Părintele Tudor Ciocan – Cuvânt la pomenirea SFINȚILOR MARTIRI TRANSILVĂNENI. Ambițiile papismului, însemnătatea dreptei învățături, RESTRÂNGEREA LIBERTĂȚII RELIGIOASE și SLĂBIREA CREDINȚEI în numele salvării sănătății: “Să deschidem ochii în jurul nostru. Să gândim cu mintea noastră” (AUDIO, TEXT)

26-10-2020 Sublinieri

Pr. Tudor Ciocan Cuvânt la pomenirea Sfinților Martiri Transilvăneni, 21 octombrie 2020

„Preacucernice părinte și iubiți frați creștini,

Se întâmplă așa, lucruri mari deodată, încât e greu să vorbești despre toate. E greu să vorbești într-o singură predică și în câteva minute. Pe de o parte, astăzi se pomenesc Sfinții Transilvăneni. Înțelept puși de către Sfântul Sinod prin anii `50, atunci când au fost canonizați unii dintre ei, pentru că Sfânta Parascheva este în 14 octombrie, astăzi, 21 octombrie sunt Sfinții Transilvăneni, aceștia – câțiva dintre ei, Visarion Sarai, Sofronie, Oprea Miclăuș și mai recent canonizați Moise Măcinic și Ioan din Galeș preoți – apoi imediat, săptămâna viitoare, pe 25-26, Sfântul Preacuviosul Părintele nostru Dimitrie, ocrotitorul Munteniei. Așa încât în octombrie există un fel de cunună a sfinților ocrotitori ai noștri, ai țării noastre.

E bine să-i ținem minte și pe acești sfinți pentru că dacă ne-aducem aminte de ei, chiar dacă nu apelăm la ei, nu-i chemăm în rugăciunile noastre ca să mijlocească pe lângă Tronul lui Dumnezeu, deși am putea face și lucrul acesta, dar măcar faptul că ei și-au dat viața pentru a apăra credința creștină și ortodoxă în Transilvania este de ținut minte. Și-au dat viața într-adevăr. N-au fost  omorâți în piața publică, cum a fost de pildă cu Horea, Cloșca și Crișan, acolo-i altă discuție, dar au fost arestați și mai toți au murit, li s-a pierdut urma undeva într-o pușcărie din Munții Tirol, care se cheamă Kufstein. Erau încă mărturii după 20-30 de ani că erau în acea pușcărie închiși, uitați acolo. De ce? Pentru că au vrut ca în Transilvania să nu se treacă cu forța la credința greco-catolică, ci cei care vor să treacă, să treacă, și dobândeau în principiu, li se promiseseră, li se făgăduiseră de către puterea imperială habsburgică niște beneficii lumești, dar cei care vor să rămână ortodocși, să rămână ortodocși.

Or, asta a tulburat foarte mult puterea de-atunci, a mărturisi adevărul, a spune că Ortodoxia e mai presus decât confortul pe care ți-l poate oarecum asigura puterea lumească. În principiu, era vorba de zi de clacă, de biruri pe care le aveau de plătit suplimentar românii din Transilvania. V-am mai spus cu alte prilejuri că atunci când Transilvania a devenit parte integrantă a Imperiului Habsburgic, românii au crezut că scapă de presiunea protestantismului calvin și reformat, tot secolul al XVI-lea au avut de suferit românii această presiune și mereu au fost excluși, considerați o națiune tolerată în Transilvania față de celelalte trei națiuni transilvănene: maghiarii, secuii și sașii. Aceștia, cei mai mulți dintre ei, dar nu toți, trecuseră la calvini, la unitarianism sau la Reformă și au încercat să-i convingă, tot cu forța, cu presiuni, pe români, să devină și ei reformați. N-au devenit reformați. Au rezistat, cu ajutorul lui Dumnezeu, tot așa, dând martiri: Sava Brancovici, [Ilie Iorest], încă unul dintre episcopi [Simion Ștefan], care sunt și ei canonizați, pomeniți în 24 aprilie, au mărturisit ortodoxia cu prețul libertății și al sănătății lor. Atunci când Imperiul Habsburgic a preluat Transilvania, românii au crezut că frații catolici, Biserica Catolică îi va proteja, pentru că erau mai apropiați ca învățătură de credință decât cultele astea reformate. Aveam Sfinte Taine, aveam cultul sfinților, aveam cinstirea Maicii Domnului, aveam preoție sacramentală… Și când colo, s-a văzut că nu ne-au protejat deloc, ba din contră, a fost mai rău, a fost mai rea stăpânirea catolică în Transilvania decât stăpânirea reformată și a produs niște traume în interiorul poporului român care au continuat, și aș spune chiar continuă într-o oarecare măsură, mult mai mică, mulțumim lui Dumnezeu, până astăzi. Dar au continuat clar în perioada secolului al XIX-lea. Atunci au început să se înțeleagă cât de cât frații români unii cu alții, pentru ca [apoi] să vină puterea comunistă și să dea din nou o lovitură, ca să spune așa, tuturor celor de altă credință.

Deci n-a fost bine. Cu catolicii n-a fost bine. N-a fost bine cu Biserica Romano-catolică pentru că ea caută într-adevăr subjugarea [celorlalți]. Și caută această subjugare pentru că așa consideră că asta este creștinismul. Creștinismul ar fi să fii în comuniune cu scaunul de la Roma adică, cum spun ei, în comuniune cu urmașul Sfântului Petru, vicarul lui Hristos, care este Papa de la Roma. Aici ar fi dreapta-credință. Toate celelalte dogme pălesc în fața acestei învățături. Poate pentru Occident se aplică. Dar vedeți ce se întâmplă. În momentul în care stai în această învățătură, dacă toate celelalte pălesc, deci poți să crezi orice, doar să fii în comuniune, în subordinea papei de la Roma, atunci de fapt și de drept toată învățătura de credință cade. Pentru că noi, ceea ce facem și ceea ce încercăm să punem în practică, fiecare dintre dumneavoastră în viața de zi cu zi, este învățătura de credință. Nu este așa, o teorie, ce învățăm noi acolo, Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl  Atotțiitorul…, și într-Unul Domn Iisus Hristos… și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul Care de la Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin prooroci, Într-Una, Sfântă, Soborniceasca și Apostolească Biserică nu este o teorie undeva, și noi asta sa o spunem cu gura, dar de fapt noi am crede altceva. Noi credem lucrurile acestea, avem încredere în Dumnezeu, așa cum mărturisim în crez, le credem și încercăm să trăim potrivit acestei învățături de credință. În momentul în care învățătura de credință se reduce la subordonarea față de scaunul de la Roma, atunci toate celelalte dogme cad, nu mai au importanță, și se ajunge la un mare ecumenism sau sincretism, cum se vede în zilele astea tot în Occident, aceste zile de rugăciune pentru pacea lumii sau nu știu ce-o fi acolo, unde s-au adunat și musulmani, și evrei, și budiști și bineînțeles și patriarhul ecumenic care are și un rol politic, și papa de la Roma, și, și, și…

Am mai văzut lucrurile astea, acestea s-au întâmplat și la noi  în țară pe vremea  Patriarhului Teoctist. Nu-i un „sfârșit de lume”, doar că trebuie să știm lucrul acesta: rugăciunea noastră, care și ea face parte din viața noastră, este la rândul ei o manifestare a învățăturii de credință. Modul cum ne comportăm în viața de zi cu zi e o manifestare a învățăturii de credință. De aceea, în momentul în care fac niște pași într-o direcție sau alta, să mă gândesc totdeauna: este conform cu ceea ce Hristos i-a învățat pe Apostoli și cu ceea ce Biserica a învățat până acuma, sau nu este conform? Pentru că dacă nu este conform, atuncea trebuie să mă proptesc, să nu fac acei pași. E o ispitire și să nu cumva să cad în păcat. Dacă este conform, atunci bineînțeles că voi face, pentru că este un fel de a propovădui Evanghelia la toate neamurile.

Contează foarte mult să înțelegem că viața noastră a fiecăruia dintre dumneavoastră este o punere în practică a învățăturii de credință. De asta de pildă și acuma, în starea asta în care ne aflăm, suntem într-un oarecare disconfort. Pentru că pentru noi ca și creștini, ceea ce este mai presus, valoarea supremă este Iisus Hristos. A ajunge și a fi împreună cu Iisus Hristos, acesta este scopul vieții noastre, acesta este dorul cel mai adânc al nostru. Să fim liberi pentru ca să ajungem cu Iisus Hristos este cea mai importantă valoare pe care o putem avea în lumea aceasta. Libertatea care ne îngăduie să mergem la Iisus Hristos. În lipsa libertății, deodată nu mai putem să fim confortabili în lumea aceasta. Oricum nu putem fi confortabili, pentru că avem tot felul de ispite, tot felul de îndulciri, tot felul de alte patimi pe care ni le ascundem, dar măcar dacă societatea, așa cum este ea organizată prin puterea politică ne lasă în pace să ne desfășurăm, să credem cum vrem, atunci putem să fim cât de cât liniștiți cu ceea ce se întâmplă. În momentul în care libertatea începe să fie umbrită, micșorată din diverse motive, deodată eu nu mai sunt bine ca și creștin, nu mă mai simt bine. Chiar dacă am fi  obligați cu toții, tot blocul ăsta, toate blocurile din București, toată România asta, toată lumea asta, dar mă rog, toată România, în fiecare Duminică să vină la Sfânta Liturghie, în fiecare miercuri să vină la Sfântul Maslu, eu nu m-aș simți bine. Pentru că credința trebuie să vină din dorința liberă și până la urmă trebuie să fie împlinirea unui act de dragoste, o manifestare a dragostei noastre pentru Dumnezeu. Or, dragostea se face în libertate. În momentul în care societatea, prin puterile sale, Statul începe să-mi restrângă această libertate, încep să nu mă mai simt bine. În momentul în care  Statul, având criteriul principal sănătatea, începe să-mi afecteze libertatea spirituală, nu mai pot să fiu bine.

Evident că nu îndemnăm la mișcări de stradă, după cum am mai spus lucrul acesta, dar voi atrage atenția tot timpul la faptul că libertatea noastră e mai presus de sănătate. Bineînțeles că există mulți din societatea noastră care au impresia că sunt liberi dacă pot să vorbească hai să spunem oarecum orice în plan politic, dacă au net de mare viteză și pot să scrie acolo anonim orice. Dar mie mi se pare că libertatea manifestării noastre ca și credincioși este una din dimensiunile fundamentale ale libertății. Din păcate, ceea ce este real, cei care au impresia că libertatea trebuie să fie doar politică, în sensul că trebuie să pot să denigrez un partid, pentru că e clar, pe net e denigrat un anumit partid – n-am nici o simpatie pentru nici unul dintre partide – au impresia că asta este libertatea, din păcate aceștia, la rândul lor, consideră că libertatea noastră creștină este prea mare pentru că le pune lor în pericol sănătatea.

Este o vorbă pe  care am  citit-o de mult și care nu înțeleg cum a ajuns acolo, în 1982, într-un ziar oficial: „Este ușor să fii ateu cu dumnezeii altora”. În felul acesta, nu știu dacă sunt foarte mulți, dar sunt foarte guralivi, cei care sunt imediat dispuși să sacrifice libertatea noastră religioasă pentru sănătatea lor. Aceștia au o viziune foarte limitată asupra lumii și chiar o viziune limitată asupra a ceea ce se întâmplă în momentul acesta. Repet și am mai spus. Dacă ar fi vorba de o mortalitate foarte mare, evident că niciunul dintre noi n-am fi acum aici. N-am face frondă, nu ne-am risca viața pentru ca să facem un Sfântul Maslu de obște de care ne putem lipsi. Ne putem lipsi, în sensul că ține și nu ține de fundamentul nostru. Am face ca lucrare duhovnicească doar botezul copiilor ca să nu moară nebotezați și împărtășirea celor care sunt în pericol de moarte. Și sunt convins că dacă ar fi vorba de o boală cu o mortalitate, nu cu o morbiditate, nu cu o contagiozitate, semnificativă, foarte puțini dintre cei  care suntem aici, am fi acum aici, începând cu mine. Pentru că nu este o astfel de boală cu o astfel de mortalitate, și acest lucru este vădit, suntem aici. De ce este înfricoșată societatea noastră? Pentru că este foarte publică publicitatea făcută foarte mare, o publicitate parșivă făcută foarte mare, raportat la această boală.

S-au vehiculat, tot în presă, niște sume mari de bani date principalelor posturi de televiziune, ca să informeze populația. Mă întreb, dacă n-ar fi fost acești bani mulți dați, s-ar mai fi prezentat la fiecare jurnal de știri, ar fi început cu astfel de știri? Pentru că nimic din ce vedem nu este extraordinar. Nu e vorba de violuri, de crime, nu e vorba de accidente spectaculoase. E vorba de niște boli, o boală, o altfel de boală dar cu nimic mai spectaculoasă decât cea de anul trecut sau de acum doi sau cinci ani. Deci faceți-vă această socoteală. Să spunem că nu s-ar fi dat banii aceștia pentru informarea populației și s-ar fi folosit, ceea ce ar fi fost de dorit, pentru dotarea spitalelor, mai degrabă. Atuncea n-am fi văzut la știri, la fiecare știre, pe fiecare canal important de televiziune aceleași știri: boală, boală, boală, dacă n-am fi deschis netul, canalul de informații, aceeași știre: boală, boală, boală. Pentru că oamenii nu erau interesați. Și atunci stau să mă gândesc, cei care ne hăituiesc și încearcă să ne hăcuiască libertatea noastră pentru așa-zisa problemă de sănătate, cred că din cauza prezenței noastre la biserică sunt ei în pericol? Sau, de fapt, problema este nu pericolul pentru sănătatea lor, ci credința noastră?

Așadar, ce avem de făcut mai departe? Mereu să conștientizăm, să ne dăm seama ce se întâmplă. Să deschidem ochii în jurul nostru. Să ne uităm. Să gândim cu mintea noastră, să ne încredem în ceea ce vedem cu ochii noștri, ceea ce citim, ceea ce auzim noi, nu ceea ce ni se spune, doar să luăm de bună tot ce ni se spune la televizor sau pe net.

Ce înseamnă a lua de bună? Înseamnă a avea încredere. În cine am eu încredere mai degrabă?  Într-o presă care, cum-necum, a fost foarte manipulatoare? Până la acest moment unii țineau cu un partid, unii cu un politician, alții cu  un altul și scoteau vorbe unii împotriva altora și acuma deodată defilează toate împreună. Sau în ceea ce văd eu, ceea ce știu eu, ceea ce aflu eu de la vecini, de la părinți , de la prieteni, de la colegi, de la cunoștințe? În cine am mai multă încredere? În niște străini care s-au dovedit și la referendumul pentru familie că au manipulat, sau în ceea ce văd și aud de la cei pe care-i cunosc. Nu de la niște prezentatori de la televiziune, nu de la prezentatori de jurnal, nu de la moderatori, ci de la unii oameni pe care-i cunosc, pe care-i văd. Sunt vecini, sunt șefi, sunt prieteni, sunt cunoștințe directe.

Odată ce vom avea această conștiință și o să înțelegem că este vorba de o amplificare peste măsură de mare a ceea ce se întâmplă, în momentul respectiv vom încerca să înțelegem mai departe că, de fapt, una dintre dimensiunile importante ale acestei pandemii în România este reducerea credinței din sufletele credincioșilor. Transformarea ei în altceva, într-o credință mai pasivă, în stat în fața televizorului, a calculatorului și privit acolo la slujbe. Pentru că odată ce ești la televizor, din când în când la un moment dat te mai plictisești și schimbi canalul și dai pe altceva, că-i mai tentant; la fel și la calculator, imediat deschizi și dai de alt link care-i mai tentant... Și așa, nu în 30 de ani, nu în 50 de ani, în 2-3, 5 ani o să vedem cum credința din mijlocul nostru, a românilor, este mult redusă.

Ce avem de făcut? Evident că trebuie să ne întărim în credință. Asta înseamnă că trebuie să ne intensificăm viața spirituală. Asta înseamnă că trebuie să ne intensificăm rugăciunea, trebuie să fim cu adevărat convingători pentru cei de lângă noi, care încă au încredere mult prea mare în ceea ce li se spune la televizor sau pe canalele mediatice. Ca să fiu convingător nu înseamnă să fiu pisălog. Înseamnă doar să se vadă cumva, să-l rog pe Dumnezeu să-mi dea cuvântul cel bun sau tăcerea cea de folos, atitudinea cea de folos pentru ca cei din jurul meu să înțeleagă că ceea ce contează cu adevărat nu este numai viața aceasta, ci contează mult mai mult decât atât viața veșnică, pe care putem s-o dobândim doar în Iisus Hristos, Domnul nostru, doar în Sfânta Biserică, participând la  Sfintele Taine și ducând o viață cu adevărat plăcută lui Dumnezeu. AMIN!

 

LEGATURI:

Părintele Tudor Ciocan despre REAUA-CREDINȚĂ A AUTORITĂȚILOR care au oprit accesul la moaștele Cuvioasei Parascheva: “TRUPUL SFINTEI ESTE ÎNCONJURAT CU PAZĂ. Am ajuns să fim vrăjmășiți de propriii noștri conducători. Pentru binele nostru! Am mai auzit placa asta! În ‘47, atunci a venit cu tancurile rusești” (AUDIO, TEXT)

LUMEA VREA SA IL OMOARE PE HRISTOS, FACANDU-NE SA IL IGNORAM, SA IL SCOATEM DIN VIATA NOASTRA, ALEGAND DOAR “SUPRAVIETUIREA”, “SIGURANTA” SI “ADAPTAREA”. Predica Parintelui Tudor Ciocan la PILDA LUCRATORILOR CELOR RAI (audio, text)

Pr. Tudor Ciocan – cuvinte actuale la ADORMIREA MAICII DOMNULUI (audio, text): “NU VREAU SĂ NE OBIȘNUIM CU NEFIRESCUL, NU NE PUTEM ACOMODA CU LUMEA ACEASTA. Nu ne separăm cu nici un pas de credința cea adevărată! Îndepărtarea oamenilor de Hristos se face prin ERODĂRI SUCCESIVE!”. Despre CUMINȚENIA și ASCULTAREA duhovnicești VERSUS cele lumești

Predică trezitoare despre LUPTA VICLEANĂ DE A FI DESPĂRTIȚI DE DUMNEZEU, DE A NE LEPĂDA DE HRISTOS, ca să rămânem sănătoși în această lume și despre SISTEMATICA ÎNFRICOȘARE practicată de către mai-marii lumii, care are ca scop “ÎNCHIRCIREA SUFLETELOR și ÎNDOBITOCIREA NOASTRĂ, transformarea noastră în animale speriate”

Parintele Tudor Ciocan despre PERSECUTIA MASCATA A BISERICII IN NUMELE UNUI “INTERES SUPERIOR”, riscul dependentelor si al expunerii la informatii manipulatoare si LUPTA PENTRU APARAREA LIBERTATII SI A CREDINTEI IN DUMNEZEUL ADEVARAT: “Oricând ni se poate spune că noi suntem de vină pentru tot… Să țin cu dinții de Hristos, de Biserică, să țin cu dinții de libertatea mea, în primul rând cea interioară”

Părintele Tudor Ciocan despre BISERICA ÎN VREMEA NEFIRESCULUI. Între ÎNFRICOȘAREA indusă extrem de MASS-MEDIA, ascultarea de Biserică și FRICA DE DUMNEZEU. “Să nu vă gândiți că ne apropiem de sfârșitul încercărilor. De-abia a început lupta cu Biserica”

 

***

PS BENEDICT VESA – pledoarie și chemare la ÎNVIORAREA RÂVNEI și la MĂRTURISIREA CREDINȚEI CELEI UNA, ORTODOXE: “Există un Domn, o credință și un botez. Nu există mai multe variante. CREDINȚA NOASTRĂ ESTE VIAȚA NOASTRĂ. Credința este singura care te face să stai drept în fața vieții și a morții”

Cuvânt al Părintelui Tudor Ciocan despre VIZITA PAPEI FRANCISC ÎN ROMÂNIA ca manifestare grandioasă de PR si “ILUZIONISM” AL IMAGINII, prin intermediul mass-media. TĂCEREA VINOVATĂ ASUPRA DISCRIMINĂRII ȘI PERSECUȚIEI ISTORICE A ORTODOCȘILOR (audio, text)

IPS BARTOLOMEU ANANIA: Adevarul lui Hristos se numeste Ortodoxia!

SFINTII MARTURISITORI ARDELENI, pilda de rezistenta ortodoxa in fata tavalugului antihristic si indemn spre o constiinta dogmatica, la vreme de confuzie, de sminteala si tiranie a minciunii “Noului Veac”

Marturisitorii romani in fata silniciei “uniate” – pilde vii ce pot deveni oricand actuale

SFINTII MARTURISITORI ARDELENI: VISARION, SOFRONIE, OPREA, IOAN SI MOISE MACINIC. Parintele Mihai-Andrei Aldea despre greco-catolicism in Transilvania (VIDEO)

PILDA MARTURISIRILOR ARDELENI IN VREMURI DE VICLENIE IEZUITA. Sfantul Paisie de la Neamt ne arata CE ESTE UNIATIA: lup rapitor de suflete in blana de oaie

Parintele exarh DUMITRU COBZARU (Cluj) – predica marturisitoare la SFINTII ARDELENI despre PERICOLUL OCUPARII TRANSILVANIEI prin retrocedari, ROSIA MONTANA, REDUCEREA LA TACERE A BISERICII si pacatele impotriva Duhului Sfant: “Nu mai suntem sub ocupatie austro-ungara, ci sub ocupatia U.E.”

 

***

PAPA FRANCISC afirmă într-un documentar recent lansat că susține PARTENERIATELE CIVILE GAY. Reacții din lumea catolică tradițională și legătura cu alegerile prezidențiale din SUA/ În aceeași perioadă, pontiful iezut a condus o ceremonie SINCRETISTĂ cu participare inclusiv ortodoxă dedicată și „VICTIMELOR PANDEMIEI DE COVID”

Dacă vrei să vezi cum va arăta „BISERICA” LUI ANTIHRIST aruncă o privire la ÎNTÂLNIREA INTER-RELIGIOASĂ PENTRU PACE de la Roma. De ce „momentul istoric” în care lideri religioși, printre care și MITROPOLITUL IOSIF al BOR, au semnat un APEL PENTRU PACE, este corespondentul religios al MARII RESETĂRI, aka NOUA ORDINE MONDIALĂ?


Categorii

Catolicism si uniatie, Ecumenism, Pandemia Covid-19, Portile Iadului, Preot Tudor Ciocan, Sfintii Marturisitori Ardeleni, Sfintii romani, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

2 Commentarii la “Părintele Tudor Ciocan – Cuvânt la pomenirea SFINȚILOR MARTIRI TRANSILVĂNENI. Ambițiile papismului, însemnătatea dreptei învățături, RESTRÂNGEREA LIBERTĂȚII RELIGIOASE și SLĂBIREA CREDINȚEI în numele salvării sănătății: “Să deschidem ochii în jurul nostru. Să gândim cu mintea noastră” (AUDIO, TEXT)

  1. Pingback: “Suntem trataţi ca o cireadă” – Pr. Tudor Ciocan despre UNIREA RELIGIILOR intru crezul comun secularist, IMPUNEREA PURTARII MASTII ORIUNDE, abuzul statului, PRIGOANA SI LEPADAREA INDIRECTE ALE CRESTINILOR: “La un moment dat trebu
  2. Pingback: “PÂNĂ AICI!” – Părintele Episcop MACARIE: “Dacă cineva ne atacă credința, dacă cineva ne atacă Biserica și libertatea noastră de a ne închina, atunci, frate și soră, SĂ MARTURISIM!” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate