POSTUL CEL MARE – nou inceput pe calea razboiului duhovnicesc prin SMERENIE, RUGACIUNE si NEVOINTE sporite

3-03-2014 Sublinieri

63265

Pentru inceputul Postului Mare, va mai recomandam:

1355754660_2

PARINTELE VALENTIN MORDASOV:

Suntem in Postul Mare, vreme a intristarii pentru pacate. Biserica este locul curatirii de pacate. Invata sa te spovedesti si sa te impartasesti. Cine vrea sa caute ceva in intuneric aprinde o lumanare. Asemenea si tu, daca nu-ti vezi pacatele, ia poruncile, deschide Evanghelia de la Matei, capitolele cinci, sase si sapte, si incearca-ti constiinta pe baza ei.

Nu uita niciodata ca cea mai importanta lucrare pentru om este mantuirea. A doua este lucrul mainilor, lucrarea pamanteasca. Evita intalnirile, vizitele. Sfanta Fecioara a vizitat-o pe ruda sa Elisabeta, dandu-ne exemplu pe cine si cum poti vizita fara sa-ti pagubesti sufletul. Evita vizitele mai cu seama in ziua de 8 martie. Unora chiar si vizitarea locurilor sfinte le aduce mai multa paguba decat folos. Cand mergi in vizita sa ai doua scopuri: sa aduci folos sufletului propriu si sa aduci folos altuia. Imaginile de tot felul ne aduc in suflet mult „gunoi”, deschizand accesul vrajmasului.

„As fi fericit sa merg in Rai, dar pacatele nu ma lasa”, spunem noi. Dar printr-o marturisire dreapta, prin cainta, Domnul nostru Iisus Hristos ne-a eliberat pe noi de pacate si ne-a deschis ca­lea spre Rai. Gandeste-te la vesnicie. Nu exista pentru demoni un lucru mai trist decat timpul postului. Urmeaza-le in post si priveghere sfintilor. Multumeste pentru toate cate ti se intampla.

Hristos umilit si batjocoritMantuitorul ne-a aratat calea smereniei. El l-a rabdat chiar si pe Iuda, stiind totul despre el. La fel si noi trebu­ie sa-i rabdam pe cei rai. Sa nu-i blamam, sa nu batem toba despre pacatele lor. Pentru a ne ruga nu este nevoie de nevointe exterioare deosebite, ci mai ales de smerenie si linis­te sufleteasca. Suporta mustrarile si implineste ordinele fara cartire. Asculta de cei superiori, de cei egali si de cei mai mici decat tine. Te-a suparat cineva, nu carti, dobandeste deprinderea sa te smeresti. Primeste toate relele ca rasplata pentru pacatele trecute, prezente si viitoare. Nu te descura­ja, nu deznadajdui, multumeste, lauda-L pe Dumnezeu. Ce­deaza in toate, dar nu atunci cand se incalca legea lui Dumnezeu, inchina-te cel dintai, iubeste locul din urma, nu te da in laturi de la munca de jos. Mustrarile si ofensele fac su­fletul sa straluceasca, precum un cui ruginit pe podea, cal­cat de multe picioare, dobandeste luciu. Eforturile si faptele sunt pretuite pe masura smereniei cu care sunt savarsite.

Smerenia este dovada sfinteniei vietii, ea il face pe om salas al lui Dumnezeu. Smerenia consta in a face bine ce­lui care iti face rau. Invata-ti inima sa cugete ca toti cei­lalti sunt mai buni decat tine. Nu sustine cu insistenta punctul tau de vedere. Tacerea, cugetarea si vorbirea smerita, imbracamintea modesta, umilirea de sine, starea celui din urma – iata caile spre smerenie. Cine nu suporta necinste, acela nu poate atinge smerenia. Obisnuieste-te cu imbraca­minte simpla, cu vase de bucatarie simple, cu modestia in vorbire, in cantare. Nu cauta onoruri. Mantuitorul ne-a aratat calea spre smerenie. David s-a smerit pe sine. Fecioa­ra Maria s-a invrednicit sa devina Maica intregului neam omenesc pentru smerenie. Chiar si diavolul, daca ar avea smerenie, ar deveni inger. Cum se poate mantui un om ba­tran, bolnav, neputincios, sarac, necarturar? Prin smerenie. O treime din ingeri a cazut din mandrie. Primii oameni au pacatuit din mandrie. Domnul S-a smerit pe Sine pana la moartea rusinoasa pe cruce; S-a smerit pe Sine spaland pi­cioarele apostolilor Sai. Sfantul Ioan Botezatorul se consi­dera pe sine nevrednic sa dezlege incaltamintea din picioa­rele lui Iisus. Apostolul Petru, cu ocazia pescuirii minunate, a spus Domnului: Iesi de la mine, ca sunt om pacatos. Sutasul, mare conducator, se considera nevrednic sa-L primeasca pe Domnul in casa sa. Femeia cananeianca se considera pe sine deopotriva cu cainii. Fiul risipitor, smerindu-se, i-a, spus tatalui: „Fa-ma ca pe unul dintre argatii tai”. Apostolul Pavel scria despre sine ca despre cel mai mic dintre apos­toli si primul dintre pacatosi. Cuviosul Macarie cel Mare ne vorbeste despre un curtean care a pregatit o ciorba minu­nata, dar n-a sarat-o… A face fapte bune fara smerenie es­te totuna cu a pregati o masa fara sare. Dumnezeu iubeste smerenia si o cauta la om“.

(Din: Pr. Valentin Mordasov, duhovnicul de la Pskov: Invataturi si intamplari minunate, Editura Sophia, 2011)

***

metanoia_8421

PARINTELE PETRONIU TANASE:

Saptamana intaia a Postului Mare

In vremea razboiului duhovnicesc, spune Sf. Maxim Mar­turisitorul (Rasp. Catre Thalasie, 49), luptatorul trebuie sa astupe izvoarele apelor celor dinafara cetatii si sa nu se indeletni­ceasca decat cu rugaciunea si cu muncirea trupului prin filosofia cea lucratoare, adica cu ostenelile trupesti.

Apele cele dinafara cetatii sunt cugetele trimise de fiecare simt din lumea sensibila, care strabat sufletul asemenea unui rau ce trece prin cetate. Fiindca diavolul se foloseste tocmai de aceste cugete ca sa ne dea razboi, de aceea in timpul luptelor duhovnicesti trebuie sa ne oprim de la contemplatia naturala si sa ne indeletnicim numai cu rugaciunea si cu nevointele tru­pesti. Rugaciunea indreapta mintea catre Dumnezeu, iar nevo­intele trupesti indreapta pofta si iutimea spre cele duhovnicesti. Astfel, toate puterile sufletesti sunt adunate la un loc si in­dreptate intr-o singura directie spre Dumnezeu, si omul capata mare putere impotriva vrajmasului, despre care Insusi Man­tuitorul spune ca nu se poate birui fara numai cu rugaciune si cu post (Mc. 9, 29).

Randuiala de nevointa a Postului Mare si, mai ales, aceea a primei saptamani se desfasoara exact in vederea acestui razboi nevazut.

Dupa o pregatire amanuntita si cu multa grija a celor trei saptamani premergatoare, postul incepe hotarat, ca un adevarat asediu asupra vrajmasului, pe amandoua fronturile aratate de Sf. Maxim Marturisitorul: rugaciunea si nevointele trupesti.

Nevointele trupesti

1330515862__mg_4255_1299862116_novyy-razmerPostul este total, prima masa este miercuri, iar a doua vineri, cu indemnul, pentru cine poate, sa se lipseasca de cea de miercuri. Slujbele bisericesti sunt insotite de multe metanii si inchinaciuni, care trebuie inmultite si la pravila de chilie. Sluj­bele se lungesc, si cu ele si privegherea de noapte. Grijile de trup sunt imputinate si toata vremea trebuie cheltuita la pravila de obste, in rugaciune, tacere si cugetare duhovniceasca.

Prin post, pofta fiind lipsita de materia care o intretine, este indreptata pe calea cea fireasca de a fi dorire aprinsa dupa Dum­nezeu; iutimea, care-i avocatul poftei, nemaiavand pentru cine pleda, isi regaseste rostul firesc de putere intaritoare a dorului dupa Dumnezeu. Prin aceasta, ele sunt scoase din simtire si puse sub ascultarea mintii, care se face astfel „stapana peste patimile cele stricatoare de suflet”.

Rezultatul este imediat: prin strunirea trupului si prin usu­rarea lui de multimea materiei, poftele se domolesc si mintea se curateste, „supararile dracesti nu indraznesc, iar ingerii stau mai aproape de cei ce se nevoiesc cu postul”.

Rugaciunea

55346999_1266487150_Poklonuy_na_molitvu_Efrema_SirinaCelalalt front de lupta, hrana si intarirea sufletului, se inmulteste la toate slujbele si, indeosebi, se adauga rugaciunea Sf. Efrem: „Doamne si stapanul vietii mele…”, ca o pecete duhov­niceasca peste rugaciunea obsteasca din aceasta vreme. Ea este epicleza acestei Liturghii de pocainta a postului, care lucreaza prefacerea omului trupesc in cel duhovnicesc.

Comoara cea bogata a Psalmilor se citeste de doua ori acum, in cursul unei saptamani. Pentru ca, dupa cuvantul Marelui Vasile

Psalmul este alungatorul dracilor, aducator al ajutorului ingeresc, arma pentru teama de noapte, liniste pentru ostenelile zilei, fapta ingereasca, traire cereasca, mireasma du­hovniceasca” (Comentarii la Psalmi).

La canoanele utreniei se adauga „Cantarile lui Moise”, cele opt cantari ale Vechiului Testament si Cantarea Maicii Dom­nului. Cantarea de biruinta a poporului evreu, cand a trecut prin Marea Rosie izbavindu-se de robia Egiptului, precum si cantarea celor trei tineri, care au ramas nearsi in cuptorul Babilonului ne umplu de nadejde ca asa vom scapa si noi din robia celui viclean si din cuptorul patimilor, avand pe Domnul „aju­tor si acoperim spre mantuire”. Rugaciunile proorocilor Avacum, Isaia si Iona ne vestesc slava Mesiei, Care „va straluci ca soarele”, care mantuieste si scoate sufletele din iadul cel mai de jos, iar Cantarea Maicii Domnului ne arata cat sunt de mari darurile pe care le revarsa Domnul peste robii Sai cei smeriti.

Liturghie deplina in aceste zile nu se savarseste, ci numai Liturghia Darurilor mai inainte sfintite, in zilele de miercuri si vineri, pentru a ne putea impartasi si intari cu Sfintele lui Hristos Taine, cu „Painea vietii si paharul mantuirii , dupa care este dezlegare si pentru hrana trupeasca.

Este plina de taina aceasta Liturghie.

Dupa ce ni se atrage atentia ca „Lumina lui Hristos lumineaza tuturor”, de sapte ori staruim sa se indrepteze rugaciunea mea, ca tamaia inaintea Ta  apoi se face iesirea cea mare, cand

„puterile ceresti nevazute  impreuna cu noi slujesc si Insusi Imparatul, in jertfa cea de taina savarsita, se inconjoara”.

poklonVohodul se face in tacere desavarsita, iar cei de fata, cu multa frica si evlavie, stau cu capetele la pamant cand Hristos trece prin mijlocul Bisericii. Este Însusi Comandantul duhov­nicestii lupte, inconjurat de Puterile ceresti, Cel ce trece ca sa vada pe ostasii Sai care se lupta, sa-i intareasca, sa-i imbar­bateze si sa-i asigure de biruinta, cata vreme lupta sub comanda Lui.

Seara se face slujba Pavecernitei mari, la care in primele patru zile se adauga Canonul cel mare al Sf. Andrei Criteanul.

Pavecernita mare este ca o incununare a nevazutului razboi din acea zi. Batalia este in toi, iar ostasii sunt plini de putere si nadejde, pentru ca Dumnezeu Insusi lupta impreuna cu ei. De aceea si strigatul:

„Intelegeti neamuri si va plecati, caci cu noi este Dumnezeu; sa se auda pana la marginile pamantului, voi cei puternici plecati-va, caci veti fi biruiti si toate uneltirile voastre sunt zadarnice, caci cu noi este Dumnezeu cel tare si puternic, Domnul pacii, Ingerul sfatului cel mare, Parintele veacului ce va sa fie…”

la care se adauga rugaciunea si anga­jamentul nostru in fata lui Dumnezeu:

„Doamne al puterilor, fii cu noi, caci pe altul afara de Tine, ajutor intru necazuri nu avem; Doamne al puterilor, miluieste-ne pre noi”.

Canonul de pocainta al Sf. Andrei este mare nu numai pentru ca este cel mai lung din toata imnografia Bisericii (are 271 de p11038tropare), ci mai ales prin puterea duhovniceasca ce-l strabate. Ca o fresca a pocaintei, aduce de la Adam si pana la Inaltarea Domnului, multime de pilde de pocainta, si de nevointa, precum si pilde ale celor ce au cazut si s-au pocait ca sa ne invete sa ne ferim de poticnire si sa alergam la Dumnezeu cu pocainta, lacrimi si fapte mantuitoare. Si este cu atata iscusinta intocmit, ca poate si pe sufletul cel mai impietrit a-l atrage spre pocainta si indreptare.

Intreaga lucrare de rugaciune din aceasta vreme este puter­nic strabatuta de simtamantul prezentei lui Dumnezeu, de sim­tamantul de mare incredere, nadejde si dragoste de Dumnezeu.

Cainta, umilinta, zdrobirea inimii nu numai ca nu sunt isto­vitoare, ci pline de incredere si datatoare de putere. Inca din pri­mele zile se simte suflul biruintei asupra pacatului, vestea marii bucurii a Invierii. In canoanele si stihoavele utreniei, urmeaza in fir neintrerupt aceste indemnuri:

„Sa postim de bucate si de toa­ta patima, desfatandu-ne cu bunatatile Duhului, ca sa ne in­vrednicim toti a vedea Preacinstita Patima lui Hristos Dumne­zeu si Sfintele Pasti…” „si trecand noianul cel mare al postului sa ajungem si la Invierea cea de a treia zi a Mantuitorului Iisus Hristos..”.

De aceea, la capatul unei saptamani de post aspru si nevointe grele, te simti inviorat, limpede la minte, refacut si pri­menit cu sufletul si cu trupul, pentru ca omul nu se hraneste numai cu paine(Matei 4, 4), dupa cuvantul Domnului.

Dar fiindca mintea nu poate sta prea multa vreme incor­data, randuiala de rugaciune este presarata cu citiri din Sfintele Scripturi: din Prooroci, de la Facere si intelepciunea lui Solomon, precum si din cuvintele marilor nevoitori, luptatori si povatuitori duhovnicesti: Efrem Sirul, Ioan Scararul si Teodor Studitul.

Sf. Efrem Sirul, alauta Duhului Sfant, ne fericeste pentru buna indrazneala a luptei si pentru raiul care asteapta pe cei ce bine se nevoiesc. Fericeste pe toti iubitorii de virtute, ca sa nu ne indemne a-i urma si ticaloseste pe cei lenesi si nepasatori, ca sa ne plece spre umilinta, spre ravna si spre lacrimi.

Sf. Ioan Scararul, preaiscusitul in razboiul cel nevazut, ne arata ca intr-o oglinda chipul de nevointa, mestesugurile dra­cesti, inlantuirea virtutilor si a patimilor, cum sa ne cunoastem pe noi insine si viclesugurile celui potrivnic si cu multa iscusinta ne conduce si ne urca pe scara desavarsirii, de la cele pamantesti la cele ceresti.

Iar marele povatuitor al vietii de obste, cu untdelemnul cuvintelor sale, ne povatuieste indeosebi in luptele mantuitoare ce trebuie sa le ducem in viata de obste.

bogosluzhenija_Velikogo_postaAstfel, mintea odihnita si luminata prin cuvintele duhov­nicesti se inalta si mai cu avant la rugaciune, iar curatia prin ru­gaciune se adanceste mai deplin in cunoastere duhovniceasca.

Asa s-au desavarsit toti marii nevoitori ai vietii duhovnicesti si ne-au lasat cele de urmat: post si nevointe, cunostinta duhovniceasca si rugaciune, care impreuna alcatuiesc mestesu­gul razboiului celui nevazut, stiinta innoirii omului, care se lu­creaza indeosebi in aceasta vreme. Numirea generala de „post” nu se restrange numai la o oprire de bucate, ci arata aceasta in­treaga lucrare innoitoare a omului intreg, suflet si trup. De aceea stihoavna vecerniei de luni spune:

„Sa postim post primit, bineplacut Domnului. Postul cel adevarat este instrainarea de rau­tati, infranarea limbii, lepadarea maniei, indepartarea de pofte, de clevetire, de minciuna si de juramantul mincinos. Lipsa acestora este postul cel adevarat si bine primit”.

Iar Sf. Ioan Gura de Aur ne intreaba:

Postesti? Arata-mi-o prin fapte! Cum? Vezi un sarac, ai mila de el; un dusman, impaca-te cu el; un prieten inconjurat de nume bun, nu-l invidia. Nu numai gura si stomacul sa posteasca, ramanand curate de rapire si de laco­mie; picioarele nealergand la privelistile cele urate, ochii ne­privind cu ispitire frumuseti straine, gura sa posteasca de sudalme si de vorbiri rusinoase…”.

In sambata de la sfarsitul saptamanii se face pomenirea mi­nunii Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron, care a izbavit pe crestinii ce posteau, de la spurcarea cu jertfe idolesti, pusa la cale de Iulian Apostatul. Minunea este totodata si un fel de incheiere a saptamanii de nevointa, aratandu-ne ca prin post si rugaciune se zadarnicesc toate uneltirile vrajmasilor celor vazuti si nevazuti pentru ca „cu noi este Dumnezeu si nimeni nu poate sta im­potriva noastra”.

(din: Protosinghel Petroniu Tanase, “Usile pocaintei. Meditatii duhovnicesti la vremea Triodului”, Editura Doxologia, Iasi, 2012)

х7а

Legaturi:

***

***


Categorii

1. Slider, Cum sa tinem post?, Parintele Petroniu Tanase, Parintele Valentin Mordasov, Razboiul nevazut, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), Triodul si Postul cel Mare

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

20 Commentarii la “POSTUL CEL MARE – nou inceput pe calea razboiului duhovnicesc prin SMERENIE, RUGACIUNE si NEVOINTE sporite

  1. Post binecuvantat si cu multe roade duhovnicesti tuturor!

  2. Ştiu că e post şi că e luptă,
    (Cu tot ce-i rău şi necurat),
    Şi’o ştiu şi patimile (totate),
    Ce ard şi cheamă la păcat.

    Ştiu bine ce înseamnă postul
    (Şi toată firea’mi ştie bine);
    Ce vreau (și cât) merg de departe,
    Cu lepădările de sine.

    Ştiu bine cum se ține postul
    Şi rodul lui, cât e de mare,
    (Când duc asprimea’i din iubire,
    În duh smerit şi’n ascultare).

    Ştiu bine, că lupta îmi cere,
    Toată puterea și voința,
    Toată atenția şi tactul,
    Cel are (și ni’l dă) credință.

    Postul i’o luptă grea (tot timpul).
    I’o răstignire, (în ascuns).
    Luptă (pe viață și pe moarte)
    Și’urmarea Domnului Iisus.

    Nu-i simț să nu se angajeze.
    Nu-i fibră’n trup ne-âncercată.
    Nu-i clipă (cât se duce lupta)
    Să treacă ne-supravegheată.

    Postul e dragostea trăită,
    În focul luptei cu cel rău
    Şi e dovadă’n trup (şi’n suflet),
    Că ascultăm de Dumnezeu.

    Postul e cea mai vie faptă.
    Şi cea mai mare angajare,
    (Prin tot ce e făptura noastră)
    În lupta cea mântuitoare.

    El cere maximum.(În toate).
    Cere o mare iscusință.
    Un maximum de veghea minții,
    De rugăciune și credință.

    Cere cunoaștere adâncă.
    Cere (la nesfârşit), răbdare.
    Cere smerenie (smerită)
    Şi infinitul (în iertare).

    Iar rodul lui, e pe măsură.
    Căci unde-i dus (întru ascuns)
    În ascultare (şi canonic),
    E viu. E sfânt, (în Iisus).

    Căci posturi lupta (celor vrednici).
    Celor cu mintea ascuțită,
    Celor viteji ce au voința
    (Într’u răbdare), oțelul.

    Știu că e post (și că e luptă).
    Dar, (doar să ştiu) mi-i de ajuns ??
    (De nu mă lupt cu trup şi suflet
    Să merg, prin post, spre Iisus) ?

  3. “Dar, pentru ca postul să fie vrednic de laudă, nu-i de ajuns numai să ne înfrânăm de la mâncăruri; trebuie să postim post primit si bineplăcut lui Dumnezeu. Iar postul adevărat este înstrăinarea de păcat, înfrânarea limbii, oprirea mâniei, îndepărtarea de pofte, de bârfeli, de minciună, de jurământul strâmb. Lipsa acestora este postul adevărat. În ele stă postul cel bun.”
    (Sfântul Vasile cel Mare, Despre post, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2009, pag. 34)

    “Postul păzeşte pruncii, face curat pe tânăr, umple de vrednicie pe bătrân; părul alb, împodobit cu postul, este mai vrednic de respect. Postul este pentru femei podoaba cea mai potrivită; este frâul pentru oamenii în floarea vârstei, talismanul căsniciei, păzitorul fecioriei. Aşa sunt binefacerile pe care le aduce postul în fiecare casă.”
    (Sfântul Vasile cel Mare, Despre post, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2009, pag. 29)

  4. Căci postu’i lupta celor vrednici
    Celor cu mintea ascuțită,
    Celor viteji, ce au voința,
    (Într’u răbdare), oțelită.

    Am observat, târziu, greselile, (farsele textului predictiv, când una scrii tu şi alta i-ți alege aparatul şi-ti pune în text).

    Minunat, frate Ioan.
    Să ne străduim (în noi înșine şi intre semeni), să aducem, prestigiul virtuților ortodoxe şi motivațiile lor lăuntrice, că nimeni nu face vre’un efort nemotivat (şi nici un pas spre nevoință), fără un câștig sigur. (Domnul a motivat şi paharul cu apa dat ca milostenie, prin plata însutita)
    Îndemnători suntem. (Și suntem foarte mulți chiar). Este însă nevoie de pilda înfăptuirii.
    Unii vor zice că aici nu au loc decât vorbele. Și așa și este, (pentru că nu ne vedem), dar sunt vorbe care care se cunosc că vin din încercare, din practică. Prestigiul sfinților părinți vine din viața şi faptele lor.
    Adevărul evanghelic al spuselor Domnului, elimină orice dubiu.
    “DIN FAPTELE (nu din vorbele) LOR, ÎI VEȚI CUNOAȘTE”.
    Mulți vorbesc bine, dar nu se poate vedea (în fapte), că fac ce spun (şi învață pe alții. De aceia pilda lor este urmată și naște mii de urmaşi.
    Mulți au scris bine (în vorbe), dar nu s-a văzut nimic (sau aproape nimic) din acelea în viețuirea lor.
    Nu spun acestea acuzând. (În patericul egiptean, un avă, ne spune că “a învăța, este asemeni cu a mustra).

  5. Sa postim si sa nerugam cit putem pentru pacea noasta si a natiunii nostre,pentru pace in tara si granitile tarii Doamne Fereste-ne de venirea asupra noastra a altor neamuri ,de neputinte si de foamete,da-ne ajutor si binecuvintare in toate lucrurile bineplacute TIE. Amin.

  6. Pingback: INDEMN LA CITIREA PSALTIRII IN POSTUL MARE si la mai multa rugaciune pentru intreaga lume – de la PARINTELE STARET MELCHISEDEC AL PUTNEI. Plus: AVERTISMENT fata de caderile “de-a dreapta” (audio + text) -
  7. Pingback: CE FACEM CU ICOANA LUI DUMNEZEU DIN NOI? Predica la Duminica Ortodoxiei a Cuviosului Iustin Popovici: “ACESTA ESTI TU. Ia aminte, omule, cum traiesti! Nu sluți chipul lui Dumnezeu din sufletul tau si nu-L rani pe Hristos” | Cuvântul Ortodox
  8. Pingback: INCEPE CALATORIA POSTULUI MARE! | Cuvântul Ortodox
  9. Pingback: VREMEA POSTULUI SA O INCEPEM CU BUCURIE… | Cuvântul Ortodox
  10. Pingback: DUMINICA IERTARII, DUMINICA IZGONIRII LUI ADAM DIN RAI. Predici video si audio, cantari psaltice. DE CE SI IN CE FEL AR TREBUI SA TINEM POSTUL MARE? | Cuvântul Ortodox
  11. Pingback: DRUMUL OMULUI INSPRE RAIUL PIERDUT. Rostul, puterea, masurile si… dusmanii Postului. PREDICI folositoare ale Parintelui IOANICHIE BALAN la INCEPUTUL POSTULUI MARE: “Cântarea Domnului nu se cântă în pământ străin şi bucuria Duhului Sfâ
  12. Pingback: METANIILE IN POSTUL MARE. Ce semnifica? De ce e nevoie sa implicam si trupul in rugaciunea de pocainta? | Cuvântul Ortodox
  13. Pingback: CUM SA PETRECEM PRIMA SAPTAMANA A POSTULUI MARE? | Cuvântul Ortodox
  14. Pingback: A VENIT PRIMAVARA… DUHOVNICEASCA A POSTULUI CELUI MARE: “Sârguiți, creștinilor să mântuiți sufletele voastre, cât mai aveți vreme, cât nu s-au zăvorât porțile Împărăției Cerurilor!”/ SF. IOAN CASIAN despre SCOPUL, NECESIT
  15. Pingback: „Fratilor, sa ne rugam si sa plangem cu totii!” – Sfantul Ioan de Kronstadt ne indeamna la LUPTA NECURMATA DE ELIBERARE DIN INSELACIUNEA SI SCARBA PACATULUI: “In fiecare clipa trebuie sa stam de straja…” | Cuvântul Ortodox
  16. Pingback: PREDICI LA DUMINICA IERTĂRII și INTRAREA ÎN NOUL MOD DE VIAȚĂ AL POSTULUI MARE. “Fraţilor, acum mântuirea este mai aproape de noi, decât atunci când am crezut. Noaptea e pe sfârşite; ziua este aproape” (AUDIO, VIDEO) | Cuvântul Ort
  17. Pingback: Duhul surd și mut al SOCIETĂȚII DE CONSUM ne aruncă “din pruncie” în FOCUL ȘI APA PATIMILOR, din care ne pot scoate numai POSTUL ȘI RUGĂCIUNEA. Darurile extraordinare ale Postului Mare și dimensiunea sa interioară: ÎNFRÂNAREA DE LA
  18. Pingback: VIAȚA 2.0. sau ALTFEL despre SENSUL PROFUND AL POSTIRII, BENEFICIILE ÎNFRÂNĂRII, ELIBERAREA DE DEPENDENȚELE PĂTIMAȘE: “Omule, fii atent la viaţa ta lăuntrică, fii atent la interioritatea ta, vezi ce se varsă într-însa de-a lungul unei z
  19. Pingback: A VENIT PRIMAVARA... DUHOVNICEASCA A POSTULUI CELUI MARE: "Sârguiți, creștinilor să mântuiți sufletele voastre, cât mai aveți vreme, cât nu s-au zăvorât porțile Împărăției Cerurilor!"/ SF. IOAN CASIAN despre SCOPUL, NECESITATEA s
  20. Pingback: “ESTE CEASUL SA VA TREZITI DIN SOMN! Nu mai pierdeti timpul!” – MESAJUL ESHATOLOGIC AL POSTULUI CELUI MARE, inteles ca DOR DUPA MIRELE CERESC si dupa INTRAREA IN IMPARATIA SA (Predica PS BENEDICT BISTRITEANUL in prima zi a Postului Mare
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate