentare al INGINERIILOR SOCIAL-FINANCIARE
  3. Pingback: DUHUL NIHILIST SI "MISTICA" REVOLUTIEI - marile ispite ale crestinului de azi
  4. Pingback: CE TRAIM ASTAZI? CE (NU) SE MAI POATE FACE?
  5. Pingback: Cum va fi 2012? (I) ANUL DECISIV IN VEDEREA ATINGERII PLANURILOR ANTIHRISTICE? - Razboi întru Cuvânt
  6. Pingback: “Revolutia” din Piata Universitatii: ULTRASII PROVOCATORI, VIOLENTELE, TEHNOCRATII SI DETURNAREA PROTESTELOR - Razboi întru Cuvânt
  7. Pingback: Catalin Tolontan: De ce au inceput acum protestele? “IN ROMANIA NU E REVOLUTIE. SUNT DOAR OAMENI SI RABDAREA LOR”/ - Razboi întru Cuvânt
  8. Pingback: “ANARHIA” CONTROLATA – PRETEXT PENTRU INSTITUIREA STARII DE NECESITATE SAU PENTRU REPRESIUNI (in perspectiva)? - Razboi întru Cuvânt
  9. Pingback: F.M. Dostoievski (131 ani de la adormire): BOALA TIRANIEI SI FALSITATEA ELOGIULUI “GENERATIEI TINERE” -
  10. Pingback: Comentariul zilei despre jocul “la doua maini” pentru controlul internetului si despre LUMEA CA UN CAZAN IN CLOCOT - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  11. Pingback: Profesorul si masonul Giuliano Di Bernardo profeteste VENIREA TIRANULUI ILUMINAT, adica a ANTIHRISTULUI - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  12. Pingback: Parintele Serafim Rose: SEMNELE SFARSITULUI LUMII (III). Antihrist, Templul din Ierusalim, dezumanizarea, globalizarea… RISCUL ABORDARII GRESITE A SEMNELOR APOCALIPTICE -
  13. Buna ziua!
    Cer permisiunea de a posta texte de pe site-ul dvs pe pagina mea de facebook. Aceste vor fi sau parti sau texte integrale si voi pune sub text si link-ul catre site-ul dvs.
    Va multumesc!

  14. @ Stefan:

    Bine, am prefera sa nu fie texte integrale, daca se poate, iar unde sunt totusi sa dati linkul in fata textului. Si noi va multumim!

  15. Pingback: Henry Kissinger: BALCANIZAREA SI DESTRAMAREA SIRIEI AR FI CEL MAI BUN REZULTAT [video]. Fragmentarea statelor natiune si tulburarile sociale sau PRIN HAOS LA NOUA ORDINE MONDIALA - Recomandari
  16. Pingback: Cei patru calareti ai apocalipsei [film documentar - VIDEO]. CRIZA CAPITALISMULUI NEOLIBERAL SI O INTREBARE CAPITALA: CE URMEAZA, CE-I DE FACUT? - Recomandari
  17. Pingback: VENDEE 1793. Documentar despre Revolutia Franceza (Video+subtitrare in romana). CALAII SADICI AI LUMII TRADITIONALE si rezistenta taraneasca in fata noii ordini totalitare - Recomandari
  18. Pingback: “Caci traim, Doamne, sfinte, vremurile cele mai tulburi ce au fost vreodata…” -
  19. Pingback: FAMILIA DE MUCENICI A TARULUI NICOLAE ROMANOV, ultimul imparat rus (✝17 iulie) si DEZLANTUIREA REVOLUTIEI BOLSEVICE, sangeroasa urgie anticrestina pregatitoare a stapanirii antihristice (si VIDEO; FOTO) -
  20. Pingback: SFANTA DUCESA ELISABETA FEODOROVNA – crinul nobletei desavarsite stropit cu sangele muceniciei. ✝18 iulie – 96 DE ANI DE LA MOARTEA MARTIRICA a unui vlastar imparatesc ales, de viță “victoriană”, care a unit frumusetea ingerea
  21. “Demonii” este traducerea în româneşte a titlului. Francezii l-au tradus prin “Demonii”, dar şi prin “Posedaţii”. Cea din urmă variantă mi se pare mai potrivită.

  22. Pingback: ”De ce atata ura?” sau SECULARIZARE PRIN REEDUCARE. Campania mediatica agresiva pe tema ”finantarii” Bisericii abia a inceput. “BUGETUL SOCIAL” AL BOR – ADEVARATA TINTA A SISTEMULUI DE PROPAGANDA | Cuvântul Ortodox
  23. Pingback: ”De ce atata ura?” sau SECULARIZARE PRIN REEDUCARE. Campania mediatica agresiva pe tema ”finantarii” Bisericii abia a inceput. “BUGETUL” SOCIAL AL BOR – ADEVARATA TINTA A SISTEMULUI DE PROPAGANDA | Cuvântul Ortodox
  24. Planul demonilor este pe cale sa se indeplineasca.

    “Ştii, mă bătea gândul să predau lumea papei. Lasă-l să iasă pe jos şi desculţ şi să se arate mulţimii: “iată, adică, în ce hal m-au adus!” şi toată omenirea îl va urma, inclusiv oştirea. Papa e sus, noi în jurul său, iar dedesubt şigaliovismul. E nevoie numai ca între Papa şi Internaţionala să intervină o înţelegere; şi aşa va fi.”

    “Vom lansa o legendă mai grozavă decât cea a Scapeţilor. El există, dar nimeni nu l-a văzut. O, ce legendă se poate porni! Şi principalul, vine o forţă nouă. Când tocmai de aşa ceva este nevoie. După aşa ceva tânjeşte toată lumea.”

    “Şi se va porni un vuiet pe faţa pămîntului: „o lege nouă şi dreaptă vine”, şi se va tulbura marea; şi se va prăbuşi şandramaua; şi, uite, atunci ne vom gîndi cum să înălţăm o zidire de piatră. Pentru prima oară! Ziditorii vom fi noi, numai noi. Numai noi!”

  25. Pingback: “Vedeti sa nu defaimati pre vreunul dintr’acesti mai mici…” – ARHIM. SOFRONIE IMPOTRIVA RELATIVISMULUI DOGMATIC, a ECUMENISMULUI si a IMPLICARII BISERICII IN ACTIUNI SOCIALE REVOLUTIONARE: “Nu avem dreptul a savarsi act
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate