theodorethestudite.jpg

Ziua de 11 noiembrie este inchinata praznuirii, alaturi de marele Mucenic Mina si de alti sfinti mucenici, a unui mare Sfant marturisitor al Ortodoxiei, din alte vremuri deosebit de tulburi pentru Biserica: Sfantul Teodor Studitul. Insemnatatea vietii si invataturii acestuia pentru Trupul Sobornicesc al lui Hristos este una dintre cele mai mari si este regretabil ca atat pilda intregii sale vieti de marturisire si de patimire, cat si cuvintele sale sunt atat de putin cunoscute si promovate astazi, cand am avea mai mare nevoie de intarirea lor.

Scrisorile sale din exil – traduse la noi de parintele Marcel Hanches si aparute la Editura Sophia – ne descopera cu adevarat pe Sf. Teodor ca pe un al doilea Gura-de-Aur care, ca si acela, din surghiunul sau, fara odihna, vegheaza asupra madularelor turmei lui Hristos, povatuindu-le, mangaindu-le, imbarbatandu-le si mai presus de toate intarindu-le pentru purtarea cu neclintire pana la capat a jugului celui al bun al marturisirii si al suferintei pentru Hristos. Sunt cuvinte parintesti pline de cea mai duioasa dragoste, care insa nu cruta pe nimeni de la jertfa si care si pentru noi pot (si trebuie) sa fie oricand temei de incurajare spre purtarea in orice vreme a luptei celei bune pentru adevarul lui Hristos.

Numai cateva mici fragmente foarte “tari” reluam in aceasta postare,  indemnandu-va insa la o cercetare mai amanuntita a scrisorilor sale, dintre care o parte importanta am transcris la:

Sfantul Teodor Marturisitorul: “Porunca Domnului este a nu tacea in vremea primejduirii credintei”

teodor-studitul.JPG

  • Caci porunca Domnului este a nu tacea in vremea primejduirii credintei. Caci zice: “Graieste si nu tacea” si: “Daca se va da deoparte, nu va binevoi sufletul Meu intru el” (Avac.2, 4) si: “Daca acestia vor tacea, pietrele vor striga” (Lc. 19, 40). Asa incat, atunci cand e vorba despre credinta, nu trebuie a spune: <<Cine sunt eu? Preot? Nicidecum. Capetenie? Nici aceasta. Ostas? Dar unde? Agricultor? Nici macar acest lucru. Sarac sunt, care se preocupa numai de hrana cea de fiecare zi. Niciun cuvant si grija nu am pentru chestiunea pusa in discutie>>. Vai! Pietrele striga, si tu taci si esti fara de grija? Firea cea nesimtitoare l-a ascultat pe Dumnezeu si tu te clatini? Ceea ce nu a fost insufletit, nici i s-a cerut socoteala la judecata, temandu-se ca de o porunca, glasuieste, iar tu cel ce va sa dai seama inaintea lui Dumnezeu in ceasul cercetarii chiar si pentru un cuvant desert, desi vei fi intrebat spre a da socoteala, spui ca unul fara de minte <<Ce treaba am eu cu acest lucru?>>. “Acestea“, o, stapane, zice Pavel, “le-am infatisat din pricina voastra, in ce ma priveste pe mine si pe Apollo, ca sa invatati a nu cugeta, in ce ne priveste, mai presus de ceea ce s-a scris” (cf. I Cor. 4, 6). Asa incat chiar si saracul e lipsit de orice aparare in ziua judecatii si va fi osandit ca unul care acum nu graieste, caruia si osanda ii va fi sigura, fie si numai pentru acest lucru – [ca sa nu mai vorbim] de vreunul din cei de sus pana la cel ce poarta coroana. Caci cei puternici vor fi cercetati ca niste puternici, zice [Scriptura] si judecata aspra va fi celor sus pusi”.

teodor_studitul.jpg

  • “Sa fie cu tine Hristos pe Care L-ai dorit si pentru care patimesti! Fii bucuroasa, imputerniceste-te, intareste-te intru Hristos Cel Ce-ti da putere nu numai in cele in care te afli acum, ci si in cate va ingadui sa vina spre incercarea credintei tale celei nefatarnice. Sa nu spui: <<S-au impotmolit ierarhi, preoti, egumeni, iar eu, o femeie, avand fire neputincioasa, ce voi face? Cum voi suferi?>>. Nicidecum, maica! Fiecare dintre noi a luat putere de la Dumnezeu – si barbat si femeie, si tanar si batran – ca sa se lupte pana la sange pentru dumnezeiasca lege si pentru credinta noastra ortodoxa. Si nu ne va fi de ajuns spre apararea noastra caderea aproapelui”.

teodor_studitul.jpg

  • “Dar Biserica lui Dumnezeu a ramas neranita chiar daca a fost atacata cu multe sageti si portile iadului nu au putut s-o biruiasca. Nici nu ingaduie sa faca sau sa spuna ceva in afara hotararilor si legilor asezate [in Ea], chiar daca multi pastori, de multe ori, au fost fara de minte. Fiindca au adunat sinoade mari si numeroase si le-au numit ale Bisericii lui Dumnezeu si pareau ca se ingrijeau pentru canoane, cand de fapt erau miscati impotriva canoanelor. Si [atunci] ce e de mirare daca si acum cinci sau poate zece episcopi adunati impreuna au absolvit pe cel caterisit de canoane pentru doua pricini, dezlegandu-l ca sa slujeasca cele sfinte? Prin urmare, stapane, sinod nu inseamna a se aduna pur si simplu ierarhi si preoti, chiar daca sunt multi (caci mai bun este, zice [Scriptura], unul care face voia lui Dumnezeu decat mii care o calca), ci [a se aduna] in numele Domnului prin cercetarea si pazirea canoanelor, si a lega si dezlega nu la intamplare, ci asa cum cere adevarul si canonul si regula acriviei”.

teodor_studitul.jpg

  • “De aceea, iti amintesc sa nu te schimbi nicidecum din statornicia [impotrivirea] ta, intarindu-te pe stanca neclintita a ortodoxiei, nici sa te infricosezi degraba si sa te indoiesti din pricina caderii unora, fie mireni, fie monahi, si care parca sunt ceva desi nu sunt nicidecum. Caci unii ca acestia sunt frati mincinosi, apostoli mincinosi, “avand infatisarea dreptei credinte, dar tagaduind puterea ei (2 Tim.3, 5). Multi paruti intelepti si arhierei la aratare si paruti sfinti, [care au trait] in vremurile de demult, au fost osanditi. Dar putini intelepti adevarati, care au vietuit in frica lui Dumnezeu, au luminat ca luminatori in lume – fiindca inceputul intelepciunii este a te infricosa de Dumnezeu – si multa vreme nu pareau ca sunt vrednici. Fiindca omul cauta la fata, dar Dumnezeu la inima se uita. Te rog inca, astupa-ti gura cu carbunele dumnezeiestii dragoste, taind toata impatimirea [fata de lume]. Caci cu adevaratnu va ramane nechinuit nimeni, fie prin cuvant, fie prin fapta. Caci te va pizmui diavolul, primind lovitura mortala din pricina ta. “Ca si femeia”, va zice, “se ridica asupra mea, si aceasta inca fiind casatorita si cu multa slava lumeasca”. Si va spune astfel [de vorbe]: “Nu sufar. Voi porni inca impotriva ei multele mele mestesugiri, pe barbat, pe copil, tot sangele, pe celelalte sotii de senatori, cunoscutii, slugile, slujnicele, averea, pe langa acestea lacrimile de jale, rugamintile, fagaduintele. Si daca si de aici sunt rusinat, trec la alt fel [de ispitire]: aduc amenintarile imparatesti, pizma celor de aceeasi vrednicie cu ea, care vor zice: Huo! Singura aceea este mai presus de toti? Cine mai e si asta?, inca si ocari, luare peste picior, dispretuiri, batjocuri, uneori si scuipari si, de ce nu, palmuiri, pedepse si moarte”. Ia aminte, sora in Hristos, sa nu te dai [in mana lui]! Acestea sunt insemne ale lui Hristos, acestea cununi ceresti, care te fac noua mucenita. Caci nu sunt si acelea cu trup asemanator, de bun neam, preafericite, taiate din barbat cu sabia Duhului? Astfel, cuvantul [acesta] sa-ti fie prilej spre a te pregati, sora si maica, sa nu te momeasca ispititorul diavol cu ceva, incat sa intaresti si sa mantuiesti pe multi cu pilda ta si, [asa] sa dantuiesti vesnic in imparatia lui Dumnezeu…”.

Citeste integral:

ths.gif