POSTUL CEL MARE – nou inceput pe calea razboiului duhovnicesc prin SMERENIE, RUGACIUNE si NEVOINTE sporite
Pentru inceputul Postului Mare, va mai recomandam:
- RUGACIUNI PENTRU A PUNE BUN INCEPUT IN POSTUL CEL MARE
- Iata, a venit veselitoarea vreme a postului! Indrumar pentru prima saptamana a Postului Mare de la SFANTUL NICOLAE VELIMIROVICI
- Predica Sfantului Nicolae Velimirovici la DUMINICA IERTARII si INCEPUTUL POSTULUI MARE. Inarmarea cu armele luminii pentru a birui cu Hristos
- Predica foarte folositoare a PARINTELUI SOFIAN, la intrarea in POSTUL MARE: “Frati crestini, nu va revoltati impotriva postului. Primele 3 zile e mai greu, dar apoi incepi sa simti efectul binefacator…”
- INTRAREA IN POSTUL CEL MARE. Chemare spre pocainta
- DUMINICA IERTARII. “Cand ma necajesc, degrab ma auzi…”
- DUMINICA IERTARII (A IZGONIRII LUI ADAM DIN RAI). INTRAREA IN SFANTUL SI MARELE POST: “Sa ne folosim de aceasta vreme a Postului, fiindca nu stim de ni se va mai da o vreme ca aceasta…”
- IPS TEOFAN – GANDURI LA INCEPUT DE POST: Plansul dupa raiul pierdut, dorul dupa Inviere…
- LA CE SA LUAM AMINTE MAI MULT in Postul Mare?
- POSTUL MARE. Care este sensul sau duhovnicesc si CUM SE DUCE LUPTA CU ISPITELE IN ASTEPTAREA INVIERII? Parintele Sofronie – cuvantari duhovnicesti (I)
- DUMINICA IERTARII. Predici de mare adancime ale Parintelui Sofronie (II). CUM SA TRECEM POSTUL MARE in mijlocul tensiunilor apocaliptice ale vremii noastre?
- Cum sa luam Postul in serios in lumea noastra?
- “…. NUMAI CU POST SI CU RUGACIUNE”
- “STILUL DE VIATA” AL POSTULUI
- Canonul cel Mare al Sf. Andrei Criteanul si intrarea in duhul Postului Mare
- TALCUIREA CANONULUI CEL MARE AL SF. ANDREI CRITEANUL – studiul teologic si duhovnicesc al lui Panayottis Nellas
- CANONUL CEL MARE AL SFANTULUI ANDREI CRITEANUL (text, audio, video)
- PR. GHEORGHE HOLBEA: CUNOASTEREA DUHOVNICEASCA SE DA PE MASURA POCAINTEI. Si o “traversare” duhovniceasca aplicata la viata noastra a Canonului celui Mare al Sfantului Andrei Criteanul
- Tristetea stralucitoare a Postului Mare: CANTARI DIN SLUJBA PAVECERNITEI MARI (VIDEO + AUDIO)
- LITURGHIA DARURILOR MAI INAINTE SFINTITE
PARINTELE VALENTIN MORDASOV:
“Suntem in Postul Mare, vreme a intristarii pentru pacate. Biserica este locul curatirii de pacate. Invata sa te spovedesti si sa te impartasesti. Cine vrea sa caute ceva in intuneric aprinde o lumanare. Asemenea si tu, daca nu-ti vezi pacatele, ia poruncile, deschide Evanghelia de la Matei, capitolele cinci, sase si sapte, si incearca-ti constiinta pe baza ei.
Nu uita niciodata ca cea mai importanta lucrare pentru om este mantuirea. A doua este lucrul mainilor, lucrarea pamanteasca. Evita intalnirile, vizitele. Sfanta Fecioara a vizitat-o pe ruda sa Elisabeta, dandu-ne exemplu pe cine si cum poti vizita fara sa-ti pagubesti sufletul. Evita vizitele mai cu seama in ziua de 8 martie. Unora chiar si vizitarea locurilor sfinte le aduce mai multa paguba decat folos. Cand mergi in vizita sa ai doua scopuri: sa aduci folos sufletului propriu si sa aduci folos altuia. Imaginile de tot felul ne aduc in suflet mult „gunoi”, deschizand accesul vrajmasului.
„As fi fericit sa merg in Rai, dar pacatele nu ma lasa”, spunem noi. Dar printr-o marturisire dreapta, prin cainta, Domnul nostru Iisus Hristos ne-a eliberat pe noi de pacate si ne-a deschis calea spre Rai. Gandeste-te la vesnicie. Nu exista pentru demoni un lucru mai trist decat timpul postului. Urmeaza-le in post si priveghere sfintilor. Multumeste pentru toate cate ti se intampla.
Mantuitorul ne-a aratat calea smereniei. El l-a rabdat chiar si pe Iuda, stiind totul despre el. La fel si noi trebuie sa-i rabdam pe cei rai. Sa nu-i blamam, sa nu batem toba despre pacatele lor. Pentru a ne ruga nu este nevoie de nevointe exterioare deosebite, ci mai ales de smerenie si liniste sufleteasca. Suporta mustrarile si implineste ordinele fara cartire. Asculta de cei superiori, de cei egali si de cei mai mici decat tine. Te-a suparat cineva, nu carti, dobandeste deprinderea sa te smeresti. Primeste toate relele ca rasplata pentru pacatele trecute, prezente si viitoare. Nu te descuraja, nu deznadajdui, multumeste, lauda-L pe Dumnezeu. Cedeaza in toate, dar nu atunci cand se incalca legea lui Dumnezeu, inchina-te cel dintai, iubeste locul din urma, nu te da in laturi de la munca de jos. Mustrarile si ofensele fac sufletul sa straluceasca, precum un cui ruginit pe podea, calcat de multe picioare, dobandeste luciu. Eforturile si faptele sunt pretuite pe masura smereniei cu care sunt savarsite.
Smerenia este dovada sfinteniei vietii, ea il face pe om salas al lui Dumnezeu. Smerenia consta in a face bine celui care iti face rau. Invata-ti inima sa cugete ca toti ceilalti sunt mai buni decat tine. Nu sustine cu insistenta punctul tau de vedere. Tacerea, cugetarea si vorbirea smerita, imbracamintea modesta, umilirea de sine, starea celui din urma – iata caile spre smerenie. Cine nu suporta necinste, acela nu poate atinge smerenia. Obisnuieste-te cu imbracaminte simpla, cu vase de bucatarie simple, cu modestia in vorbire, in cantare. Nu cauta onoruri. Mantuitorul ne-a aratat calea spre smerenie. David s-a smerit pe sine. Fecioara Maria s-a invrednicit sa devina Maica intregului neam omenesc pentru smerenie. Chiar si diavolul, daca ar avea smerenie, ar deveni inger. Cum se poate mantui un om batran, bolnav, neputincios, sarac, necarturar? Prin smerenie. O treime din ingeri a cazut din mandrie. Primii oameni au pacatuit din mandrie. Domnul S-a smerit pe Sine pana la moartea rusinoasa pe cruce; S-a smerit pe Sine spaland picioarele apostolilor Sai. Sfantul Ioan Botezatorul se considera pe sine nevrednic sa dezlege incaltamintea din picioarele lui Iisus. Apostolul Petru, cu ocazia pescuirii minunate, a spus Domnului: Iesi de la mine, ca sunt om pacatos. Sutasul, mare conducator, se considera nevrednic sa-L primeasca pe Domnul in casa sa. Femeia cananeianca se considera pe sine deopotriva cu cainii. Fiul risipitor, smerindu-se, i-a, spus tatalui: „Fa-ma ca pe unul dintre argatii tai”. Apostolul Pavel scria despre sine ca despre cel mai mic dintre apostoli si primul dintre pacatosi. Cuviosul Macarie cel Mare ne vorbeste despre un curtean care a pregatit o ciorba minunata, dar n-a sarat-o… A face fapte bune fara smerenie este totuna cu a pregati o masa fara sare. Dumnezeu iubeste smerenia si o cauta la om“.
(Din: Pr. Valentin Mordasov, duhovnicul de la Pskov: Invataturi si intamplari minunate, Editura Sophia, 2011)
***
PARINTELE PETRONIU TANASE:
Saptamana intaia a Postului Mare
In vremea razboiului duhovnicesc, spune Sf. Maxim Marturisitorul (Rasp. Catre Thalasie, 49), luptatorul trebuie sa astupe izvoarele apelor celor dinafara cetatii si sa nu se indeletniceasca decat cu rugaciunea si cu muncirea trupului prin filosofia cea lucratoare, adica cu ostenelile trupesti.
Apele cele dinafara cetatii sunt cugetele trimise de fiecare simt din lumea sensibila, care strabat sufletul asemenea unui rau ce trece prin cetate. Fiindca diavolul se foloseste tocmai de aceste cugete ca sa ne dea razboi, de aceea in timpul luptelor duhovnicesti trebuie sa ne oprim de la contemplatia naturala si sa ne indeletnicim numai cu rugaciunea si cu nevointele trupesti. Rugaciunea indreapta mintea catre Dumnezeu, iar nevointele trupesti indreapta pofta si iutimea spre cele duhovnicesti. Astfel, toate puterile sufletesti sunt adunate la un loc si indreptate intr-o singura directie spre Dumnezeu, si omul capata mare putere impotriva vrajmasului, despre care Insusi Mantuitorul spune ca nu se poate birui fara numai cu rugaciune si cu post (Mc. 9, 29).
Randuiala de nevointa a Postului Mare si, mai ales, aceea a primei saptamani se desfasoara exact in vederea acestui razboi nevazut.
Dupa o pregatire amanuntita si cu multa grija a celor trei saptamani premergatoare, postul incepe hotarat, ca un adevarat asediu asupra vrajmasului, pe amandoua fronturile aratate de Sf. Maxim Marturisitorul: rugaciunea si nevointele trupesti.
Nevointele trupesti
Postul este total, prima masa este miercuri, iar a doua vineri, cu indemnul, pentru cine poate, sa se lipseasca de cea de miercuri. Slujbele bisericesti sunt insotite de multe metanii si inchinaciuni, care trebuie inmultite si la pravila de chilie. Slujbele se lungesc, si cu ele si privegherea de noapte. Grijile de trup sunt imputinate si toata vremea trebuie cheltuita la pravila de obste, in rugaciune, tacere si cugetare duhovniceasca.
Prin post, pofta fiind lipsita de materia care o intretine, este indreptata pe calea cea fireasca de a fi dorire aprinsa dupa Dumnezeu; iutimea, care-i avocatul poftei, nemaiavand pentru cine pleda, isi regaseste rostul firesc de putere intaritoare a dorului dupa Dumnezeu. Prin aceasta, ele sunt scoase din simtire si puse sub ascultarea mintii, care se face astfel „stapana peste patimile cele stricatoare de suflet”.
Rezultatul este imediat: prin strunirea trupului si prin usurarea lui de multimea materiei, poftele se domolesc si mintea se curateste, „supararile dracesti nu indraznesc, iar ingerii stau mai aproape de cei ce se nevoiesc cu postul”.
Rugaciunea
Celalalt front de lupta, hrana si intarirea sufletului, se inmulteste la toate slujbele si, indeosebi, se adauga rugaciunea Sf. Efrem: „Doamne si stapanul vietii mele…”, ca o pecete duhovniceasca peste rugaciunea obsteasca din aceasta vreme. Ea este epicleza acestei Liturghii de pocainta a postului, care lucreaza prefacerea omului trupesc in cel duhovnicesc.
Comoara cea bogata a Psalmilor se citeste de doua ori acum, in cursul unei saptamani. Pentru ca, dupa cuvantul Marelui Vasile
„Psalmul este alungatorul dracilor, aducator al ajutorului ingeresc, arma pentru teama de noapte, liniste pentru ostenelile zilei, fapta ingereasca, traire cereasca, mireasma duhovniceasca” (Comentarii la Psalmi).
La canoanele utreniei se adauga „Cantarile lui Moise”, cele opt cantari ale Vechiului Testament si Cantarea Maicii Domnului. Cantarea de biruinta a poporului evreu, cand a trecut prin Marea Rosie izbavindu-se de robia Egiptului, precum si cantarea celor trei tineri, care au ramas nearsi in cuptorul Babilonului ne umplu de nadejde ca asa vom scapa si noi din robia celui viclean si din cuptorul patimilor, avand pe Domnul „ajutor si acoperim spre mantuire”. Rugaciunile proorocilor Avacum, Isaia si Iona ne vestesc slava Mesiei, Care „va straluci ca soarele”, care mantuieste si scoate sufletele din iadul cel mai de jos, iar Cantarea Maicii Domnului ne arata cat sunt de mari darurile pe care le revarsa Domnul peste robii Sai cei smeriti.
Este plina de taina aceasta Liturghie.
Dupa ce ni se atrage atentia ca „Lumina lui Hristos lumineaza tuturor”, de sapte ori staruim „sa se indrepteze rugaciunea mea, ca tamaia inaintea Ta” apoi se face iesirea cea mare, cand
Vohodul se face in tacere desavarsita, iar cei de fata, cu multa frica si evlavie, stau cu capetele la pamant cand Hristos trece prin mijlocul Bisericii. Este Însusi Comandantul duhovnicestii lupte, inconjurat de Puterile ceresti, Cel ce trece ca sa vada pe ostasii Sai care se lupta, sa-i intareasca, sa-i imbarbateze si sa-i asigure de biruinta, cata vreme lupta sub comanda Lui.
Seara se face slujba Pavecernitei mari, la care in primele patru zile se adauga Canonul cel mare al Sf. Andrei Criteanul.
Pavecernita mare este ca o incununare a nevazutului razboi din acea zi. Batalia este in toi, iar ostasii sunt plini de putere si nadejde, pentru ca Dumnezeu Insusi lupta impreuna cu ei. De aceea si strigatul:
la care se adauga rugaciunea si angajamentul nostru in fata lui Dumnezeu:
Canonul de pocainta al Sf. Andrei este mare nu numai pentru ca este cel mai lung din toata imnografia Bisericii (are 271 de tropare), ci mai ales prin puterea duhovniceasca ce-l strabate. Ca o fresca a pocaintei, aduce de la Adam si pana la Inaltarea Domnului, multime de pilde de pocainta, si de nevointa, precum si pilde ale celor ce au cazut si s-au pocait ca sa ne invete sa ne ferim de poticnire si sa alergam la Dumnezeu cu pocainta, lacrimi si fapte mantuitoare. Si este cu atata iscusinta intocmit, ca poate si pe sufletul cel mai impietrit a-l atrage spre pocainta si indreptare.
Intreaga lucrare de rugaciune din aceasta vreme este puternic strabatuta de simtamantul prezentei lui Dumnezeu, de simtamantul de mare incredere, nadejde si dragoste de Dumnezeu.
Cainta, umilinta, zdrobirea inimii nu numai ca nu sunt istovitoare, ci pline de incredere si datatoare de putere. Inca din primele zile se simte suflul biruintei asupra pacatului, vestea marii bucurii a Invierii. In canoanele si stihoavele utreniei, urmeaza in fir neintrerupt aceste indemnuri:
„Sa postim de bucate si de toata patima, desfatandu-ne cu bunatatile Duhului, ca sa ne invrednicim toti a vedea Preacinstita Patima lui Hristos Dumnezeu si Sfintele Pasti…” „si trecand noianul cel mare al postului sa ajungem si la Invierea cea de a treia zi a Mantuitorului Iisus Hristos..”.
De aceea, la capatul unei saptamani de post aspru si nevointe grele, te simti inviorat, limpede la minte, refacut si primenit cu sufletul si cu trupul, pentru ca „omul nu se hraneste numai cu paine” (Matei 4, 4), dupa cuvantul Domnului.
Dar fiindca mintea nu poate sta prea multa vreme incordata, randuiala de rugaciune este presarata cu citiri din Sfintele Scripturi: din Prooroci, de la Facere si intelepciunea lui Solomon, precum si din cuvintele marilor nevoitori, luptatori si povatuitori duhovnicesti: Efrem Sirul, Ioan Scararul si Teodor Studitul.
Sf. Efrem Sirul, alauta Duhului Sfant, ne fericeste pentru buna indrazneala a luptei si pentru raiul care asteapta pe cei ce bine se nevoiesc. Fericeste pe toti iubitorii de virtute, ca sa nu ne indemne a-i urma si ticaloseste pe cei lenesi si nepasatori, ca sa ne plece spre umilinta, spre ravna si spre lacrimi.
Sf. Ioan Scararul, preaiscusitul in razboiul cel nevazut, ne arata ca intr-o oglinda chipul de nevointa, mestesugurile dracesti, inlantuirea virtutilor si a patimilor, cum sa ne cunoastem pe noi insine si viclesugurile celui potrivnic si cu multa iscusinta ne conduce si ne urca pe scara desavarsirii, de la cele pamantesti la cele ceresti.
Iar marele povatuitor al vietii de obste, cu untdelemnul cuvintelor sale, ne povatuieste indeosebi in luptele mantuitoare ce trebuie sa le ducem in viata de obste.
Astfel, mintea odihnita si luminata prin cuvintele duhovnicesti se inalta si mai cu avant la rugaciune, iar curatia prin rugaciune se adanceste mai deplin in cunoastere duhovniceasca.
Asa s-au desavarsit toti marii nevoitori ai vietii duhovnicesti si ne-au lasat cele de urmat: post si nevointe, cunostinta duhovniceasca si rugaciune, care impreuna alcatuiesc mestesugul razboiului celui nevazut, stiinta innoirii omului, care se lucreaza indeosebi in aceasta vreme. Numirea generala de „post” nu se restrange numai la o oprire de bucate, ci arata aceasta intreaga lucrare innoitoare a omului intreg, suflet si trup. De aceea stihoavna vecerniei de luni spune:
„Sa postim post primit, bineplacut Domnului. Postul cel adevarat este instrainarea de rautati, infranarea limbii, lepadarea maniei, indepartarea de pofte, de clevetire, de minciuna si de juramantul mincinos. Lipsa acestora este postul cel adevarat si bine primit”.
Iar Sf. Ioan Gura de Aur ne intreaba:
“Postesti? Arata-mi-o prin fapte! Cum? Vezi un sarac, ai mila de el; un dusman, impaca-te cu el; un prieten inconjurat de nume bun, nu-l invidia. Nu numai gura si stomacul sa posteasca, ramanand curate de rapire si de lacomie; picioarele nealergand la privelistile cele urate, ochii neprivind cu ispitire frumuseti straine, gura sa posteasca de sudalme si de vorbiri rusinoase…”.
In sambata de la sfarsitul saptamanii se face pomenirea minunii Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron, care a izbavit pe crestinii ce posteau, de la spurcarea cu jertfe idolesti, pusa la cale de Iulian Apostatul. Minunea este totodata si un fel de incheiere a saptamanii de nevointa, aratandu-ne ca prin post si rugaciune se zadarnicesc toate uneltirile vrajmasilor celor vazuti si nevazuti pentru ca „cu noi este Dumnezeu si nimeni nu poate sta impotriva noastra”.
(din: Protosinghel Petroniu Tanase, “Usile pocaintei. Meditatii duhovnicesti la vremea Triodului”, Editura Doxologia, Iasi, 2012)
Legaturi:
- Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul din Postul Mare: „Doamne si Stapanul vietii mele…”. TALCUIREA PARINTELUI PETRONIU: LITURGHIA POCAINTEI
- INCEPE POSTUL CEL MARE. Parintele Petroniu Tanase despre POSTUL ADEVARAT, valoarea sa si incercarile de denaturare
- IN PRAGUL POSTULUI MARE: Duminica izgonirii lui Adam din Rai. Parintele Petroniu Tanase despre POSTUL DUHOVNICESC si IERTAREA APROAPELUI
- CUVANT LA INCEPUTUL POSTULUI DESPRE FOLOSUL INFRANARII SI CUMPATARII: “Este cu neputinta ca aceeasi persoana sa fie si iubitor de placeri si iubitor de Dumnezeu”
- LA PORTILE POSTULUI MARE – o alta scrisoare foarte folositoare a Batranului Selafiil Siberianul, ucenicul Sfantului Ierarh Luca al Crimeei
- PREGATIREA PENTRU TAINA SPOVEDANIEI
- “Nu e pacat care sa tina piept pocaintei. PENTRU CE SA INTARZIEM?”
- Parintele Amfilohie de la Diaconesti: SA TINETI CONT CA SUNTEM IN POST!
- Predica PS Sebastian la Duminica lasatului sec de branza: DESPRE POSTUL DEPLIN
- POSTUL DUHOVNICESC. Sfantul Luca al Crimeii despre lupta cu patimile si deprinderea copiilor cu postul
- K. V. Zorin: Postul sufletului si al trupului. LEACUL LACOMIEI SI AL BOLILOR. NEVOIA DE DREAPTA SOCOTEALA IN POSTIRE
- INTERVIU CU PARINTELE MIHAIL STANCIU DESPRE POSTUL PASTILOR. Cum se tine postul placut lui Dumnezeu?
- CUVANT VIU SI LAMURITOR DESPRE SENSUL, FOLOSUL SI MASURA POSTULUI de Ieromonahul Ioan Buliga
- PARINTELE EFREM FILOTEITUL, sfantul ucenic al lui Gheron Iosif Isihastul: “DACA IL OSANDIM PE FRATELE NOSTRU, NU NE ESTE DE FOLOS POSTUL!”
- CEI CE MANANCA DIN CARNEA APROAPELUI…. Sf. Ioan Gura de Aur, Parintii Arsenie Papacioc si Nicolae Tanase (VIDEO) despre POST, CLEVETIRE, DEFAIMARE
- Parintele Rafail Noica despre “subtirimea” si vulnerabilitatea iubirii lui Dumnezeu pentru noi. DE CE POSTIM? DE CE SA IERTAM? CARE NE E VOCATIA?
- Sfantul Ioan din Kronstadt: INVATATURA IN MIERCUREA PRIMEI SAPTAMANI A POSTULUI MARE. Indemn la cercetare launtrica severa inaintea Impartasirii
- MILUIESTE-MA, DUMNEZEULE, MILUIESTE-MA … Omilii ale Sf. Teofan Zavoratul in MIERCUREA CURATA despre ce inseamna sa facem pocainta si CUM SA NE PREGATIM CUM SE CUVINE pentru Sfanta Impartasanie?
- FRANGEREA INIMII PENTRU PACATE SI HOTARAREA DE A RENUNTA LA ELE – conditiile esentiale ale pregatirii de Impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului
- PARINTELE SOFIAN BOGHIU DESPRE SPOVEDANIE SI CANONUL CEL MARE. De ce este nevoie sa ne marturisim si cum biruim frica si rusinea?
***
- A sosit Postul Mare: INCEPEM CALATORIA SPRE… ACASA!/ Vecernia iertarii si ocazia de a muri duhului lumesc/ COPIII POSTESC? CUM?
- IN PRAGUL POSTULUI MARE. IERTAREA – PREGUSTAREA VESNICIEI. Amintindu-ne de izgonirea din rai, de fragilitatea vietii, de vremea pocaintei si marturisirii… (Recomandari duhovnicesti)
- POSTUL MARE IN SATUL ROMANESC TRADITIONAL/ Sa-L urmam pe Hristos ca sa inviem si noi cu El!/ POSTUL LIMBII SI AL OCHILOR/ De ce si cum sa ne spovedim?/ CAND OBRAZNICIA SE DA DREPT VIRTUTE
- DUMINICA IERTARII, INCEPUTUL POSTULUI. Cum sa-i ierti pe cei care ti-au distrus viata?/ DE CE SA POSTIM? IN CE DUH POSTIM? – Predica audio a Parintelui Nichifor Horia
***
- In fata oamenilor lumesti trebuie sa recunoastem ca postim? PUTEM CALCA POSTUL DACA SUNTEM SERVITI CU MANCARE DE DULCE, “CA SA NU SMINTIM”?
- Sfaturi si raspunsuri importante de la FERICITUL PARINTE EPIFANIE DESPRE POST
- PARINTELE NICHIFOR HORIA (Sfintii Trei Ierarhi) DESPRE POST SI MARTURISIREA CREDINTEI: “Biserica Ortodoxa nu face aggiornamento la moda timpului”
- Sa postim cu marime de suflet! CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL DESPRE NEVOIA DE POST, INFRANARE, ASCEZA
- Postul ca parte a duhului ascetic, esential vietuirii crestinesti
- Sfantul Simeon Noul Teolog: POSTUL SI BINEFACERILE LUI
- CE SI CUM PUTEM MANCA SANATOS IN POST… SI NU NUMAI? (video)
Post binecuvantat si cu multe roade duhovnicesti tuturor!
Ştiu că e post şi că e luptă,
(Cu tot ce-i rău şi necurat),
Şi’o ştiu şi patimile (totate),
Ce ard şi cheamă la păcat.
Ştiu bine ce înseamnă postul
(Şi toată firea’mi ştie bine);
Ce vreau (și cât) merg de departe,
Cu lepădările de sine.
Ştiu bine cum se ține postul
Şi rodul lui, cât e de mare,
(Când duc asprimea’i din iubire,
În duh smerit şi’n ascultare).
Ştiu bine, că lupta îmi cere,
Toată puterea și voința,
Toată atenția şi tactul,
Cel are (și ni’l dă) credință.
Postul i’o luptă grea (tot timpul).
I’o răstignire, (în ascuns).
Luptă (pe viață și pe moarte)
Și’urmarea Domnului Iisus.
Nu-i simț să nu se angajeze.
Nu-i fibră’n trup ne-âncercată.
Nu-i clipă (cât se duce lupta)
Să treacă ne-supravegheată.
Postul e dragostea trăită,
În focul luptei cu cel rău
Şi e dovadă’n trup (şi’n suflet),
Că ascultăm de Dumnezeu.
Postul e cea mai vie faptă.
Şi cea mai mare angajare,
(Prin tot ce e făptura noastră)
În lupta cea mântuitoare.
El cere maximum.(În toate).
Cere o mare iscusință.
Un maximum de veghea minții,
De rugăciune și credință.
Cere cunoaștere adâncă.
Cere (la nesfârşit), răbdare.
Cere smerenie (smerită)
Şi infinitul (în iertare).
Iar rodul lui, e pe măsură.
Căci unde-i dus (întru ascuns)
În ascultare (şi canonic),
E viu. E sfânt, (în Iisus).
Căci posturi lupta (celor vrednici).
Celor cu mintea ascuțită,
Celor viteji ce au voința
(Într’u răbdare), oțelul.
Știu că e post (și că e luptă).
Dar, (doar să ştiu) mi-i de ajuns ??
(De nu mă lupt cu trup şi suflet
Să merg, prin post, spre Iisus) ?
“Dar, pentru ca postul să fie vrednic de laudă, nu-i de ajuns numai să ne înfrânăm de la mâncăruri; trebuie să postim post primit si bineplăcut lui Dumnezeu. Iar postul adevărat este înstrăinarea de păcat, înfrânarea limbii, oprirea mâniei, îndepărtarea de pofte, de bârfeli, de minciună, de jurământul strâmb. Lipsa acestora este postul adevărat. În ele stă postul cel bun.”
(Sfântul Vasile cel Mare, Despre post, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2009, pag. 34)
“Postul păzeşte pruncii, face curat pe tânăr, umple de vrednicie pe bătrân; părul alb, împodobit cu postul, este mai vrednic de respect. Postul este pentru femei podoaba cea mai potrivită; este frâul pentru oamenii în floarea vârstei, talismanul căsniciei, păzitorul fecioriei. Aşa sunt binefacerile pe care le aduce postul în fiecare casă.”
(Sfântul Vasile cel Mare, Despre post, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2009, pag. 29)
Căci postu’i lupta celor vrednici
Celor cu mintea ascuțită,
Celor viteji, ce au voința,
(Într’u răbdare), oțelită.
Am observat, târziu, greselile, (farsele textului predictiv, când una scrii tu şi alta i-ți alege aparatul şi-ti pune în text).
Minunat, frate Ioan.
Să ne străduim (în noi înșine şi intre semeni), să aducem, prestigiul virtuților ortodoxe şi motivațiile lor lăuntrice, că nimeni nu face vre’un efort nemotivat (şi nici un pas spre nevoință), fără un câștig sigur. (Domnul a motivat şi paharul cu apa dat ca milostenie, prin plata însutita)
Îndemnători suntem. (Și suntem foarte mulți chiar). Este însă nevoie de pilda înfăptuirii.
Unii vor zice că aici nu au loc decât vorbele. Și așa și este, (pentru că nu ne vedem), dar sunt vorbe care care se cunosc că vin din încercare, din practică. Prestigiul sfinților părinți vine din viața şi faptele lor.
Adevărul evanghelic al spuselor Domnului, elimină orice dubiu.
“DIN FAPTELE (nu din vorbele) LOR, ÎI VEȚI CUNOAȘTE”.
Mulți vorbesc bine, dar nu se poate vedea (în fapte), că fac ce spun (şi învață pe alții. De aceia pilda lor este urmată și naște mii de urmaşi.
Mulți au scris bine (în vorbe), dar nu s-a văzut nimic (sau aproape nimic) din acelea în viețuirea lor.
Nu spun acestea acuzând. (În patericul egiptean, un avă, ne spune că “a învăța, este asemeni cu a mustra).
Sa postim si sa nerugam cit putem pentru pacea noasta si a natiunii nostre,pentru pace in tara si granitile tarii Doamne Fereste-ne de venirea asupra noastra a altor neamuri ,de neputinte si de foamete,da-ne ajutor si binecuvintare in toate lucrurile bineplacute TIE. Amin.