IN ATENTIA CELOR CARE SE SCARBESC DE FRATELE LOR MURDAR SI BOLNAV: “Daca il iubesti pe celalalt ca pe un frate, ii stergi nasul cu propria batista si o pui iarasi in buzunar!”(Cuv. Paisie Aghioritul)

10-03-2010 Sublinieri

“- Cate greutati intampinati la Coliba, Gheronda! Vin acolo bolnavi psihic, consumatori de droguri…

– Aici se vede daca avem dragoste adevarata. In persoana fratelui nostru Il vedem pe Hristos. Caci tot ce facem ca sa-l odihnim pe fratele nostru este ca si cum o facem pentru Insusi Hristos. “Intrucat ati fracut unuia dintre acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut”[1].

Intr-o zi a venit la Coliba un copil indracit impreuna cu tatal sau. In acel moment a venit si un cunoscut de-al meu, iar eu l-am luat pe tatal copilului deoparte ca sa-i spun cateva lucruri, caci din cauza lui se indracise copilul. Bietul de el era intr-o stare jalnica. Ditamai flacaul si-i curgeau mucii… Cand cunoscutul meu l-a vazut, s-a apropiat de el, si-a scos batista, i-a sters nasul si a bagat-o iarasi in buzunar. Si-a scos apoi crucea de aur de la gat si a pus-o la gatul copilului. Dar nu lucrul acesta era atat de important, cat sa fi vazut cu cata dragoste, cu cata afectiune a sters nasul copilului – de-ati fi vazut in ce hal era! Am ramas impresionat. L-a durut pentru el ca pentru un frate. Daca nu-l simtea ca pe un frate, ar fi facut aceasta? Daca il iubesti pe celalalt ca pe un frate, ii stergi nasul cu propria batista si o pui iarasi in buzunar! Dar daca nu-l simti ca pe un frate, este ca un corp strain: putin sa te atinga, imediat sari in sus; putin scuipat sa cada pe tine, te duci repede sa te speli.

De vreme ce Bunul Dumnezeu ne-a dat daruri din belsug si n-a ingaduit sa vina vreo nenorocire peste noi, trebuie sa ne doara pentru aproapele nostru care se chinuieste. Vedem, de pilda, un infirm. Daca ne gandim: Cum m-as simti eu daca as fi infirm si nu as putea sa merg?“, ne va durea pentru el. Sau, daca cineva are probleme ne cere ajutorul, imediat trebuie sa ne gandim: “Daca aveam eu problemele lui, nu voiam, oare, sa fiu ajutat?“, si asa ne va durea pentru el. Si prin incercari de trece cineva, daca are dragoste adevarata, cu durere, isi uita propria durere si sufera pentru celalalt. Eu, cand celalalt imi vorbeste despre durerea lui, chiar si pe cioburi de sticla sa stau sau pe spini sa pasesc, nu simt nimic”.


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Cuviosul Paisie Aghioritul

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

12 Commentarii la “IN ATENTIA CELOR CARE SE SCARBESC DE FRATELE LOR MURDAR SI BOLNAV: “Daca il iubesti pe celalalt ca pe un frate, ii stergi nasul cu propria batista si o pui iarasi in buzunar!”(Cuv. Paisie Aghioritul)

  1. Doamne ajuta si ne miluieste!Sanatosi macar sa fim! Vedeti acum,intelepciunea populara din urarea de bine,”DA DOAMNE,SANATATE,CA-I MAI BUNA CA TOATE!” Si e adevarat,nu?Daca ai sanatate,te poti intretine singur si nu “superi”pe altul,facandu-ti menajul,toaleta.Cat despre mila si dragoste fata de semenii nostri,aflati in neputinte…e de “discutat”.Sigur,normal ar fi ca toti sa detinem aceste sentimente.Doar suntem oameni!chiar si animalele simt protectie fata de cel mai slab.Insa noi,…”fiintele superioare”,parca nu suntem cu totii la fel creati…!si dam rateuri dese,prea dese.Lasam oameni cazuti pe jos chiar,fara sa-i ajutam, sau sa intrebam macar de ce au nevoie…Vedem zilnic asa ceva.Sau se fac chiar glume pe seama batranilor,sau a celor cu deficiente,
    handicapati, negandind (oare de ce?) ca putem si noi,in orice moment sa patim un accident,o boala,ceva care ne-ar putea pune in locul lor… Gandind asa, am fi mai sensibili la nevoile altora,ne-am induiosa,macar din mila pt noi.Nu mai zic de TEAMA DE DUMNEZEU,DE LIPSA IUBIRII…E GREU IN VREMURILE NOASTRE TREPIDANTE,PREA MECANICE!Niste roboti mecanici,pe fuga si interese materiale…nimeni nu mai traieste frumos,linistit,…multa agitatie,…vorba aia…”mult zgomot pt.nimic”…
    nu ne alegem cu nimic,decat stres,boli!Lipsiti de elementare purtari,de bun-simt.
    Dumnezeu sa ne dea minte sa putem duce o viata crestineasca,respectand ce ne-a fost
    dat,cu acele lucruri domestice si sentimente omenesti,ducand viata pasnica,…vise!…E posibil? Mai poate fi posibil,printre tineri? Mai ales printre locuitorii “urbanistici”?Ce viata!Imi vine in gand,”Unde dragoste nu e,nimic nu e…”si nici Frica de Cel de Sus!Doamne,mai ne rabzi?Iartati-ma, fratilor…sunt intr-o pasa proasta si indispun sau plictisesc…dar adevar am grait.Vorbesc cu si din experienta…SI EU SUNT O …ASTFEL DE CAUZA…sunt intrun fel anume!Da, sunt
    NEPUTINCIOASA,stiu cum e…sa fi tinta glumelor proaste,cat despre ajutor…?!!HAAA-HAA-HAA!…UN HAZ FARA HAZ…Nu mai zic nimic.Sa trimit?sau nu?sterg?…nu!poate se mai incazesc unele inimi…impietrite.
    Dumnezeule,Milostiveste-Te de noi pacatosii!Iarta-ne si ne intelepteste,mantuieste,
    Doamne,suntem poporul Tau! …(

  2. Pingback: Război întru Cuvânt » “Cum sa admitem ca preotii sa semene asemenea indoieli?” RASPUNSURILE TRADITIEI LA SMINTEALA PARINTELUI LUCIAN GRIGORE IN CHESTIUNEA LINGURITEI DE IMPARTASANIE
  3. nimeni nu se poate intretine singur.DUMNEZEU indestuleaza cu toate si pe toti.iertati-ma

  4. Stiind ca-l iubiti pe Parintele Miron Milailesca imi permit sa citez din cartea lui “Vorbeste Dumnezeu” de la pagina 224:
    “Repet: nu-mi permit sa port in mine pe nimeni murdar, gandind ca acela e asa, sau asa. In fata omului, am datoria de ai acorda valoarea pe care i-a dat-o Cel ce i-a dat viata. Cand il vad viu, vad opera lui Dumnezeu, nu stricaciunea cu care el isi surpa propria-i valoare. Il pastrez in inima mea, curat ca Dumnezeu. Acesta vrea sa sugereze prin: “Fericiti cei curati cu inima”.

  5. Cand eram grav bolnava cineva mi-a spus: “vezi tu, cand esti bolnav,esti o povara pentru societate, e normal sa nu mai ai prioritate la angajare dupa ce ai avut o boala grava, etc”. Am meditat foarte mult la aceste vorbe care mi-au fost spuse nu cu rautate. Dupa logica lumeasca asa e, bolnav fiind devii o povara.Pentru mine boala a fost o scoala a umilintei. In cele cateva zile de zacut la pat am invatat enorm despre suferinta.Apoi, cand m-am ridicat, nu mai suportam sa fiu un spectator al durerii celorlalti, saream in ajutor fara sa mi se ceara pentru ca suferinta nu-mi mai era exterioara.Societatea asta ne cere dinti stralucitori, corpuri perfecte, fara celulita si grasime,iar cand vine vorba de boli in stadii terminale incurajeaza eutanasia. Câta ipocrizie! Sa nu ne lasam inselati! E adevarat ca sanatatea e de mare pret, dar nu e cel mai valoros lucru. Daca sanatatea face din noi niste brute, e de preferat sa fim bolnavi, dar sa-L cunoastem pe Hristos. Stiu pe cineva care toata viata s-a ferit de bolnavi si ii privea cu dispret. A murit la 42 de ani de o boala ingrozitoare care l-a secerat in cateva luni.
    Acum, mai mult ca oricand sa privim spre Crucea Lui Hristos si sa ne dea Dumnezeu intelepciunea de a vedea in boala si necazuri o cale spre Bucurie.
    Doamne-ajuta!

  6. Asa este, Sorina… E cutremurator – si am intalnit asta si noi – cand si in biserica se ajunge sa se considere “normala” o asemenea atitudine, care tine de o cruzime neomeneasca si de o conceptie darwinista sau malthusiana, deci anticrestina si antiumana. In astfel de situatii se da la o parte valul minciunii si poleiala ipocrita de pe “umanismul” mult clamat al societatii noastre si de pe “filantropismul” fariseic al organizatiei bisericesti. Cum bine zicea Batranul parinte Justin: “ASTAZI NU MAI ESTE MILA”. Dar Dumnezeu tot trimite oameni ai Sai, dintre cei mici si nebagati in seama ai lumii, care nu trebuie sa raporteze ca realizare “caritabila”, sa trambiteze la Trinitas sau in Lumina si nici sa-si treaca in CV faptul ca au facut… ceea ce erau datori sa faca.

  7. Pingback: NE PUTEM IMBOLNAVI DACA NE IMPARTASIM SAU DACA SARUTAM ICOANELE DIN BISERICA? Cum trebuie sa procedam cu gandurile de indoiala? -
  8. Pingback: INCREDEREA IN GAND ESTE INCEPUTUL INSELARII -
  9. Pingback: “SFINTELE TAINE sunt realitati, nu simboluri. Este o PROFANARE să ne gandim sau sa ne apropiem de ele ca si cum ar fi realitati biologice obisnuite, perisabile” – Marturisirile limpezi si puternice ale unor EPISCOPI ROMÂNI (PS MACARIE,
  10. Pingback: PATRIARHUL DANIEL REVINE CU PRECIZARI DESPRE REGULA IMPARTASIRII, dar PRECEDENTUL "LINGURITELOR PERSONALE" ESTE CREAT, in numele grijii pentru "cei mai slabi in credinta"/ PS IGNATIE: "Biserica se conduce nu prin comunicate, ci pr
  11. Pingback: PREDICI DE ÎNTĂRIRE A CREDINȚEI ÎN VREMEA ISTERIEI CORONAVIRUSULUI: “Vă rog să nu vă lăsaţi intimidaţi! Şi, mai ales, SĂ NU VĂ LĂSAȚI ÎNDEPĂRTAȚI DE SFINTELE TAINE din pricina provocărilor evidente pe care unii şi alţii le arunc
  12. Pingback: Patriarhia Română CEDEAZĂ LAȘ în fața presiunilor activiștilor #rezist anticlericali. ÎMPĂRTĂȘIREA LA ACELAȘI POTIR și cu aceeași linguriță pusă în dubiu chiar de către cei care ar fi trebuit să le afirme
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate