CINE ARE URECHI DE AUZIT… SA AUDA STRIGATUL DOMNULUI!

– “Nu este o singura cale de pieire, ci felurite cai si deosebite unele de altele. Unii din cei ce pier se aseamana cu semintele cazute pe cale; acestia sint oamenii neglijenti, trindavi, nepasatori; altii se aseamana cu semintele cazute pe pietris; acestia sint oamenii slabi. Ca spune Domnul: „Saminta semanata pe pietris este cel care aude cuvintul si-l primeste indata cu bucurie; dar n-are radacina in sine, ci este pina la o vreme. Facindu-se necaz si prigonire pentru cuvint, indata se sminteste. La cel care aude cuvintul adevarului si nu-l intelege vine vicleanul si rapeste din inima lui ce a fost semanat. Acesta este cel semanat pe cale”. Nu este acelasi lucru a lasa sa se vestejeasca invatatura, fara sa te ispiteasca cineva, fara sa te sileasca cineva, cu a o lasa sa se vestejeasca din pricina ispitelor si incercarilor. Cei care se aseamana cu semintele cazute in spini sint mai de neiertat decit acestia.

Ca sa nu patim si noi asa, sa ascundem in inima noastra, cu multa rivna, cele spuse, ca sa le avem necontenit in minte. Atunci, chiar daca vine diavolul sa ni le rapeasca, noi sintem stapini sa nu ni le rapeasca. (…)

Bogatia are doua cusururi potrivnice unul altuia: unul, care incordeaza si intuneca sufletul omului, grija; altul, care il moleseste, desfatarea. Bine a spus Hristos: „inselaciunea bogatiei”. Ca toate cele ale bogatiei sint inselaciune! Sint numai nume, nu realitati. Placerea, slava, gateala si toate acestea sint o nalucire, nu adevar. (…)

– Dar pentru ce Domnul n-a amintit si de celelalte pacate, de pilda de pofta trupului, de slava desarta?

– Pentru ca, vorbind de grija veacului acestuia si de inselaciunea bogatiei, a vorbit de toate pacatele. Ca si slava desarta si toate celelalte pacate vin de pe urma grijii veacului acestuia si a inselaciunii bogatiei, de pilda: placerea, lacomia la mincare si bautura, invidia, umbletul dupa slava lumii si toate cele ca acestea. (…)

In afara de spini, a mai adaugat si calea si pietrisul, vrind sa ne arate ca nu e de ajuns numai despartirea de bani si de averi, ci trebuie sa savirsim si celelalte virtuti. Ce folos daca te-ai desparti de bani si de averi, dar esti lipsit de barbatie si moliu? Ce folos daca nu esti lipsit de barbatie, dar esti trindav si nepasator la ascultarea cuvintelor lui Dumnezeu? Nici nu ne este de ajuns spre mintuire o singura parte, ci trebuie sa ascultam mai intii cu mare luare aminte cuvintul lui Dumnezeu si sa-l avem totdeauna in minte; apoi avem nevoie de barbatie; in sfirsit, avem nevoie de dispretul banilor si de dezlipirea de toate cele lumesti.

Auzind dar acestea, sa facem zid de jur imprejurul nostru, fiind cu luare-aminte la cuvintele lui Dumnezeu, infigind adinc in sufletele noastre radacinile lor si curatindu-ne pe noi insine de toate grijile cele lumesti.

Daca le facem pe unele, iar pe altele le lasam, nu avem nici un folos. Nu pierim din pricina celor pe care le facem, ci din pricina celor pe care le-am neglijat.”

(Sfântul Ioan Gura de Aur, Omilii la Matei, fragmente)

****

– “Cine are urechi de auzit sa auda! Cu aceste cuvinte incheie Domnul talcuirea pildei Sale, la fel cum a incheiat pilda insasi dupa ce a spus-o poporului. Mai mult, a strigat. De doua ori a spus aceleasi cuvinte, si de amandoua ori a strigat. Striga. De ce? Ca sa destepti auzul launtric al surzilor; ca sa rasune prin veacuri de-viata-datatoarea intelepciune si s-o auda toate neamurile pana la sfarsitul lumii.

Cine are urechi de auzit sa auda! striga Prietenul omenirii, Prietenul tuturor celor asupra carora se reped negrele rapitoare ale vazduhului ca asupra unui ogor al nimanui. Striga a primejdie. Striga ca sa arate singura, stramta cale de scapare din stricaciunea si valvataia lumii. Striga ca sa se vada ca aici nu sunt in joc haine, pamanturi sau case, ci insasi viata.

Nu striga de manie asupra oamenilor, ci striga ca o mama care isi vede copiii incoltiti de serpi. Copiii se joaca, nici nu vad serpii, dar mama ii vede. Iar cand copiii vad serpii, nici nu stiu incotro s-o apuce, ci mama stie. Si striga la copii.

Si Hristos striga la oameni, pana la sfarsitul veacurilor: Cine are urechi de auzit sa auda!“

(Sfantul Nicolae Velimirovici, Predica la Duminica Samanatorului, sursa, aici)

Cititi si: