IPS TEOFAN – INDEMN LA CITIREA PSALTIRII. “Mantuieste-ma, Doamne, ca m-a necajit omul…”

21 Commentarii la “IPS TEOFAN – INDEMN LA CITIREA PSALTIRII. “Mantuieste-ma, Doamne, ca m-a necajit omul…””

Nicoleta

10-06-2009 13:26

Intelegi, “popor al lui Dumnezeu”ce face Arhiereu tau, tie?
Iata, acum se roaga IN LOCUL TAU, pentru tine, cel ce nu mai poti,sau nu poti, sau nu mai stii, sau nu stii, sau nu mai vrei, sau nu vrei sa te (mai)rogi…
Intelegi si te cutremura de mila lui Dumnezeu, tie, popor naucit de paganimea coplesitor prezenta in tot locul, de paganizarea inimilor sub gerul ispitelor si smintelilor…
Si-I da slava Lui, si multumeste neincetat, si roaga-te asezat in pace, cu dragoste, smerenie si recunostinta, alaturi de acest om al lui Dumnezeu,cu el si pentru el,om minunat, care prin pronia Iubirii Sale, ne-a fost daruit, noua, celor atat de putin vrednici…
Slava Domnului pentru toate!
Doamne ajuta!

Maria

27-10-2009 15:39

IPS TEOFAN PERMITETI-MI CA LA CEAS DE MARE PRAZNIC SA VA UREZ UN SINCER SI CALDUROS LA MULTI SI FERICITI ANI! VA MULTUMESC PENTRU RUGACIUNI SI-L ROG PE BUNUL DUMNEZEU SA VA DEA PUTERE SI SA NU OBOSITI A VA RUGA NEINCETAT PENTRU NOI TOTI,PENTRU INTARIREA DREPTEI CREDINTE, PENTRU DOBANDIREA SMERENIEI SI PENTRU INDELUNGA RABDARE, PENTRU IUBIRE – PENTRU TOTI CEI CARE NU SE ROAGA…
SA NE IUBIM UNII PE ALTII CA INTR-UN GAND SA MARTURISIM: PE TATAL PE FIUL SI PE SFANTUL DUH – TREIME SFANTA SLAVA TIE!

1. Pingback: Război întru Cuvânt » LA INCEPUT DE NOU AN BISERICESC… Cu Domnul inainte, pe drumul Crucii, inarmati si imbarbatati cu arma rugaciunii si a bunei-voiri
Magda

01-09-2010 23:09

Dragi prieteni,

Încheiam ultima noastră scrisoare spunându-vă cât de minunat ar fi dacă am repeta mereu un verset dintr-un Psalm care ne place… Poate aţi făcut asta şi aţi prins gust, poate chiar v-aţi cutremurat, pentru că „ne naştem cu Psaltirea în sânge”, cum spune Adnré Chouraqui, şi poate că una din razele ei de lumină a pătruns până în adâncul fiinţei dumneavoastră. Fiecare cuvânt din Psalmi are, cu adevărat, puterea de a ne pătrunde şi a ne conduce până în Prezenţa Cuvântului Vieţii Celei Veşnice ce S-a sălăşluit întru noi.

De aceea este de o importanţă fundamentală pentru fiecare dintre noi, ca Psaltirea să ne însoţească pe Cale ca un vademecum. De la David până la noi, Psaltirea este cartea de rugăciuni prin excelenţă. Aici este adunată, într-o uimitoare condensare, întreaga Biblie. Aici cunosc omul, cel ce eu însumi sunt, în toate circumvoluţiunile sufletului, în cea mai profundă frumuseţe a sa dar şi în nenumăratele lui urâciuni.

Psaltirea, plină de harul Sfântului Duh, pe măsură ce o cercetez, mă descoperă mie însumi şi, în acelaşi timp, îmi oferă o adevărată terapie dumnezeiască, o cale de vindecare. Este o oglindă atât a răzvrătirilor cât şi a credincioşiei mele, a suferinţelor şi suspinelor mele, a morţii şi a învierii care lucrează permanent în mine…

Psaltirea nu ar fi completă însă dacă nu l-am descoperi în ea şi pe Satan şi cartea lui de identitate. Aici aflăm cu adevărat cine este el, care sunt căile lui de manifestare şi vicleniile prin care ne doboară. În Psalmi învăţăm să „deosebim duhurile” şi să folosim cuvintele lui Dumnezeu pentru a-i alunga pe vrăjmaşi, pentru că numai Cuvântul lui Dumnezeu este atotputernic.

„Vrăjmaşii” biruiţi în Psalmi, de multe ori cu multă violenţă, sunt patimile noastre şi toate înrobitoarele noastre dependenţe în care demonii se ascund şi se cuibăresc generând universul de umbră şi de întuneric din noi, minciuna şi duplicitatea, toată această suferinţă şi mizerie umană care ne face să fim mai mult morţi decât vii şi să fim deja „cu un picior în groapă”…

Adevărata Viaţă ne scapă printre degete!

Aşadar, Psalmii sunt o sută cinci zeci de trepte de la moarte la viaţă, trepte pe care Dumnezeu coboară mereu către om pentru ca omul să se poată cufunda fără încetare în El, Izvorul Vieţii Veşnice, pentru ca, purificat şi sfinţit, să urce şi el către Dumnezeu. Omul se recunoaşte în fiecare verset, fiecare Psalm povesteşte istoria fiecăruia dintre noi şi a tuturor oamenilor.

Din această cauză Psaltirea este plină de generaţii şi de secole de rugăciune. Ea a traversat toate nopţile oamenilor, s-a scăldat în sângele şi în bucuria lor… Şi acum, fiecare cuvânt din Psalmi este încărcat de o infinită experienţă. Infinită pentru că în această finitudine a omului, Dumnezeu a venit să-şi facă sălaş pentru a-i deschide orizontul spre Dincolo de orice suferinţă, spre o veşnicie deja prezentă.

Psalmii ne introduc într-o viziune globală a tainei planului lui Dumnezeu şi ne eliberează dintr-un prezent închis în el însuşi. Psaltirea mă include, cu istoria mea personală, particulară, în istoria Poporului lui Dumnezeu aflat pe Cale. Dobândesc astfel conştiinţa atât de importantă că aparţin unei extraordinare descendenţe care forează Istoria pe dinăuntru. Viaţa mea capătă sens! Din această clipă devin conştient că adevăratul autor şi interpret al Psalmilor este Însuşi Hristos. El este prezent de la un capăt la celălalt al Psaltirii. El, nu doar S-a rugat cu toţi Psalmii, i-a rostit cu vocea şi cu viaţa Sa, ci El este Însuşi Subiectul acestora. El este Acest Dumnezeu Care intră în mocirla omenească, în violenţa şi instinctele de răzbunare ale oamenilor, până în moartea şi iadul lor, pentru a-i converti dinlăuntru şi a le asculta strigătul de deznădejde din chiar lăuntrul lor. El este Cel Ce-i îi trage de acolo şi-i eliberează. El, Mântuitorul Hristos, pe Cruce fiind, coboară în durerea şi oroarea suferinţei şi a morţii omeneşti rostind Psalmul 21: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?”. Din această clipă întregul tragism al vieţii umane este iluminat până în adâncurile cele mai infernale…

Aşadar, rugându-ne cu Psaltirea, forăm spre adâncul din noi locuit de fiinţa noastră cea adevărată, pentru a trăi experienţa concretă a mântuirii intrând în armonie cu Hristos. În Psaltire se întâlneşte cântarea Mântuitorului cu cea a celor mântuiţi de El. Citind şi, mai ales, cântând Psalmi, trezim în noi dimensiuni care înainte erau mute în noi. Ieşim din psihismul nostru limitat şi intrăm în rezonanţă cu acel Dincolo din noi, din adâncul nostru şi simţim Prezenţa tainică a Celui pe Care suntem chemaţi să-L gustăm: „Gustaţi, şi vedeţi că bun este Dumnezeu!” (Ps. 33, 9). Îl gustăm şi ne umplem de Bucuria şi de Iubirea Lui.

Sfântul Vasile Cel Mare spune ca prin Psalmi ne eliberăm de tristeţe, scăpăm de tulburarea sufletului şi ne luminăm mintea. Această experienţă are influenţă şi asupra celor din jur şi a celor nevăzute, pentru că prin Psalmi participăm la Liturghia Cerească. Participăm astfel la unirea Cerului cu Pământul.

Tonalitatea cântării este Bucuria şi dincolo de mulţimea cuvintelor cântate se află o singură taină, taina Iubirii, a Iubirii Care este Însuşi Dumnezeu. Cântaţi aşadar, spune Fericitul Augustin, cu inima, cu gura, cu toată viaţa voastră… deveniţi înşivă o cântare de slavă lui Dumnezeu!

Fie ca citirea sau cântarea Psalmilor să ne aducă în armonie cu Hristos, Cu El, Armonia cea desăvârşită…

Cu toată dragostea noastră,
Père Alphonse et Rachel
Unii credincioşi spun că nu citesc Psaltirea pentru că le face diavolul ispite. De ce se tem diavolii de psalmi?
Se tem de psalmi, pentru că cine se roagă cu psalmi îi arde pe diavoli ca şi cu o sabie de foc. Mare putere are Psaltirea asupra duhurilor rele. Cu acestea părinţii de demult făceau minuni şi alungau duhurile rele din oameni. Iar dacă unii nu citesc Psaltirea pentru că se tem de ispite, aceştia sunt creştini fricoşi, care vor să iasă la luptă cu diavolii fără arme. Or, dacă nu avem arme bune la noi, diavolul ne dezarmează şi ne ia prizonieri, adică ne face robi ai păcatelor spre osândă. Psaltirea unită cu postul şi smerenia sunt cele mai puternice arme împotriva diavolilor. Cu acestea sfinţii izgoneau diavolii din lume şi coborau pe îngeri pe pământ. Că cine citeşte psalmi imită pe îngeri şi cântă împreună cu ei.
(arhim. Ioanichie BĂLAN, Convorbiri duhoviceşti, cu pr. Paisie Olaru)

Magda

01-09-2010 23:12

PSALMII

Primele fragmente de traducere a Bibliei în limba română au fost din cartea psalmilor. Nicolae Iorga spunea că: „Neamul românesc s-a născut în tinda Bisericii”. „Psaltirea” a fost abecedarul pe care neamul nostru a învăţat să citească. De ce s-a început traducerea Bibliei în limba română cu psalmii? Răspunsul nu este greu de dat. Cartea aceasta este cea mai mare din Biblie şi cea mai universal citită şi studiată. Ea cuprinde cel mai larg evantai de trăiri sentimentale posibile.

Luaţi Biblia în mînă şi deschideţi-o la mijloc. Veţi da negreşit de cartea Psalmilor. Este normal să fie aşa deoarece psalmii sînt inima Bibliei. Aici sînt adunate toate trăirile sufleteşti ale copiilor lui Dumnezeu de-a lungul secolelor.

Titlul: Numele evreiesc este „Tehilim” – „laudele”. Numele din limba română vine de la traducerea în limba greacă. „Psalmoi” s-ar putea traduce prin „cîntări acompaniate cu instrument muzical”.

Autorul: Nici una dintre cărţile Bibliei nu are mai mulţi autori decît cartea Psalmilor. În general se spune că psalmii îi aparţin lui David. El i-a scris pe majoritatea din ei şi tot el dă nota generală a cărţii. Dar asta nu înseamnă că n-au existat şi alţi autori ai psalmilor. Dacă este adevărat că David a scris 73 din numărul total de 150, atunci tot atît de adevărat este că Asaf, conducătorul cîntăreţilor lui David, a scris 12, Solomon a scris 2, Moise a scris l (Ps.90), iar alţi 10 sînt producţia fiilor lui Core (Num. 26:9-11). Nu vă pierdeţi prea multă vreme însă cu identificarea autorilor. Citiţi psalmii ca pe un dar pe care vi-l face Dumnezeu însuşi. Căutaţi să intraţi în atmosfera lor, căutaţi să le simţiţi trepidaţia adîncă şi identificaţi-i pe aceia care vă vor prinde bine la vreme de nevoie.

Data: Psalmii acopere o perioadă care debutează cu viaţa lui Moise şi se întinde pînă după revenirea din robia babiloniană, pe vremea lui Ezra şi Neemia. Majoritatea psalmilor însă sînt produşi de David în timpul vieţii lui de umblare cu Domnul. Omul acesta care a fost cioban la oi, cîntăreţ vestit în Israel, trubadur la curtea împăratului, ginere al împăratului, apoi fugar hăituit şi aflat mereu în primejdie pînă cînd Dumnezeu l-a aşezat chiar pe el însuşi pe tronul Israelului, a străbătut atâtea suişuri şi coborîşuri ale spiritului încît a devenit instrumentul la care a cîntat însuşi Dumnezeu. Psalmii lui David sînt de fapt cîntări divine inspirate din cer pentru a înfrumuseţa viaţa plină de necazuri a pămîntului. Din acest punct de vedere, psalmii sînt atemporali, ei vin la noi din rezonanţele timpului, ne învăluie cuceritor şi vor rămîne cu noi veşnic.

Metoda de interpretare a psalmilor: Poezia nu este o artă precisă, ca matematica. Dincolo de faldurile ei armonioase pătrundem adesea în straturi ascunse ale realităţii, pe care nu le întrezărim în viaţă decît în situaţii extreme. Cum să fim siguri că ceea ce simţim atunci cînd citim psalmii este ceea ce este acolo şi nu ne amăgim lăsîndu-ne purtaţi de valurile fanteziei?

Există cîteva principii pe care trebuie să le ţinem minte:

(1) Cînd există un titlu al psalmului care îl leagă de un anumit eveniment istoric, psalmul trebuie citit, înţeles şi interpretat în lumina acelei circumstanţe particulare. De exemplu, 13 psalmi sînt localizaţi în diverse perioade ale vieţii lui David: Ps. 59, 56, 34, 142, 52, 54, 57, 60, 51, 3, 63, 7, 18. Ordinea această nu pare normală, dar ea urmăreşte cronologic evenimentele vieţii lui David aşa cum sînt ele redate de cartea 1 Samuel.

(2) Unii dintre psalmi sînt asociaţi cu anumite aspecte din închinăciunea poporului Israel (vezi Ps. 5:7; 66:13; 68:24, 25) şi trebuiesc înţeleşi în ansamblul procesiunilor liturghice de la Templu.

(3) Mulţi dintre psalmi sînt de fapt inspiraţii profetice care anticipează venirea lui Cristos pe pămînt. Şi atunci însă, ei au apărut într-un anumit context istoric legat de evenimente contemporane autorului lor. Aceste evenimente trebuiesc studiate cu atenţie pentru a ne ajuta să avem o înţelegere mai clară a textului.

Interpretarea psalmilor este o problemă a minţii, trăirea mesajului lor este o problemă a inimii. S-a spus despre cartea Psalmilor că „este un rîu de mîngîiere în apa căruia s-au adunat lacrimile vărsate de nenorociţii trecutului pentru a răcori arşiţa din sufletele celor ce suferă astăzi”. Sau că este „grădina tuturor florilor cu petale parfumate, chiar dacă unele dintre ele cresc numai în mijlocul spinilor”. A fost comparată cu „un desăvîrşit instrument muzical din corzile căruia pot prinde fiinţă şi jalea şi triumful, şi deznădejdea şi biruinţa, şi teama şi încrederea nestrămutată, şi tristeţea şi bucuria fără margini”.

Conţinutul psalmilor: La o privire mai atentă observăm că avem de a face cu o culegere de cinci cărţi ale psalmilor, fiecare dintre ele terminate cu o doxologie (o proslăvire a numelui lui Dumnezeu). Numele de cinci le-a adus imediat o asemuire cu Pentateucul lui Moise. Comentatorii numesc cele cinci cărţi ale psalmilor după numele corespunzător al uneia dintre cele cinci cărţi scrise de el.

a. Sînt psalmi ai genezei (1-41) al cărui subiect predominant este omul,
b. psalmi ai exodului, cuprinzînd mai ales cîntări de eliberare (42-72),
c. psalmi levitici, asociaţi cu slujba de la Templu (73-89),
d. psalmi asociaţi cu peregrinările din cartea Numeri (90-106) şi
e. psalmi deuteronomici sau ai proslăvirii dragostei divine (107-150).

Un alt fel de a clasifica psalmii este după specificul mesajului lor. Există astfel:

(1) psalmi de învăţătură (1, 19, 39),
(2) psalmi de laudă (8, 29, 93, 100),
(3) psalmi de mulţumire (30, 65, 103, 107, 116),
(4) psalmi de pocăinţă (6, 32, 38, 51, 102, 130, 143),
(5) psalmi prin care străbate încrederea (3, 27, 31, 46, 56, 62, 86),
(6) psalmi ai necazurilor (4, 13, 55, 64, 88),
(7) psalmi ai dorinţelor (42, 63, 80, 84, 137),
(8) psalmi care recapitulează istoria (78, 105, 106) şi
(9) psalmi profetici (2, 16, 22, 24, 40, 45, 68, 69, 72, 97, 110, 118)

Conţinutul psalmilor este pus adesea în forme de o desăvîrşita frumuseţe. Iată, de exemplu, psalmul 119 al cărui autor se presupune că a fost cărturarul Ezra. Pentru cititorul neavizat este greu să nu te rătăceşti în mulţimea celor 176 de versete ale lui. În originalul ebraic însă, psalmul este o succesiune de grupe de cîte 8 versete, fiecare începînd cu cîte una din literele alfabetului evreiesc. Avem de a face deci cu un acrostih alfabetic alcătuit dintr-o serie de octete. Analiza conţinutului acestui psalm devine dintr-o dată mai uşoară şi mai fructuoasă.

Mesajul cărţii: Psalmii sînt cartea tuturor oamenilor, tuturor sentimentelor şi a tuturor situaţiilor. Oricine, oriunde şi în orice stare s-ar găsi se poate identifica cu ceea ce se găseşte în textul psalmilor. Cel sărac şi părăsit, cel bolnav şi aflat în suferinţă, cel exilat departe de cei dragi şi de ţară, cei aflaţi mereu în pericol, cei păcătoşi se pot regăsi în oglinda psalmilor. Este loc însă acolo şi pentru cei iertaţi, pentru cei biruitori, pentru cei prăbuşiţi în adorare, pentru cei ataşaţi total de Domnul şi locaşurile Sale, pentru cei pierduţi lor înşile şi dăruiţi pe vecie Creatorului.

Cartea Psalmilor este şi cartea Legii desăvîrşite a lui Dumnezeu. Ea ne arată cum putem să ne delectăm în ea şi să o facem „candelă pentru picioarele noastre, lumină pe cărare” şi desfătare „mai dulce ca fagurul de miere pentru cerul gurii”.

Ca şi celelalte cărţi ale Bibliei, cartea Psalmilor ne vorbeşte şi ea despre planul pe care l-a făcut Dumnezeu pentru mîntuirea omenirii. După înviere, Domnul Isus li s-a arătat ucenicilor: „le-a deschis mintea că să înţeleagă Scripturile” şi le-a arătat ceea ce fusese scris cu privire la El şi lucrarea Sa „în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi”. Putem şi noi să refacem acest studiu exegetic făcut de Domnul Isus cu ucenicii. Iată un rezumat al lui:

a. Despre esenţa lucrării Lui mesianice găsim scris în Ps. 22:22
b. Despre slujirea Sa ca Mare Preot găsim scris în Ps. 40:6, 8; 22; 49; 110.
c. Despre demnitatea Lui de împărat găsim scris în Ps. 2; 21; 45; 72.
d. Despre suferinţele Lui teribile găsim scris în Ps. 22 şi 69
e. Despre învierea Lui găsim scris în Ps. 16

Dintre toate cărţile Vechiului Testament, cartea Psalmilor este cel mai mult citată în cărţile Noului Testament. Unele dintre porţiunile ei sînt parcă parte integrantă din Evanghelii. Iată de exemplu succesiunea celor trei psalmi: 22, 23 şi 24. Cel dintîi ne prezintă suferinţele păstorului cel bun care-şi dă viaţa pentru oile Sale. Vedem ridicată crucea îi auzim strigătele sfîşietoare ale Celui ce moare o moarte ispăşitoare. Psalmul 23 este cunoscut de toată creştinătatea drept „psalmul păstorului” („Domnul este Păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic. El mă paşte la păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă, etc…”) Găsim în acest psalm oferta Domnului Isus de a conduce şi de a îngriji sufletele care i se încredinţează. Psalmul 24 ni-L prezintă pe păstor ajuns în slavă gată să răsplătească oile care L-au urmat pînă la capăt.

Soarta poporului Israel este şi ea descrisă într-o succesiune de psalmi. Iat-o:

a. Ruina poporului este descrisă în Ps. 42-49
b. Răscumpărătorul poporului este prezentat în Ps. 50-60
c. Răscumpărarea poporului este arătată în Ps. 61-72

Este greu să arătăm mesajul psalmilor într-o introducere scurtă ca aceasta. Vă lăsăm dumneavoastră plăcerea ca după ce aţi parcurs cu noi această vedere panoramică a lor, să vă apropiaţi pe rînd de fiecare psalm în parte, să-i descoperiţi frumuseţea şi să-i sorbiţi cu nesaţ aroma specifică.

2. Pingback: Război întru Cuvânt » PARINTELE SOFIAN SI “MARTURISITORII” CALOMNIEI: “Pana cand va ridicati asupra omului? Cautati toti a-l dobori, socotindu-l ca un zid povarnit si ca un gard surpat…”
3. Pingback: Război întru Cuvânt » INDEMN LA RUGACIUNE STARUITOARE IN VREMURILE TULBURI PE CARE LE TRAVERSAM
4. Pingback: Război întru Cuvânt » IMPORTANT! APEL LA CITIREA PSALTIRII IMPREUNA IN PERIOADA POSTULUI MARE
5. Pingback: Război întru Cuvânt » IPS TEOFAN IMPLINESTE ASTAZI 50 DE ANI. Ii suntem alaturi cu inimile si ii dorim Vladicai ca Domnul sa-i adauge la smerenie si evlavie si ceva mai mult curaj!
Andreea

15-06-2011 14:49

Intr-adevar, in Psaltire, asa cum spunea un teolog, intalnim toate framantarile sufletesti ale omului. Si nu numai asta, dar intreaga Sfanta Scriptura este o oglinda a sufletului omenesc. Se spune ca, daca Sfanta scriptura s-ar pierde, ea ar fi scrisa din nou, deoarece sufletul omenesc, in cautarea lui Dumnezeu, descopera adevarul. Se spune ca Sfanta Maria Egipteanca, desi nu citise niciodata Sfanta Scriptura, vorbea cu cuvinte din aceasta Carte. Aceasta a descoperit Sfantul Zosima.
Cand citim Sfanta Scriptura sau Psaltirea, se poate intampla sa nu intelegem unele lucruri. Nu trebuie sa ne stresam, ci, pastrand in inima noastra acele cuvinte, la un moment dat, in viata, intelesul lor ni se va descoperi. Multe cuvinte sunt profetice.
Eu, de exemplu, am citit intr-un psalm ceva de genul: “Fiica Babilonului, fericit este cel ce va apuca si va lovi pruncii tai de piatra.”
Ce sa fie aceasta, m-am intrebat?
Si mi-am dat seama ca poate fi o profetie despre Biserica Catolica.
Ea construieste cladiri babilonice. Actuala Sagrada Famiglia, din Barcelona, nu este decat noul Turn Babel, pe care catolicii nu se lasa pana nu il vor termina, ca simbol al ratacirii lor.
Asa ca toti cei care vor sa construiasca biserici care nu se mai termina, ca inaltime, nu sunt decat niste urmasi ai celor care incepusera sa construiasca Turnul Babel.
Din pacate, sunt multi clerici ortodocsi care cred ca trebuie sa ne luam la intrecere cu catolicii, in ridicarea de biserici tot mai inalte.
Acesti oameni sunt fara cultura, si trebuie adusi la normal. Ideile lor sunt “pruncii fiicei Babilonului”. Acesti oameni trebuie constientizati. Aceasta inseamna “fericit este cel ce va apuca si va lovi pruncii tai de piatra.”
Este opinia unui arhitect.
Dar, evident, ca se pot face si alte interpretari teologice ale acestui verset.

6. Pingback: Război întru Cuvânt » Testamentul duhovnicesc al parintelui Calciu (II): “DIAVOLUL TURBEAZA ATUNCI CAND CINEVA SE ROAGA”
7. Pingback: POSTUL NASTERII DOMNULUI. Sa citim Psaltirea impreuna si in acest Post al Craciunului (2011)!
8. Pingback: PSALTIREA IN POSTUL MARE. Sa ne rugam impreuna si in acest Post! -
9. Pingback: “SCOATE-MA, DOAMNE, DE LA OMUL VICLEAN SI DE OMUL NEDREPT MA IZBAVESTE, CARE… TOATA ZIUA IMI DUCEAU RAZBOI” -
10. Pingback: PSALTIREA IN POSTUL NASTERII DOMNULUI. Sa ne rugam impreuna si in acest Post! -
11. Pingback: SA NE RUGAM IMPREUNA IN POSTUL CEL MARE! -
12. Pingback: CALOMNIA, cea mai dureroasa rana diavoleasca… -
13. Pingback: DOMNULUI SA NE RUGAM… Sa ne folosim de puterea Psaltirii in razboiul nevazut! -
14. Pingback: INDEMN LA CITIREA PSALTIRII IN POSTUL MARE si la mai multa rugaciune pentru intreaga lume – de la PARINTELE STARET MELCHISEDEC AL PUTNEI. Plus: AVERTISMENT fata de caderile “de-a dreapta” (audio + text) -
15. Pingback: LA INCEPUT DE NOU AN BISERICESC… Cu Domnul inainte, pe drumul Crucii, inarmati si imbarbatati cu arma rugaciunii si a bunei-voiri -
16. Pingback: POSTUL CEL MARE – nou inceput pe calea razboiului duhovnicesc prin SMERENIE, RUGACIUNE si NEVOINTE sporite | Cuvântul Ortodox