DIN MINUNILE SFANTULUI LUCA AL CRIMEEI, IERARHUL DOCTOR FARA DE ARGINTI (11 iunie)

11-06-2010 Sublinieri

Cititi si:

… acesta nu este decat inceputul sfarsitului. Va fi o vreme buna pentru Biserica, toate acestea vor trece, dar setea dupa povatuitori si dupa impreuna vietuitori care nu urmaresc cele ale lor, ci cele ale Domnului, va fi mai mare.

Cand Biserica nu va mai fi prigonita se vor pregati toate pentru imparatia Antihristului.Tu, Serghei, vei prinde acele vremuri. Atunci oamenii se vor afunda in pacate din ce in ce mai mari, care acum nici nu s-au pomenit, facute cu zambetul pe buze, ca expresie a unei libertati pe care noi acum, ne plangem ca n-o avem

„Nou sfânt al Mângâietorului te-a arătat pe tine, Luca, harul, în vremuri de necazuri şi prigoană, că bolile ca un doctor le-ai tămăduit şi sufletele ca un păstor le-ai călăuzit, Părinte cinstite, pildă a călugărilor şi a mirenilor, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre”. (Troparul Sfantului)


“Inainte sa incepem sa povestim despre minunile Sfantului Luca Doctorul Arhiepiscopul Simferopolului ar fi potrivit sa precizam un amanunt foarte important despre acest “fenomen”-  minunile in Biserica Ortodoxa. Consideram minune orice interventie miraculoasa si in acelasi timp folositoare a lui Dumnezeu in viata noastra care are drept rezultat izbavirea de o anumita problema sau ispita ce ne apasa. Insa minunea nu se opreste la aceasta caracteristica minimalista. O minune este intreaga noastra viata, creatia ce ne inconjoara, intregul univers.

(…) Noi, oamenii simpli, simtind ca nu-i facem pe plac lui Dumnezeu prin viata si faptele noastre, nu indraznim sa ne adresam direct Lui, ci ii folosim ca pe niste intermediari intre noi si El pe sfinti, pe cei care, prin viata lor, au bineplacut Domnului prin nevointe si prin respectarea poruncilor, dovedindu-se crestini adevarati, demni de numele de sfant si prieten al lui Hristos, dupa cum S-a exprimat Insusi Domnul. Astfel, putem intelege ca sfantul nu este un dumnezeu mai mic sau un semizeu facator de minuni, ci un mijlocitor care se roaga lui Dumnezeu pentru noi, sa ne daruiasca noua ajutorul Sau. Deci, in ultima instanta, cel care savarseste minunea nu este sfantul, ci Insusi Domnul, prin mijlocirea sfantului. Trebuie sa accentuam acest lucru deoarece exista eretici, necredinciosi, atei sau chiar asa-zisi crestini pe care ii scandalizeaza faptul ca ii cinstim pe sfinti si ne acuza pe noi, ortodocsii, de politeism. Insa invatatura Bisericii noastre este foarte clara si orice om de buna credina poate intelege ceea ce spunem noi, si anume ca minunea se savarseste prin intermediul sfantului, insa cu harul atotputernic al lui Dumnezeu.

Un astfel de sfant, cu o indraznire deosebita la Dumnezeu, pe masura dragostei pe care I-a purtat-o, este si Sfantul Luca facatorul de minuni. Cunoastem foarte bine multele minuni pe care le face cu ajutorul lui Dumnezeu si in Rusia, si in Grecia, si oriunde este cinstit si invocat drept ajutor si sprijin. Martori ai unor asemenea minuni suntem noi, vietuitorii Sfintei Manastiri Panaghia Dovra, in care sunt adapostite, ca un tezaur pretios, fragmente din sfintele sale moaste. Consideram insa ca suntem datori in fata Preasfintei Treimi si a Sfantului Luca sa nu tinem ascuns acest tezaur, de aceea am hotarat sa publicam o parte din aceste minuni, pentru folosul duhovnicesc al nostru, al tuturor, si in mod special al credinciosilor care vin la manastirea noastra.

Minunile Sfantului Luca au inceput sa se faca in regiunea noastra cu mult timp inainte sa fie aduse sfintele moaste.

Prima minune i s-a intamplat unei rude de-a Mitropolitului nostru, Inaltpreasfintitul Panteileimon. Familia Konstantinos si Ana-Maria D., care se intampla sa fie rude cu Inaltpreasfintia Sa, asteptau cu bucurie si al doilea copil. Sarcina Anei-Maria era intr-un stadiu avansat cand, in timpul unui control de rutina, medicii i-au adus la cunostinta un lucru dureros. Analizele aratau, fara nici o urma de indoiala, ca fatul avea sindromul Down. Lovitura pe care a primit-o tanara familie era foarte mare si numai cei care au trecut prin situatii similare pot intelege supararea ce i-a cuprins pe cei doi parinti. Aveau aceeasi dilema ca toate cuplurile care se confrunta cu probleme de acest fel. In cazul ca sarcina si-ar fi continuat cursul, copilul adus pe lume ar fi suferit de o boala genetica de nevindecat. Gandul la copilul cu probleme de sanatate, nu le dadea pace. Prin mintea lor trecea tot ce era mai rau (intr-o anumita masura si datorita influentei satanice) si daca nu ar fi avut incredere si speranta in Dumnezeu, ar fi apelat la a doua solutie, inumana si de condamnat: la intreruperea sarcinii, pentru a nu da nastere unui copil ca acesta intr-o lume in care din nefericire, in ciuda atator realizari tehnologice, precum si a nivelului ridicat de civilizatie, nu s-a ajuns la nivelul necesar de omenie pentru a putea imbratisa si ocroti cu o dragoste adevarata un copil cu probleme speciale. O parte din vina o poarta si medicii, care sfatuiesc, cu o mare usurinta, cuplurile tinere si, prin urmare, fara experienta, sa recurga la avort in asemenea cazuri. Toate acestea treceau si prin mintea lui Kostas si a Anei-Maria, dar ei nu s-au grabit sa ia vreo hotarare. Au mers la ierarhul care le era ruda, pentru a-i marturisi problema lor. Din randuiala lui Dumnezeu, tocmai in perioada aceea ajunsese sa fie cunoscute si in Mitropolia noastra viata si minunile Sfantului Luca. Inaltpreasfintia Sa i-a sfatuit sa aiba nadejde in Dumnezeu si in nemarginita Lui milostivire si intelepciune. Le-a vorbit si despre Sfantul Luca Doctorul si facatorul de minuni si i-a indemnat sa-i ceara ajutorul. Le-a spus, fireste, sa citeasca in fiecare zi Paraclisul Sfantului si sa nu cada in deznadejde.

Intariti in credinta si cu speranta reala in Dumnezeu si in Sfantul, au hotarat sa pastreze sarcina. Cu multa rugaciune si cu lacrimi, cereau de la Dumnezeu sa le intareasca credinta si increderea in purtarea Lui de grija. In rugile lor nu-l uitau niciodata nici pe Sfantul Luca, de la care cereau ajutor si vindecare, promitand ca, daca va fi sanatos, copilul va fi botezat cu numele Sfantului. Asteptau cu rugaciune si cu speranta. Dumnezeu, pe care Il misca oamenii indurerati, ce-si pun nadejdea in El, la rugaciunile iubitului Sau fiu Luca Doctorul, s-a grabit sa daruiasca vindecarea ceruta.

In acea vreme, Inaltpreasfintitul intentiona sa viziteze orasul Simferopol, pentru ca simtea o mare dorinta sa se inchine la mormantul si la moastele pline de har ale Sfantului. Intr-adevar, a mers in Ucraina si a slujit cu multa emotie in fata raclei Sfantului si, dupa ce a cantat Paraclisul acestuia, nu a uitat sa-l roage fierbinte sa-i ajute pe Kostas si Ana-Maria. La inceputul calatoriei de intoarcere, a sunat telefonul si, de la celalalt capat al firului, Kostas i-a spus vestea cea buna. Cand au repetat analizele, medicii au fost foarte surprinsi sa observe ca toate simptomele care indicau prezenta sindromului Down au disparut, copilul fiind absolut normal. Inaltpreasfintitul L-a slavit pe Dumnezeu si i-a multumit din adancul inimii Sfantului, care a ascultat rugaciunile tuturor. I-a sfatuit insa pe tineri sa nu abandoneze rugaciunea si sa citeasca in continuare, in fiecare zi, Paraclisul acestuia, pentru a nu semana cu cei noua leprosi din Evanghelie care, imediat ce s-au vindecat, au uitat de binefacatorul lor, Hristos, si s-au intors la cele obisnuite, fara sa se osteneasca sa-i multumeasca, dupa cum se cuvenea (nerecunostinta care ii caracterizeaza, din pacate, si in zilele noastre, pe multi crestini).

Dupa ce s-a intors din Simferopol, le-a oferit ulei de la candela Sfantului, cu care ei au miruit pantecele femeii insarcinate. A venit si vremea sa nasca, dar Ana-Maria nu avea deloc dureri. S-a uns iar cu ulei de la Sfantul si dupa putin timp au inceput sa apara durerile nasterii. Astfel, de sarbatoarea Intrarii in biserica a Maicii Domnului a anului 2004, a venit pe lume un baietel pe deplin sanatos.Dupa opt luni de zile, pe 11 iunie 2005, in ziua serbarii Sfantului Luca, a avut loc si botezul pruncului la manastirea noastra, dandu-i-se numele Luca, spre slava Multmilostivului Dumnezeu si a celui intre sfinti parintelui nostru Luca Doctorul.

***

Inainte de aducerea moastelor Sfantului Luca la manastirea noastra a avut loc inca un eveniment minunat: un preot evlavios din Mitropolia noastra, paroh intr-un sat din apropiere, Parintele Dionisios S., a avut un vis ciudat. Se facea ca se afla in manastirea noastra, asteptand, alaturi de alti clerici, in fata unei biserici marete situate pe platoul din partea de sus a manastirii, imediat dupa poarta de intrare, sosirea unui arhiereu.

Dupa putin timp a venit un ierarh in varsta, cu infatisare impozanta, care a intrat in biserica in timp ce binecuvanta. A observat ca arhiereul purta o camilafca deosebit de inalta, cu o cruce in fata, dupa cum este obiceiul la rusi. Vecernia era in toi. In momentul litiei, ierarhul acela l-a aratat cu degetul pe preot si cu un chip serios i-a cerut sa cante „Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara…” Aici s-a incheiat si visul lui.

Preotul, nedumerit de ceea ce a visat si stiind ca nu trebuie sa dam importanta viselor, a considerat ca e bine sa-i povesteasca totul Inaltpreasfintitului. Ascultand relatarea, Mitropolitul a fost surprins pentru ca in locul descris de preot se gandea, fara sa o fi spus nimanui, sa ridice o biserica inchinata Sfantului Luca. Atunci cand preotul a auzit numele Sfantului, s-a convins ca intr-adevar el trebuie sa fie acel ierarh impunator, a carui imagine o avea clar in minte.

De atunci, acest preot citeste zilnic in parohia sa Paraclisul Sfantului Luca si se roaga ca, in cel mai scurt timp, sa inceapa si sa se finalizeze construirea bisericii Sfantului Luca, pentru a se invrednici sa cante „Nascatoare de Dumnezeu la vecernia de la sfintirea ei”, asa cum i-a cerut Sfantul in vis[1].

***

Intamplarile minunate legate de Sfantul Luca petrecute in regiunea noastra nu s-au oprit aici. Dimpotriva, abia incepeau, dupa cum vom vedea in continuare. In ajunul sarbatorii Sfintei Kiriaki, in ziua de 6 iulie 2005, parintele G., unul dintre vietuitorii manastirii noastre, se afla in Veria, la biserica acestei Sfinte, situata putin mai sus de Piata Ceasului. Intrucat era responsabil cu organizarea hramului, pregatea cele necesare pentru vecernia care se savarseste in fiecare an la data respectiva. La un moment dat, dupa terminarea vecerniei, Parintele G. a simtit ca se prabuseste. Suprasolicitarea (tocmai se incheiase o perioada lunga de pregatiri dificile), combinata cu caldura acelei seri de vara in care nu adia nici o boare de vant, i-au creat senzatia de lesin. A cazut la pamant si nu mai putea respira. Vazand ca il lasa puterile, s-a straduit sa ia legatura, prin intermediul unui telefon mobil, cu ceilalti parinti de la manastire sau cu Inaltpreasfintitul, despre care stia ca se intorcea atunci de la hramul Manastirii „Sf. Kiriaki” din localitatea Lutro, judetul Imathia. A raspuns soferul Mitropolitului care, aflandu-se in apropiere, s-a grabit sa mearga la biserica, pentru a-l ajuta pe monah.

In masina, spatiu restrans si inchis, situatia s-a inrautatit si mai mult. Respiratia i-a devenit mai greoaie si cei de langa el il priveau consternati fara sa-i poata oferi vreun ajutor. Atunci, Inaltpreasfintitul si-a amintit ca in buzunarul reverendei avea o iconita cu Sfantul Luca. A scos-o imediat si, cerand ajutorul Sfantului, a insemnat capul Parintelui G. in semnul crucii si i-a atins iconita de buze. Imediat – o, nemarginita Ta milostivire, Hristoase Mantuitorule! – respiratia s-a restabilit si spasmele au incetat, in timp ce culoarea pielii a inceput sa revina la normal. Nu mai era nevoie sa mearga la spital. Parintele G., care acum se simtea perfect, a cerut sa urce direct la manastire. Nu a uitat, fireste, sa multumeasca din inima Sfantului Luca pentru grabnicul ajutor.

***

Aducerea moastelor Sfantului Luca la manastirea noastra a facut sa se inmulteasca si sa devina si mai minunate semnele inca din prima zi, dupa cum vom vedea mai jos.Vasilis Th. si Anastasia A., din Verghina, erau casatoriti de doi ani. Viata lor de familie, la inceput fericita, le era incetosata de o durere nu numai a celor doi, ci si a rudelor apropiate. In ciuda tuturor incercarilor, Vasilios si Anastasia nu puteau avea copii.

Nenasterea de prunci, ingaduita de Dumnezeu, este o problema care macina destule cupluri in vremea noastra. Tristetea ce se cuibareste in sufletele cuplurilor fara copii create pe zi ce trece, iar cand anii se adauga si speranta de a avea copii devine tot mai mica, deznadejdea ia locul simplei tristeti si nefericirea apasa cu valul ei greu asupra familiei si a rudelor din jur. Tot asa, si in cazul de fata, atat cei doi, cat si parintii lor traiau agonia incertitudinii daca vor avea vreodata copii si acest lucru ii determina pe parinti sa faca presiuni asupra cuplului, ca si cum conceperea unui copil ar fi rezultatul doar al stradaniilor parintilor si nu – in special – al voii lui Dumnezeu. Din nefericire, oamenii grabiti din zilele noastre, care cred ca pot controla totul in viata, isi pierd usor nadejdea in purtarea de grija a lui Dumnezeu. Chiar daca se roaga cu buzele, inimile lor sunt departe de esenta credintei adevarate si a vietii jertfelnice in Hristos. De aceea si Dumnezeu nu asculta imediat rugaciunile lor, deoarece El nu doreste sa ne bucuram in mod egoist de rezolvarea solicitarilor si a problemelor noastre, ci sa ne folosim si sa progresam duhovniceste.Astfel, acolo unde El stie ca nu este folositor nu da, sau nu da atat cat Ii cerem, in timp ce acolo unde, cu prestiinta Sa, cunoaste ca se vor mantui suflete, da cu prisos, chiar si fara sa I se ceara. Cu alte cuvinte, Dumnezeu asteapta sa nu mai speram in noi insine, ci sa ne orientam increderea si nadejdea noastra spre El.

Presiunea exercitata de parinti a avut drept rezultat iritarea cuplului (in special a Anastasiei) si refuzarea oricaror sfaturi, chiar si a acelora care priveau modalitatile duhovnicesti de abordare a problemei.

Aceasta era starea in care se gasea cuplul respectiv atunci cand la manastirea noastra au fost aduse pentru prima data moastele Sfantului Luca. Unul dintre parintii manastirii, ruda cu Vasilios si cu Anastasia, cu multa atentie (pentru a nu le starni ostilitatea) le-a vorbit despre acest nou Sfant al Rusiei, care era si doctor si care facuse pana atunci atatea minuni. Le-a propus sa viziteze manastirea in perioada cat adapostea sfintele moaste si sa se roage pentru rezolvarea problemei lor.

Intr-adevar, intr-o dupa-amiaza, Vasilios si Anastasia, impreuna cu mama ei, au hotarat sa mearga la manastire sa se inchine Sfantului. Anastasia insa nu intentiona sa se roage Sfantului pentru problema sa (intrucat nu accepta ideea ca ar exista vreuna), ci pentru soacra sa, care fusese depistata recent cu cancer mamar. Se pare ca Dumnezeu astepta tocmai aceasta atitudine de incredere pentru a-Si pune planul in aplicare. Cand au ajuns la manastire si au trecut de pragul bisericii in care erau expuse spre inchinare moastele Sfantului, Anastasia a simtit cum o inunda un sentiment ciudat. Inimi i s-a umplut de o evlavie sfanta, mintea i-a fost rapita de imaginea sfintelor moaste si, cu mult inainte de a ajunge la racla, ochii i s-au umplut de lacrimi. Apropiindu-se, a rostit cateva cuvinte despre soacra ei si, fara sa-si dea seama cum, rugaciunea s-a intors spre propria-i durere. S-a adresat Sfantului:

„Sfinte Luca, pana ieri nu stiam nimic despre tine! Daca esti intr-adevar atat de mare facator de minuni dupa cum se spune, te rog sa ne ajuti sa avem un copilas. Si iti promit ca, daca raman insarcinata in scurt timp, voi pune numele tau acelui copil”.

A sarutat moastele cu multa emotie si apoi au participat la Paraclisul care era citit in acel ceas iesind din biserica, Anastasia si-a revenit din starea prin care trecuse cu ajutorul lui Dumnezeu si, surprinsa de ceea ce i s-a intamplat, le-a povestit sotului si mamei sale cele petrecute. S-au intors cu totii acasa, minunandu-se de marea putere a Sfantului, pe care au simtit-o. De a doua zi, au inceput sa apara primele semne ale interventiei Sfantului. Colegii de serviciu ai Anastasiei au observat o stralucire speciala pe chipul ei. Intr-adevar, fata ei, de altfel vesela permanent, iradia lumina. Si pentru ea insasi acest lucru era ciudat si minunat, intrucat stia ca in acele zile urma sa inceapa ciclul menstrual si, in contrast cu ceea ce i se intampla acum, ar fi trebuit sa aiba dureri foarte mari, care sa-i strice total dispozitia. Cand o colega a intrebat-o de ce iradiaza asa, i-a raspuns repede si fara sa realizeze prea bine ca, probabil, este insarcinata. Dupa cateva zile, analizele facutearatau ca era insarcinata, iar dupa alte cateva zile a venit si confirmarea medicului ginecolog. Bucuria a inundat casa lor, imprastiind norii negri ai deznadejdii, si i-a facut pe toti sa-L slaveasca pe Dumnezeu si sa-i multumeasca Sfantului pentru darul nepretuit. Minunea insa nu s-a oprit aici. Dumnezeu, dupa cum am spus si mai sus, urmareste mai presus de toate folosul omului, si nu doar implinirea cererilor sale. El stia foarte bine ca exista ceva ce trebuia indreptat. Dupa evenimentul minunat care i se intamplase si dupa entuziasmul initial, Anastasia a inceput sa neglijeze din nou viata duhovniceasca, reluandu-si raul obicei de a nu merge la biserica duminica, spre deosebire de sotul ei, Vasilios, care mergea destul de des. Dumnezeu a vrut sa o previna pentru ca ea sa-si indrepte „lipsa de randuiala duhovniceasca”. In luna a cincea de sarcina, Anastasia, dupa cum se intampla in asemenea cazuri, a fost chemata de medicul ei sa faca o ecografie pentru a verifica situatia fatului. Rezultatele au fost dezamagitoare. S-a observat ca fatul prezinta o crestere a capului exagerata pentru varsta lui si, facand legatura cu alte analize medicale, s-a ajuns la concluzia ca pruncul are hidrocefalie. Vestea a cazut asupra tanarului cuplu ca un trasnet. Le-a fost zguduit din temelii sufletul, dar nu si credinta. Au solicitat alte analize. Acestea urmau sa fie facute dupa patru zile in Tesalonic. Acasa, Vasilios si Anastasia au cazut pe ganduri, incercand sa inteleaga ce anume L-a determinat pe Dumnezeu sa-si retraga binecuvantarea si sa transforme frumosul Lui dar intr-o cruce atat de grea. Au hotarat sa nu spuna nimic nimanui si bineinteles ca nici nu le-a trecut prin minte varianta intreruperii sarcinii. S-au pus amandoi pe rugaciune. In special Anastasia se ruga Sfantului Luca:

„Sfantul meu Luca, de ce mi-ai oferit un dar atat de mare si acum ma lipsesti de bucurie? Te rog sa ne ajuti si in aceasta situatie grea si iti promit ca de acum incolo voi merge la biserica in fiecare duminica”

Dupa patru zile de rugaciune fierbinte si de invocari au mers la Tesalonic, unde au repetat analizele. Rezultatele nu aveau nici cea mai mica legatura cu cele precedente. Medicul a ramas nedumerit de aceasta diferenta totala. Tinand in maini rezultatele ambelor analize, nu putea intelege ce s-a intamplat, cum de s-a facut o greseala atat de mare. Atunci Anastasia, bucuroasa ca rugaciunea sa a fost ascultata din nou, cu o recunostinta fara margini fata de Sfantul, i-a povestit totul medicului ei, care s-a minunat si a slavit pe Dumnezeu Cel ce si in zilele acestea mai de pe urma nu ne-a parasit, ci continua sa infaptuiasca lucruri mari si minunate in poporul Sau.

Alt lucru minunat a fost si puternicul lor sentiment ca pruncul va fi baiat, chiar daca amandoi doreau din tot sufletul o fetita. Anastasia spunea cu mare siguranta de sine ca Sfantul le-a daruit un baietel pentru a primi exact numele lui, Luca, dupa cum ea insasi promisese.

Intr-adevar, dupa cateva luni, in ziua de vineri, 14 octombrie 2005, Anastasia a nascut fara nici o dificultate un baietel foarte sanatos, tinand in mana pe tot parcursul nasterii o iconita a Sfantului. Dupa opt zile, la citirea moliftei de punere a numelui, intr-o atmosfera emotionanta, copilului i s-a dat numele Luca, in semn de nemarginita recunostinta a parintilor lui fata de Sfantul Luca Facatorul de minuni, cel „necunoscut” pana atunci de ei.

***

Minunea de mai inainte a devenit cauza unei alte minuni, asemanatoare. Elena A. din Veria, mama Anastasiei despre care vorbeam mai inainte, din recunostinta fata de Sfantul, a povestit unei cunostinte, Anatoli P., minunea lui prin care le-a daruit un frumos nepotel. Atunci si aceasta s-a gandit imediat la fiica ei, Olga P., care, impreuna cu sotul sau, Vaios S., ambii din Tesalonic, nu aveau copii, in ciuda celor patru ani scursi de la casatorie.

Emotionata la auzirea minunii, a dorit sa vina la manastirea noastra de sarbatoarea Sfantului Luca, pentru a i se ruga sa le daruiasca si copiilor ei un prunc. Astfel, in ziua de sambata, 11 iunie 2005, la amiaza, impreuna cu alte cateva prietene, colege la Masa Dragostei [2] organizata de Sfanta Mitropolie, au plecat la manastire. Avea cu sine o fotografie a celor doi si a observat imediat ca atunci cand a scos-o din geanta pentru a face semnul crucii cu ea deasupra moastelor, atat fata lui Vaios, cat si a Olgai erau indreptate spre Sfantul. S-a intrebat imediat daca acesta putea fi un semn si gandul a facut-o sa se roage din toata inima. Simtea insa ca aceasta rugaciune, in comparatie cu celelalte pe care le facem de obicei, era altfel. O evlavie necunoscuta pana atunci de ea, o mangaiere sufleteasca de neexplicat i-au invadat sufletul si a inceput sa verse lacrimi din belsug, timp indelungat. L-a rugat pe Sfantul sa dezlege sterilitatea copiilor ei si dupa ce a insemnat crucis sfintele moaste cu fotografia, a luat ulei de la candela lui si cateva resturi de lumanari care ardeau pe masa de langa sfintele moaste. In acel moment incepea oficierea botezului micutului Luca D., despre care am amintit in prima minune. S-a oprit intr-un colt, intrebandu-se daca se va invrednici si ea sa participe la botezul propriului nepotel. Intrucat continua sa planga, s-a gandit ca era mai bine sa plece pentru a nu o vedea invitatii la botez si a o intelege gresit. Astfel, s-a intors acasa fara sa spuna cuiva ce se intamplase. A trecut o saptamana, dar mintea ei ramasese la amiaza de sambata si la experienta duhovniceasca traita atunci. Se intreba daca rugaciunea ei fierbinte a fost ascultata si daca sentimentele care au invadat-o in mod inexplicabil in ziua aceea au fost un semn din partea Sfantului. Nu dupa mult timp, suna telefonul si, la capatul celalalt al firului, fiica sa, Olga, o anunta cu multa bucurie ca ramasese insarcinata in urma cu o saptamana. Primul cuvant care i-a iesit de pe buze a fost numele Sfantului Luca.Fiica ei insa nu a inteles si i-a repetat vestea cea buna. Intr-adevar, dupa cateva saptamani era absolut sigur faptul ca Olga purta in pantece un copil sanatos. Slava lui Dumnezeu Cel minunat intru sfinfii Sai! De atunci, doamna Anatoli nu uita sa urce in fiecare dupa-amiaza a zilei de luni[3] la manastirea noastra, cand se canta Paraclisul Sfantului Luca, sa-i multumeasca pentru darul sau pretios.

***

Doamnei Despina S. din Veria, care era insarcinata in luna a opta cu al doilea copil, i s-a declansat o hemoragii severa. A fost internata de urgenta la spital unde, dupa o serie de analize si examinari cu ultrasunete, a fost depistata o problema, care punea viata fatului in pericol.

Evenimentul i-a panicat pe parintii care vedeau ca li se prapadeste pruncul, asteptat cu atata zbucium ani intregi. Pe de alta parte, situatia era periculoasa nu doar pentru fat, ci si pentru mama, ceea ce facea ca nelinistea si frica lor sa creasca si mai mult. Nu si-au pierdut insa nadejdea in Dumnezeu si in Sfantul Luca, despre care auzisera si pe care il aveau drept ocrotitor. Astfel, au venit la manastirea noastra si au cerut sa sa inchine la moastele Sfantului. Cu multa durere, l-au rugat pe Sfantul sa-i ajute, promitand ca atunci cand se va naste pruncul va primi numele sau.

Intr-adevar, problema parea ca a disparut. Sarcina si-a continuat cursul sub supravegherea medicului si – dupa cum se obisnuieste in asemenea situatii – a fost calculata ziua in care urma sa aiba loc nasterea. Dupa cateva zile insa, la intrarea in luna a noua, medicul a fost cuprins de un sentiment de neliniste provenit nici el nu stia de unde. Astfel si-a schimbat opinia despre ziua hotarata si a insistat ca nasterea sa aiba loc imediat, fie provocand-o, fie apeland la cezariana.

In timpul nasterii provocate,medicul a vazut cum cordonul ombilical se incolacise in jurul gatului copilului, sufocandu-l. A fost o minune ca nasterea s-a petrecut atunci, astfel pruncul a fost salvat de la o moarte sigura, fund putin probabil sa mai reziste chiar si o zi. Cu lacrimi in ochi, medicul l-a eliberat pe baietelul nou-nascut de cordonul care ii inconjurase gatul, slavindu-L pe Dumnezeu pentru presentimentul in legatura cu raul ce se putea intampla. Dupa cateva luni, pe 5 noiembrie 2005, parintii, recunoscatori Sfantului Luca pentru ajutorul dat, si-au botezat copilul la manastirea noastra, dandu-i numele Luca, spre slava lui Dumnezeu Cel Atotputernic si spre cinstea Sfantului Doctor Facator de minuni.

***

Monahia Teodora A., de la Manastirea „Nasterea Maicii Domnului” Panorama din Tesalonic, ne-a relatat urmatoarea minune despre vindecarea unui copil din Tesalonic. Micutul Eustathios, in varsta de doar un an, a fost lovit de nemilosul cancer. Afectiunea a fost depistata la nivelul gatului. Acest lucru, pe langa durerile de nesuportat, ii crea probleme la mancare si la respiratie. Starea lui, din cauza varstei fragede, s-a agravat foarte repede.

Parintii vedeau cum se stinge micutul lor vlastar pe zi ce trece, neputand sa-i ofere nici cel mai mic ajutor. Durerea lor era de nesuportat si doar cei care au trecut prin situatii asemanatoare pot sa o inteleaga. Disperati de evolutia sanatatii lui, la indemnul medicilor, s-au hotarat sa-si transfere copilul in Germania, sperand ca acolo vor putea sa-l ajute mai mult.

Exact atunci maica Teodora, care cunostea familia indurerata, le-a vorbit parintilor despre Sfantul doctor Luca (despre care ei nu auzisera) si despre multele minuni pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, le facuse si le face zilnic pentru toti cei care ii cer cu credinta ajutorul. Le-a propus sa vina la manastirea noastra, pentru a se inchina la moastele pline de har ale Sfantului Luca.

Intr-adevar, parintii au venit cu multa credinta si cu nadejde in Sfantul sa se inchine la sfintele moaste. Au citit impreuna cu parintii manastirii Paraclisul Sfantului si au luat ulei de la candela care arde langa sfintele moaste. Au plecat de la manastire, lasand sanatatea copilului lor la mila Domnului si a Sfantului. In inima li s-a reaprins speranta... Acum nu se mai simteau singuri, caci aveau alaturi un medic sfant, care stia ce inseamna durerea umana si care, cu ajutorul lui Dumnezeu, nu pierduse niciodata nici un bolnav sperantele lor nu au fost inselate.

Parintii micutului Eustathios citeau zilnic Paraclisul Sfantului si ii ungeau cu ulei sfintit de la candela gatul afectat. Aceasta, pana cand a venit vremea sa plece in Germania. In spitalul unde a fost internat copilul, i-au facut imediat analize pentru a vedea starea generala a sanatatii lui. Exact atunci a intervenit puterea facatoare de minuni a Sfantului. Analizele erau bune! Copilul nu avea nimic care sa aminteasca sau sa semene cu cancerul! In locul unde se ivise nemiloasa boala, a fost identificata o simpla viroza, care ii afectase gatul. Aceasta ii fu tratata imediat cu o medicamentatie corespunzatoare. Va inchipuiti mirarea medicilor germani in momentul compararii rezultatelor analizelor facute de ei cu cele aduse din Grecia de parintii copilului. I-a cuprins un sentiment de piosenie, neputand sa dea o explicatie logica schimbarii starii sanatatii copilului. Unii dintre ei nu s-au ferit sa-L slaveasca pe Dumnezeu pentru minunata vindecare. Bineinteles ca parintii nu aveau nevoie de interpretari si explicate stiintifice. Erau siguri ca in spatele vindecarii minunate a copilului lor era Sfantul Luca. De atunci, nu au incetat niciodata sa-i multumeasca acestuia.

***

Maica Teodora A., amintita mai sus, este implicata si in alta minune a Sfantului Luca.

Nepotul Gheorghiei A., din Tesalonic, politist de meserie, s-a imbolnavit de cancer la cap. Tumoarea maligna ii provoca dureri chinuitoare si cei care stiu despre astfel de lucruri cunosc faptul ca, dincolo de durerile de cap, acest tip de cancer provoaca tulburari psihice sau chiar instabilitate comportamentala, in cazurile cele mai grave. Nu este deci greu sa intelegem in ce situate ajunsese domnul Gheorghios. Analizele, ale caror rezultate se dovedisera deja ingrijoratoare, trebuiau sa fie continuate si in etapele urmatoare. Atunci, la insistentele maicii Teodora, au hotarat ca intreaga familie sa viziteze manastirea noastra pentru a se inchina la moastele Sfantului si a-i cere ajutorul.

La manastire ii asteptau Inaltpreasfintitul si Parintele Staret, care cunosteau familia A. inca de pe vremea cand Inaltpreasfintitul era diacon in Tesalonic. Au cantat cu totii Paraclisul Sfantului Luca si, dupa ce s-au inchinat la sfintele moaste, au luat putin ulei de la candela Sfantului.S-au rugat cu multa durere si credinta la Sfantul doctor si au plecat cu speranta in ajutorul sau. Aceasta credinta si reinvierea nadejdii in Dumnezeu era ceea ce astepta Sfantul pentru a „intra in actiune” si a oferi vindecarea incercatului bolnav si familiei lui.

Cand s-au intors in Tesalonic pentru a continua analizele care indicau evolutia cancerului, au constatat, spre surprinderea tuturor, disparitia totala a tumorii. Sfantul daruise inca o data bucuria si zambetul pe buzele unui om indurerat, dupa cum facuse si in timpul vietii cu toti acei fericiti pacienti care s-au invrednicit sa primeasca din mainile lui tamaduitoare ajutor si vindecare.

***

Un lucru asemanator i s-a intamplat si domnului Antonios M. din regiunea noastra, tata a cinci copii, caruia de ani buni ii aparuse o tumoarea la ceafa. Durerile provocate de tumoare erau foarte mari si a fost nevoit sa se adreseze multor medici. Parerile lor insa erau impartite. Unii medici il sfatuiau sa apeleze la interventia chirurgicala, pentru a i se extirpa tumoarea. El se temea sa o deranjeze, pentru a nu i se inrautati situatia si mai mult, stiind ca, intr-adevar, tumori asemanatoare au provocat reactii neasteptate si au evoluat imprevizibil, ducand chiar la pierderea vietii. Altii, in schimb, l-au sfatuit sa faca o serie de analize generale si sa se supuna unui tratament medicamentos.

Neputandu-se hotari ce sa faca, domnul Antonios, chiar daca suferea din cauza durerilor, refuza de ani de zile interventia chirurgicala, multumindu-se cu faptul ca de la un moment dat tumoarea parea ca nu mai creste. S-a alarmat insa atunci cand a observat ca o tumoare asemanatoare i-a aparut sub brat. Este un simptom foarte grav, care indica disfunctionalitatea ganglionilor limfatici si, prin urmare, de cele mai multe ori, aparitia cancerului. Medicii au insistat de aceasta data pentru interventia chirurgicala urgenta, mai intai la tumoarea de la ceafa, care se marise periculos de mult.

Frica enorma resimtita de domnul Antonios si de familia sa in aceasta situatie era absolut justificata. Intamplarea facea ca, din cauza serviciului sau, acesta sa fie un vechi colaborator al Bisericii, sprijinind cu dragoste lucrarea filantropica si pastorala a Sfintei Mitropolii. In felul acesta, din fericire, traiul printre preoti l-a facut sa-si cultive credinta. Participa la slujbe si avea duhovnic. Cand lucrurile au luat o intorsatura periculoasa, a cerut ajutorul duhovnicului. Acesta l-a sfatuit sa nu se teama, ci sa aiba nadejde in Dumnezeu. I-a vorbit si despre Sfantul Luca, a carui putere vindecatoare o cunostea, si au hotarat sa mearga impreuna la Inaltpreasfintitul pentru a-i cere binecuvantarea de a se inchina la sfintele moaste (era perioada imediat urmatoare aducerii moastelor Sfantului Luca si, intrucat inca nu se facuse o racla corespunzatoare, acestea nu erau scoase in mod sistematic spre inchinare). Inaltpreasfintitul a raspuns cu multa dragoste la cererea colaboratorului si protejatului parintelui Antonios si le-a fixat o intalnire in dupa-amiaza aceleiasi zile, la manastirea noastra.

Intr-adevar, dupa-amiaza, domnul Antonios si duhovnicul sau au venit la manastire. Parintele Staret ii astepta cu moastele Sfantului Luca in biserica. Au asezat racla din lemn, care adapostea provizoriu sfintele moaste, in fata icoanei Panaghia Dovra. Dupa ce au cantat cu multa evlavie Paraclisul Sfantului, au insemnat in semnul crucii cu sfintele moaste cele doua tumori.

Dupa cum s-a vazut ulterior, atunci au primit harul lui Dumnezeu de la Sfantul, pe masura credintei lor. La zece zile dupa vizita d.lui Antonios la „cabinetul” Sfantului, s-a petrecut urmatorul fapt minunat: intr-o noapte in timp ce domnul Antonios dormea alaturi de sotia sa, a simtit ca perna ii era foarte umeda. S-a ridicat putin si a vazut-o plina de sange. Si-a dus in mod automat mana la ceafa si a realizat ca sangele provenea de la locul tumorii, care disparuse! Si-a trezit sotia si aceasta, dupa ce mai intai s-a mirat de disparitia tumorii, a observat spre si mai marea ei uimire ca in locul tumorii nu ramasese nimic altceva decat cicatricea unei incizii chirurgicale de aproximativ trei centimetri! Era clar ca Sfantul le ascultase rugaciunile si – ca si in alte cazuri cand a facut minuni – l-a operat pe domnul Antonios in timpul somnului, lasand cicatricea sa-i aminteasca de interventia sa. A doua tumoare de sub brat a disparut fara nici o urma care sa aminteasca de existenta ei!

In ziua urmatoare, cineva ne-a sunat la manastire pentru a ne face partasi bucuriei celui pana atunci bolnav. La telefon era duhovnicul domnului Antonios, care l-a informat pe staret despre cele intamplate si cum disparusera cele doua tumori, ca prin minune! Si, cu adevarat, era o minune. Inca o minune a credintei noastre ortodoxe, care nu a incetat si nici nu va inceta sa arate pe de o parte oameni credinciosi, care cer cu multa incredere mangaiere de la Dumnezeu si pe de alta, sfinti minunati care vin in ajutorul oricarui frate de-al lor indurerat, ca adevarati „semeni” pomeniti in Evanghelie.

Minunile facute bolnavilor de cancer nu au incetat si se pare ca nici nu vor inceta sa existe.

***

Vineri, 10 iunie 2005, la amiaza, cu putin timp inainte de a se inchide birourile de la Sfanta Mitropolie, l-a vizitat pe Inaltpreasfintitul o doamna din Veria care, cu mare emotie, i-a povestit despre minunea pe care o facuse Sfantul Luca in familia ei, si mai exact sotului.

Cu cateva luni in urma, sotul acesteia, Ioannis E., a observat marirea volumului ganglionilor limfatici in zona gatului, lucru care ii provoca mari dureri, chiar si la cele mai mici miscari sau la o simpla inclinare a capului. Cancerul evolua fulgerator si in curand analizele au aratat existenta a inca unei tumori la gat, precum si a alteia, in regiunea abdominala. Pentru familie, lovitura era foarte mare. Viata ei s-a schimbat radical. O neagra deznadejde si o stare de nervozitate puternica a inceput sa puna stapanire pe toate. Buna sotie, indurerata de starea sotului ei, care suferea din ce in ce mai mult, a inceput sa se roage Sfantului Rafail (despre ale carui minuni auzise) sa-i fie mila de tovarasul ei de viata si sa-l vindece. Intr-o noapte, s-a visat intr-un loc plin cu flori, cu o bisericuta, prin fata careia, trecea un drum. Dupa putin timp, l-a vazut coborand pe un cleric in varsta destul de robust, cu parul alb si cu infatisarea putin aspra. S-a apropiat de sotul ei, l-a privit si dupa ce l-a mangaiat pe cap, i-a spus cu dragoste sa nu se nelinisteasca, pentru ca totul va fi bine. Aceasta femeie evlavioasa a crezut ca preotul care ii ascultase rugaciunile si se grabise sa-l mangaie pe sotul ei era Sfantul Rafail (chiar daca observase ca nu-i seamana deloc).

In acele zile, o prietena care stia despre problemele de sanatate ale sotului ei a vizitat-o si i-a propus sa vina la manastirea noastra unde, auzise ea, se aflau moastele unui sfant rus care facea multe minuni. Femeia a ascultat sfatul bunei sale prietene, dar ii venea greu sa-i spuna sotului, de frica sa nu-l cuprinda deznadejdea, dar si pentru ca nu cumva el sa afle cat de grava era situatia. Cauta o ocazie potrivita pentru a-si indeplini scopul.

Astfel, intr-o zi cand trebuia sa mearga in satul ei, Raha (situat pe un mic versant muntos la sud de Veria), i-a cerut sa treaca si pe la manastire, pentru a se inchina si a aprinde o lumanare. Sotul ei a refuzat, enervat ca, in timp ce el avea dureri, ea dorea sa se plimbe. Cand au ajuns in locul unde trebuiau sa coteasca la stanga, catre Rahi, acela, fara sa spuna nimic, a luat-o cu masina la dreapta, spre Manastirea Panaghia Dovra.

Imediat ce au ajuns la manastire si au coborat din masina, s-au indreptat spre biserica. Femeia a inceput sa se simta ciudat. Si-a amintit de visul ei. Locul era exact cum il visase ea. S-a mirat, dar nu i-a spus nimic sotului. Cand au intrat in biserica, a observat cu surpriza micul iconostas care se gasea in partea dreapta. In icoana de pe el a recunoscut chipul clericului pe care il vazuse si un strigat necontrolat de uimire a iesit din gura ei. Dar cine era acest sfant? Nu-l cunostea. S-a apropiat cu evlavie si a citit urmatoarele cuvinte: „Sfantul Luca doctorul”. Abia atunci i-a descoperit sotului ei totul si cum acel sfant necunoscut a vizitat-o si a asigurat-o ca toate vor merge bine.

Au sarutat icoana Sfantului cu frica de Dumnezeu si cu evlavie si au cerut sa se inchine la moastele lui. Au facut semnul crucii cu racla deasupra tumorii de la gat si, cu nadejde in Sfantul, au plecat spre satul lor. Vedeti, fratilor, cat de mare si de rapida a fost interventia Sfantului nostru facator de minuni! Distanta de la manastire pana in Rahi poate fi strabatuta in douazeci, cel mult douazeci si cinci de minute. In acest interval de timp toate s-au schimbat.

Cand au ajuns la casa parinteasca a femeii, afara ii astepta mama ei. In timp ce-i saluta, aceasta a observat ca tumoarea de la gatul ginerelui se micsorase.I-a spus imediat:

„Bre, copilul meu, parca a mai dat un pic inapoi umflatura!”.

Atunci el si-a dus mana la tumoare (lucru de neinchipuit pana atunci, intrucat, dupa cum am mai spus, orice atingere ii provoca durere) si a constatat, intr-adevar, nu numai ca se micsorase, ci si ca nici macar nu-l mai durea! S-a intors plin de bucurie si de evlavie catre sotia sa si, impreuna, i-au explicat soacrei lui ce se intamplase si cu totii L-au slavit pe Dumnezeu pentru grabnicul Lui ajutor.

Seara a trecut in liniste, fara nici o problema, lucru ce nu se mai intamplase de multa vreme. Nu au mai fost necesare calmantele puternice care-i fusesera prescrise. Pe tot cuprinsul noptii mintea si rugaciunea lor au fost orientate spre salvatorul pelerinaj pe care il facusera in dupa-amiaza zilei precedente la sfanta noastra manastire, unde s-au invrednicit de vindecarea miraculoasa de boala nemiloasa care ii necajise atat de mult.

In ziua urmatoare – in care urma sa inceapa chimioterapia – au mers la medicul lor, la spitalul Papagheorghiu din Tesalonic, care a constatat ameliorarea situatiei. A intrebat, curios, ce se intamplase. Pacientul i-a raspuns cu recunostinta ca singurul lucru pe care il facuse a fost invocarea ajutorului colegului sau, a Sfantului Luca Doctorul. Cu toate acestea, au stabilit ca este bine sa inceapa procedurile de chimioterapie. Spre surprinderea tuturor, chiar dupa a doua sedinta de chimioterapie, rezultatele tomografiei computerizate indicau retragerea suta la suta a tumorii! Cu alte cuvinte, cancerul disparuse!

Mare este numele lui Dumnezeu, a Celui slavit prin lucrarile sfintilor Sai care, cu ajutorul Sau, nu au incetat si nu vor inceta sa vina grabnic in intampinarea tuturor celor indurerati si a celor aflati in tot felul de nevoi!

***

Familia domnului Nikolaos A., medic din Veria, are de relatat o minune infaptuita in cadrul ei.

Copilul cel mai mic al domnului Nikolaos A., care poarta acelasi nume, in varsta de opt ani pe cand avea loc intamplarea de mai jos, si-a fracturat mana in timpul unui accident. Fractura nu era simpla. Osul bratului se rupsese in lungime aproape total, cu exceptia catorva milimetri de la capat. Copilul suferea dureri ingrozitoare care, din cauza varstei lui fragede, deveneau inca si mai mari, pentru ca un copil de opt ani isi controleaza mai greu miscarile.

Marea problema insa nu era asta. Reabilitarea mainii parea un lucru nu dificil, ci aproape imposibil. Medicii, dupa ce au examinat radiografiile, i-au pus lui Nikolakis o atela care sa-l ajute cat de cat. Stiau din experienta ca acest gen de fracturi nu se vindeca de la sine, ci necesita interventie chirurgicala pentru ca, in locul fragmentelor rupte, sa fie fixate tije metalice de legatura. Ca urmare a acestui lucru, mana copilului nu se mai putea dezvolta normal, odata cu cealalta (tijele fixate ar fi facut ca mana sa ramana la lungimea de atunci). Astfel, copilul ar fi prezentat, pe toata perioada cresterii, o malformatie la mana accidentata si ar fi avut de suportat multe dureri.

Asa gandeau medicii cand i-au fixat, dupa cum am mai spus, atela – fara sa se astepte la nimic deosebit – si au lasat sa se scurga cateva zile pana sa reexamineze manuta suferinda, pentru ca mai apoi sa recurga la interventia chirurgicala. Familia micutului Nikolakis era suparata, nu atat din cauza accidentului in sine, cat din cauza evolutiei sanatatii si a viitorului copilului lor. Cu siguranta, o mana deformata (aproape pana la infirmitate) nu este chiar cel mai bun lucru pentru un copil, apoi adolescent, tanar etc. Si nu vorbim numai din punctul de vedere al sanatatii. Va imaginati problemele legate de miscare, studiu, munca, familie… Nimeni nu poate realiza ce traume poate lasa un asemenea eveniment in mintea unui adolescent sau a unui tanar. In multe astfel de cazuri apar complexele de inferioritate, care determina, la randul lor, un comportament greu de prevazut si de controlat.

Aceasta situatie deplorabila ii preocupa pe toti, mai putin pe micutul Nikolakis care, copil fiind, nu parea sa fie partas la gandurile negre ale celor mari. Poate ca in sufletelul lui de copil exista „informatia” ca, in cele din urma, totul va fi bine. Asa a si fost. Cateva rude care auzisera de Sfantul Luca au vorbit cu parintii si i-au sfatuit sa viziteze manastirea, pentru a se inchina la moastele Sfantului si pentru a-i cere ajutorul. Cu toate ca in vremurile noastre dominate de ratiune, asemenea sfaturi ar putea parea daca nu hilare, cel putin depasite, parintii lui Nikolakis au hotarat sa le puna in aplicare. Astfel, au mers la manastire, unde au cerut sa se inchine Sfantului. Au sarutat sfintele moaste cu emotie si s-au rugat cu credinta sa fie ajutati.

In clipa in care micutul Nikolakis se inchina la sfintele moaste, a simtit ca se intampla ceva cu mana sa, sub atela. A simtit o miscare puternica, de parea i s-ar fi pus ceva la loc, cu un usor zgomot chiar. Imediat le-a spus parintilor. Acestia s-au mirat, fara sa dea insa prea multa importanta, nu din lipsa de nadejde in ajutorul Sfantului, ci pentru ca nu-si puteau inchipui ca ar putea veni atat de repede in ajutor, fara sa fie nevoie de o interventie medicala.

Dupa cateva zile, au mers iarasi la doctor, pentru a vedea ce se va intampla cu fisura care credeau ei ca mai persista. Rezultatele analizelor si ale radiografiilor au aratat ca mana copilului s-a reabilitat total! Osul se prinsese pe toata lungimea lui si nu mai era nevoie de nici o interventie sau tratament. Ciudatul eveniment a provocat multa mirare si nedumerire. Dar pentru familia lui Nikolakis totul era clar. Era vorba despre interventia minunata a Sfantului, care a luat parte la durerea si la nelinistile lor si, transcendand legile firii si limitele umane, a daruit sanatate copilului lor”.

(Mai multe astfel de minuni veritabile cu adevarat extraordinare, puteti citi in: Arhimandrit DIONISIOS ANTHOPOULOS, “Povesteste ce a facut Sfantul pentru tine… Viata si minunile Sfantului Luca Doctorul, Arhiepiscopul Simferopolului, Editura Doxologia, 2009)


Categorii

Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Minuni si convertiri, Sfantul Luca al Crimeei

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

31 Commentarii la “DIN MINUNILE SFANTULUI LUCA AL CRIMEEI, IERARHUL DOCTOR FARA DE ARGINTI (11 iunie)

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Doamne ajuta.ar putea cineva sa.mi trimita o sticluta cu ulei sfintit de la candela Sf Luca?

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate