“Prietenul Mirelui” – indreptarul iubirii smerite, jertfelnice si discrete

7-01-2008 Sublinieri

st_john.gif

Ne aplecam la acest praznic inalt al Sfantului Ioan Botezatorul, asupra unui fragment din Evanghelia dupa Ioan talcuit de Sf. Chiril al Alexandriei. Motivul selectarii acestui pasaj este ca arata poate cel mai concret atat smerenia Sfantului Prooroc si Inaintemergator Ioan, cat si apropierea primilor ucenici de Mantuitorul Iisus Hristos. Intr-adevar, oare ce va fi fost in inimile celor doi ucenici ai lui Ioan Botezatorul, cand, urmand profetiei invatatorului lor, au crezut ca Il au in fata lor pe Insusi Mesia, Hristosul asteptat de toti cei ce au iubit Legea lui Dumnezeu si au urat faradelegea? “Unde locuiesti, Doamne?, a fost intrebarea celor ce au ascultat si au crezut marturiei Botezatorului. Unde Te gasim, insa nu doar pentru un rastimp, nu doar pentru o vreme, ci pururea sa stam cu Tine?

“Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele, Ca să văd frumuseţea Domnului şi să cercetez locaşul Lui” (Ps. 26, 7-8).

Iar Cel care a spus:

“pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară” (Ioan 6, 37)

a implinit pofta inimii lor de a Il… trai pe El, spunandu-le:

Veniti si vedeti!“.

Dar Ioan unde era? Unde a ramas? El s-a facut pe sine mic, s-a retras deoparte, in umbra, ca sa faca loc, sa lase sa creasca si sa-L puna desavarsit in lumina pe Cel pe care Il vestise. Pentru ca el nu pentru sine s-a nascut si a trait, ci toata bucuria lui a fost sa “gateasca calea” Mirelui, sa-i faca Acestuia loc, fara a astepta nici macar sa culeaga roadele in timpul vietii sale, ci asumand pana si sa coboare si el la iad, pentru a fi el insusi ridicat mai tarziu de Hristos Cel Inviat.

Ioan ramane peste veacuri si dincolo de ele, asa cum s-a si autonumit, numai glasul celui ce striga in pustie”, numai mana care ne indica cu hotarare, dar si cu capul plecat in umilinta, spre singura Cale pe care trebuie s-o urmam. Sfantul Ioan Botezatorul este, prin aceasta, insasi icoana perfecta a smereniei si a jertfei fara rest, a celui care si-a trait fiecare clipa, din pantecele maicii sale si pana la moarte, numai pentru a sluji.

Am alaturat acestui text patristic si descrierea succinta dar profunda a Cuviosului Sofronie Saharov asupra smereniei lui Ioan Botezatorul, ce se intalneste cu reflectiile parintelui Staniloae (notele talcuirii de la Sf. Chiril sunt ale sale), precum si cu predica parintelui Nicolae Steinhardt care accentueaza cel mai apasat aceste trasaturi putin constientizate, dar tocmai cele mai definitorii pentru Sfantul Ioan.

Vom incepe insa, asa cum se cuvine, cu cateva fragmente din Evangheliile dupa Luca si Ioan in care atat Evanghelistii insuflati de Duhul Sfant, cat si Insusi Mantuitorul, cu glasul Sau Dumnezeiesc, il descriu pe Sfantul Ioan, cum niciun pamantean n-o putea face mai adevarat.


botezul_domnului.jpg

  • Fragmente din Evangheliile dupa Luca si Ioan:

“Iar, după ce trimişii lui Ioan au plecat, El a început să vorbească mulţimilor despre Ioan: Ce aţi ieşit să priviţi, în pustie? Oare trestie clătinată de vânt? Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Oare om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine scumpe şi petrec în desfătare sunt în casele regilor. Dar ce-aţi ieşit să vedeţi? Oare prooroc? Da! Zic vouă: şi mai mult decât un prooroc. Acesta este cel despre care s-a scris: ‘Iată trimit înaintea feţei Tale pe îngerul Meu care va găti calea Ta, înaintea Ta’.

Zic vouă: Între cei născuţi din femei, nimeni nu este mai mare decât Ioan; dar cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el. Şi tot poporul auzind, şi vameşii s-au încredinţat de dreptatea lui Dumnezeu, botezându-se cu botezul lui Ioan. Iar fariseii şi învăţătorii de lege au călcat voia lui Dumnezeu în ei înşişi, nebotezându-se de el. Cu cine voi asemăna pe oamenii acestui neam? Şi cu cine sunt ei asemenea? Sunt asemenea copiilor care şed în piaţă şi strigă unii către alţii, zicând: V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi n-aţi plâns.

Căci a venit Ioan Botezătorul, nemâncând pâine şi negustând vin, şi ziceţi: Are demon! A venit şi Fiul Omului, mâncând şi bând, şi ziceţi: Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor! Dar Înţelepciunea a fost găsită dreaptă de către toţi fiii ei”. (Luca 7, 24-35).

***

Si aceasta este marturia lui Ioan, cand au trimis la El iudeii din Ierusalim, preoti si leviti, ca sa-l intrebe: Cine esti tu? Si el a marturisit si n-a tagaduit; si a marturisit: Nu sunt eu Hristosul. Si ei l-au intrebat: Dar cine esti? Esti Ilie? Zis-a el: Nu sunt. Esti tu Proorocul? Si a raspuns: Nu. Deci i-au zis: Cine esti? Ca sa dam un raspuns celor ce ne-au trimis. Ce spui tu despre tine insuti? El a zis: Eu sunt glasul celui ce striga in pustie: “Indreptati calea Domnului”, precum a zis Isaia proorocul. Si trimisii erau dintre farisei. Si l-au intrebat si i-au zis: De ce botezi deci, daca tu nu esti Hristosul, nici Ilie, nici Proorocul? Ioan le-a raspuns, zicand: Eu botez cu apa; dar in mijlocul vostru Se afla Acela pe Care voi nu-L stiti, Cel care vine dupa mine, Care inainte de mine a fost si Caruia eu nu sunt vrednic sa-I dezleg cureaua incaltamintei.

Acestea se petreceau in Betabara, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan. A doua zi a vazut Ioan pe Iisus venind catre el si a zis: Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii. Acesta este despre Care eu am zis: Dupa mine vine un barbat, Care a fost inainte de mine, fiindca mai inainte de mine era, Si eu nu-L stiam; dar ca sa fie aratat lui Israel, de aceea am venit eu, botezand cu apa. Si a marturisit Ioan zicand: Am vazut Duhul coborandu-Se, din cer, ca un porumbel si a ramas peste El. Si eu nu-L cunosteam pe El, dar Cel ce m-a trimis sa botez cu apa, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborandu-Se si ramanand peste El, Acela este Cel ce boteaza cu Duh Sfant. Si eu am vazut si am marturisit ca Acesta este Fiul lui Dumnezeu.

A doua zi iarasi statea Ioan si doi dintre ucenicii lui. Si privind pe Iisus, Care trecea, a zis: Iata Mielul lui Dumnezeu! Si cei doi ucenici l-au auzit cand a spus aceasta si au mers dupa Iisus. Iar Iisus, intorcandu-Se si vazandu-i ca merg dupa El, le-a zis: Ce cautati? Iar ei I-au zis: Rabi (care se talcuieste: Invatatorule), unde locuiesti? El le-a zis: Veniti si veti vedea. Au mers deci si au vazut unde locuia; si au ramas la El in ziua aceea. Era ca la ceasul al zecelea” (Ioan, 1, 19-39).

***

Si s-a iscat o neintelegere intre ucenicii lui Ioan si un iudeu, asupra curatirii. Si au venit la Ioan si i-au zis: Rabi, Acela care era cu tine, dincolo de Iordan, si despre Care tu ai marturisit, iata El boteaza si toti se duc la El. Ioan a raspuns si a zis: Nu poate un om sa ia nimic, daca nu i s-a dat lui din cer. Voi insiva imi sunteti martori ca am zis: Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis inaintea Lui. Cel ce are mireasa este mire, iar prietenul mirelui, care sta si asculta pe mire, se bucura cu bucurie de glasul lui. Deci aceasta bucurie a mea s-a implinit. Acela trebuie sa creasca, iar eu sa ma micsorez.

Cel ce vine de sus este deasupra tuturor; cel ce este de pe pamant pamantesc este si de pe pamant graieste. Cel ce vine din cer este deasupra tuturor. Si ce a vazut si a auzit, aceea marturiseste, dar marturia Lui nu o primeste nimeni. Cel ce a primit marturia Lui a pecetluit ca Dumnezeu este adevarat. Caci cel pe care l-a trimis Dumnezeu vorbeste cuvintele lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu nu da Duhul cu masura. Tatal iubeste pe Fiul si toate le-a dat in mana Lui. Cel ce crede in Fiul are viata vesnica, iar cel ce nu asculta de Fiul nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu ramane peste el (Ioan 3, 25-36).

ioan_botezatorul_3.jpg

***

  • Sfantul Chiril al Alexandriei:

A doua zi iarăşi stătea Ioan şi doi dintre ucenicii lui. Şi, privind la Iisus, Care trecea pe aproape, a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu!” (In 1, 35-36)

“Fericitul Botezător L-a arătat şi mai înainte pe El ca atare (In  1, 29). Dar, repetând acelaşi cuvânt, îl arată pe Iisus ucenicilor săi şi-L numeşte Mielul lui Dumnezeu, aducând aminte ascultătorilor de Cel ce grăieşte prin Prooroci: „Eu sunt Cel ce şterg fărădelegile tale şi nu Mi le voi aminti” (Is. 45, 25). Botezătorul, repetând aceasta cu folos, dă aceeaşi descoperire despre Mântuitorul. Căci e o faptă a virtuţii învăţătoreşti să întipărească în sufletele ucenicilor cuvântul încă nepriceput, nepregetând să-l repete cu răbdare spre folosul celor pe care îi învaţă. De aceea şi fericitul Pavel zice: „Ca să vă spun aceleaşi lucruri, mie nu-mi este spre oboseală, iar vouă vă este spre folos” (Filip. 3, 7).

„Şi l-au auzit pe el cei doi ucenici grăind şi au urmat lui Iisus” (In 1, 37)

Observi rodul odrăslit îndată din aceeaşi învăţătură?[1] Observi cât a fost de mare rodul repetării? Să înveţe deci din acestea cel obişnuit cu învăţătura, să se arate mai presus de orice oboseală, iar sieşi să-şi socotească tăcerea o pagubă mai mare decât ascultătorilor şi să nu îngroape în lenea nelucrătoare, ca în pământ, talantul Stăpânului, ci mai degrabă să încredinţeze argintul schimbătorilor. Căci va întoarce Mântuitorul ceea ce e al Său cu dobândă şi va înmulţi ca pe o sămânţă cuvântul semănat şi în acestea o prea adevărată dovadă a celor spuse. Căci n-a pregetat Botezătorul să arate pe Domnul ucenicilor şi să spună şi a doua oară: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii.” Se arată folosind aşa de mult pe ucenici, încât i-a convins să-L urmeze şi să treacă la starea de ucenici ai Lui.

„Iar întorcându-Se şi văzându-i pe ei urmându-L, le zice: Ce căutaţi?” (In 1, 38)

S-a întors Domnul cu folos spre cei ce-L urmau ca să cunoască cu lucrul spusa Psalmistului: „Am căutat pe Domnul şi a luat aminte la mine” (Ps. 33, 4). Căci, până ce nu căutăm pe Dumnezeu prin virtuţi şi prin credinţă dreaptă, ne aflăm într-un fel oarecare înapoia feţei Lui. Dar după ce, însetând de legea dumnezeiască, începem să urmăm calea sfântă şi înaltă, ne va privi, spunând ceea ce s-a scris: „Întoarceţi-vă la Mine şi Mă voi întoarce la voi, zice Domnul Atotţiitorul” (Zah. l, 3). „Ce căutaţi?” zice Domnul către ei. Nu pentru că nu ştia, căci toate le ştia ca Dumnezeu, ci le pune întrebarea ca început şi rădăcină a dialogului.

„Iar ei I-au zis Lui: Rabbi, (ceea ce se tâlcuieşte: învăţătorule), unde locuieşti?”

Cei întrebaţi răspund ca unii care erau bine învăţaţi. Căci îl numesc „învăţător”, arătând prin aceasta că vor să înveţe de la El. Apoi cer să li se spună locuinţa, ca prin ea să arate cum se cuvine ceea ce le era de trebuinţă. Căci nu socoteau, cum e drept, că trebuie să vorbească despre trebuinţele lor în trecere pe cale. Spusa ne este nouă iarăşi un exemplu folositor:

Le spune lor:

„Veniţi şi vedeţi” (In 1, 39).

Nu le spune unde e casa, deşi I se ceruse să facă aceasta, ci le porunceşte mai bine să meargă îndată la ea. Îi învaţă întâi direct că, în căutarea celor bune, nu e bună amânarea; orice amânare în cele folositoare e păgubitoare. Pe lângă aceasta, mai e de spus şi aceea că celor ce încă nu cunosc casa sfântă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, adică Biserica, nu le ajunge pentru mântuire să afle unde este ea, ci trebuie să şi vină la El prin credinţă şi să vadă cele ce se săvârşesc în mod tainic în ea.

„Au venit deci şi au văzut unde locuieşte şi au rămas la El în ziua aceea. Era ca la ceasul al zecelea” (In 1, 39)

Ucenicii şi-au însuşit cu râvnă cunoştinţa tainelor dumnezeieşti. Căci socotesc că mintea celor iubitori de învăţătură nu e uşuratică, ci mai degrabă foarte iubitoare de osteneală şi mai presus de frica celor ce nu caută cele bune, încât în tot timpul vieţii se arată distingându-se prin toată râvna. Aceasta socotesc că o arată prin ghicitură cuvântul: „au rămas la El în ziua aceea.” Iar zicând: „Era ca la ceasul al zecelea,” acomodându-ne raţiunii proprii şi de folos a fiecăruia, mai spunem şi că scriitorul ne-a învăţat iarăşi printr-o învăţătură despre Dumnezeu că taina Mântuitorului nostru nu s-a făcut cunoscută la începutul veacului prezent, ci în timpul apropiat de sfârşit „Căci în zilele de pe urmă, cum s-a scris, ne-am arătat toţi învăţaţi de Dumnezeu” (Ier. 31,34).[2] Dar primeşte şi un alt chip al celor spuse despre ceasul al zecelea, de când s-au aşezat ucenicii lângă Mântuitorul. Sfântul Evanghelist zice despre ei că au sfârşit rămânând la El, ca să înveţe cei ce vor intra în casa dumnezeiască şi se vor alipi lui Hristos prin credinţă că vor trebui să rămână lângă El şi să nu voiască să se înstrăineze iarăşi, sau să iasă spre păcat, sau să se reîntoarcă la necredinţă.[3] >>

(Sf. Chiril al Alexandriei, Scrieri, partea a IV-a, Comentarii la Evanghelia dupa Ioan, Traducere, introducere şi note de Pr. DUMITRU STĂNILOAE, Ed. IDMBOR, 2000).


  • Pr. Dumitru Staniloae – note:

art03_p1.jpg

[1] Ioan Botezătorul repetă ucenicilor săi spusa că Hristos ridică păcatele lumii, deci e Dumnezeu întrupat, cu intenţia de a-i face să urmeze Aceluia, părăsindu-l pe el. Şi rodul acestei stăruinţe se produce de astădată: ucenicii lui pleacă după Iisus. Ioan a venit să pregătească lumea pentru primirea lui Iisus, îndeosebi ca să-i pregătească pe unii spre a se face ucenicii Lui. Cât se smereşte Ioan în faţa lui Iisus! E şi acesta un semn al convingerii lui despre Dumnezeirea lui Iisus. Acceptă ca ucenicii săi să-l părăsească, pentru a merge după Iisus.

[2] „Ceasul al zecelea” era atunci ora patru după-amiaza, ora şase dimineaţa fiind ora unu. Deci putea simboliza timpul apropiat de sfârşit, când se socotea că e timpul venirii lui Hristos. De fapt, o dată cu Hristos a intrat veşnicia în timp şi s-a arătat perspectiva timpului spre veşnicie, înainte, în lumea religiilor păgâne sau panteiste şi a filosofiilor panteiste, timpul se socotea fără sfârşit şi neducând persoanele umane în veşnicie, adică neavând un sens. Ucenicii lui Ioan, deveniţi ucenici ai lui Hristos, au aflat multe de la Hristos despre El şi despre perspectiva veşniciei deschise de El, intrând la El la ora patru după amiaza. Câte nu le va fi spus Hristos chiar în această primă întâlnire! E de remarcat că nu Ioan Botezătorul intră la Iisus, sau în intimitate cu El, deşi el pregătise pe ucenici şi în general lumea pentru Hristos. El nu era făcut să stea lângă Hristos până la sfârşitul operei Lui, până la moartea şi învierea Lui, ca să le propovăduiască în toată lumea ca martor al lor, cu preţul vieţii. A fost şi Ioan un apostol, întrucât L-a arătat pe Hristos, dar L-a arătat mai mult ca prooroc, care prevedea jertfa Lui de Miel care ridica păcatul lumii, dar n-a văzut-o de fapt. Era ultimul dintre prooroci şi apostol începător, dar nu apostolul deplin. Era cel mai mare dintre cei născuţi din femeie înainte de Hristos, dar nu era la înălţimea celui mai mic dintre cei ce au cunoscut ca împlinită opera mântuitoare a lui Hristos.

[3] Intrând spre sfârşitul zilei la Hristos, primii ucenici nu au mai plecat de la El în cursul acelei zile, dând pildă tuturor celor ce vor veni la Hristos că nu mai trebuie să se despartă de El în viaţa aceasta. O dată ce a auzit cineva atât de multe şi de profunde lucruri de la Hristos şi despre El, nu mai poate fi ispitit să-L părăsească, să audă banalităţile fără sens din afara Lui.

****

  • Arhimandritul Sofronie:

psofronie8.jpg

“Iată pildă minunată: Ioan. Atunci când oamenii erau gata să recunoască în el însuşi pe Mesia cel aşteptat, el a zis: „Nu! Ci este Altul, Care vine înaintea mea, El este Mântuitorul lumii!” (Io. 1:27-29) Cât de des se întâmplă pe Pământ ca aceia ce au primit stăpânire mare asupra multor oameni să fie înclinaţi a se socoti singurii vrednici de o astfel de stăpânire! Ci iată că Sf. Ioan a aflat în sine puterea de a tăgădui acest rol şi a spune cum trăia el însuşi însuflat de viziunea lui Hristos!”

(Arhimandritul Sofronie,Cuvantari duhovnicesti. Vol. I”, Editura Reintregirea, Alba-Iulia, 2004).

***

  • Parintele Nicolae Steinhardt:

nicolaesteinhardt.jpg

“Ioan Botezătorul ne este îndeobşte cunoscut pentru marea sfinţenie a vieţii sale. I se spune înger în trup sau om îngeresc, de cât de aspră i-a fost viaţa în pustie şi de cât de intransigentă asceza. (…)

Ne putem întreba acum ce semnifică pentru noi Ioan Botezătorul, prin care însuşiri ale lui ni se arată admirabil, adică vrednic de mirare şi veneraţie, prin care ne poate fi călăuzitor şi model? Prin smerenia sa absolută, desigur. Prin iubirea sa totală faţă de un altul, respectiv de Hristos, prin puterea de zdrobire a iubirii de sine şi a înlocuirii ei cu iubirea pentru altul. Ioan Botezătorul se trece în umbră, se şterge, parcă s-ar dori invizibil.

El devine acel prieten al Mirelui de care pomeneşte Iisus în versetul 29 al capitolului 3 din Evanghelia Sfântului Ioan, prietenul care se bucură de bucuria Mirelui, care stă şi-L ascultă cu dragoste şi supunere, care nu-şi doreşte nimic altceva decât să-L slujească. Iată ce este Ioan Botezătorul: este minunata pildă de „eu” care iese din sine şi – cu smerenie şi neţărmurit devotament – dobândeşte putinţa de a-şi iubi semenul mai mult decât pe sine însuşi.

Ioan Botezătorul ne poate fi tuturor îndreptar pe calea strâmtă a înfrângerii trufiei, a neroadei trufii, a egoismului şi egocentrismului nostru ridicol care-şi face râs de noi îndemnându-ne a crede că suntem, fiecare, punctul geometric din chiar centrul lumii şi ne dă ghes a ne încrede numai în noi înşine, a ne închide şi încuia în carapacea bine ferecată a sinei noastre imperialiste. Ioan ne poate fi pildă sigură de dragoste pentru Mire, adică pentru Hristos şi de slujire neprecupeţită a Sa. (…)

Noi reţinem din viaţa şi jertfa Sfântului Ioan Botezătorul (…) capacitatea omenească de a ieşi din sine, de a depăşi strâmtoarea fenomenalităţii, de a iubi pe un altul. Noi cutezăm chiar a ne face o călăuză (sau măcar un temei de neîncredere în afirmaţii sumare) din zguduitoarea, admirabila, senina frază de la Ioan 3, 30: Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez“.

(Nicolae Steinhardt, DARUIND VEI DOBANDI, Editura Manastirii Rohia, 2005).

Cititi si:

sf-ioan-botezatorul-1.jpg


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, 1. SPECIAL, Citiri liturgice din Scripturi, Parintele Dumitru Staniloae, Parintele Nicolae Steinhardt, Parintele Sofronie Saharov, Sfantul Chiril al Alexandriei, Sfantul Ioan Botezatorul, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, Talcuiri ale textelor scripturistice

Etichete (taguri)

,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

17 Commentarii la ““Prietenul Mirelui” – indreptarul iubirii smerite, jertfelnice si discrete

  1. Pingback: Război întru Cuvânt » "Iată securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc."
  2. Pingback: Război întru Cuvânt » NASTEREA SFANTULUI IOAN BOTEZATORUL
  3. Pingback: Război întru Cuvânt » SFANTUL IOAN BOTEZATORUL - “MINUNATA INCRUNTARE”
  4. Pingback: Război întru Cuvânt » Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, prietenul smerit al Mirelui-Hristos si trezitorul constiintelor noastre
  5. Pingback: Război întru Cuvânt » Omilia Mitropolitului Augustin de Florina la Soborul Sfantului Ioan Botezatorul (7 ianuarie)
  6. Pingback: Război întru Cuvânt » INAINTEMERGATORUL IOAN si duhul asteptarii Celui Smerit impotriva duhului fariseic si ideologic
  7. Pingback: AJUNUL BOBOTEZEI. Predica Parintelui Sofian din urma cu un sfert de veac. Predici si cateheze actuale ale Parintelui Mihail Stanciu (audio)
  8. Pingback: SFANTUL IOAN BOTEZATORUL. Predici audio (IPS Bartolomeu, Ierom. Dosoftei, Pr. Tanase, Pr. Gh. Anitulesei)
  9. Pingback: SOBORUL SFANTULUI IOAN BOTEZATORUL. Mana sfanta a Inaintemergatorului. Cantarile de lauda ale Sf. Nicolae Velimirovici -
  10. Pingback: Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul: ICOANA DEDICARII LUI DUMNEZEU, FARA COMPROMISURI -
  11. Pingback: Predici audio si cantari la SOBORUL SFANTULUI IOAN BOTEZATORUL -
  12. Pingback: Cuvant dintre cele mai miscatoare si puternice despre POCAINTA si MILA FATA DE FRATII CARE CAD IN PACATE, al episcopului Asterie al Amasiei -
  13. Pingback: Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul | PAROHIA "SF.PROOROC ILIE TESVITEANUL ŞI SF. IERARH GRIGORIE PALAMA"-GIRONA
  14. Pingback: SFANTUL IOAN, INAINTEMERGATORUL SI BOTEZATORUL DOMNULUI. Predici audio ale Parintelui Ioanichie Balan, preablandul dojenitor al Sihastriei -
  15. Pingback: Mare a fost Ioan Botezătorul… -
  16. Pingback: SFANTUL IOAN INAINTEMERGATORUL si MISIUNEA PREOTEASCA in zilele noastre: “Este vremea ca toti clericii sa mai reduca din TEORIE si sa se intoarca la ASCEZA cea adevarata”. CAND (NU) ARE PUTERE CUVANTUL PREOTULUI? | Cuvântul Ortodox
  17. Pingback: Predica Sfantului Iustin Popovici Ia NASTEREA SFANTULUI IOAN BOTEZATORUL. “Ce iti ramane de facut, frate? Sa te pocaiesti pentru tine si pentru fratii din jurul tau, pentru oamenii din jurul tau” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate