INAINTEMERGATORUL IOAN, BOTEZATORUL DOMNULUI si duhul asteptarii Celui Smerit impotriva duhului fariseic si ideologic

7-01-2011 Sublinieri

“…Iată că bărbăţia nu înseamnă să fii mare cu trupul şi tare la războiul lumesc, ci se arată o formă nouă de bărbăţie şi un nou război: bărbăţia sufletească, care este o virtute, şi războiul cu patimile”. (Parintele Ioan Buliga)

 ***

Sfantul Ioan Botezatorul, cununa prorocilor. Are duhul mustrarii lui Israil, asa cum au toti prorocii. Are duhul strasnic, rascolitor al lui Ilie, duh de trambita apocaliptica. Si are duhul lui Isaia, al smereniei profetice, al tainicii cunoasteri a lui Mesia Rastignit, a unui Mesia venit sa ia asupra-Si pacatele noastre. Sumă a prorocilor si incununare a proorociilor, Sfantul Ioan Botezatorul este cel care vede Intrupat pe Cel asteptat, ravnit, vazut pana atunci ca prin ghicitura, de toate slugile trimise de Imparat la ingrijitorii viei, slugi ucise si alungate de acestia, asa cum ii vor face si Sfantului Ioan insusi.

Nimeni nu poate avea un simt mai acut al venirii Imparatiei Cerurilor decat Inaintemergatorul. Dar apropierea Imparatiei Cerurilor inseamna, negresit, sfarsitul imparatiei de aici. Acum doua mii de ani a fost infipt in pamant semnul ceresc al sfarsitului acestei lumi si al inceputului Ierusalimului Ceresc: Crucea. Prin ea imparatia de aici, aflata in totalitate sub stapanirea diavolului, a cazut, si a inceput Imparatia Cerurilor. Dar numai in facere, caci imparatia diavolului inca mai este, dar nu va mai fi, iar Imparatia Cerurilor este deja prefigurata – in Biserica.

Aceasta culme a prorocilor si cunoscator al sumei prorociilor nu inceteaza sa ne surprinda. Desi, intr-un anume fel, duhul sau profetic este un duh al unui sfarsit de lume, propovaduirea lui e adresata launtrului, inimii. Nu propovaduieste nimic anti-social. Nici macar nu cere vamesilor sau soldatilor sa se lase de meseriile lor. Primii erau deja intruchipare a venalitatii si pacatoseniei vadite. Ceilalti, foarte posibil sa fi facut parte din armata romana, o armata de ocupatie. Le cere un lucru aparent simplu: sa fie oameni. Sa nu abuzeze de puterea lor, adica, sa nu talhareasca, sa nu impileze si sa nu abuzeze de cei aflati sub ei.

”Protestul” sau cel mai vehement nu este adresat, asadar, unei oranduiri anume, sociala sau politica. Ci impotriva unei asezari a lumii, care e putreda in duhul care o anima. Impotriva duhului vicleniei, al nemilostivirii, al neindurarii. Si, mai cu seama, impotriva duhului fariseic. A celor care se credeau indreptatiti sa conduca si sa invete pe altii si sa se mantuiasca. A celor care, desi pareau ca critica pacatele din jur (ne amintim de pilda vamesului si a fariseului), totusi gaseau in aceasta asezare putreda mijlocul de a profita pentru a-si intari puterea silnica asupra celorlalti. Asadar, o criticau ipocrit, convenindu-le de fapt starea de lucruri si nedorind, nici cautand sa o schimbe.

Ce mirare pe farisei cand au fost asimilati, fara crutare, de proroc, in putreziciunea lumii! Cum, noi, fii lui Avraam? Noi, cei care nu suntem ca vamesii sau ca prostii astia multi care se inghesuie sa isi dobandeasca iertarea pacatelor? Cei care nu suntem cu romanii, ci suntem reprezentantii neamului lui Israel?

Semnul distinctiv al diferentei radicale intre Sfantul Ioan Botezatorul si cei prinsi de duhul lumii este tocmai faptul ca el Il poate recunoaste pe Mesia in postura atat de umila a Celui care vine sa se boteze, pentru a plini toata dreptatea. Poate nici el, prorocul, nu se astepta ca aplecarea Mielului sa fie atat de adanca, sa coboare dupa om atat de jos, incat sa isi asume pacatele de care nu era vinovat. Majoritatea, de fapt, toti, se asteptau sa vina un Rege, un Razbunator al celor de jos, sau un Instrument ideal pentru cei de sus pentru a-si perpetua si mari, global, puterea. Fiecare vedea in Mesia nu implinirea profetiilor, ci implinirea propriilor sale nazuinte, cazute, viclene, naive sau intunecate de nestiinta si de ganduri prea omenesti. Pana si ucenicii Sf. Ioan, cu exceptia lui Andrei, Ioan si Petru, nu au inteles prea multe. Mari postitori si aspri, au inteles doar lucrurile exterioare din infatisarea Botezatorului, nu si duhul launtric, nu si implinirea asteptarilor sale in Acest Mesia smerit si bland cu inima, care statea la masa cu vamesii si pacatosii.

In toata acea babilonie de asteptari, de nadejdi, de confuzie si de apasare, ce aparuse in poporul lui Israil, intrat sub ocupatie romana, pastorit de o structura osificata si tot mai mult dominata de ”partida” fariseilor, Sfantul Ioan Botezatorul este Inainte-Mergatorul.

Propovaduirea sa, axata pe pocainta, si, mai ales, pe recunoasterea lui Mesia in chipul Mielului care ia asupra Sa pacatele lumii, arata ca il astepta pe Acelasi Mesia socant de smerit si bland din prorocia lui Isaia, si ca Il cunostea pe Acelasi Dumnezeu care era adiere de vant subtire pentru Ilie. Nu astepta vreun ”dumnezeu” galagios, vreun Rege inarmat sau vreun lider revolutionar, ideologic.

Iar duhul lui Ioan Botezatorul este acest duh al asteptarii cutremurate de apropierea Celui Iubit, Celui Sfant. De apropierea Imparatiei Cerurilor, adica a Bisericii. Numai astfel poate fi cineva inainte-mergator, daca Il asteapta pe Cel dorit.

Acest lucru este esential pentru noi. Suntem inaintea Celei De-a Doua si Slavitei Veniri a lui Hristos. Insa nu avem nimic din duhul curat si indragostit al Sf. Ioan Botezatorul. Desi el il prefigureaza si pe Ilie, profetul care va veni in vremurile apocaliptice. Si despre Ilie, ce spune, oare Vechiul Testament? Ca este trimis ca sa intoarca inimile parintilor catre fiii lor. Nici Ilie, asadar, ca Inainte-Mergator, nu este trimis pentru a rasturna lumea. Ci pentru a lucra asupra inimilor oamenilor, pentru a impaca cele dezbinate, pentru a-i smulge din duhul lumesc, antihristic si a-i pregati pentru venirea lui Hristos.

Razboi intru Cuvant

***


Sfantul Ioan Botezatorul. Iar tie destul iti este marturia Domnului… sau DESPRE BARBATIE SI MOLESEALA, CU IEROM. IOAN BULIGA

“Iisus a început să vorbească mulţimilor despre Ioan:

Ce aţi ieşit să priviţi în pustie? Oare trestie clătinată de vânt? (Luca 7, 24)

Multe pasaje din Sfânta Scriptură sunt foarte dificil de tâlcuit, însă Sfântul Ioan Gură de Aur ne lămureşte pe deplin în toate. Şi aici ca şi în multe alte locuri Hristos se adresează iudeilor ştiind gândurile lor. La nivelul de gândire de atunci al iudeilor, bărbăţia însemna să fii tare cu trupul şi considerau că mântuirea este ceea ce vedeau cu ochii, adică aşteptau un Mântuitor plin de putere şi de slavă omenească, nicicum nu se aşteptau la un Mântuitor smerit. Astfel, cei smeriţi şi slabi cu trupul, gândeau ei a fi nişte oameni slabi de caracter, molateci, schimbători şi plângăreţi. De aceea îi întreabă Iisus, ştiind felul iudeilor de a gândi, de ce au mai bătut atâta drum, ce să vadă aici în pustie: „Trestie clătinată de vânt”? Adică un om uşuratic, molatic, schimbător şi plângăreţ? Şi vrând apoi să le corecteze modul eronat de gândire îi întreabă:

„Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Oare om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine scumpe şi petrec în desfătare sunt în casele regilor”.

Adică cei molatici sunt cei ce petrec în desfătări şi dezmierdări şi nicidecum Ioan care petrecea în pustie cu animalele sălbatice şi dormea cu capul pe bolovani. Şi cu aceasta îi loveşte în gândire pe iudei: da, iată că bărbăţia nu înseamnă să fii mare cu trupul şi tare la războiul lumesc, ci se arată o formă nouă de bărbăţie şi un nou război: bărbăţia sufletească, care este o virtute, şi războiul cu patimile.

Apare la orizont o nouă redută: sfinţenia; şi apar noi luptători care duc o luptă crâncenă cu duşmanul cel mai de temut al omului: omul însuşi. Cine nu ştie atâtea exemple în jurul nostru cu ditamai oamenii care nu se pot înfrâna în post de la o bucată de cârnaţ, sau de la împreunarea cu femeia? Sunt ei cu adevăraţi bărbaţi, oameni în toată firea târâţi de nişte patimi care nu le găseşti nici la copiii cei mici? Nu! Şi aici trebuie să ne deschidem ochii şi să înţelegem: bărbăţie nu înseamnă tăria muşchilor, ci o tărie de caracter într-o gândire matură, o gândire conştientă de lupta sufletului pentru mântuire.

Astfel, îi găsim pe adevăraţii luptători în cei ce se luptă cu viaţa păcătoasă, cu păcatul, cu nedreptatea, cu minciuna. Prin Ioan avea să se deschidă această formă de luptă, de dăruire totală, de dedicaţie a vieţii doar lui Dumnezeu. Ioan Botezătorul era modelul bărbatului desăvârşit, acea dăruire totală care s-a lepădat de viaţa din lumea aceasta, lumea care se găseşte în noi înşine cu pofta trupului şi a ochilor, cu trufia vieţii.

Astăzi se vede cu ochiul liber că adevărata moleşire este alta; adevărata moleşire este astăzi atunci când oamenii se lenevesc în a face ceva bun, când le plac desfătările şi dezmierdările, când se lenevesc chiar şi în a gândi sau se lenevesc în a fi atenţi la ceea ce li se spune; este o suprasaturaţie de lene, de moleşeală.

Oamenii devin tot mai nestatornici. Nestatornicia este o mare slăbiciune; dacă este slăbiciune, nu mai este bărbăţie. Oamenii nu mai au statornicie în ceea ce fac – în căsnicie, în serviciu. Călugării nu mai au statornicie în mănăstire.

Nestatornicia este o stare de nemulţumire, de cârteală cauzată de dorinţele proprii, care, fiind trupeşti, nu se vor împlini niciodată. Dorinţă proprie este atunci când este o gândire lumească, adică atunci când gândirea nu este trecută prin prisma Sfintei Scripturi şi a Sfinţilor Părinţi; ea se mai numeşte trufia minţii sau pofta trupului şi a ochilor.

Starea aceasta avansată de degradare a lumii, moleşeala aceasta generală ce îi cuprinde pe oameni are mai multe cauze…. (…)

  • Continuarea articolului Parintelui Ioan Buliga la:

Legaturi:


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, 1. SPECIAL, Ieromonah Ioan Buliga, Meditatii duhovnicesti, Sfantul Ioan Botezatorul, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

23 Commentarii la “INAINTEMERGATORUL IOAN, BOTEZATORUL DOMNULUI si duhul asteptarii Celui Smerit impotriva duhului fariseic si ideologic

  1. Sfantul Ioan Botezatorul sa daruiasca binecuvantarile Sale, sa apere, sa intareasca, sa lumineze si sa mijloceasca mantuirea pentru toti fratii nostri si pentru toate surorile noastre care poarta nume izvorate din numele sau.

    ION, IOAN, IONUT, IOANA, OANA, IONELA, etc. – La mult har de la Dumnezeu!

  2. La multi ani, frati alesi!

    Nadajduim sa ne intalnim aici, la Razboi Intru Cuvant, si la anul la sarbatoarea Sf Ioan Inaintemergator, dar cine poate sti daca Domnul ne va ingadui sa ne mai bucuram de slujbe frumoase in casa Lui, de frati si surori in Domnul, de colindele Nasterii Lui, de bucuria Invierii Mantuitorului in primavara, de Adormirea Maicii Sale in august, de praznuirea atator sfinti prieteni ai nostri care ne daruiesc mereu ceva doar fiindca ii rugam (nu ca am fi vrednici) – Sf Nicolae, Sf Spiridon, Sf Ioan Iacob, Sf Parascheva, Sf Gheorghe, Sf. Ana si Ioachim…oare ne vom mai bucura si in 2011 cu ei? Anul 2010 a fost binecuvantat prin faptul ca cine a vrut a putut praznui duhovniceste in Biserica. Dumnezeu si Maica Domnului ne-au primit cu dragoste si mila in biserici, vamesi si farisei impreuna, asteptandu-ne cu rabdare sa ne pocaim. Si nu ne-au lipsit bucuria Impartasaniei, prezenta preotilor jertfelnici, mitropoliti cu har, cuviosi virtuali (cand “a lipsit cel cuvios” au aparut cei ca Razboi Intru Cuvant)!

    Ne mangaiem cu gandul ca Sfanta Liturghie se va savarsi si in 2011, fiindca, asa cum am citit aici, cand ea va inceta va inceta si lumea.

    Praznic binecuvantat

  3. @ Paisia:

    Multumim mult si fratiei tale praznic cu bucurie duhovniceasca!

    Sa ne ierti ca nu putem primi nici ideea de “frati alesi” si ne displace si mai mult cea de “cuviosi virtuali”, chiar daca intelegem intentia buna si curata cu care le-ai scris. Iarta-ne. Nu exista cuviosie virtuala si nici nu suntem cu nimic mai alesi decat e orice crestin, pus deoparte de Hristos spre sfintire…

  4. CUM NE PREGATIM PENTRU CE VA URMA? POCAINTA, ASTAZI – INTRE “MUCENICIA VIRTUALA” SI INVATATURILE SFINTILOR

    Mucenicia sau cuviosia virtuala nu este si reala, vie, autentica. De aici se poate intelege de ce e bine sa nu asteptam atat de mult de la planul virtual.

  5. Acum doua mii de ani a fost infipt in pamant semnul ceresc al sfarsitului acestei lumi si al inceputului Ierusalimului Ceresc: Crucea.

    In Rai, la inceput era Pomul cunoasterii bienlui si raului, si pomul Vietii. Atunci omul a ales sa guste din cel dintai, impartasindu-se de acea cunoastere prin care a cazut. Prin venirea in lume a lui Hristos- Pomul Vietii, Pomul cunoasterii binelui si raului a devenit Crucea de care S-a alipit Mantuitorul nostru, ca omul, caruia Dumnezeu i-a respectat libertatea alegerii, sa poata sa cunoasca Pomul Vietii.

    Interesant este ca in ortodoxie Mantuitorul este reprezentat facand corp comun cu Crucea pe care este rastignit, iar aceasta parca vorbeste omului ca i s-a deschis din nou Raiul. Pomul cunoasterii binelui si raului, ca o Lege Veche pentru om, a devenit Cruce prin care Hristos, asumandusi-o i-a dat omului posibilitatea sa cunoasca de data aceasta Viata, sa se impartaseasca din Pomul Vietii, sa se impartaseasca cu Hristos, si sa recastige Raiul.

    Numai astfel poate fi cineva inainte-mergator, daca Il asteapta pe Cel dorit.

    Sfantul Ioan Botezatorul il asteapta pe Cel dorit, dar in acelasi timp, smerindu-se, se izbaveste de propia-i asteptare, de asteptarea pentru sine, aceea de a fi la randul sau botezat (cu Duhul Sfant) de catre Hristos. El il asteapta pe Mantuitorul lumii, dar pentru ca Acesta sa isi implineasca Lucrarea de mantuire a omenirii, Sfantul Ioan Botezatorul se jertfeste pe sine. Pentru Cel dorit, iubirea se exprima prin jertfa de sine, prin anularea asteptarilor pentru sine, si prin exprimarea lui “Fie mie dupa cuvantul Tau” si ca sa “se implineaca toata dreptatea”.

    bărbăţia nu înseamnă să fii mare cu trupul şi tare la războiul lumesc, ci se arată o formă nouă de bărbăţie şi un nou război: bărbăţia sufletească, care este o virtute, şi războiul cu patimile.

    Barbatia fiind o virtute, asta inseamna ca nu este rezervata doar barbatilor, ci si… femeilor. Asadar o femeie trebuie sa fie barbata, dar in asa masura incat sa nu-i afecteze feminitatea. Barbatia este o caracteristica a duhului, de care trebuie sa ne invrednicim cu totii pentru a putea duce lupta cea buna cu patimile care ne impresoara, si cu vrajmasul care ne ataca incercand sa ne coboare de pe scara ce ne duce la Cer.

  6. da, iertare

    nu m-a trimis nimeni sa-L alung pe Dumnezeu de la voi (ca cel care il lauda insistent pe monah pentru lucrul mainilor lui), de aceea va cer iertare si va spun ca sunteti pacatosi ca si mine :-), eu mai mult. Desi sunteti atat de pacatosi, noua ne-ati adus folos prin cuvintele Sfintilor Parinti pe care le-ati postat.

    continuati cat mai puteti.

  7. @ Paisia:

    Multumim, asa mai merge 😉

  8. `Mari postitori si aspri, au inteles doar lucrurile exterioare (din infatisarea Botezatorului) nu si duhul launtric.`

    Acest cuvant este emblematic pentru mine, astazi. NU ca as posti sau as face vreo nevointa, dar ma regasesc de multe ori fata cu Reguli si NU cu Persoane.

    Multumesc mult pentru ca ati subliniat acest cuvant. De unele care acestea am nevoie.

  9. Poporul lui Israil, inca asteapta sa vina un Rege, un Razbunator (asa cum bine l-ati numit), un al doilea profet (dar nu Hristosul!). Chiar de Craciun auzeam pe un canal public american o batjocura pe care evreii o fac de acum la vedere…vorbind despre Iisus spuneau ca: neamul lor pot oricand sa mai nasca un al “doilea profet” Iisus… Adica stim noi cine va fi al doilea…
    Pocainta este caracteristica numai duhului ortodoxiei, nicaieri in alte secte/denominatii crestine nu se pune accent pe ea (ca nu prea se potriveste omului modern)…desi Sf Ioan Botezatorul ne-a “mustrat” atat.
    Nu stiu cum se face ca de cate ori privesc catre o icoana a Sf Ioan Botezatorul ma cutremur…
    Asta inseamna ca se potrivesc (si mie) acele cuvinte depre fariseism pt. aceste vremuri pe care le traim cand “numele lui Iisus a ajuns sa fie prezent pe (mai) toate buzele, insa duhul adevaratei credinte (pocaintei) lipseste” (pr Gh Calciu).

  10. Pingback: TAIEREA CAPULUI SFANTULUI IOAN BOTEZATORUL - predici ale Sfantului Teofan Zavoratul si parintelui Sofian Boghiu
  11. Pingback: SFANTUL IOAN BOTEZATORUL. Predici audio (IPS Bartolomeu, Ierom. Dosoftei, Pr. Tanase, Pr. Gh. Anitulesei)
  12. Pingback: SOBORUL SFANTULUI IOAN BOTEZATORUL. Mana sfanta a Inaintemergatorului. Cantarile de lauda ale Sf. Nicolae Velimirovici
  13. Pingback: NASTEREA SFANTULUI IOAN BOTEZATORUL. “Dumnezeiesc inaintemergator si prieten de aproape al lui Hristos”. CHEMAREA SI DARUL LUI DUMNEZEU -
  14. Pingback: Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul: ICOANA DEDICARII LUI DUMNEZEU, FARA COMPROMISURI -
  15. Pingback: Predici audio si cantari la SOBORUL SFANTULUI IOAN BOTEZATORUL -
  16. sper din suflet ca sa mai avem in sufletele noastre deschisa o portita, cat de mica, astfel incat sa patrunda prin ea cuvintele Inaintemergatorului Ioan. si sper din suflet sa ne patrunda Duhul lui si sa ne pocaim cu adevarat, caci altfel imparatia cerurilor nu se va deschide si pentru noi.
    sa va dea Bunul Dumnezeu un an mai bun , mai plin de dragoste si mai sarac in ura si rautate. va multumesc pentru tot ce faceti pentru mine, cea pacatoasa si slaba in credinta. sa aveti o sarbatoare binecuvantata.

  17. acum, imi cer iertare ca ridic o problema care ma framanta. in multe biserici din tara, inclusiv in cea de care apartin eu, nu s-au citit la inceput de an rugaciunile Sf. Vasile cel Mare, blestemele aruncate asupra diavolului.
    daca privesc din punct de vedere laic, ca si contribuabil la biserica, nu beneficiez de un serviciu pentru care platesc. adica mi se iau banii si ma lasa cu buzele umflate.
    daca privesc din punct de vedere duhovnicesc, ma cuprinde frica. daca preotii nu mai leaga diavolii macar o data pe an cu aceste blesteme, vor face diavolii harcea-parcea din noi, care si asa suntem slabi in credinta.
    ce credeti ca am putea face? ce forma de protest am putea aborda? nu ma gandesc la folosul financiar, caci banii ii dau din tot sufletul la biserica, ma gandesc ca daca azi scot blestemele Sf. Vasile, maine vor scoate cate o bucatica din fiecare slujba si o sa se ajunga sa nu se mai faca nimic din Sf. Liturghie intr-o zi. oare noi, care formam Biserica lui Hristos, nu avem nici un cuvant de spus?
    va rog sa ma iertati daca v-am suparat cumva cu cele spuse.

  18. @ angelica
    Intr-adevar, in majoritatea bisericilor (cel putin din zona noastra) nu s-au mai citit Moliftele Sf. Vasile cel Mare pe 1 ianuarie in urma unei decizii a Sfantului Sinod, controversata (mai ales prn originea ei, despre care si noi am discutat si fata de care ne-am exprimat dezacordul si ingrijorarea), dar… in functiune. Intrucat exista totusi si argumente serioase in hotararea luata de Sinod si protestele nu ar folosi oricum la nimic, credem ca cea mai buna atitudine este aceea de a ne pregati duhovniceste. Aceia care simt nevoia unor astfel de rugaciuni sa primeasca sfat de la duhovnic, apoi sa se pregateasca prin post si sa le fie citite moliftele, de cate ori este nevoie, iar nu doar o data pe an. Pentru ca ele nu au fost interzise in general, ci doar recomandat a se citi cu o pregatire mai temeinica, atat a preotilor, cat si a credinciosilor. Sfantul Vasile a facut aceste rugaciuni pentru persoanele care aveau nevoie de ajutor spre a scapa de bantuiala vrajmasului. Nu au un efect magic asupra lumii (tot mai demonizate), ci depinde de credinta celor care le primesc.

    Frica de a nu fi in stare sa pastram Ortodoxia pe care ne-au transmis-o inaintasii nostri poate fi de mare folos, atata vreme cat ni se face imbold pentru a trata cu seriozitate si a ne pregati duhovniceste pentru incercarile ce vor veni. In privinta protestelor insa, suntem extrem de sceptici ca ar conduce la vreun rezultat. In plus, nici nu sunt tocmai ziditoare pentru cei care le initiaza/sustin… Nu este vorba de o erezie. Dar vigilenta este necesara. Incepand cu noi insine, pana la urma.

  19. Pingback: Predici audio ale Parintelui Ciprian Negreanu la NASTEREA SFANTULUI IOAN BOTEZATORUL. De ce a fost pedepsit Zaharia? Pe cine trebuie sa certam cu asprime si cui putem descoperi noi pacatele, dupa modelul Proorocului Ioan? -
  20. Pingback: SFANTUL IOAN, INAINTEMERGATORUL SI BOTEZATORUL DOMNULUI. Predici audio ale Parintelui Ioanichie Balan, preablandul dojenitor al Sihastriei -
  21. Pingback: Mare a fost Ioan Botezătorul… | Cuvântul Ortodox
  22. Pingback: SFANTUL IOAN INAINTEMERGATORUL si MISIUNEA PREOTEASCA in zilele noastre: “Este vremea ca toti clericii sa mai reduca din TEORIE si sa se intoarca la ASCEZA cea adevarata”. CAND (NU) ARE PUTERE CUVANTUL PREOTULUI? | Cuvântul Ortodox
  23. Pingback: Predica Sfantului Iustin Popovici Ia NASTEREA SFANTULUI IOAN BOTEZATORUL. “Ce iti ramane de facut, frate? Sa te pocaiesti pentru tine si pentru fratii din jurul tau, pentru oamenii din jurul tau” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate