Predica Sfantului Luca al Crimeei la DUMINICA FEMEII SAMARINENCE

21-05-2011 Sublinieri

“Poti ramane oare linistit sau nepasator cand auzi discutia Domnului Iisus Hristos cu femeia samarineanca?

Se umplu inimile noastre de umilinta, de uimire in fata misterului si a profunzimii cuvintelor Lui rostite in timpul acestei discutii. Este una dintre cele mai importante si profunde discutii ale Domnului Iisus Hristos, scrisa in Evanghelie.

Domnul mergea pe jos din Ierusalim in Galileea – mergea pe o vreme torida, prin munti, si a obosit. In amiaza fierbinte, S-a asezat sa Se odihneasca la fantana lui Iacov, in apropiere de orasul Sihar, in Samaria. Şi iata, aici a venit si femeia samarineanca sa scoata apa din fantana. Iisus i-a cerut sa-I dea apa sa bea. Samarineanca s-a mirat: Cum, Tu, Care esti iudeu, ceri sa bei de la mine, care sunt femeie samarineanca? Pentru ca iudeii nu au amestec cu samarinenii (Ioan 4, 9). Domnul i-a raspuns cu cuvinte uimitoare: Daca ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu si Cine este Cel care iti zice: Da-Mi sa beau!, tu ai fi cerut de la El, si El ti-ar fi dat apa vie (Ioan 4, 10).

Samarineanca n-a inteles nimic. Ea L-a crezut pe Domnul Iisus Hristos un calator iudeu obisnuit.

Cum spune El aceasta, ca ea trebuie sa ceara apa vie? Ce fel de apa vie? Ii spune atunci cu uimire Domnului:

Doamne, de unde dar ai apa cea vie? Nici galeata nu ai, iar fantana este adanca. Esti Tu cumva mai mare decat parintele nostru Iacov, care ne-a dat aceasta fantana?

Domnul Iisus Hristos ii raspunde:

Tot cel ce va bea din apa aceasta, iarasi va inseta, dar cel ce va bea din apa pe care Eu i-o voi da, nu va mai inseta in veac, ca apa pe care i-o voi da Eu se va face intr-insul izvor de apa saltatoare spre viata vesnica.

Samarineanca nici acum nu intelege nimic. Se gandeste numai la apa proaspata. Este uimita de faptul ca Domnul ii poate da ei o asemenea apa, dupa care nu va mai trebui sa rabde setea, si Il roaga: Doamne, da-mi aceasta apa, ca nu mai insetez, nici sa mai vin aici sa scot! Ea nu intelegea despre ce fel de apa vie ii vorbea Domnul Iisus Hristos.

Dar despre ce ii vorbea El?

Nu despre o apa obisnuita, nu despre aceea de care are nevoie trupul nostru, precum si tot ce este viu, nu despre aceea fara de care se usuca totul, moare totul, fara de care pustiurile raman fara de roada. El vorbea despre acea apa la care nu gandea samarineanca, apa care ii era complet necunoscuta. El vorbea despre apa datatoare de viata vesnica. Despre ea a vorbit mai apoi si Sfantul Apostol Ioan Teologul in Apocalipsa sa, reprezentand Ierusalimul ceresc. In acest Ierusalim ceresc el a vazut un rau curat, luminos ca cristalul, care izvora de la Tronul lui Dumnezeu si al Mielului si Pomul Vietii, care crestea pe malurile lui, pom care aduce in fiecare luna roade si cu aceste roade tainice se hranesc toti dreptii care s-au invrednicit sa intre in Noul Ierusalim. Şi Domnul vorbea despre apa vietii, care curge de la Tronul Tatalui si Tronul Fiului. A mai vorbit despre aceasta si in timpul injumatatirii sarbatorii Cincizecimii, in templul din Ierusalim. Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea! (Ioan 7, 37). Cel care va bea apa pe care Domnul o va da, din pantecele lui vor curge rauri de apa, care dau viata.

Ce fel de apa este aceasta apa a vietii? Ce fel de apa minunata este aceasta despre care vorbea Domnul Iisus Hristos?

Ştiti ca fara apa nu poate exista nimic viu, ca fara de apa nu este posibila nici viata trupului nostru, fiindca de apa depind acele procese complexe care se petrec in organismul nostru, unde totul este in miscare, si aceasta miscare constituie esenta tuturor acestor procese care se petrec in toata lumea, nu doar in trupurile celor vii.

In natura, legea miscarii continue este o lege fundamentala – totul se misca, totul curge, totul se schimba, nimic nu se odihneste. Chiar si piatra, care pare statica, se schimba, fiindca in adancimea ei se petrece o miscare nesfarsi­ta. Aceasta miscare, ca sa poata aparea si sa continue, trebuie sa fie sub autoritatea fortei miscatoare, de la care provine orice miscare.

Turbinele de apa aduc in miscare masinile elecrice si genereaza curentul electric, si cu ajutorul electricitatii totul este adus in miscare. S-a stabilit ca miscarea electrica este baza oricarei miscari.

Şi in duhul nostru se petrece un proces neincetat de miscare, si aceasta miscare este indreptata spre viata vesnica, in asa fel incat sa se desavarseasca du­hul nostru, si, desavarsindu-se, sa se apropie de Duhul lui Dumnezeu, si prin aceasta sa infaptuiasca scopul cel mai inalt al existentei sale.

Aceasta miscare este cresterea noastra duhovniceasca, este miscarea pe calea aratata de Domnul Iisus Hristos, pe calea binelui, a virtutilor, a milostivirii, a inchinarii in fata lui Dumnezeu. Aceasta miscare este forma cea mai inalta a miscarii in intreaga lume, si pentru ea este nevoie de un izvor.

Iata, despre acest izvor al vietii duhului, al miscarii noastre in lucrarea desavarsirii duhului, ii vorbeste Domnul Iisus Hristos samarinencei. Despre apa care curge in viata vesnica, care ne serveste drept sursa a energiei in directia binelui, spre Tronul lui Dumnezeu – despre har vorbea Domnul Iisus Hristos samarinencei.

Ea, desigur, nu L-a inteles. Dar noi ne vom aminti si vom sti ca in viata noastra, in viata duhului nostru, trebuie sa existe o miscare continua, care sa ne apropie de Dumnezeu Insusi, de Duhul lui Dumnezeu. Nu poate si nu trebuie sa ramana nici un crestin fara de activitate in plan duhovnicesc.

Apostolul Pavel spune despre sine: Eu nu ma consider pe mine ca sunt cineva. El mergea intotdeauna inainte pe calea spre Dumnezeu. Aceasta este o porunca si pentru noi – porunca umblarii duhului nostru pe calea aratata de Domnul Iisus Hristos.

Samarineanca n-a inteles nimic despre apa vie, dar a ramas uimita de cuvintele lui Hristos. Apoi Domnul i-a poruncit: Du-te si cheama-l pe barbatul tau si vino aici! Ea a raspuns: N-am barbat! Iisus a spus: Drept ai spus ca n-ai barbat, pentru ca cinci barbati ai avut, si cel pe care il ai nu-ti este sot! Samarineanca gandea uimita: „Inseamna ca este proroc, doar El mi-a spus tot ce s-a intamplat in viata mea!” Şi ordinea gandurilor ei se schimba. Daca acesta este proroc, atunci trebuie sa vorbesc cu El ca si cu un proroc. El poate sa indeparteze toate indoielile mele. Şi adauga: Doamne! Vad ca Tu esti proroc. Parintii nostri s-au inchinat pe acest munte. Iar voi spuneti ca locul unde trebuie sm inchinam este in Ierusalim.

La evrei exista o singura sinagoga, in Ierusalim, si doar acolo trebuiau sa fie savarsite arderile de tot. Iar samarinenii se inchinau lui Dumnezeu pe Muntele Garizim, in Samaria.

Domnul i-a vorbit samarinencei: Femeie, crede-Ma ca vine ceasul cand nici pe muntele acesta, nici in Ierusalim nu va veti inchina Tatalui… Dar vine ceasul si acum este, cand adevaratii inchinatori se vor inchina Tatalui in duh si adevar, ca astfel sunt inchinatorii pe care Tatal ii cauta. Duh este Dumnezeu, si cei ce I se inchina trebuie ca in duh si in adevar sa I se inchine (Ioan 4, 21-24).

Aceste cuvinte ale Domnului, desigur, nu se potriveau constiintei oamenilor de atunci – nici a iudeilor, nici a samarinenilor. Deoarece Legea Veche a lui Moise a fost intr-o mare masura una a ritualurilor. Ea continea adevaruri ale cunoasterii lui Dumnezeu, diferite porunci, dar in acelasi timp prescria o multime de ritualuri. Iudeii gandeau ca mantuirea consta in a indeplini toate ritualurile prescrise de Lege, printre care participarea la sarbatoare in templul din Ierusalim. Ei nu intelegeau ca exista si o alta forma de inchinare adusa la Dumnezeu – inchinarea in duh si in adevar.

De ce s-a dat iudeilor aceasta Lege Veche despre care va vorbesc? De ce in mare masura era o lege a ritualurilor? Pentru ca acest popor era pe drumul istoric al dezvoltarii omenirii aflata la varsta prunciei duhovnicesti. Precum pruncii sunt hraniti cu lapte, la fel si acestui popor inca prunc trebuia sa-i fie data o lege pe care sa o poata intelege – legea ritualurilor. Dar in spatele acestor ritualuri, in profunzimile acestei legi, erau ascunse marile taine ale cunoasterii lui Dumnezeu.

Ce inseamna sa te inchini lui Dumnezeu in duh si in adevar? Cum trebuie sa intelegem aceste cuvinte profunde ale Domnului?

Dumnezeu este Duh, si omul este duh. Marginit in trupul sau, omul este o particica a Duhului lui Dumnezeu. Inchinarea lui Dumnezeu trebuie sa fie inchinarea Duhului lui Dumnezeu izvorata din duhul omenesc. Inchinarea trebuie sa reprezinte comuniunea cu Duhul lui Dumnezeu. Inchinarea trebuie sa se savarseasca in adevar.

Ce este adevarul ati auzit din gura lui Hristos: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. El este Adevarul, El este descoperirea Adevarului Dumnezeiesc in lume.

Slujirea lui Dumnezeu in adevar trebuie sa constea in mersul spre acel Adevar Dumnezeiesc pe care l-a aratat lumii Domnul Iisus Hristos, mersul pe acea cale a suferintelor, pe acea cale a nevointelor duhovnicesti pe care ne-a ararat-o noua Domnul.

Cu duhul infierbantat de dragostea fata de Dumnezeu, de credinta inflacarata in Domnul, de iubirea fata de Dansul, trebuie sa ne avantam tot inainte, precum s-a avantat Sfantul Apostol Pavel, trebuie sa intram tot mai mult in comuniune stransa cu Duhul lui Dumnezeu.

Aceasta comuniune va fi cu putinta doar celor care isi vor curati duhul si il vor sfinti cu pocainta, cu rugaciune neincetata, cu o pornire permanenta de a implini poruncile lui Hristos. Un astfel de duh va avea cea mai nemijlocita, cea mai reala comuniune cu Duhul lui Dumnezeu. In aceasta va consta slujirea lui Dumnezeu in duh si in adevar, despre care vorbea Domnul Iisus Hristos. Iata ce inseamna aceste cuvinte profunde si sfinte ale lui Hristos!

Nefericitii sectanti, care pier din pricina mandriei lor, inteleg aceste cuvinte ale Domnului total gresit. Ei resping orice slujba adusa lui Dumnezeu, resping Biserica, Tainele, gandesc ca lor le este accesibila fara ajutorul de Sus comuniunea cu Duhul lui Dumnezeu. Ei nu cauta harul lui Dumnezeu in Tainele crestine, au plecat din Biserica, si-au inventat propriile moduri de slujire – salbatice, absurde. Nefericitii hlasti, care nu sunt putini in dioceza noastra, considera ca pot atrage la ei Duhul lui Dumnezeu cu dansuri nerusinate si cu strigate, cu fuga in cerc, fapt ce-i aduce la extaz. Cand ajung in aceasta stare penibila, spun: „A dat Sfantul Duh peste noi!

Iata pana la ce nivel de pervertire ajung sectantii, care nu inteleg adevaratele cuvinte ale lui Hristos! Dar noi le intelegem si ne vom aminti intotdeauna ca fara aceasta apa vie nu este posibila viata noastra, nu este posibila apropierea duhului omenesc de Duhul lui Dumnezeu. Vom cauta intotdeauna acest izvor al apei celei vii.

Cuvinte minunate, simple a spus despre aceasta predecesorul nostru pe scaunul Tambovului, Teofan Vasinskii Zavoratul:

„La odovanie se aude chemarea Domnului: Cel ce inseteaza sa vina la Mine si sa bea! Daca este asa, sa mergem toti la El! De orice ar inseta cineva, doar sa nu fie potrivnic Duhului Domnului, si numaidecat va primi ceea ce ii este necesar. Cei ce inseteaza de cunostinta merg spre Domnul, fiindca El este singura lumina care cu adevarat lumineaza pe tot omul. Cei ce inseteaza de curatire de pacate si de potolirea focului constiintei – merg spre Domnul, fiindca El a ridicat pacatele intregii lumi pe lemnul Crucii si a sters zapisul lor. Cei ce inseteaza de linistea inimii merg la Domnul, fiindca El este o adevarata comoara, stapanirea careia ii va face sa uite toate lipsurile si sa dispretuiasca toate bunurile, ca sa-L aiba pe El Unul. Cui ii trebuie putere – la El este toata puterea. Cui ii trebuie marire – El are toata marirea mai presus de lume. Cui ii trebuie libertate – El este daruitorul adevaratei libertati. El va rezolva toate nedumeririle, va strica toate firele patimilor, va indeparta toata intristarile, va da solutii tuturor obstacolelor, ademenirilor si uneltirilor vrajmasului si va netezi calea vietii noastre duhovnicesti. Sa ne apropiem toti de Domnul!”

Sa urmam acest indemn, precum si pe cel al Sfantului Proroc Isaia, care cu mult timp inainte, cu 700 de ani inainte ca lumea sa auda cuvintele lui Hristos despre apa vie, vorbea despre ea: Voi, cei insetati, mergeti la apa; iar voi, toti cei ce nu aveti argint, duceti-va, cumparati si mancati; duceti-va, cumparati vin si lapte fara bani sau pret! (Isaia 55,1) El ne cheama pe toti la izvorul vietii, ca in dar sa mergem sa bem apa vie, sa mergem sa scoatem apa din izvorul mantuirii si al vietii vesnice.

Sa mergem toti pe aceasta cale pe care ne-a aratat-o Sfantul Proroc Isaia. Sa fie inchinarea noastra adusa lui Dumnezeu o adevarata inchinare in duh si in adevar.

Sa fie viata noastra o aspiratie continua spre adevarul lui Hristos, o neobosita miscare pe calea aratata de Domnul Iisus Hristos! Atunci va creste duhul nostru, atunci va dobandi viata vesnica in Duhul lui Dumnezeu, la Tronul lui Dumnezeu Insusi”.

(Din: Sfantul Luca al Crimeei, Predici, Ed. Sophia, Bucuresti, 2009)


Categorii

Femeia samarineanca, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Sfantul Luca al Crimeei

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

24 Commentarii la “Predica Sfantului Luca al Crimeei la DUMINICA FEMEII SAMARINENCE

  1. Pingback: Predici la Duminica Femeii Samarinence » Alex Rădescu Blog
  2. HRISTOS A INVIA! Desigur,nu poti ramane nepasator cand auzi discutia Domnului Iisus cu femeia samarineanca.”Cel ce inseteaza sa vina la mine si sa bea!”Domnul Iisus trecand prin Samaria cu ucenicii Sai,se opri la locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif,fiul sau spre mostenire.Nu intamplator Domnul Iisus S-a oprit aici,Iosif fiind o figura biblica in care apar trasaturi proprii Mantuitorului.Acest loc a fost dealungul anilor prilej de multe dispute,mai curand intre crestini si iudei.Pe acest loc s-a construit biserica cu numele samarinencii Fotini,si in urma cu aproxm.5 ani,slujea un preot grec Filumen cu mari interdictii din partea fanaticilor evrei.Sfarsitul lui fiind prin casapire in timpul Vecerniei.Sf.Filumen este sarbatorit ca martir si factor de minuni postat si la dvs. In acest loc samarineanca descopera pe Dumnezeu Care va darui celor ce vor crede in El,APA CEA VIE.Domnul S-a apropiat de aceasta femeie pacatoasa stiind ca este si generoasa,plina de noblete sufleteasca.Domnul,a rupt astfel barierele mentale ale ostilitatii creeate prin diferente religioase ,dans dreptul de mantuire tuturor popoarelor,aratand ca Evanghela nu este destinata doar evreilor.Domnul Hristos mai elimina si complexul superioritatii dintre barbat si femeie ,aratand egalitatea dintre acestia,totodata.APA CEA VIE-daruita ei de Mantuitor dar nu inainte de a-si recunoaste pacatele ,este APA care vindeca pe om de pacat si il sfinteste,Aceasta sarbatoare are mare legatura cu taina Inaltarii,Invierii si mai ales a Pogorarii Sfantului Duh.Domnul Iisus Hristos este Izvorul Harului si Harul are in El,dragostea Lui Dumnezeu Tatal si Impartasirea Sfantului Duh.Harul este Iubirea Preasfintei TREIMI,pentru care sa ne rugam cu emotia aproprierii acestui mare praznic,sa ne ierte de pacate si sa ne invredniceasca si pe noi de acest mare dar,ca sa ne putem duce pana la sfarsit idealurile duhovnicesti.(iertati toate greselele,am scris de pe mobil).Am scris cu inima pustiita pt.ca am un sentiment de vedeta ,atata timp cat ceilalti frati nu dau semn de viata de atata vreme.Iertati-ma ,cu dor pt.voi,eu pacatoasa.

  3. “Sa luam pe rand invataturile desprinse din pericopa evanghelica de astazi:
    1. Universalitatea vocatiei crestinismului (…)
    2. Invatatura despre “apa cea vie” (…)
    3. Inchinarea in duh si in adevar (…)
    4. Despre mesianitatea Domnului
    Ati vazut cum L-a recunoscut samarineanca pe Mesia? “Mi-a spus mie toate cate am facut”(In.4,29). Ce inseamna aceasta? Inseamna ca “a stat de vorba” cu El cu adevarat, spre deosebire de farisei si carturari care Il pandeau doar pe la colturi. Ea nu s-a scandalizat ca Hristos i-a spus lucruri noi, ci a luat aminte la “duhul” cu care le spune, si pentru aceea a ajuns sa Il propovaduiasca (…)Femeia samarineanca de astazi, asadar, se face “apostol” – nimeni alta decat SFANTA FOTINI, praznuita la 26 februarie – pentru meritul de a fi putut intra in dialog cu Hristos, in timp ce alesii “au ramas afara, ca sa nu se spurce” (In.18,28)
    (…)Dumnezeu nu este doar al iudeilor, sau doar al elinilor, al rusilor s.a.m.d.(Colos.3,11), ci al intregului neam omenesc, noi toti fiind frati prin Adam.
    (…) Invatatura lui Hristos, pe cat este de noua, pe atat este de “vie”, adica mantuitoare, iar compararea ei cu apa nu vrea sa sublinieze altceva decat indispensabilitatea ei. Daca unii au gasit-o “otravita” sau “ridicola”, este pentru ca nu au abordat-o ca si samarineanca de astazi care, desi traia in acelasi “intuneric”, a putut afla totusi “lumina lui Hristos”, lumina pe care a impartasit-o apoi si celorlalti – “Fotini” in limba greaga insemnand “luminatoarea” sau “Luminita”. (…)”
    (PREDICI LA DUMINICILE DE PESTE AN – PS SEBASTIAN EPISCOPUL SLATINEI SI ROMANATILOR)

  4. Fratilor aveti stiri in legatura cu asa zisa hirotonire a lui Ieronim Cretu care a impartasit la Patmos eterodocsi in carul unor evenimente muzicale ecumeniste?

  5. • Pomenirea Sfintei Muceniţe Fotinia

    Aceasta a fost femeia samarineancă care a fost învrednicită de şansa rară de a sta de vorbă cu Domnul Hristos la Fîntîna lui lacov de lîngă Sihar (loan 4: 4-31). Crezînd în Hristos, Fotinia mai apoi a predicat Evanghelia împreună cu Victor şi losua, cei doi fii ai ei, şi cu cele cinci surori ale ei, Anatolia, Fota, Fotida, Parascheva şi Chiriaca. Ele au mers în Africa, în cetatea Cartagina. Acolo ele au fost arestate şi duse la Roma, împărat fiind Nero, unde au fost aruncate în temniţă. Prin Pronia dumnezeiască Domnina, fiica lui Nero, a intrat în legătură cu Sfînta Fotinia, prin care s-a convertit la Hristos. După întemniţare Sfînta Fotinia şi surorile ei au luat toate mucenicia pentru Hristos. Sfînta Fotinia, care luminată a fost de însuşi Mîntuitorul la Fîntîna lui lacov de lîngă Sihar, a luat mucenicia fiind aruncată într-o fîntînă, şi aşa s-a strămutat la locaşurile cele veşnice ale împăratului Hristos.

    Cîntare de laudă la Sfînta Fotinia, Femeia Samarineancă
    Samarineancă la fîntînă
    Pe Hristos îl află,
    Şi El însuşi o luminează
    Cu lumina Adevărului Său.
    Sub Nero ea mucenicia primeşte
    Prin aruncarea într-o fîntînă,
    Şi astfel sufletul şi-l dă
    Lui Hristos Dumnezeu, Stăpînul.
    Fiii ei slăviţi sînt Victor şi losua,
    Pe ei maica lor
    Cu sfinţenia i-a luminat.
    Cinci surori ale ei mucenicia au primit
    Pentru Numele lui Hristos,
    Şi acum împreună cu ea
    în Ceruri se veselesc.
    O, Fotinio, femeie a pocăinţei,
    Femeie a suferinţei,
    Chipul tău acum
    cu veşnică lumină străluceşte.
    Odinioară ai pregetat chiar apă
    Mîntuitorului să-I dai.
    Dar mai la sflrşit nu ai pregetat
    Chiar sîngele să ţi-l verşi pentru EL
    Sufletul tău, odinioară întunecat,
    Pe cînd încă samarineancă erai
    Mai strălucitor decît razele soarelui l-ai arătat
    Cînd Creştină te-ai făcut.
    în Sihar pe Hristos L-ai propovăduit cu frică,
    Dar la Roma slăvită pe El
    L-ai mărturisit cu viaţa.
    Iubirea omoară frica Şi pe om îl face erou.
    O, Fotinia, iubirea pe tine Te-a preaslăvit în veci.
    Incendieze Nero oricîte Rome,
    Pe sufletul creştinesc să-l ardă
    El nu va putea nicicînd.
    Trupurile Nero poate să le ucidă
    Precum pe nişte vase de lut,
    Dar asupra sufletului Fotiniei
    El nici o putere n-a avut.
    O, sfîntă nemuritoare,
    Ajută-ne nouă acum
    Cu rugăciunile tale sfinte
    înaintea Tronului Mîntuitorului
    Hristos.

    Sfântul Nicolae Velimirovici – Proloagele de la Ohrida

  6. Ortodoxie,viaţă sfântă
    Ferice celui botezat
    Ce te-a primit și te iubește
    Traindu-te cu’adevărat.

    Ferice celui care’n duhul
    Trăiește ce îi daruiești
    Prin Duhul Sfânt în pocăinţă
    Și-n tainele bisericești.

    Ferice celui care’n tine,
    A înţeles ce-i fericirea,
    Cum se câștiga viaţa sfântă
    Smerenia și mântuirea.

    Ferice celui care’n tine
    Urmează pe Domnul Hristos
    Smerit și-n sfânta-ţi simplitate
    Simţind cât e de păcătos.

    Ferice celui care-n tine
    A’nţeles dragostea divină
    Și’a îndragit povara crucii
    Și pocăinţa în lumină.

    Ferice celor ce-i ascultă
    Și prin duhovnic, merg smeriţi
    În adâncimile trăirii
    Pe calea sfinţiilor părinţi.

    Ferice celor care astăzi
    Se’ntorc la sfânta-ţi simplitate,
    Fugind de lauda de sine
    Și slava minţii înșelate.

    Ferice celor care astăzi
    Vorbesc prin tine cu Iisus
    În taina inimii și-n fapte
    De dragoste, în chip ascuns.

    Ferice celor care’n tine
    Vorbesc concret și cu putere
    Prin rugăciune și prin cele
    Ce nu sunt scoase la vedere.

    Că tu ești calea cea mai sfântă
    Ce se parcurge-n chip ascuns
    Pe căi launtrice, prin taine
    Și împreună cu Iisus.

    Tu ești trăirea anonimă.
    Ești viaţa în intimitate
    Cu Dumnezeu în curăţie,
    Și-n cea mai sfântă simplitate.

    Tu ești și taină și lumină.
    Ești ce sa spus și nu s-a spus
    Din frumuseţea, din iubirea
    Și jertfa Domnului Iisus.

    Tu ești viaţă, esti lumină.
    Ești bucurie, ești putere.
    Ești, Adevărul sfant și unic.
    Ești Rai, ești taină și’nviere.

    Tu ești tot ce-i profund și sacru
    Tot ce-i iubire și frumos.
    Tu ești viaţa ce-o trăiește
    Prin taine’n noi, Domnul Hristos.

    Tu n’ai nimic din duhul lumii
    Nici din trufașa ei CULTURĂ
    Precum o spune Domnul însuși
    În sfânta sa învăţătură.

    Ferice celui care astăzi
    Nu uită ce-a făgăduit
    (Atunci când a primit botezul)
    Și te iubește și-i smerit.

    Că existenţa noastră costă
    (Și la vedere și-n ascuns)
    Iar preţul tău, ortodoxie,
    E Domnul vieţii, e Iisus.

  7. Rugăciune către Sf. Arh. Mihail : http://poeziicrestin-ortodoxe.blogspot.com/2011/05/rugaciune-catre-sfantul-arhanghel.html

    ***

    Preacuviosul Mihail Mărturisitorul, icoana îngerească a mărturisirii prin strălucirea virtuţilor şi a cuvintelor a Îngerului de mare sfat, cu rugăciunea sa să zidească şi turnul minţii noastre pe temelia mărturisirii Celui la Care glasul Arhanghelului a îndemnat inima noastră a lua aminte cu frică.

    http://poeziicrestin-ortodoxe.blogspot.com/2011/05/sfantul-mihail-marturisitorul-episcopul.html

    ***

    SF. MC. EVGHENIE

    http://poeziicrestin-ortodoxe.blogspot.com/2011/05/sfantul-mucenic-evghenie-rodionov.html

  8. @natalia:

    Nu, nu avem. Nici pe Basilica, nici pe alte canale media nu a aparut publica o asemenea informatie. Informatii “din interior” sau “pe surse” iarasi nu avem. Totusi hirotoniile de ierarhi nu se fac pe ascuns, iar sedinta Sinodului s-a incheiat… Si nici nu este verosimil sa se incerce asa ceva, care ar pune bomboala pe coliva scandalului cu Patriarhia Ierusalimului, unde deja suntem intr-o pozitie extrem de ingrata, asa incat… numai asta ar mai lipsi! In plus, noi nu avem obisnuinta sa dam “stiri” neverificate. Iar subiectele de actualitate, precum cele legate de conflictul dintre patriarhii, sunt tratate pe pagina noastra de stiri si recomandari.

  9. Costel,
    multumiri! Apreciez osteneala dvs de a ne aduce in atentie multe rugaciuni si citate frumoase si folositoare.
    Domnul sa va rasplateasca!

  10. De ce vrednicul de pomenire IPS Antonie Plamadeala o numeste “anonima” pe femeia samarineanca, daca se cunoaste ca fiind vorba de Sf Fotini (ocrotitoarea celor ce poarta numele Luminita)?

    http://www.crestinortodox.ro/predici/predici-duminicile-peste/predica-duminica-samarinencii-118768.html

    Hristos a inviat!

  11. @Laura Ro:

    Traditia crestina ne spune ca aceasta femeie s-a pocait, ca a fost una din ucenitele Domnului si ca a propovaduit invatatura Sa pana la moarte. Nu este cu totul imposibil, de vreme ce si-a inceput propovaduirea chiar in momentul in care a plecat de la fantana, si ducandu-se in satul ei a spus: Am vazut pe Cineva care ar putea sa fie Mesia!

    Anonima, adica lipsita de vreo importanta istorica, o femeie oarecare.

  12. @ioana
    Hristos a inviat !

    Multumesc pentru cuvintele frumoase!

  13. Costel,
    Adevarat a inviat Hristos Dumnezeul nostru!

    Rugaciunile si poeziile alese de dvs sunt frumoase.

  14. Pingback: Război întru Cuvânt » De ce crestinii nu mai cauta Duhul Sfant? Ce inseamna inchinarea in duh si in adevar? CULTURA DUHULUI, A TAINEI VERSUS CULTURA IMAGINII, A EXTERIORULUI
  15. Pingback: APA CEA VIE. Predici audio la DUMINICA SAMARINENCEI ale IPS Bartolomeu Anania -
  16. Pingback: Cuvinte de folos la Duminica Femeii Samarinence | Alex Rădescu
  17. Pingback: DUMINICA SAMARINENCEI. Predici audio si video despre SETEA DUPA APA VIE A VESNICIEI, A DUHULUI SFANT: “Apa cea vie se afla intotdeauna si numai pe calea cea stramta” -
  18. Hristos a inviat!
    Prin participarea la tainele Bisericii dobandim apa cea vie, harul Sfantului Duh. Fie ca mila Domnului sa ne ajute sa IL pastram si sa se faca izvor de apa vie spre viata vesnica.

  19. Pingback: SAMARINEANCA si SETEA LUI HRISTOS. Predici (audio, video) si meditatii la Duminica femeii samarinence: INTALNIREA OMULUI CU DUMNEZEU | Cuvântul Ortodox
  20. Pingback: “DACA AI FI STIUT DARUL LUI DUMNEZEU…” – Predici patrunzatoare (si audio) la Duminica samarinencei: “MULT MAI VREDNICI DE COMPATIMIT SUNTEM NOI, CRESTINII, care nu stim pretul sufletului nostru nemuritor si-l vindem pentru de
  21. Pingback: INTALNIREA CU HRISTOS. Parintele Zaharia despre LUCRAREA PLINA DE DELICATETE SI SMERENIE A LUI DUMNEZEU cu care cauta sa ne imbie sa dorim, sa primim si sa putem pastra APA CEA VIE A DUHULUI: “Ca să tămăduiască rănile femeii samarinence, Domnul
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate