PARADOXURILE CONCUBINAJULUI – Raspunsuri ale psihiatrului ortodox Dmitri Avdeev despre relatiile dinaintea casatoriei si despre pastrarea fecioriei
“- Traim impreuna fara sa fim casatoriti civil. Astfel, ne cercetam relatia, inainte de a o inregistra la Stat. Ce este rau in acest lucru?” (Marina B.)
– Este foarte bine ca va cercetati sentimentele. Dar ce legatura are casatoria cu aceasta? Daca nu sunteti siguri ca va veti casatori, atunci e mai bine sa traiti separat, fiindca incercarea sentimentelor nu presupune neaparat si convietuirea. Atunci cand Domnul l-a creat pe Adam, El nu a creat mai multe Eve si nu a spus: „Incearca, Adam, si vezi care ti se potriveste”. Domnul a creat o singura femeie si i-a binecuvantat pe Adam si pe Eva la convietuire. Daca acest principiu se incalca, atunci oamenii pierd binecuvantarea lui Dumnezeu. Pe deasupra, pentru femeie rolul de concubina, spre deosebire de cel de sotie, este injositor.
Daca un tanar nu este convins ca o iubeste pe fata cu care se intalneste, nu are dreptul sa se foloseasca de tineretea, nurii si frumusetea ei. Domnul i-a creat pe oameni, barbati si femei, nu pentru ca ei sa se „distreze” fara nici o obligatie unul fata de celalalt.
Este important sa intelegem ca relatia de concubinaj este pagubitoare atat pentru sufletul barbatului, cat si pentru cel al femeii. Rolul de concubina aseaza femeia intr-o situatie nefireasca. In primul rand, ea nu este sigura de viitor. Si nu se stie care va fi rezultatul acestui „test”: va deveni ea oare sotie sau va ramane singura, cu sufletul ranit si cu o experienta amara a unei false casnicii? Daca experimentul nu va reusi, nu putem decat sa ne inchipuim cata suferinta, injosire si nedreptate va indura aceasta femeie. Si aceste lucruri nu sunt fara repercusiuni pentru suflet. Astfel, femeile isi distrug in mod constient personalitatea. Drept rezultat, avem de-a face cu barbati iresponsabili, infantili, rautaciosi, dar si cu femei agresive, puse pe scandal si inraite.
Verificati stabilitatea relatiei dumneavoastra, dar nu treceti peste linia trasata de Dumnezeu, fiindca aceasta este distructiv pentru personalitate. Pe o astfel de baza nu poate fi construita o familie.
– “De ce trebuie sa isi inregistreze relatia la Stat doi tineri care se iubesc? Oare poate influenta sentimentele o stampila?” (Tatiana D.)
– Sigur ca influenteaza, si aceasta s-a verificat prin experienta multor generatii. Atata timp cat nu exista acea stampila, voi nu sunteti sot si sotie; nu aveti obligatii si nici o responsabilitate unul fata de celalalt. Relatia pluteste in aer si nu vreau sa amintesc aici despre responsabilitatea fata de Dumnezeu, ci doar de responsabilitatea fata de societate. Astazi va iubiti, iar maine nu, si atunci va veti desparti. Avem o multime de exemple in acest sens, in societate. Traind astfel, va furati singuri fericirea, fiindca aceasta nu poate fi completa in afara familiei. Relatiile extraconjugale sunt pacatoase. Aceasta necuratie se raspandeste apoi asupra intregii vieti, sub toate aspectele ei.
Si da, unul din felurile in care iti poti arata dragostea este acela de a inregistra relatia la Stat. A lua asupra ta responsabilitatea pentru cel de aproape al tau si a declara acest lucru in fata tuturor este privit astazi, din pacate, ca un act de eroism. Dar daca iubiti cu adevarat, atunci nici nu va veti gandi prea mult la stampila. Asa ca este bine sa va cununati si sa traiti impreuna in bucurie.
– „Astazi nu este la moda si nici in conformitate cu contemporaneitatea sa-ti pastrezi curatia. Multe fete sunt convinse ca au door doua cai: fie sa traiasca fara acte, fie sa ramana fete batrane.” (Natalia P.)
– Acest punct de vedere este fals. In primul rand, neprihanirea este un dar deosebit al lui Dumnezeu. Fata, prin natura sa, este creata pentru a fi pazitoare a neprihanirii. Si aceasta calitate extraordinara trebuie pasrtrata ca ochii din cap, fara a te deda minciunilor nerusinate.
Intr-adevar, astazi sa pastrezi curatia este greu. Mult mai usor este sa te dedai ispitei si sa faci „experimente” care distrug personalitatea. Cuvantul „des-franare” provine de la „frana”, „in-franare”. Uitati-va numai la cei care s-au hotarat sa traiasca fara acte. Sunt ei oare fericiti? Dupa cateva astfel de „experimente” fetele isi pierd atitudinea sanatoasa fata de sine. Apare atunci complexul de om de calitate inferioara. In urma unor astfel de insuccese mai poti oare incerca sa-i demonstrezi unei fete ca exista posibilitatea intemeierii unei familii solide? Intr-adevar, putine fete isi mai pastreaza astazi curatia pana la casatorie. Tocmai de aceea multe casatorii se si destrama. Omul contemporan alearga dupa placeri, fara sa se gandeasca la faptul ca familia inseamna responsabilitati, cresterea de copii si intretinerea familiei.
Ceea ce se intampla astazi marturiseste doar despre degradarea societatii. Barbatii au o atitudine de consumism fata de femei. Vinovate de aceasta sunteti chiar dumneavoastra, domnisoarelor, fiindca ati alintat prea mult barbatii. O fata trebuie sa fie inaccesibila si atunci barbatul va da dovada de calitati morale: barbatie, tarie de caracter, asiduitate, bunatate si tandrete. El va deveni cavaler, aparator al curatiei si neprihanirii feminine. Astfel, barbatul va fi nevoit sa va cucereasca increderea si dragostea, manifestand calitati de barbat adevarat, nu de afemeiat.
– „Prietena mea a fost de acord cu concubinajul, numai ca alesul ei nu-i propune sa se casatoreasca. Ce sfat i se poate da in acest caz?” (Margareta N.)
– Daca tanarul nu cere in casatorie o fata, atunci ea va trebui sa aduca vorba despre aceasta. Sfatul meu este urmatorul: sa prinda curaj si sa-i spuna calm ca il iubeste si ca vrea sa intemeieze o familie cu el. Trebuie sa-i spuna ca ea a facut deja alegerea si ca asteapta ca el sa ia atitudine. Iar daca barbatul nu este gata sa faca pasul spre casatorie, atunci sa traiasca separati.
Daca prietena dumneavoastra ii este, intr-adevar, draga si el o vede ca pe jumatatea lui, sotia, prietena, mama copiilor, atunci va spune ca este de acord sa mearga cat mai curand la starea civila. Nu are nici un rost sa asculte argumentele acestuia impotriva casatoriei, fiindca orice negare a sa nu are cum sa fie consistenta. Capacitatea feminina de a compatimi poate sa joace o festa intr-un astfel de caz. Fetele rabda si trec cu vederea inactivitatea barbatilor, neputinta sau lipsa lor de dorinta infruntarea greutatilor.
Daca insa ea este pentru el doar o joaca, atunci pasul acesta serios nu va fi realizat si el va pleca si, cu cat mai devreme se va intampla aceasta, cu atat va fi mai bine.
– „Sunt complexata. Am 21 de ani si multe dintre prietenele mele sunt deja casatorite, unele au si copii. Eu sunt virgina si mi se spune ca aceasta notiune este una invechita, iar daca ma voi pastra asa, nu ma voi marita. Imi dau seama ca desfranarea este un pacat, dar ce-i de facut?” {Veronica J.)
– Nu va lasati manipulata. Ati spus foarte bine ca desfranarea este un pacat. Vom puncta si ca acesta este un pacat de moarte, care duce sufletul in intunericul iadului. Doar pocainta adanca si indreptarea vietii reunesc un astfel de suflet cu Dumnezeu si cu Sfanta Sa Biserica. Desfranarea il lipseste pe om de harul lui Dumnezeu. Fiind lipsit de har, desfranatul se lipseste si de pacea sufleteasca. Astfel de oameni sunt nevrotici si adesea nelinistiti. De aceea ei se si afla tot timpul in cautare de noi aventuri si placeri.
Desfranarea il lipseste pe om de posibilitatea de a iubi cu adevarat. De obicei, cei vinovati de acest pacat nu pot sa intemeieze o familie stabila si nici sa educe copii sanatosi din punct de vedere moral. Cat despre SIDA, bolile venerice, avorturi si infertilitate in cazul patimii amintite cred ca este de prisos sa mai vorbim.
Acum, sa ne intoarcem la prietenele dumneavoastra mai „avansate” in acest domeniu. Asa cum intunericul nu se intelege cu lumina, la fel si fecioria pentru un desfranat este ca o admonestare, tulburandu-i constiinta. De aceea, ele ar dori sa nu auda niciodata despre aceasta si masoara totul cu masura lor.
Casatoria a fost creata de Dumnezeu, iar familia, gandita de El ca o mica Biserica. Fetele crestine cuviincioase se rugau Domnului si Maicii Domnului pentru a li se darui un sot, se pastrau pentru acesta si se infrumusetau prin modestie, neprihanire si smerenie, acestea fiind zestrea lor. In vechime se spunea: „Modestia este podoaba fetei” si de aceea familiile erau trainice.
– „Unele femei explica infertilitatea lor prin concubinajele pe care le-au avut inainte de casatorie. Se poate face o astfel de conexiune?” (Inesa C.)
– Este greu sa dai un raspuns foarte sigur. Un cunoscut ginecolog ortodox din Moscova sustine ca schimbul partenerilor nu ramane fara urmari pentru femeie. Cauzele infertilitatii sunt multe si putem vorbi atat de un diagnostic medical, cat si de unul spiritual. Primul trebuie stabilit, in mod obligatoriu, de medici.
Din punct de vedere spiritual insa, convietuirea in afara casatoriei este un pacat, Si inca un pacat de moarte. Aceasta este interzisa de Domnul. Dar Dumnezeu este milostiv si il iarta pe omul care cere iertare, se pocaieste cu adevarat si isi schimba viata ulterioara, fara sa mai incalce legile morale”.
(din: Dr. Dmitri Avdeev, Ioana Besedina, “Femeia si problemele ei. Perspectiva psihiatrului ortodox”, Editura Sophia, 2010)
De/despre acelasi autor:
- INTRISTAREA SAU DEPRESIA – DUHUL “UCIGASULUI DE OAMENI DINTRU INCEPUT”. CARE ESTE GRAVITATEA PACATULUI SINUCIDERII? Raspunsurile psihiatrului ortodox D. Avdeev
- Pocăinţa şi rugăciunea tămăduiesc stresul şi nervozitatea! Şi ce n-ar tămădui ele…
Putem considera mândria sau alte patimi sau păcate drept cauza căderilor psihice?
Mândria reprezintă, pe lângă alte cauze, principalul factor care stă la baza tulburărilor psihice. În cazul psihozelor, ea este catalizatorul care face ca boala să fie cât mai manifestă. Iar în stările de borderline, mândria este singura care declanşează afecţiunea psihică.
Cine este Dmitri Avdeev?
Cititi si:
- PARINTELE RAFAIL NOICA DESPRE CURVIE, pervertirea cuvintelor si despre “binecuvantarea” duhovnicului pentru RELATIILE TRUPESTI DINAINTE DE CUNUNIE. Cum ne putem insela folosind eretic cuvantul: “Toate ne sunt ingaduite…”?
- Scrisoare către o fată “care nu mai poate…”
- Mai merită să ţii fecioria în ziua de azi?
- Dacă vrei, poţi (să-ţi păstrezi fecioria)
- Despre feciorie, virginitate
- Cuviosul Paisie Aghioritul despre cum lucreaza LEGILE DUHOVNICESTI
- CUVIOSUL PAISIE DESPRE TANARA GENERATIE: “Lipseste duhul de jertfa”
- Monahul Paulin de la Putna despre imbracaminte, machiaj si privire intr-o cultura a curviei
- Sfantul Nicodim Aghioritul (14 iulie): CUM SA LUPTAM IMPOTRIVA PATIMILOR TRUPESTI
- Ierom. Ioan Buliga: JOCURILE DESFRANARII
- Sfintii Cuviosi Martinian si Zoe – ocrotitorii celor care se lupta impotriva desfranarii
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Mai zice in cartea asta si alte treburi despre infertilitate?
Multumesc.
In sfarsit o carte ortodoxa pe un subiect delicat. Poate o sa reusim citind-o sa uitam emanatiile perverse ale lui Danion Vasile pe acelasi subiect.
@Rafael: Pervers poate e cam mult spus. Insa e drept ca nici noi nu am agreat vreodata (inclusiv in perioada buna a lui Danion) genul acesta de exhibitonism pe teme delicate. Face rating, dar nu foloseste nimanui si nici nu are pecedent in modul in care Parintii s-au raportat la astfel de probleme.
citing acest interviu pe o tema foarte grava (si practic cazuta in derizoriu, din nefericire), mi-am adus aminte de cuvintele Mantuitorului: “strecurati tantarul si inghititi camila”, cu referire la faptul ca se creaza atata agitatie pe tema calendarului ( de exemplu, ca mai sunt si altele), in timp ce curvia este privita nu doar ca ceva normal, ci aproape obligatoriu… cam la fel stau lucrurile si cu niste probleme strans inrudite curviei, contraceptia si avorturile…
in toata situatia asta, se intrevede un cerc vicios: barbatii care au de-a face cu femei stricate se vor modela dupa acestea, si vor strica la randul lor alte femei, si tot asa…
@admini
poate ar trebui sa insistati mai mult pe acest subiect. mi se pare ca mare parte din raul din ziua de azi are drept cauza si punct de pornire curvia quasi-generalizata.
“Emanatiile” emise pe acest subiect de Danion Vasile, sunt de-a dreptul periculoase, si penibile, si pot duce in inselare. De ce? Pentru ca imbina intr-un mod nefiresc cele duhovnicesti cu cele lumesti, la modul cel mai neserios. Cele scrise de el intr-o maniera alerta si cu talent, sunt „cool”, si sunt foarte bine primite mai ales de publicul tanar, dar tocmai din cauza asta pot face foarte mult rau. Dupa ce a practicat cativa ani buni la modul serios si temeinic yoga si apoi tantra yoga, la foarte scurt timp dupa ce a incetat sa mai practice yoga si s-a intors la credinta ortodoxa, a inceput sa tina prelegeri, conferinte si sa scrie carti. Periculos si mandru demes, atunci cand sufletul sau nu avut timpul necesar sa se curete de influentele acestei religii orientale. „Rezultatele” se vad cu prisosinta. Ce ma mira cel mai mult, este ca ii sunt promovate cartile in librariile de profil, care cu ocazia asta nu-si fac un titlu de onoare vanzandu-i cartile.
@iepurasul militant:
Ai dreptate. Poate ca ar trebui sa se insiste mai mult pe subiecte de genul asta, adica sa se vorbeasca mai mult despre imoralitatea generalizata care s-a intins ca o caracatita peste tot. Din pacate insa, subiectul nu este unul de prea mare interes. Nici macar crestinii declarati nu-l prea agreeaza. De ce? Pai este ceva despre care nimanui nu-i place sa vorbeasca. Majoritatea se simt cu musca pe caciula. Schimbarea se produce in domeniul asta cu multa suferinta.
Bine sesizat Antuza. In plus modul amical cu care se adresa adolescentilor, scrierea accesibila si punctul de vedere ‘intelegator’ prin prisma caruia isi exprima ideile il faceau de-a dreptul nociv. Am citit anumite fragmente care, fara sa exagerez, m-au cutremurat. Nimic nu este mai periculos pentru un tanar in formare decat un adult care ii ‘intelege’ aplecarile acestuia spre desfrau.
Va spun din experienta personala: ca fost tanar si fost curvar inteleg ce este firesc varstei si ce este aplecare spre viciu, dar niciodata n-am indraznit sa merg cu aceasta intelegere prea departe in educatia copiilor mei. A te arata prea intelegator cu anumite ispite ale tineretii inseamna a pune in mana copiilor o sabie cu doua taisuri. Cred ca acesta este si motivul pentru care nu multi teologi din vechime (daca or fi fost vreunii) s-au incumetat sa abordeze acest subiect.
Admin
Sub acest articol binevenit, am găsit un articol, “Jocul desfrînării”, semnat de un ieromonah Ilie Buliga. Dvs. l-aţi citit cu atenţie? Eu l-am citit atent, intrigat chiar de titlul prost ales (de ce ar fi desfrînarea un “joc”??) – pentru că problema vieţii sexuale a tinerilor este poate cea mai grea problemă a pastoraţiei în zilele noastre. Am citit deci articolul şi am rămas foarte dezamăgit, apoi chiar intrigat de unele lucruri, iar la sfîrşit mi-am făcut o cruce mare şi am zis “Doamne fereşte!”.
Aşadar, din tot ce au scris sfinţii părinţi despre cununie şi familie, din toate predicile care au proslăvit această taină, prima întemeiată şi binecuvîntată de Mîntuitorul, părintele Buliga reţine în esenţă asta: “Casatoria este un remediu pentru desfrînare.” Subliniez: remediu. Adică omul nu se poate căsători pur şi simplu din dragoste, din iubire pentru o fată, din dorinţa de a avea o familie şi copii – ci doar ca remediu să nu desfrîneze… Cu alte cuvinte, mai bine o nenorocire mai mică (căsătoria) decît păcatul desfrînării 🙂 . Credeţi, admin, că asta este ceva de propovăduit pe bloguri?
Mai departe, părintele Buliga insistă asupra acestei mici nenorociri care e căsătoria: “Cel care traieste impreuna cu femeia, dupa un timp in care vede toate neputintele femeiesti, nu mai este asa de atras de femeie.” Stau şi mă întreb ce “neputinţe femeieşti” se pot vedea numai după căsătorie? Dimpotrivă – după o căsătorie reuşită vezi o femeie care face prunci şi îi creşte, care ţine casa în mînă, care are şi o slujbă, uneori mai bună ca a bărbatului, care ţine din scurt familia, şi aşa mai departe. Ce “neputinţe” îşi închipuie părintele Buliga? Iar după ce vede omul o femeie virtuoasă, credincioasă şi harnică lîngă el, să mă ierte părintele Buliga, dar se simte omul şi mai mult atras de femeia lui, nu după cum crede sfinţia sa…
Dar dacă cele de mai sus le pot trata cu simţul umorului, mă doare inima să văd un monah vorbind de “crucea monahismului”, de “crucea văduviei”, de “crucea singurătăţii” – dar nu şi de “crucea căsătoriei”, căruia sfinţia sa îi spune “remediul contra desfrănării”. Probabil părintele, fiind monah, îşi închipuie că dacă ai o femeie ca soţie nu mai cunoşti nici o cruce, – gata, eşti robit plăcerilor şi moliciunii. Îl asigur pe părintele că crucea căsătoriei este la fel de grea ca crucea monahismului. Mai mult, chiar. A creşte 2-3 copii şi a face oameni din ei, a avea răspunderea de a-i mîntui pe toţi ai tăi – e de multe ori mai greu decît ceea ce are de făcut monahul în primul rînd: să se mîntuiască pe sine însuşi.
După cum nu pot să nu-mi fac cruce cînd văd că părintele îndeamnă (sau crede că ar fi bine) ca tinerii să termine cu studiile la “14 ani” şi să “intre în viaţă”, pentru că studiile ar fi prilej de păcat. Oare să nu ştie părintele Buliga că “prilejul de păcat” te pîndeşte oriunde şi oricînd? Cine a vrut să vadă în Alexandria desfrînate, a văzut desfrînate, iar cine a vrut să vadă sfinţi, a văzut sfinţi.
Admin, vă spun toate acestea pentru că blogul vostru e foarte citit şi aveţi o mare răspundere pentru fiecare cuvînt pe care îl scrieţi sau îl postaţi ca învăţătură. E ca o parohie în care predicaţi în fiecare zi. Mulţi tineri, foarte mulţi aşteaptă un cuvînt de învăţătură despre căsătorie, despre relaţiile între tineri, despre familie – or dacă ei nimeresc peste un astfel de surogat amar de pseudo-învăţătură ortodoxă, ca în articolul părintelui Buliga, s-ar putea ca a doua oară să nu mai caute cuvîntul Bisericii. Căsătoria e o Taină – iar asta vrea să însemne că doar pe jumătate pricepem şi vedem ce se întîmplă acolo. Cealaltă jumătate se consumă în Cer şi în Hristos.
Am citit din scrierile ieromonahului Ioan Buliga(poate Ilie e altul), si le-am simtit pe linia sfintilor parinti. Cred insa ca nu trebuie scoasa o expresie sau propozitie din context si analizata separat, caci am observat ca parintele explica ideea de-a lungul unui capitol. Cine vrea insa sa invete, are de unde! Parintele ne aduce prin scrierile sale invataturile sfintilor parinti printr-o scriere simpla, actualizata la limbajul de azi.
La cat mai multe scrieri asemanatoare, la cati mai multi parinti ca ieromonahul Ioan Buliga.
A scrie impotriva acestui parinte este asemanator cu titlul cartii sale: “Desertaciunile lumii”. Cred insa ca este vorba despre altcineva
recomand cartea
http://www.cartiortodoxe.ro/cartea-carte/3858-desertaciunile-lumii.-editie-completa.-volumele-i-ii-iii-iv-ioan-buliga,-ierom..html
Doamne ajuta
@Ioan Florin Florescu:
Nu credeti totusi ca sunteti cam aspru in critica textului p. Ioan Buliga? Alura textului e diferita, oricum – fiind vorba mai degraba de o meditatie personala decat de o abordare foarte sistematica a problemelor sexualitatii la tineri. Iar casatoria nu este descrisa doar ca remediu impotriva desfranarii (totusi, stiti bine ca exista si acest sens atribuit casatoriei de catre Sfintii Parinti):
Altfel, aveti intru totul dreptate referitor la responsabilitatea pe care o avem (si pentru care vom da seama) fata de orice cuvant publicat aici…
@ Ina:
La acelasi parinte, Ioan Buliga se facea referire, probabil a scris Ilie din greseala.
Imi pare rau ca intervin si imi cer iertare(am inteles ca sunteti preot-sarut mana!), dar de cate ori vad numele mi se aprinde un beculet si nu pot sa nu-mi aduc aminte de comentariile dvs din timpul “razboiului cipurilor” :). Erati cumva pe blogul lui saccsiv ba Vasile, ba Ioan Florin Florescu, un fel de dr. Jekyll and mr. Hyde.
In fine, eu zic ca autorul nu urmarea sa catalogheze in vreun fel casatoria in meditatia sa ci desfraul si a aratat o modalitate de a scapa de el. Definitia respectiva nu este data pentru casatorie, casatoria insemnand unirea in fata lui Dumnezeu a doua persoane, acestea devenind una. Acolo este prezentat intr-adevar, un remediu, o iesire de sub pacat pentru cei ce traiesc in desfraul de natura sexuala-vrei sa scapi de curvie?cum?simplu-te casatoresti! Si atunci, toata vina dinainte dispare, toate incertitudinile se rotunjesc si pofta trupeasca se domoleste.
Traind alaturi de cineva ani indelungati il vezi in diferite ipostaze-il vezi curgandu-i mucii, il auzi noaptea sforaind, il vezi bolnav si neputincios, ii simti diferite mirosuri si cate si mai cate. Si vorbesc de neputintele trupesti; “placut” e cand le descoperim pe cele sufletesti. Si toate aceste neputinte ale celui de langa tine sunt clar un remediu pentru cel care a trait pana atunci in desfrau-“obiectul” dorintelor sale erotice devine in timp “o femeie care face prunci şi îi creşte, care ţine casa în mînă, care are şi o slujbă, uneori mai bună ca a bărbatului, care ţine din scurt familia, şi aşa mai departe.”-ca sa va citez.
@vlad
cand vezi pe cineva pe care il iubesti in ipostaze mai putin flatante, intr-o boala, intr-o neputinta, te induiosezi, cumva, vrei sa il mangai, … in cazul casatoriei, daca sotia este doar un prestator (legitim) de servicii sexuale,cred ca, intradevar, “Cel care traieste impreuna cu femeia, dupa un timp in care vede toate neputintele femeiesti, nu mai este asa de atras de femeie.” nu am citit textul respectiv, insa aceasta fraza nu imi place deloc, chiar deloc…
cum sublinia si pr. florescu, casatoria este o Taina, iar asta este dogma, nu este o opinie personala.
ma gandesc ca in casatorie este vorba in primul rand de o comuniune foarte stransa intre soti (comuniune care ar trebui sa fie), comuniune care este rezultatul unei iubiri de o magnitudine iesita din comun dintre cei doi (daca aceasta iubire exista, bineinteles…). exista porunca aceea “iubeste-l pe aproapele tau ca pe tine insuti”. ma intreb daca nu cumva sotul/sotia este cel mai apropiat aproape, mai ales ca in taina cununiei cei doi devin unul… cel putin asa am inteles din ce am citit.
@iepurasul abscons
Casatoria este o Taina si noi suntem chemati sa devenim unul si spre asta tindem. Dar realitatea este ca intr-o casnicie treci prin tot felul de incercari. E ca in orice alta actiune-incercarile ori le depasesti si te intaresc, ori clachezi si cazi.
Foarte frumos spus-“in casatorie este vorba in primul rand de o comuniune foarte stransa intre soti (comuniune care ar trebui sa fie), comuniune care este rezultatul unei iubiri de o magnitudine iesita din comun dintre cei doi (daca aceasta iubire exista, bineinteles…)”, romantic chiar, insa realitatea este ca o astfel de comuniune o obtii in timp si cu multe eforturi si sacrificii. Ni s-a poruncit sa ne iubim aproapele, dar nu prea stim cum sa-i poruncim inimii noastre sa o faca. Asa ca ne rugam sa aflam aceasta iubire. Si ma gandesc ca daca ne-ar fi dat sa aflam “din prima” plinatatea iubirii am lua foc si am muri. In multe cazuri, ce credem la inceput de drum a fi iubire fata de partener, nu este decat o proiectie a iubirii de sine asupra lui.
Am citit despre cum lucreaza legile duhovnicesti, explicatie data de Cuviosul Paisie Aghioritul; acesta spune la un moment dat ca Dumnezeu poate ridica harul de la femeie, pentru a-l smeri pe barbatul acesteia(sau invers)-ei bine, intr-un caz ca acesta ai de trecut printr-o gramada de scarbe si usturimi si iti vezi aproapele ca pe un vrajmas.
Sunt cazuri si cazuri. De aceea cred eu ca parintele Ioan Buliga a spus ca cei ce traiau in curvie, prin casatorie si implicit prin aflarea neputintelor partenerilor isi gasesc leac. Poate nu este placuta fraza respectiva, dar eu o vad cat se poate de adevarata.
@ iepurasul abscons
Iata ce a scris parintele Ioan Buliga
“Casatoria este un remediu pentru desfranare. Cel care traieste impreuna cu femeia, dupa un timp in care vede toate neputintele femeiesti, nu mai este asa de atras de femeie. La randul ei, femeia, care in mod normal asteapta un copil, trece de la starea de a atrage pe cineva la cea de a fi mama. Astfel si unul si altul ajung intr-o noua ipostaza in care nu-si mai pot face de cap, pe cand, daca ar fi trait necasatoriti, fiecare dintre ei era tentat sa traiasca in destrabalare, aprofundandu-si pornirile patimase.”
Merita citit tot textul: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/06/02/ierom-ioan-buliga-jocurile-desfranarii/
Doamne ajuta
@vlad
Poate ca este greu, insa este nici mai mult nici mai putin decat trebuie sa realizeze in viata orice crestin…
Daca nu ma insel, in cazul despre care vorbesti, Cuviosul Paisie povestea despre un cuplu in care barbatul isi “iubea” excesiv de mult sotia, intr-un mod erotic, si din cauza aceasta Dumnezeu a ridicat harul de la sotie. Aici nu este vorba de iubire, este vorba de erotism.
Parintele Staniloaie spune intr-o nota de subsol ca iubirea si erotismul nu doar ca nu au nimic in comun, ci sunt chiar antagonice. Si mai spune ca iubirea ne scoate din inchisoarea propriului egoism. Se subintelege ca aici este vorba despre asa-numita “iubire adevarata”. Aceasta iubire este cea pe care ar trebui sa se bazeze casnicia. Textul pr. Buliga, si mai ales afirmatia ca “nu mai este atras de femeie”, prezuma faptul ca atractia dintre barbat si femeie se bazeaza exclusiv pe erotism, lucru care nu mi se pare a fi valabil. Esti atras de o femeie pentru ca o iubesti, este foarte simplu… Si o iubesti in ciuda neputintelor, imperfectiunilor, defectelor, etc. ei. Ca tinerii confunda iubirea cu erotismul, si se mai si casatoresc sub imboldul acestei false iubiri, este alta poveste. Obiectiile pr. Florescu la textul pr. Buliga mi se par intemeiate.
Sper din toata inima ca mica noastra controversa nu iti provoaca nici un fel de suparare… Si imi cer scuze daca acest lucru s-a intamplat.
@Ina
Multumesc pentru link.
“Pentru desfrânări fiecare să aibă femeia lui şi fiecare să aibă bărbatul ei”(1 cor. 7:2).
În plus, Sf. Apostol Pavel era necăsătorit. Şi, totuşi, sfatul lui cred că este insuflat de Dumnezeu şi din experienţa proprie de om, dar probabil şi ca duhovnic.
Adica “din pricina desfranarii” (curviei), nu? Ca sa nu se inteleaga: “In scop de…”.
Da, din cauza. Bineînţeles.
@ Iepuras firoscos
am gasit o propozie a ta, interesanta – “Esti atras de o femeie pentru ca o iubesti, este foarte simplu… Si o iubesti in ciuda neputintelor, imperfectiunilor, defectelor, etc. ei.”
Explica putin, daca vrei…..cum faci sa treci peste aceste neputinte, imperfectiuni ? Adica iubind, nu le mai vezi? sau cum ? E interesanta aceasta propozitie.
Asta explica faptul ca tu iubesti o femeie, asa-i ???!!! :). Acu nu stiu daca esti barbat sau femeie (sub acest nume de iepuras firoscos – care inseamna destept, stiutor), dar propozitia mi-a placut si bineinteles si contextul.
@Ierom. Lavrentie
Sarut mana, parinte, binecuvantati
Dumnezeu a zis “nu este bine ca omul sa fie singur”, si a facut-o pe Eva. Adam nu avea nevoie sa se fereasca de curvie, pentru ca nu avea patimi.
Aici si in comentariile anterioare m-am referit strict la problematica casatoriei, sa nu se inteleaga ca as avea ceva impotriva monahismului.
Asta este un lucru care ma preocupa de multa vreme, anume semnificatia casatoriei si a relatiei dintre barbat si femeie. Concluzia la care am ajuns pana in momentul de fata este sintetizata in comentariile pe care deja le-am postat.
Binecuvantati si iertati, parinte.
“Ca tinerii confunda iubirea cu erotismul, si se mai si casatoresc sub imboldul acestei false iubiri, este alta poveste.”
Pai tocmai asta e povestea. Pentru oamenii astia vorbeste parintele. Traiesti in curvie si iti vezi partenerul ca pe un obiect erotic? Pune mana de te casatoreste, si cu ajutorul Domnului iti vei vedea partenerul si ca pe un om: cu neputinte, cu nevoi si incet-incet iti va iesi din cap erotismul si vei incepe sa-l iubesti ca pe aproapele tau. E un remediu,nu?
Crezi ca Vasilica de 19 ani de la tara cand o danseaza pe Marioara la hora vede in ea sufletul sau pereche care ii va implini nevoia de a se descoperi pe sine in adancul fiintei ei?Poate ca da. Sau vede o fata durdulie tocma’ buna de strans in brate?Se poate si asa. Si in timp, Vasile isi intemeiaza alaturi de Marioara o gospodarie sanatoasa-o biserica a sa, cu rabdare si sacrificii.
Ca TREBUIE sa realizezi asta in viata, ca ar TREBUI sa se bazeze casnicia pe iubire-romantic si ideal, realitatea e mai dura.
@tudor
Vazand o neputinta sau o imperfectiune te poti simti scarbit, dezgustat, indignat, oripilat, indepartat de persoana respectiva. Insa daca o iubesti, simti induiosare, sau durere, sau intristare, sau mila, sau altele, depinde de natura si gravitatea neputintei respective. De exemplu, asa cum ar simiti induiosare un parinte prividu-si copilul facand niste eforturi peste masura lui facand primii pasi. Copilul are o neputinta, evident, insa asta nu il scarbeste si nici nu il manie pe parinte. Deci, nu este vorba de a “trece peste”, sau de a “nu le mai vedea”. Insa cum ajungi sa iubesti pe cineva… Asta este un lucru care ma depaseste.
@ vlad,
citeste cu atentie ce scrie acest iepuras, cand reflexiv, cand firoscos…mie imi da impresia ca stie ceva, poate mai are timp sa ne si explice cate ceva.
Uite, ce scria mai sus:
“ma gandesc ca in casatorie este vorba in primul rand de o comuniune foarte stransa intre soti (comuniune care ar trebui sa fie), comuniune care este rezultatul unei iubiri de o magnitudine iesita din comun dintre cei doi (daca aceasta iubire exista, bineinteles…). exista porunca aceea “iubeste-l pe aproapele tau ca pe tine insuti”. ma intreb daca nu cumva sotul/sotia este cel mai apropiat aproape, mai ales ca in taina cununiei cei doi devin unul… cel putin asa am inteles din ce am citit.”
Partea cu Vasilica si Marioara, la hora, de la tara, in vremurile de azi s-a denaturat mult. Dar candva, pe vremea bunicilor, o femeie isi astepta sotul de pe front si ani intregi. Era credinta tainica care-i unea, nu atat asa rational cum o luam noi, cat traiau in simplitatea trairilor.
Imi aduc aminte ca mama imi povestea despre strabunicu’, ca avea asa o randuiala frumoasa si sfintitoare in familie, ca nici la masa nu vorbeau, atat de atenti erau cu viata pe care o duceau. Si ca strabunicu a avut o moarte linistita, a stiut ca va muri, l-a chemat pe fiul sau sa-i aprinda lumanarea, s-a inchinat si asa a adormit intru cele vesnice. Erau simpli, dar prin credinta stramoseasca isi sfinteau viata si asa plecau la cele vesnice.
@vlad
Ah, nu ma pot stapani sa fiu rau: poate ca insuratoare rezolva problema curviei, dar nu o rezolva pe cea a prea-curviei… Daca nu mai este atras de nevasta, respectivul poate sa isi caute o amanta… 🙂
Oricum, exista adevar in textul parintelui Buliga: decat curvar, mai bine insurat. Si fiind insurat, exista mult mai putine sanse de a cadea in curvie. Obiectia mea era impotriva ideei de a vedea casatoria doar ca pe un remediu impotriva curviei, atata tot.
@ Tudor
si in urma cu 20 ani, inca se mai traia frumos si mamele isi invatau fetele sa-si pastreze fecioria. Oare azi nu se mai poate trai in interiorul caminului cum se traia pe vremuri? Cine ne opreste? Cine ne opreste sa nu ne inchinam la masa, cine ne opreste sa ne crestem si educa copii? Media nu poate patrunde in casa noastra, decat daca-i dam voie:)
Adevarat ca nu mai avem un mediu in afara casei, dar in familia noastra, in viata noastra, noi hotaram.
@ iepurasul glumet
“Obiectia mea era impotriva ideei de a vedea casatoria doar ca pe un remediu impotriva curviei, atata tot.”
Parintele Ioan Buliga nu vede casatoria DOAR ca pe un remediu impotriva curviei
@ iepurasul explicator
“Insa cum ajungi sa iubesti pe cineva… Asta este un lucru care ma depaseste.”- concluzia aceasta imi aduce aminte de …stii vorba aceea ? s-a inecat ca tiganu’ la mal.
Credeam ca esti “unul de-al meu”. Eu sunt casatorit de unsprezece ani si imi iubesc sotia ca in prima zi si avem si doi copii.
Santate tuturor !