CUVIOSUL EFTIMIE si cei impreuna cu el, MUCENICI AI ORTODOXIEI in fata unirii faradelege

3-01-2009 Sublinieri

cuv_mc_eftimie.jpg

“Cuviosul Eftimie[1] a fost egumen al Mănăstirii Vatopedi în a doua jumătate a veacului al treisprezecelea, într-o perioadă critică pentru viaţa Bisericii Ortodoxe şi a Sfântului Munte[2]. După Sinodul de la Lyon din 1274, unde s-a întărit unirea Bisericilor[3], trimişii latinocugetători ai împăratului Mihail al VIII-lea Paleologul (1259-1282) şi ai patriarhului Ioan al XI-lea Vekkos (1275-1282), au încercat să-i forţeze pe monahii aghioriţi să accepte dogmele eretice[4]. Aceasta se întâmpla pe la anii 1279-1280. Din păcate, unii cercetători se îndoiesc de aceste evenimente şi le amestecă cu altele, atribuindu-le catalanilor[5].

“Cuviosul Eftimie „fiind puternic întemeiat în predaniile ortodoxe a mustrat pe latinocugetători”[6]. Din această pricină, conform Sfântului Nicodim Aghioritul, „fiind legat cu lanţuri, a fost înecat astfel în Marea Kalamiţi”[7]. Iar conform lui M. Ghedeon, „pe egumenul Eftimie legându-l în lanţ, dincolo de mare, pe ţărmul numit Kallamiţi, legându-l cu o piatră şi afundându-l în mare, a fost înecat pururea pomenitul”[8]. Cei doisprezece ucenici şi ascultători ai viteazului egumen, fiind de un cuget cu el, au suferit şi aceştia sfârşit mucenicesc.

În Mănăstirea Vatopedi

„nevoindu-se, preacuvioşii monahi nu s-au dedat îngrozirii, nici nu au putut fi supuşi, ci s-au împotrivit cu vitejie, mustrând cu mărturii scripturistice nebunia lor. Iar de împotrivirea lor fiind ruşinat rău-credinciosul împărat a poruncit ca toţi aceştia să ridicaţi pe înălţimea unei coline oarecare, aproape de mănăstire, şi, astfel, prin spânzurare, fericiţii mărturisitori au suferit o fericită moarte, primind fericita şi pururea fiitoare viaţă, în locul celei trecătoare. Şi toate ale mănăstirii prădându-le şi furându-le, aceasta s-a pustiit, iar doisprezece ieromonahi învăţaţi, au fost spânzuraţi în afara mănăstirii… Şi astfel au primit cu toţii împreună cununa muceniciei”[9].

Pentru poziţia lor antiunionistă, cei doisprezece părinţi vatopedini „au fost spânzuraţi  în afara mânăstirii pe o colină; de atunci şi colina s-a numit Furkovounion”[10]. Conform Sinaxarului Mare, atunci când latinocugetătorii

„au venit şi în mânăstirea Vatopedi şi nici acolo nu au fost primiţi, au început să îi chinuiască pe monahii pe care i-au mai apucat, pentru că mulţi au fugit. Prinzându-i acolo pe sfântul egumen Eftimie şi pe alţi doisprezece monahi, cu felurite vătămări şi tiranii, în cele din urmă i-au spânzurat spre răzbunare – chipurile – pentru nesupunerea pe care au arătat-o prin neîmbrăţişarea dogmelor străine şi eretice, cu desăvârşire inacceptabile pentru Biserica Ortodoxă”[11].

O descriere mai detaliată avem într-un codice al Mănăstirii Vatopedi[12], unde se menţionează că după mucenicia părinţilor de la Iviron a urmat cea a vatopedinilor:

După acestea au venit şi în Vatopedi şi au vrut să facă asemenea. Iar egumenul şi fraţii cei împreună cu el au mustrat erezia împăratului şi a patriarhului. Iar acei lupi mâncători de sânge şi nu (de) miei i-au scos pe monahi afară din mănăstire şi i-au spânzurat într-un munte, care de atunci a fost numit Furkovounion. Iar pe egumen, care se numea Eftimie, împreună cu alţi doisprezece   învăţaţi (cinstiţi) ieromonahi, care i-au mustrat în faţă cu bărbăţie, pe ieromonahi i-a spânzurat, iar pe egumen înlănţuindu-l l-au dus şi l-au lăsat pe o piatră dincolo de mare, la Kalamitzi, care este departe de mănăstire ca la trei mile şi acolo a fost înecat şi astfel a luat cununa mărturisirii lui. Iar acea ridicătură (eşafodaj) s-a numit de atunci scaunul egumenului. Toate celelalte lucruri ale mânăstirii câte le-au găsit, le-au jefuit şi au pustiit-o. Iar după câteva zile încetând acea tulburare, au ieşit monahii din pădure, unde reuşiseră mai înainte să fugă scăpând de moarte. Au găsit trupurile celor junghiaţi mai înainte răspândite pe pământ, neîngrijite şi moarte şi cu multe lacrimi şi tânguiri le-au îngropat zicând şi psalmii: „Dumnezeule, intrat-au neamurile în moştenirea Ta…” şi celelalte. Pe fiecare îl îngropau acolo unde îl aflau. Acestea au avut loc în luna octombrie la anii 6953 şi astfel a avut loc sfârşitul”[13].

În alt codice al mănăstirii se menţionează:

„Stând şi aflându-se mânăstirea aceasta bine aşezată şi îmbogăţită cu tot felul de bunătăţi… în timpul împărăţiei lui Mihail Paleologul şi a Patriarhului Ioan, cel supranumit Vekkos, care, stăpâniţi de către bulgari,  au mers în Italia cerând ajutor.

Aceia le-au cerut să se unească cu ei în credinţă, iar aceştia s-au împărtăşit şi au luat ajutor prisositor şi întorcându-se pentru a veni în Cetate, au venit în Sfântul Munte”[14].

Urmează descrierea de mai sus, care reproduce în mare prezentul codice[15]. Un scriitor mai recent menţionează:

„Sfânta Mănăstire Vatopedi. Staţie a sângelui şi a muceniciei. Când la propunerea lor (a latinocugetătorilor) ca toţi monahii să se conformeze cu unirea, s-au confruntat cu puternica lor împotrivire, au început schingiuirile părinţilor. Un corp de soldaţi călăi, fără nici o întârziere, s-a dedat la schingiuiri nemaiauzite conforme dispoziţiei. Pentru credinţa ortodoxă, (părinţii) au considerat o cinste să fie supuşi la toată sălbatica mucenicie. Şi mai mare cinste pentru ei: să-şi verse sângele lor pentru Ortodoxie. Doisprezece monahi, viteji mărturisitori, eroi şi apărători ai Ortodoxiei, care s-au împotrivit cu mare râvnă trădării nefalsificatei învăţături a Hristosului nostru”[16].

Pomenirea sfinţilor slăviţilor cuvioşilor mucenici se săvârşeşte pe 4 ianuarie, iar slujba lor a fost alcătuită de imnograful Haralambos Busia[17]. Cuviosul mucenic Eftimie este zugrăvit în pridvorul bisericii mari, fresca datând din anul 1802.

cuv_mc_eftimie_detaliu_din_racla_de_argint_a_sf_evdokim_1849-1.jpg

______________________________________________________________________________________________________ [1] Preluat din cartea „Vatopaidino Synaxari” a monahului Moise Aghioritul, Ed. Sfintei Mănăstiri Vatopedi, 2007, pp. 71-76 şi tradus din limba greacă de Leontie monahul.

[2] Gheorghios Martzelos, „Oi Aghioi tis Monis”,  Sfânta Mare Mănăstire Vatopedi, vol. I, Sfântul Munte 1996, p. 100.

[3] Feidas Vlasios, Vizantio, Atena 1991, pp. 130-131.

[4] Ghedeon Manuil, Athosul, Atena 1990, pp. 139-146.

[5] Anastasios Ioannis, „O thriloumenos diogmos ton Aghioreiton ipo Mihail H tou Palaiologou kai tou Ioannou Vekkou”, Athoneki Politeia, Tesalonic 1963, p. 243. Hristou P., Athoneki Politeia, p. 45-46. Lemerle P., Actes de Lavra, vol. IV, Paris 1982, p. 11 şi Actes de Kutlumus, Paris 1946, p. 3.

[6] Monahul Gherasim Mikraghiannanitul, Cuviosul Eftimie Vatopedinul , Enciclopedia Religioasă şi Morală, Atena 1964, vol.5, col. 1040. Gheorghios Militsis, Aghion Oros, Trikala 2000, p. 113.

[7] Nicodim Aghioritul, Asmatiki Acoluthia ton Osion kai theoforon Pateron imon ton en to Aghionimo Orei tou Atho dialampsanton, Aghion Oros 1986, p. 113

[8] Ghedeon Manuil, op. cit., p. 143

[9] Idem, ibidem, pp.142-143.

[10] Monahul Dorotei, To Aghion Oros, Katerini 1985, p. 52.

[11] Monahul Mattheos Viktor, O Megas  Sinaxaristis tis Orthodoxou Ekklisias, vol. I, Atena 1973, p. 307.

[12] Codicele Sf. Mânăstiri Vatopedi 292 din 1841.

[13] Idem, filele 27-29. Arhimandritul Andrei Aghioritul, Aghion Oros, Atena 1977, p. 61.

[14] Codicele Sf. Mânăstiri Vatopedi  293: „Peri tis Ieras Vasilikis kai Patriarhikis Monis Meghistis  Lavras tou Vatopediou Proskinitarion oraion kai alithestaton kai perigrafi leptomeris”, filele 45-46.

[15] Idem, filele 46-48.

[16] Arhim. Ghervasie Raptopoulos, Aghioreites Martires, Tesalonic 2000, pp. 32-33.

[17] Nicodim Aghioritul, Sinaxaristis, vol. III, p. 28. Mitropolitul Sofronios Evstratiados, Aghiologhion tis Orthodoxou Ekklisia, Athena 1995, p. 145. Hristos Tsolakidis,  Aghiologhion tis Orthodoxias, Atena 2001, p. 26 „Proskinitario I. M. M. Vatopaidiou”,  Sfântul Munte 1993, p. 68. Monahul Iakovos Neoschitiotul, „Osoi Aghioi dieprepsan aparhis en to Aghio Orei tou Atho kata vathmon”, Protaton 18, p. 130. Monahul Moise Aghioritul, „Oi Aghioi tis I.M. Vatopaidiou”, Protaton 78, pp. 63-64. Doukaki K., Sinaxaristis panton ton aghion, vol. 1 , Atena 1889, p. 78. Galanou I. M., Oi vioi ton aghion oloklirou tou etous epi ti vasei ton akrivesteron pigon, vol. 1, pp. 27-29.  Proegumenul Teofil Vatopedinul, „Hronikon peri tis ieras kai sevasmias Meghistis Monist ou Vatopaidiou Aghiou Orous”, Makedonika 12 (1972), p. 90. Episcopul Agatanghel, Sinaxaristis, vol. I, p. 79-81. „Ellinismos kai Orthodoxia”, p. 96. Thriskeftiki kai Hristianiki Enkiklopaideia, vol. 3, p. 675.  Haralambos Busia, Akolouthia tou Aghiou Endoxou osiomartiros Efthimiou kai ton sin afto Dodeka Osiathlon, Atena 1991 (reeditată). Neos Sinaxaristis, vol. 5, p. 61.

sf-cuv-mc-eftimie-fresca-din-pridvorul-bisericii-mari-a-manastirii-vatopedi-1802.jpg


Categorii

Catolicism si uniatie, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

9 Commentarii la “CUVIOSUL EFTIMIE si cei impreuna cu el, MUCENICI AI ORTODOXIEI in fata unirii faradelege

  1. Interesant.De ce nu este trecut in Proloage?Ca sa nu-l mustre constiinta pe mitropolitul Corneanu si cei impreuna cu el?

  2. Jertfa Sfintilor Parinti – Mucenici, din Muntele Athos, care astazi sunt praznuiti, A facut-o SA DEA INAPOI, pentru un rastimp de mai bine 8 veacuri, pe marea HIDRA a ereziilor, care iese (iesea) din “marea popoarelor occidentale”.

    Dar, dupa atata vreme de la acea fericita Jertfa Sfanta a Parintilor Athoniti, marele “balaur” cel cu multe Capete Hulitoare a devenit mai versat, priceput si abil, si s-a “camuflat” si “travestit” in “pastor” crestin, “apostol” al pacii si concordiei intre “toti crestinii”, al intelegerii si respectului reciproc intre toti oamenii, al iubirii fratesti si intrajutorarii caritabile…!

    Si iata travestit astfel, nu-l simt si nici nu-l mirosesc si nici nu-l depisteaza “pastorii” de azi…, pe “falsul” pastor, ci doar unii “caini – teologi”, sau “caini-monahi” care se hranesc zi si noapte cu “laptele” si “mancarea” Invataturilor Patristice si NeoPatristice pe care le-au lasat pe pamant Sfintii Parinti!

    Si pentru ca il “simt” si mai ales IL LATRA, acesti “caini teologi si monahi” pe balaurul travestit si camuflat in “pastor” si prieten bland si prietenos al oilor…ortodoxe si ami ales al “pastorilor ortodocsi” de azi, ei bine pentru aceasta “latratura antiecumenista”, pastorii cei ortodocsi, care traiesc FARA STRAJA DE SINE, ii cearta si mustra si chiar ii bat si-i blesteama pe cainii lor ocrotitori, alungandu-i departe de oile pe care le pastoresc…!

    Dar nu cainii vor da socoteala MARELUI PASTOR, pentru oile pierdute, cand El va veni pe Norii Cerului, ca sa judece lumea, ci pastorii “de acum”, cei neveghetori VOR DA SOCOTEALA lui Hristos-Marele Arhiereu, cand le va cere socoteala slujitorilor Sai, pentru “iconomia lor…”

    Domnului sa ne rugam, pentru mantuirea pastorilor nostri si pentru “inmultirea” si “intarirea” tuturor tinerilor “caini – teologi” si monahi si monahii – apologeti ortodocsi pe care ii mai are Turma Oilor Ortodoxe…! AMIN!

    UN AN plin de impliniri duhovnicesti si materiale, av doresc eu Fratele Gheorghita Vela, ca sa aveti CU AJUTORUL lui Hristos si al Maicii Sale, AMIN!

    Doamne Ajuta!

  3. Pingback: Război întru Cuvânt » Mucenici la Muntele Athos
  4. Inca o marturie de jertfa pentru apararea si pastrarea Ortodoxiei…
    la nici 13 secole de la Jertfa Pastorului Cel Bun si al celor 12 Trimisi ai Sai , Care au aparat Biserica cea Adevarata …dar acum oare n-au inceput sa se clatine unele stanci din Sfantul
    Munte ? ca NU toate …si azi se vor gasi monahi athoniti gata la jertfa , cum si este , deja , manastirea care rezista ecumenismului , nu-mi amintesc numele , fiind zguduita rau de alte 2
    cazuri – la Stirile de ieri – cazuri , care , aparent , n-au legatura
    cu Biserica …intr-unul din cazuri , un criminal care si-a ucis copilul si soacra , in celalalt caz – unul care s-a urcat pe un stalp si n-a coborat , decat dupa ce i s-a spus ca-l suna sotia din Italia…deci asupra acestor familii chinuite , cu rude plecate
    la munca in strainatate , au drept de apel numai instantele civile ??? dar Biserica , NU ??? Pastorul nostru – patriarhul – nu cunoaste
    = personal , problemele astea ? Atatea manifestari de caritate filmate , atatea conferinte despre starea natiunii , despre activitati
    sociale …etc. …toate bune , sigur …si stiu ca exista si adevar
    si dragoste de Dumnezeu , de exemplu – la Parintele Nicolae Tanase de la Valea Plopului , sau la Giurgiu …si mai sunt …dar eu insist in directia sinodului si a patriarhului …inainte de a deveni criminali [ ca mai sunt si alte cazuri ] oamenii astia au apartinut de parohia cutare ?!? de episcopia
    cutare ?!? si cum s-au ocupat de aceste familii slujitorii Bisericii ??? aaa , fiind aproape abrutizati , oamenii astia sunt lasati la voia intamplarii , la mila autoritatilor …in voia consultarii psihologilor …zicem de indiferenta lumii in care traim , dar de indiferenta mai marilor Bisericii noastre strabune ?
    cu cata scarba privim la criminalii astia , am azvarli si cu pietre in ei …insa n-o s-o facem , ca nu cumva traiectoria vreuneia sa apuce spre Dealul Patriarhiei …apare oarecum nepotrivit
    sa amintesc la acest subiect de JERTFA pentru apararea Ortodoxiei curate – cazuri care sunt , chipurile , paralele cu JERTFA…
    dar consider toate aceste cazuri v i c t i m e ale modului de p a s t o r i r e a mai marilor Bisericii noastre de acum … si nu numai astea …daca a patruns atata rau in acest popor ortodox
    85% – asta nu reflecta modul de pastorire a mai marelui Bisericii
    Ortodoxe Romane ???
    Altfel , ca tot sunt dupa recitirea visului ceresc al Sfantului Ioan [ de fapt , Sfantul Serafim de Sarov i-a infatisat toate grozaviile Apocalipsei ] – asadar , inca o marturisire implinita , sunt
    atatea …sunt si azi , dar mereu ne intrebam de ce lumea nu se trezeste … pai mai marii nostri s-or fi trezit ??? ca , daca da , depinde cum si in ce directie …

  5. Pingback: Cuviosul Eftimie si cei impreuna cu el, mucenici ai Ortodoxiei in fata unirii faradelege « Prietenii Sfântului Munte Athos
  6. Agnes!

    Te-ai infiora cat sunt pro-ecumenisti, cati vor alipirea de ‘Sf.Scaun’…, cati nu stiu/cunosc ce inseamna ortodoxia…cati au o ura viscerala (chiar daca sunt botezati, deci crestini…cu numele) impotriva Bisericii, dogmei (care-i deranjeaza…) preotilor (care sunt bagati in aceeasi oala cu cei nevredinici)!
    Este trist, foarte trist…chiar daca nici noi, nu suntem asemeni sfintilor din icoana prin ale noastre scaderi/pacate ceilalti (amintiti mai sus) sunt multi, foarte multi! Si, ce-i mai grav – au fost dresati inca din regimul trecut cu ‘capul plecat sabia nu-l taie’ sau ‘fereasca Dumnezeu de ce-i mai rau’ acceptand raul, facand pact cu el – ramanand nesimtiti si impasibili la tot ce se petrece.

  7. Pingback: Război întru Cuvânt » DE LA ADUNAREA GENERALA A CONFERINTEI “BISERICILOR” EUROPENE DE LA LYON (2009, in desfasurare) SPRE SINODUL UNIONIST DE LA LYON (1274)
  8. Pingback: Război întru Cuvânt » Din nou din cartea “Zeul tolerantei…”, un capitol fundamental: CRESTINISMUL: CAUZA A INTOLERANTEI? Care este diferenta intre marturisire si FANATISM?
  9. Pingback: Cuviosul Eftimie si cei impreuna cu el, mucenici ai Ortodoxiei in fata unirii faradelege « PELERIN ORTODOX
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate