Sfaturi practice de la Sfantul si Marele Vasile pentru a aduce ROADE VREDNICE DE POCAINTA

4-01-2010 Sublinieri

St Basil the Great

Extrase din raspunsurile Sfantului Mare Dascal al lumii si Ierarh, Vasile cel Mare, cuprinse in “Regulile mici”:

Intrebarea 10

– Sufletul care s-a ticalosit in multe pacate, cu ce fel de teama si cu ce fel de lacrimi trebuie sa se desparta de pacate, si cu ce nadejde si dispozitie (sufleteasca) trebuie sa se apropie de Dumnezeu?

rugaciune inima zdrobitaMai intai trebuie sa urasca viata lui dezordonata de mai inainte si insasi amintirea ei s-o deteste si sa-i repugne; caci Scriptura spune: “nedreptatea am urat si m-am scarbit, dar am iubit legea Ta”; apoi trebuie sa invete teama de judecata si pedeapsa vesnica, iar ca timp al lacrimilor sa cunoasca timpul pocaintei, asa cum a invatat David in psalmul sase, facand cunoscuta curatirea pacatelor prin sangele lui Hristos intru marimea milei si a multimii indurarilor lui Dumnezeu. Celui care a zis ca de vor fi pacatele voastre (negre) cum e carmazul, ca zapada le voi albi, si de vor fi rosii ca purpura, ca lana le voi albi”. Atunci luand autoritatea si puterea de a bineplacea lui Dumnezeu, (sufletul) spune: “seara vine cu lacrimi, iar dimineata-i bucurie; ai prefacut plansul meu in bucurie; luat-ai sacul de pe mine si m-ai incins cu veselie, ca sa-ti cante Tie marirea mea“. Si asa apropiindu-se canta lui Dumnezeu, graind: Inalta-Te-voi, Doamne, ca m-ai ridicat si n-ai lasat pe vrajmasii mei sa se bucure impotriva mea“.

Intrebarea 11

– Cum ajunge cineva sa urasca pacatele ?

– Ura impotriva cauzelor unor asemenea (pacate) se naste din consecinta neplacuta si dureroasa (a acestora). Asadar, daca cineva se va incredinta cat de multe si de mari rele produc pacatele, in mod automat, si din launtrul (sufletului), incearca ura fata de acestea, asa cum a aratat (psalmistul) care a spus: “Am urat nedreptatea si m-am scarbit“.

Intrebarea 13

– Daca cel care a pacatuit dupa botez trebuie sa deznadajduiasca pentru mantuirea lui, daca a facut multime de pacate, pana la ce limita a pacatelor trebuie sa nadajduiasca in iubirea de oameni a lui Dumnezeu, prin pocainta?

– Daca este posibil sa numaram multimea indurarilor lui Dumnezeu si sa masuram marimea milelor lui Dumnezeu, (atunci), in comparatie cu multimea si marimea pacatelor sa fie si deznadejdea. Dar daca pacatele noastre, cum este natural, se intampla sa le si masuram, sa le si numaram, in timp ce mila lui Dumnezeu este de nemasurat si indurarile Lui de nenumarat, nu este timp de deznadejde, ci de cunoastere a milei (lui Dumnezeu) si de condamnare a pacatelor, a caror iertare, precum spune Scriptura, este intru sangele lui Hristos. Dar ca nu trebuie sa deznadajduim, aceasta am invatat-o in multe locuri si in multe chipuri, dar mai ales din parabola Domnului nostru Iisus Hristos cea referitoare la fiul care si-a luat de la tatal sau partea de avere si a cheltuit-o in pacate. De cata si de cat de mare sarbatoare s-a facut vrednica pocainta lui, cunoastem din insesi cuvintele Domnului. Iar Dumnezeu vorbeste (in legatura cu aceasta) si prin Isaia: “De vor fi pacatele (negre), cum e carmazul, ca zapada le voi albi si de vor fi rosii ca purpura, ca lana le voi albi“. Aceasta trebuie sa stim ca este adevarat numai daca pocainta se face in modul vrednic de luat in considerare, din dispozitia dispretuitoare a pacatului, precum s-a scris si in Vechiul si in Noul Testament si rodul este vrednic, asa cum s-a spus la intrebarea in legatura cu aceasta.

Intrebarea 20

sanluca_basilio_catt– Daca cel care a trait in pacate trebuie sa se fereasca sa aiba relatii cu eterodocsii sau chiar sa se si separe de cei care traiesc rau?

– Fiindca Apostolul a spus: “sa va feriti de tot fratele care umbla in neoranduiala si nu dupa predania pe care a primit-o de la noi”, in general este pagubitoare si primejdioasa pentru fiecare om o legatura in orice lucru oprit, si cu gandul si cu cuvantul si cu fapta; dar cei care au trait in pacate trebuie sa fie cu atat mai mult atenti; intai, pentru ca sufletul care s-a obisnuit cu pacatul este inclinat in mod obisnuit mai usor catre acesta, apoi fiindca cei bolnavi cu sufletul au trebuinta de mult mai mare asistenta si grija, cum se intampla desigur cu cei bolnavi cu trupul, cand ingrijirea lor pretinde o asistenta mai amanuntita, ca sa nu fie lipsiti de multe ori chiar si de acelea de care au nevoie cei sanatosi. Dar cat de mare este paguba rezultata din raporturile cu cei pacatosi o infatiseaza insusi Apostolul, referindu-se la un asemenea caz, cand zice: “putin aluat dospeste toata framantatura”.

Asadar, daca este atat de mare paguba care vine de la cei care cad in delicte morale, ce trebuie sa spunem despre cei care invata gresit despre Dumnezeu? Pentru ca pe acestia invatatura gresita nu-i lasa sa fie sanatosi nici in celelalte, fiindca din cauza ei se dedau dintr-odata cu totul patimilor necinstirii, asa cum se arata in multe locuri si chiar in cele spuse in Epistola catre Romani:

si dupa cum nu s-au ingrijit sa aiba pe Dumnezeu in cuget, i-a dat si Dumnezeu in seama mintii lor celei ratacite, ca sa faca ceea ce nu se cade; incat sunt plini de toata nedreptatea, de desfranare, de viclesug, de rautate, de pizma, de ucidere, de certuri, de inselatorie, de naravuri rele; paratori, graitori de rau, uratori de Dumnezeu, batjocoritori, taiosi, mandri, scornitori de rele, neascultatori de parinti, nechibzuiti, calcatori ai conventiilor, neiubitori, de neimpacat, nemilostivi; acestia, cunoscand dreptatea lui Dumnezeu, n-au inteles ca aceia care fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte; dar nu numai ca fac acestea, ci si lauda pe faptuitorii (lor)”.

Intrebarea 21

saint-basil-the-great-of-cappadocia– De unde (vine) imprastierea si gandurile si cum le vom indrepta?

– Imprastierea provine din nelucrarea mintii, nepreocupandu-se de cele necesare. Iar mintea nu lucreaza si este fara de grija din cauza necredintei in prezenta lui Dumnezeu care cerceteaza inimile si rarunchii. Caci daca ar fi crezut aceasta, in mod sigur ar fi facut ceea ce s-a spus: “Pururea pun pe Domnul inaintea mea; ca, de este la dreapta mea, nu ma voi clatina”. Dar cel care face aceasta si cele asemenea nici nu va indrazni vreodata, nici nu va avea timp sa gandeasca ceva care nu contribuie la zidirea credintei, chiar daca s-ar parea ca este bun, ca si cum (n-ar fi) din cele oprite si care nu plac lui Dumnezeu.

Intrebarea 23

– Pana la cate cuvinte se socoteste vorbire desarta?

– In general orice cuvant care nu contribuie la implinirea nevoii pe care o avem in Domnul este desert. Dar primejdia vorbirii desarte este mult mai mare, pentru ca, chiar daca ceea ce s-a spus este bun, dar nu contribuie la intarirea credintei, cel care a vorbit nu numai ca nu este scutit de primejdie din cauza cuvantului bun, dar si intristeaza pe Duhul Sfant al lui Dumnezeu, fiindca cuvantul n-a fost ziditor. Caci aceasta ne-a invatat cu intelepciune Apostolul, spunand: “Nicio vorba putreda sa nu iasa din gura voastra, ci numai daca este vreunul bun pentru intarirea credintei, ca sa aduca folos ascultatorilor” si a adaugat aceasta: “Si sa nu intristati pe Duhul cel Sfant al lui Dumnezeu, intru Care ati fost pecetluiti”. Dar cat este de mare raul de a intrista pe Duhul cel Sfant al lui Dumnezeu, mai este nevoie sa spun?

Intrebarea 24

– Ce este injuria?

Orice cuvant care este spus cu intentia de a necinsti pe cineva este injurie, chiar daca cuvantul insusi nu pare sa fie injurios. Si aceasta rezulta clar din Evanghelie, care spune despre evrei ca: “l-au ocarat pe el si i-au zis: Tu esti ucenic al Aceluia”.

Intrebarea 25

Two20Holy20Mountain20Monks– Ce este clevetirea?

– Dupa parerea mea, in doua imprejurari se poate spune ceva rau despre cineva: cand este nevoie sa se sfatuiasca cineva cu altii, care sunt iscusiti in asemenea chestiuni, cum ar putea fi indreptat cel care a pacatuit si cand ar fi necesar sa fie salvati unii care din nestiinta pot sa se amestece de multe ori cu unul rau, ca si (cum ar fi) bun; pentru ca Apostolul porunceste sa nu se amestece cineva cu unii ca acestia ca sa nu-si ia cumva lat sufletului sau. Aceasta aflam ca a facut-o insusi Apostolul, prin cele ce scrie lui Timotei, ca “Alexandru faurarul multe rele mi-a facut mie; de el sa te feresti sit u, pentru ca s-a impotrivit foarte mult cuvintelor noastre”. In afara de o asemenea nevoie, cel care spune ceva impotriva cuiva, ca prin aceasta sa-l defaime sau sa-l batjocoreasca, este clevetitor, chiar daca ceea ce spune ar fi adevarat.

Intrebarea 26

– Cel care cleveteste pe frate sau cel care asculta pe clevetitor si il sufera, de ce (pedeapsa) este vrednic?

– Amandoi (sunt vrednici) de afurisire. “Caci pe cel ce cleveteste in ascuns pe aproapele sau, pe acela il voi pierde”, iar in alta parte s-a spus: “sa nu ascultati cu placere pe cel care cleveteste, ca sa nu fii aruncat (afara)”.

Intrebarea 28

Daca cineva ar raspunde altuia cu glas ridicat si cu cuvinte tari si, cand i s-ar atrage atentia, ar spune ca nu are nimic rau in inima lui, trebuie sa fie crezut?

Nu toate patimile sufletului sunt evidente la toti, nici chiar la cel care este bolnav, precum nu sunt evidente nici patimile corpului. Deci asa cum se intampla cu corpul, unde specialistii au anumite semne pentru bolile ascunse ale lui, pe care bolnavul nu le poate masca, la fel si cu sufletul; si chiar daca cel care pacatuieste nu-si simte propria boala, trebuie sa aiba incredere in Domnul, Care l-a incredintat si pe el si pe cei dimpreuna cu el, ca omul cel rau din camera cea rea a inimii lui scoate cele rele. Pentru ca omul rau poate cateodata sa spuna un cuvant bun, in mod ipocrit; caci Scriptura spune ca trebuie “sa ganditi cele bune”, nu numai inaintea Domnului, ci si “inaintea oamenilor”.

(in: Sfantul Vasile cel Mare, “Regulile mici”)

0101sfiervasiliecelmare6

Legaturi:

***


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Ce este pacatul?, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Pocainta, Razboiul nevazut, Sfantul Vasile cel Mare

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

18 Commentarii la “Sfaturi practice de la Sfantul si Marele Vasile pentru a aduce ROADE VREDNICE DE POCAINTA

  1. LIPSA TRAIRII ORTODOXE – un interviu cu Klaus Kenneth
    Interviul de exceptie a fost realizat in exclusivitate pentru Radio Romania Actualitati si a fost difuzat in cadrul Emisiunii: Luminile Noptii, in data de 3 Ianuarie 2010.
    http://alleccssa.wordpress.com/

  2. Cu Drag pentru Toti Romani!!!

    http://www.youtube.com/watch?v=usFtftyOYlw

    Cinste voua pentru lupta dusa in a trezi sufletul Romanesc!

  3. Doamne Iisuse noi dăm minţii
    Şi înălţimilor gândirii
    Dreptăţi doar virtual trăite
    Prin osteneala instruirii.

    Şi-n Adevărul şi lumina
    Doar teoretic studiate,
    Ne facem logica adâncă
    Şi argument pentru dreptate.

    Şi-aşa tăiem firul în zece
    Mental şi logic dovedit,
    Dar fără ca inima noastră
    Trupeşte să îl fi trăit.

    Urcăm prin iscusinţa minţii
    Şi-n virtuală răstignire,
    Sentimental trăid chiar clipe
    De Adevăr şi de iubire.

    Dar inima nu poartă-n sine
    Prin trup şi carne-acel răspuns
    Trăit în sinceră asceză,
    De dragul Tău, Doamne Iisus.

    Mintea culege doar comoara
    Ce străluceşte în credinţă,
    Fără ca inima s’aducă
    Dovada ei de suferinţă.

    Şi-avem zidirea minţii noastre
    Puternică Doamne Iisus,
    Dar inima nu are în sine
    Aşa trăire ca răspuns.

    Iar când se cere-o mică jertfă
    De dragoste sau de răbdare
    Tot raţiunea dă răspunsul
    Prin logica-i necruţătoare.

    Inima rece şi închisă
    Nu dă iubirii ca răspuns
    Nici jertfa sa nici sacrificii,
    Ci vorbe logice Iisus.

    Justificări reci şi tăioase
    În logica duhovnicească,
    Fac scutul nostru cel de cinste
    Şi etchetă sufletească.

    Iar semenul rămâne’n lacrimi
    Şi-adesea şi mai umilit,
    Zdrobit de logica adâncă
    Care mai mult l-a zăpăcit.

    În urma noastră, triumfală
    Rămâne doar o teorie
    Ca argument slolid acuma,
    Dar sec şi mort pe veşnicie.

    Dă-ne puterea să’nţelegem,
    Iisuse, Adevărul sfânt
    Prin simţămintele trăite
    Aici şi nu după mormânt.

    Să nu fii material didactic,
    Ci noi prin trup să dovedim
    Că întru noi, PRIN NEVOINŢĂ,
    Te-am înţeles şi Te iubim.

    Nu cu bagheta la catedră
    Să Te-arătăm – c’ai suferit-
    Ci dinlăuntru să vorbească
    Cuvântu-n fapte convertit.

    Nu altora să spunem vorbe
    Ci nouă să ne dovedim,
    Prin jertfele faţă de semeni
    Şi prin asceză, ce iubim.

    Să ne zidim unii pe alţii
    Prin dragoste şi în iubire
    În Adevăr şi-n curăţie
    Şi prin cuvinte -din trăire-.

    Prin milostenia de taină,
    Asa cum Tu ne-ai învăţat,
    Şi prin smerenia din fapte
    Trăită-n chip nevfinovat.

  4. @valentin,
    io unul nu ma simt confortabil ascultandu-l pe fartele asta klaus kenneth,el pretinde ca l-a investit parintele Sofronie sa propovaduiasca ortodoxia si o eclipseaza de multe ori si contrazice multe din invataturile bisericii si ale sfintilor nostri crezand ca-i face un serviciu lui Hristos..el saracul e sincer, zice ca se bucura de harisme, ca Hristos e in inima lui, ca posteste, l-am auzit punandu-i in gura parintelui Sofronie o vorba care m-a intristat si anume ca el , adica parintele Sofronie, nu era de acord cu canoanele , ca cica astea le pun cei ce nu vor sa-i lase pe altii sa ajunga la Hristos , ca daca esti betiv te poti impartasi cu Sfantul Trup si Sange al Domnului, sau de orice alta boala , desfranare, curvie, vorbeste asa, nonsalant despre sex, cum fac americanii in talkshowri, uitand ca nici trupul nu trebuie sa ti-l vezi si cat despre Sfintele Taine, apoi io cred ca el e bine intentionat dar parintii nostri ne invata ca nu lucreaza (da el vorbea despre fumatori chiar, fara a renunta ca se pot impartasi!) ci dimpotriva, pot chiar omora caci au fost cazuri si vietile sfintilor ne dau multe exemple despre importanta renuntarii la pacat si la patimi inainte de apropierea si fizica de Trupul si Sangele Domnului!
    cat despre articol,noi cei infierbantati de patimi si de rugina ne folosim mult frate admin cu toate ca am putea sa ni le cautam si singuri, ne da curaj , un exemplu din pateric spune ca a-l ajuta pe fratele in lupta cu patimile este echivalentul cu a-l tine pe bratele tale si a-l ridica, impinge spre cer, in sus! iar de vorbesti despre orice altceva fratelui in jos il tragi!..pe mine m-a marcat in cel mai bun sens al cuvantului Sfantul Vasile cel Mare prin indemnul sau de a iubi smerenia , de a cauta sa ne indragostim de ea si numai de ea..in afara ei nu e nimic, decat noi si iluziile noastre..

    Dumnezeu sa ne daruiasca noua tuturor celor ce-L cautam, duhul smereniei ca sa putem sa ne pogoram in Cerul cel dinlauntru!

  5. Da, e cam amestecat Klaus K., dar ai si ce alege bun din el, destul de mult, daca poti discerne si da la o parte anumite erori ca cele observate de fratia ta in alte parti (aici zice ceva de sfinti catolici, ceea ce e o greseala grava, chiar daca altminteri pune catolicismul la locul lui si e antiecumenist); are si accente necesare, plus ca are si o prospetime a trairii si a marturisirii, este sincer si viu si iti face bine asa ceva dupa ce, in jurul tau, nu mai gasesti decat formalisti, decat oameni care vorbesc din varful mintii, rutinier si mort, neputand sa ti-L aduca nicicum mai aproape pe Hristos prin Cuvant si prin viata lor. Si cel mai important este ca el a ajutat si inca poate ajuta pe multi dintre cei inselati de religiile orientale si de New Age.

    Insa e clar ca inca poarta anumite prejudecati si influente ale unor duhuri din trecut, probabil; nu trebuie sa-l judecam, este mare minune cum un om care a trecut prin toate experientele dracesti posibile sa ajunga totusi sa-L marturiseasca pe Hristos in Ortodoxie. Mai bune au fost interviurile din Familia (fosta Presa) Ortodoxa si Lumea credintei (ultimele numere). Zice foarte bine de Antihrist, de UE si impotriva cipurilor RFID si a societatii supravegherii.

  6. @ un fariseu

    Dragă frate ţi-am sorbit cu drag cuvintele ultimului comentariu.Cu adevărat trebuie să tragem ,, la adânc”. Ştiu că e greu să ţi destăinui intimitatea trăirilor interioare.Acel simţământ de care vorbeşti frăţia ta este dar scump şi câştigat cu mare greutate. E adevărat că prin cele spuse în public te goleşti de cele mai de preţ şi mari pericole te asaltează pe lîngă cele pe care frăţia ta le-ai evidenţiat atât de bine.Iată eu cum mă expun.Şi crede-mă că mari mustrări de conştinţă am pentru aceasta,mă simt ridicol şi obraznic şi fără nici o legitimare.Am dat curs unei chemări interioare, nu ştiu cât o voi mai face. Prin cele ce ai spus însă chemi şi pe alţii la adânc.Dovedeşti că se poate,că se merge şi pe unde nimeni nu crede că ar merge cineva, că cineva înaintează, că poartă o făclie aprinsă şi poate fi văzut şi urmat şi de alţii. Cu milă cu înţelegere şi cu îngăduinţă faţă de cei mai sensibili poţi fi o călăuză duhovnicească atât cât vei putea şi vei dori prin micile comentarii la vreme potrivită. Te rog să mă ierţi şi deasemeni cer iertare la admin. că mi-am permis acestă libertate.

  7. Pingback: Război întru Cuvânt » MAICA ARSENIA DESPRE ASUMAREA NEPUTINTELOR SI REFUZUL VISARII. “Unica iesire si linistire din orice tulburare si ispitire este smerenia”
  8. Pingback: Război întru Cuvânt » DE CE S-A BOTEZAT HRISTOS? CE APA ARE ACEEASI PUTERE CU IORDANUL? Si: unde a fost Mantuitorul Iisus Hristos de la 12 ani pana la Aratarea Sa?
  9. Pingback: Război întru Cuvânt » BOTEZUL DOMNULUI (BOBOTEAZA): Sf. Ioan Maximovici despre SMERENIA CARE A DESCHIS CERURILE SI A SFARAMAT CAPUL BALAURULUI. Plus: Ce inseamna Aghiazma Mare si cum se ia?
  10. Pingback: Război întru Cuvânt » MARTURIILE ICOANEI: BOTEZUL DOMNULUI
  11. Pingback: Duminica dinaintea Botezului Domnului. CEEA CE NE STRICA PETRECEREA CU MASTI IN CARE NE COMPLACEM ZI DE ZI. Ce e pocainta?
  12. Pingback: AJUNUL BOBOTEZEI. Predica Parintelui Sofian din urma cu un sfert de veac. Predici si cateheze actuale ale Parintelui Mihail Stanciu (audio)
  13. Pingback: BOTEZUL DOMNULUI (Boboteaza). Predica si talcuire a MITROPOLITULUI HIEROTHEOS VLACHOS
  14. Pingback: PARINTELE MOISE AGHIORITUL II TREZESTE PE GRECI LA POCAINTA: Trebuie sa ne schimbam! Sa lasam fotoliul moale, televizorul, trandavia si confortul!”
  15. Pingback: VAMESUL SI FARISEUL sau o inima care plange. PREDICA PARINTELUI GHEORGHE CALCIU (si audio) -
  16. Pingback: Cuvant dintre cele mai miscatoare si puternice despre POCAINTA si MILA FATA DE FRATII CARE CAD IN PACATE, al episcopului Asterie al Amasiei -
  17. Pingback: RECURS LA SINCERITATE SI LUCIDITATE INAINTEA BOTEZULUI DOMNULUI: “Recuperati chipul adevarat, real, oricat de dureros ar fi! Nu va mai amagiti! Este singura sansa de insanatosire!” -
  18. Pingback: SFINȚII TREI IERARHI – puterea cuvântului din scrierile lor, GRIJA PENTRU EDUCAREA COPIILOR ȘI FORMAREA TINERILOR: “O viaţă stricată devine piedică în calea înţelegerii adevărurilor înalte ale credinţei noastre” | Cuvântul
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate