Bucura-te, Sfanta Cuvioasa Maica Parascheva, mult folositoare! – PARINTELE STANILOAE DESPRE SFINTI SI SFINTENIE
- Troparul Sfintei Parascheva (Altarul)
- Cantari pentru Sf. Cuv. Parascheva – Anghelos si Altarul
- Paraclisul Sf. Cuv. Parascheva – Altarul
- Acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva – Marian Moise
- Acatistul Sf. Cuv. Parascheva (text)
- Cinstitul Paraclis al Prea Cuvioasei Maicii Noastre Parascheva (text)
- Viata Sfintei Cuvioase Parascheva
- Minuni facute de Sfanta Parascheva
- Cand e imbracata Sfanta Parascheva?
- Galerie de icoane
- Istoricul Sfintelor Moaste
- Koinonia: Întru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit…(I)
- Koinonia: …şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet….(II)
Spre tine pururea nădăjduind, de multe boli şi primejdii s-a izbăvit ţara aceasta, alinând şi prefăcând mânia cea cu dreptate pornită asupra noastră de la Dumnezeu, în bună şi milostivă îndurare, prin ale tale rugăciuni; dar şi acum îngrozindu-ne marile nenorociri, la tine năzuim cu lacrimi, să ne ajuţi, ca să scăpăm din primejdie şi să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
***
Doamne Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis si s-a facut toata faptura, nu intoarce fata Ta de la noi pacatosii ca sa nu vina asupra-ne mania cea groaznica si infricosatoare a durerilor, care este rodul pacatelor noastre, ce in toata ziua, nenumarate, cu nesocotinta le savarsim. Noi suntem pacatosi, netrebnici si plini de rautate; iar Tu esti izvorul vietii si al milostivirii. Nu ne lasa, Doamne! Nu trece rugaciunea noastra a pacatosilor, nici ne rasplati noua dupa nelegiuirile noastre, ci pentru ca nu suntem vrednici a castiga milostivirea prin sarguinta cea de toate zilele, daruieste-ne-o Tu ca un indurat mult-Milostiv.
Doamne, pentru rugaciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, daruieste-ne noua sanatate si viata ferita de toata rautatea si ne intareste cu Duhul Tau cel stapanitor, ca din adancul inimilor, cu bucurie sa slavim preasfant numele Tau in veci. Amin.
PARINTELE STANILOAE DESPRE SFINTI SI SFINTENIE
“Sfintii sunt remarcabili nu ca niste eroi sau specialisti pe care este greu sa ii inlocuiesti, ci prin aceasta forta spirituala, prin forta iubirii, a rugaciunii pentru oameni care este in ei, mai mult decat prin faptele lor. Nu fapta umana in sine, ci puterea lui Dumnezeu care straluceste in faptele lor si din ei insisi, ii face transparenti lui Dumnezeu, Care face sa iradieze capacitatile lor umane inradacinate in lumina dumnezeiasca. Sfintenia este manifestarea indumnezeirii omului. Importanta minunilor tine de faptul ca ele sunt semne ale transparentei, ale luminii, ale bunatatii lui Dumnezeu aratate in sfinti. Bunatatea este o forta penetranta care depaseste forta legii. Sfantul iradiaza lumina lui Hristos Cel inviat. Sfintenia este totdeauna o iradiere a lui Dumnezeu Care S-a aratat pe Sine mai presus de legi in Cel inviat si care este si cu noi intr-o lepadare de Sine, intr-o participare la suferintele noastre. De aceea, aceasta participare isi gaseste sensul culminant in bucuria Invierii. Sfintii traiesc in viata lor pamanteasca transparenta Invierii care desavarseste legile naturii. (…) Sfintii arata in viata lor sfintenia lui Dumnezeu. Ei sfintesc in ei insisi numele lui Dumnezeu prin rugaciune, apoi il arata in mod transparent prin purtarea lor.
Crestinii se uita in calendar pentru a vedea care este sfantul zilei si ii aduc rugaciuni. In acea zi ei isi aseaza viata sub obladuirea sfantului si cauta sa imite cum pot virtutile acestui sfant, simtindu-se ocrotiti de rugaciunile lui. Sunt venerati de asemenea si cei care au murit in sfintenie, care au facut totul pentru dainuirea Bisericii, care si-au dat viata pentru Dumnezeu, au iradiat in lumina lui Hristos si ne-au lasat prin aceasta o Biserica vie. Fara sfintii din trecut, Biserica n-ar fi ceea ce este, n-ar putea dainui. Traditia vie si prin aceasta Biserica insasi nu se poate mentine fara o succesiune a sfintilor. “Aduceti-va aminte de inaintasii vostri” (Evr 13,7), spune Sfantul Apostol Pavel. Este recunostinta pentru toti cei care ne-au transmis Evanghelia. Viata Bisericii nu a fost niciodata intrerupta pentru a reincepe din nou. Sfintii sunt importanti si prin ceea ce ne transmit: si anume Biserica vie, in spiritualitatea ei, in forta sa spirituala si exemplul lor. Ii veneram pentru ca sunt plini de Dumnezeu. Sunt oameni care au atins culmile cele mai inalte ale indumnezeirii. Se intereseaza de uman asa cum se intereseaza de Hristos; sunt impreuna cu Hristos asa cum sunt ingerii. Se spune ca, impreuna cu Hristos, ingerii au si ei un mare interes pentru mantuirea noastra. Sfintii, care sunt si oameni, o fac cu atat mai mult. Despre ei Sfantul Pavel spune ca nu vor avea fericirea deplin decat impreuna cu noi, cand vom fi cu totii impreuna. Ei se roaga pentru noi. Iar cand ne rugam pentru vrajmasi, ei se roaga cu si mai multa osardie. De aceea cerem rugaciunile lor.
Exista trei aspecte ale acestei cinstiri: le suntem recunoscatori pentru ceea ce ne-au transmis, pentru starea lor de indumnezeire si pentru rugaciunile lor pentru noi. De aceea spunem totdeauna: “Sfinte… roaga-te pentru noi!” Nu le cerem mantuirea. Doar Maicii Domnului i-o cerem, spunand: “Mantuieste-ne pe noi.” Nu este vorba de mantuire in sensul in care ne-a dat-o Hristos, dar in viata noastra exista atatea greutati, incat o rugam sa ne ajute, sa ne dea posibilitatea sa lucram pentru mantuirea noastra. Ea ne mantuieste in virtutea unirii ei desavarsite cu Fiul Sau, Mantuitorul nostru.
In aceasta consta cultul sfintilor care iradiaza, fiindca iradierea lor ajunge pana la noi. Nu credem ca exista doua Biserici, o Biserica pamanteasca si o Biserica cereasca. Exista o singura Biserica care se prelungeste de pe pamant in cer. Nu suntem rupti de viata pamanteasca pentru ca avem privirile indreptate, concentrate spre cer. Inaintam spre lumea de dincolo luptand aici pentru a ajunge acolo incununati de prezenta lui Hristos, a Duhului sfant in noi. Aici crestem, aici trebuie sa lucram, chiar si in viata sociala, in perspectiva vietii de dincolo. Fara viata pamanteasca nu putem creste. Este ceea ce fac sfintii. Facand voia lui Dumnezeu, ei traiesc “pe pamant ca in cer“.
Preacuvioasa PARASCHEVA
Preacuvioasa Parascheva,
A fost o flacără divină
Care-a purtat în trup iubirea
Mila şi dragostea divină.
N-a arătat lumii vre’odată
Podoabe, farmece trupeşti,
Zimbete dulci, vorbe’alintate,
Şi nici ispite femeieşti.
Nici iscusinţa dobândită
În truda sa duhovnicească,
Nici măiestrie în mustrare,
Nici laudă cărturărească.
Ea de copil a’nţeles taina
Trăirilor duhovniceşti,
Şi-a dragostei faţă de semeni
Trăind adânc, cele cereşti.
A înţeles ce’nseamnă crucea
Şi lepădările de sine,
Când din pruncie’şi dădea haina,
Spre’a face –în Hristos- un bine.
Cu mâna ei nevinovată
A mângâiat mulţi necăjiţi,
Trăind în duhul filocalic,
Şi-n calea sfinţilor părinţi.
Ea n-a ştiut ce-i desfătarea,
Decât în căi duhovniceşti,
În post sever, în milostenii
Şi-n nevoinţele trupeşti.
Fecioară ce şi-a’nchinat viaţa
Şi visul, Domnului Hristos,
Prin El trăind şi împlinindu-şi
Dorinţa de-a trăi frumos.
Azi trupu-i sfânt şi feciorelnic,
-Ne-atins de patima trupească-,
Împarte lumii ocrotire
Milă şi dragoste cerească.
Iar Dumnezeu din cer slăveşte,
Trăirea ei şi fecioria,
Care adună azi la praznic,
Mii de creştini din România.
Mii stau la rând, chiar zeci de ore,
Cu osteneală , -să se’nchine-,
S-atingătrupu-i cu iubire
Cu rugăciuni şi cu suspine.
Că-n dezbinările de astăzi
Şi-n viaţa cea destrăbălată,
Prezenţa ei ne întregeşte
Credinţa mult prea încercată.
Ea surpă frica şi’nşelarea
Şi prin ea înseşi dovedeşte
Forţa iubirii milostive,
Şi-a dragostei care uneşte.
Ea ca un soare ne arată
Lumina vie’a veşniciei
Şi strigă cu puteri de tunet
Ce-i VREDNICIA FECIORIEI.
Ea mustră fără răutate,
Ea mângâie, ea miluieşte,
Ea cheamă, vindecă şi-alină
Ea ne îndrumă, ea zideşte.
Veniţi la sfânta Parascheva,
Să ne’nchinăm , să-i mulţumim,
Să plângem azi de bucurie,
S-o lăudăm şi s-o iubim.
Lui Dumnezeu cu lacrimi sfinte,
Să-i mulţumim toţi în popor,
Că ne-a adus-o, dar în ţară
Şi în Moldova scump odor.
Acum 17 ani am fost vindecat miraculos de Sfânta Cuvioasă Parascheva de o boală incurabilă…Am să postez mărturia pe bloguleţul meu…