PARINTELE GHEORGHE CALCIU: Pilda Semanatorului si cele patru tipologii umane (predica TEXT si VIDEO)

16-10-2010 Sublinieri

pilda-semanatorului

Cititi si:

Parintele Gheorghe Calciu – Pilda Semanatorului

“In aceasta pilda Mantuitorul creeaza patru tipologii umane. Mai intai, tipologia omului nepasator. Un autor mistic, un filozof, Kierkegaard, numea acest tip de oameni omul-fluture, degustatorul, adica acela care merge din floare in floare, cauta bucuria acestei vieti si sfarseste cu aripile frante si cazute in tarana. Acestia sunt oamenii care nu primesc cuvantul lui Dumnezeu, ci se lasa tarati in toate curentele ideologice, gnostice sau filozofice, in toate partile. Ei n-au niciun fel de stabilitate. Peste ei calca toate invataturile gresite ale lumii acesteia. Sunt ca un zid pe care se scriu toate ideile false ale veacului nostru sau ale veacurilor anterioare. Sa ne cercetam cine dintre noi se aseamana pamantului in care cade samanta lui Dumnezeu fara sa rodeasca? Ganditi-va!

A doua categorie sunt oamenii care aud cuvantul lui Dumnezeu, il primesc cu bucurie, insa este de ajuns sa vina o zguduire peste dansii si se pierd. Este de ajuns sa-i loveasca o nenorocire sau sa inceapa o persecutie, asa cum s-a intamplat sau se mai intampla in lume si mai ales in America, unde persecutia e subtila si foarte perfida. Este poate o prigoana mai primejdioasa din mai multe puncte de vedere decat cea comunista, pentru ca acolo stiam cine e bun si cine e rau. Era alb si negru. Aici nu mai stim unde e bine si unde este rau. Toate sunt gri. Si in Europa la fel, in Europa Unita. Deci noi suntem acestia care auzim cuvantul lui Dumnezeu, il primim, ne bucuram si vine o persecutie sau caldura soarelui, asa cum se spune in parabola. Soarele cald da caldura si usuca pamantul si samanta moare in sufletul nostru.

Stiti ca atunci cand a fost, in comunism, persecutia aceea religioasa, s-au cernut foarte usor cei care erau romani temeinici de cei care erau numai piatra. Unii au cedat, altii au colaborat, altii au facut lucruri foarte rele, altii au suferit sau, daca n-au fost arestati, au rezistat tacuti in subterane, rugand pe Dumnezeu sa ii ajute in viata aceasta de prigoniri. M-am intrebat: oare din Romania, cati oameni n-au facut compromisul religios?

Am fost miscat cand am vazut cum in biserica oamenii ridicau bratele in sus, strigand cu glas mare Domane, miluieste-ma!, cand citeam rugaciunile de iertare si la fiecare le strigam numele cu tarie, ca sa auda Dumnezeu rugaciunea lor si sa trimita mila Lui. M-am tulburat mult vazand aceasta credinta, pe care n-o gasesti in Occident. Aceste manifestari spontane ale sufletului care striga catre Dumnezeu, aici nu se fac. Insa m-am tulburat mai mult dupa aceea, cand am vazut ca multi din oamenii acestia au o dubla personalitate: la biserica sunt credinciosi, aprind lumanari, vin, poate stau toata slujba, poate nu stau toata slujba, dar cand ies afara devin ca niste fiare. Se cearta frate cu frate pentru o bucata de pamant, se inseala cum pot, in toate chipurile. Este un fel de dedublare a personalitatii.

Aceasta dedublare era in comunism altfel decat acum. Atunci fiecare asculta Europa libera, mergea la biserica, dar in public striga eu nu cred si lauda pe Ceausescu sau pe Gheorghiu-Dej. Aceasta minciuna s-a perpetuat multa vreme. Acum o noua forma se perpetueaza in tara noastra, mai periculoasa decat aceea, pentru ca acum nu ne mai ameninta religios niciun pericol. Acum, sub presiunea vremurilor, sau sub influenta teoriilor, sau pur si simplu pentru asa e convenabil, unii se leapada si nu aduc nicio roada. Ganditi-va care dintre noi suntem in aceasta categorie, sau am fost, eventual.

A treia categorie de oameni sunt cei patimasi. Au pacate multe, tot felul de patimi omenesti: desfranare, betie, lacomie, zgarcenie, toate patimile acelea care fac din inima noastra un teren plin de buruieni, de spini si de maracini. Si chiar daca ne izbeste cuvantul lui Dumnezeu, chiar daca ne intoarcem cu dragoste spre El, mai tari sunt patimile noastre, pe care le purtam de cine stie cand. Pentru ca pocainta naostra nu este adevarata! Este numai un moment de deschidere catre Dumnezeu pe care nu-l adancim in inima noastra, nu facem din el un izvor tamaduitor pentru suflet, ci ne-am deschis o clipa, iar apoi ne-am inchis. Patimile noastre au izbucnit in noi mai puternice decat chemarea si virtutile pe care Dumnezeu le seamana in inima noastra. Si nu aducem roade, iar daca nu sunt roade, suntem sortiti pedepsei vesnice. Cine dintre noi se recunoaste aici?

Cei din a patra categorie sunt oamenii care aud cuvantul, se straduiesc, slujesc cu bucurie lui Dumnezeu, cauta sa-si fertilizeze solul acesta spiritual, sa inteleaga mai adanc cuvantul lui Dumnezeu, sa vina la biserica, sa se spovedeasca, sa se impartaseasca, sa faca bine in jurul lor, sa fie o lumina pentru toti ceilalti. Unii pot mai putin, altii mai mult. Dumnezeu a dat fiecaruia un talant: unuia i-a dat unul singur, altuia i-a dat trei talanti, altuia i-a dat cinci talanti. Fiecare a primit ceva si fiecare dintre noi trebuie sa aduca lui Dumnezeu un dar egal cu darul pe care l-a primit. Cel acre a primit un talant, sa mai aduca unul. Cel care a primit doi talanti, sa mai aduca doi. Cel care a primit cinci, sa mai aduca cinci. Cel ce aduce roada suta la suta, acela este cu adevarat cel care a auzit cuvantul lui Dumnezeu si a rodit.

Si a mai zis Dumnezeu din nou: “Cine are urechi de auzit, sa auda!” (Matei 13,9). Uitati-va in jurul vostru si in voi insiva si vedeti sincer unde va aflati. Daca aveti intentie buna si nu incercati sa va amagiti pe voi insiva sau pe altii, v-ati plasat exact unde sunteti. Atunci, cu adevarat, cand a zis Mantuitorul “cine are urechi de auzit sa auda”, voi sunteti aceia care ati inteles.

Iar aceasta recunoastere a voastra in tipologiile pe care Mantuitorul le-a creat, plasarea fiecaruia in tipologia voastra, ma convinge ca de acum incolo veti incepe sa-i slujiti lui Dumnezeu ca sa aduceti roada. Cat de mica, dar sa aduceti”.

(in: Parintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii. “A sluji lui Hristos inseamna suferinta”, Editura Bonifaciu, 2009)


Categorii

Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Gheorghe Calciu, Pilda Semanatorului, Talcuiri ale textelor scripturistice, VIDEO

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

14 Commentarii la “PARINTELE GHEORGHE CALCIU: Pilda Semanatorului si cele patru tipologii umane (predica TEXT si VIDEO)

  1. SEMĂNĂTORUL CERULUI – PĂRINTELE ARSENIE BOCA

    Că tânjim, ne frământăm, ne chinuim, pentru a ne realiza Sensul în marea împărăţie a existenţei lui Dumnezeu, nu mai e nici o îndoială. Porunca desăvârşirii e o poruncă de care nu se poate scăpa pe pământ. Ea aparţine Cerului şi scânteiază ca o stea în conştiinţă. Iar aceasta se întâmplă tuturor oamenilor înclinaţi spre Dumnezeu. Numai cât unora mai mult, altora mai puţin; unora foarte mult, altora foarte puţin.

    Creştinismul, cuvântul împărăţiei, Iisus, prind viaţă în oameni, în trepte diferite.

    Pilda Semănătorului e pilda lui Iisus, care şi-a tâlcuit profetic soarta soliei Sale între oameni. A tâlcuit-o şi pe înţelesul apostolilor, care L-au rugat să le-o tâlcuiască, dar tot a rămas şi tâlcuirea pe care avea s-o aducă depanarea veacurilor.

    Deşi oamenii au fost totdeauna la fel, de aceste patru categorii: cu mintea bătută de toate vânturile învăţăturilor omeneşti, ca o cale prăfuită a lumii; cu o inimă de piatră, fară focul iubirii într-însa; cu simţurile aruncate în hăţişul dintre griji şi plăceri, şi abia ca a patra parte, ca un pământ roditor de Cer, – totuşi ceva se simte structurat deosebit şi încreştinat în lume.

    Simt minţi ale lumii care gândesc contând pe existenţa lui Dumnezeu. Sunt pietre, monumente de piatră, catedrale la care s-a lucrat sute de ani, care mărturisesc pe Dumnezeu. Sunt griji şi plăceri părăsite în decursul istoriei din cauza lui Dumnezeu. Iar despre şirul de sfinţi ai veacurilor, răsfiraţi ca nişte stele, nici nu mai pomenesc.

    Iisus a înclinat structural omenirea spre Cer.

    Oamenii nu mai pot scăpa de această înclinare, fie că-L mărturisesc afirmându-L, fie că-L mărturisesc tăgăduindu-L pe Dumnezeu.

    Oamenii sunt provocaţi, individual, să se pronunţe într-un fel sau altul, cum stau faţă de solia lui Iisus.

    Aceasta e biruinţa cerescului Semănător !

    Prislop, Duminecă XXI
    15.X.49 Luca 8,5-15

  2. Pingback: Semănătorul » Alex Rădescu
  3. vad ca tara, poporul ia foc ( aici-samanta) de la prislop. o cat de mult as vrea sa fie aprins peste tot… Parinte Arsenie B roaga-te pt neamul roman.

  4. M-am intrebat adesea de ce pe frontispiciul acestui site sunt prezenti Parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa si Fericitul Seraphim Rose.

    Un posibil raspuns ar fi ca masura adevaratei marturisiri in Hirstos o poate da orice pastor caruia Dumnezeu ii incredinteaza turma Sa, de la umilul preot de mir si dascal de suflete al viitorilor pastori, pana la cel care prin eforturi supraomenesti a cautat Adevarul, venind din abisul credintelor idolatre. Caile sunt diferite, curajul este acelasi. Rezultatul: sfintenia. „Iar despre sirul de sfinti ai veacurilor, rasfirati ca niste stele, nici nu mai pomenesc.” Ce ne-am fi facut fara acestia? Credinta noastra ar fi fost mai saraca, sau poate nu ar mai fi fost.

  5. @ antuza:

    Sunt prezente doua din reperele noastre principale de echilibru duhovnicesc si de marturisire in Duhul Adevarului, cu discernamant si curaj, dar impotriva literei oarbe si a ravnei nesocotite a zelotismului.

  6. Doamne Iisuse dă-mi puterea,
    De a trăi ce-ai învăţat,
    Ca viaţa mea să fie rodul
    Pe care Tu l’ai aşteptat.

    Ortodoxia vieţii mele
    Să fie doar o răstignire
    Prin pocăinţă şi prin fapte,
    Făcute sincer din iubire.

    Dă-mi Har şi dragoste de ceruri
    Ca tot ce ştiu să împlinesc
    Să nu m’arăt vrednic prin vorbe
    Pe care eu nu le trăiesc.

    Întreaga-mi viaţă, deacuma
    Să-mi fie rodul pocăinţei,
    Al faptelor trăite sincer
    Numai prin tainele credinţei.

    Să nu rodesc doar pentru public
    Şi pentru multa-mi vanitate,
    Prin faptele de dinafară,
    Şi vorbe mediatizate.

    Ci’ntreaga trudă, zi şi noapte
    Să pună Harul în valoare
    Să’nveşnicesc prin pocăinţă
    Puţina-mi viaţă trecătoare.

    Să-mi fac dovada răstignirii,
    În duhul sfinţilor părinţi
    Prin fapte ce sfinţesc lăuntru
    Şi dau viaţă celor sfinţi.

    Să nu mă laşi Doamne Iisuse
    Ca să ajung la judecată
    Cu fapte seci, ce-n veşnicie
    Nu pot să î-mi aducă plată.

    Prin fapte care-n văzul lumii
    M’au lăudat şi răsplătit
    Şi vorbe care totdeauna
    Mă arătau bun şi smerit.

    Să nu iau azi răsplata trudei
    Pentru ce lupt şi ce iubesc
    Şi să nu stric ortodoxia,
    Prin ce aduc şi ce trăiesc.

    Să nu aduc lumescul vieţii
    Şi înnoirea celui rău
    Bisericii care-ai plătit-o
    Cu însăşi sfânt sângele Tău.

    Ci să-i sporesc duhovnicia
    Prin faptă vorbă şi trăire
    Şi prin smerenia reală
    Trăită-n jertfa de iubire.

    Doamne Iisuse, dă-mi puterea
    Ca cele ce ai semănat
    În inima-mi s’aducă rodul
    Care-L doreşti, cu’adevărat.

  7. Da, asa este, si unul este roman, dintr-o tara in care ortodoxia a fost propovaduita de insusi Apostolul Andrei, si altul este strain, dintr-o tara in care ortodoxia este putin cunoscuta si inteleasa. Conditiile de marturisire au fost insa la fel de vitrege, unul in comunismul rasaritean, iar celalalt in apostazia apuseana.

  8. (…)chiar daca ne intoarcem cu dragoste spre El, mai tari sunt patimile noastre(…)Pentru ca pocainta noastra nu e adevarata.
    Eu cam pe aici sunt, Parinte.

  9. Pingback: PILDA SEMANATORULUI. Predici si talcuiri
  10. Pingback: SEMANATORUL HRISTOS SI SUFLETELE NOASTRE. Predicile Sfantului Nicolae Velimirovici si IPS Bartolomeu Anania (audio) -
  11. Pingback: PREDICI AUDIO ale Pr. Ciprian Negreanu la PILDA SEMANATORULUI despre importanta esentiala a ATENTIEI LA TINE INSUTI, a TREZVIEI NEINCETATE: “Orice stare pe loc si nepasare fata de suflet este de fapt o cadere, o coborare”. LUCRAREA LUI DUMNEZE
  12. Pingback: CUM SA ADUCEM ROADE DUHOVNICESTI? “Dumnezeu nu Se lasa batjocorit, ceea ce va semana omul, aceea va si secera”. NE PASA DE CE SEMANAM ZILNIC PRIN CUVINTELE SI FAPTELE NOASTRE? | Cuvântul Ortodox
  13. Pingback: PILDA SEMANATORULUI – Omilia Arhimandritului Nectarie Mulațiotis. SPINII PLACERILOR SI AI GRIJILOR LUMESTI INABUSA SAMANTA HARULUI SI IMPIEDICA SPORIREA DUHOVNICEASCA: “Ah, fratilor! In ce hal am ajuns! Vedeti cat timp pierdem pe zi pentru ce
  14. Pingback: “Dumnezeu lucrează! HAIDEȚI SĂ NE OPRIM DIN VUIETUL ȘI IUREȘUL ÎN CARE TRĂIM, să vedem ce vrea să ne spună, care e mesajul pentru noi” – Cuvântul Părintelui IEREMIA de la Putna la Evanghelia Semănătorului (VIDEO, TEXT) | Cu
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate