SFINTII BRANCOVENI. “Stati tare, barbateste, dragii mei, si nu bagati seama de moarte; priviti la Hristos, Mantuitorul nostru!”
FRANTURI DE SINAXAR
Pr. Nicolae Tănase
“Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi” (Luca 2, 35)
“În cununa slăvită a neomartirilor de neam românesc, străluceşte între pietrele de căpătâi familia Brâncovenilor. Aceştia au trecut la viaţa cea adevărată, la “casa nefăcută de mână, veşnică, în Ceruri”, mărturisind pe Hristos şi nevrând să se lepede de credinţa creştină în schimbul vieţii pământeşti, la 15 august 1714. Uciderea lor a fost de o cruzime care i-a îngrozit şi pe turci, Constantin Brâncoveanu fiind silit să privească cum pruncii săi de parte bărbătească – Constantin, Ştefan, Radu şi Matei – şi bunul său prieten şi sfetnic Ianache, au sfârşit ucişi prin tăierea capetelor.
Domnia îndelungată a lui Constantin Brâncoveanu a fost înainte de toate o pildă de viaţă creştină, sfârşindu-se prin înalta chemare a fiecăruia dintre noi, aceea de a fi martori ai slăvitei Învieri. Nenumărate sunt virtuţile sale pe care le-a lucrat în însăşi familia sa, model, de altfel, pentru supuşii săi. În 1674, prin căsătoria cu Doamna Maria, întemeiază o familie care îl va urma, fiecare în felul său, până la mărturia ultimă. Au fost binecuvântaţi de Bunul Dumnezeu cu unsprezece copii, patru băieţi şi şapte fete. Băieţii toţi, chiar şi mezinul la vârsta sa crudă, s-au alăturat mărturiei tatălui lor primind împreună cu acesta cununa martiriului. Fetele împreună cu doamna Maria, i-au însoţit prin prigonirile îndurate atât în temniţă, cât şi în nevoile surghiunului, având ca întărire ceata sfinţilor mărturisitori cărora li se alăturau şi ele.
Martiriul lor a avut loc într-un mod plin de însemnătate teologică mergând spre patimă împreună cu Mântuitorul Hristos Care-i întărea prin luminarea înţelesului jertfei lor. În miercurea săptămânii mari a postului Paştilor, când Însuşi Dumnezeul nostru a fost vândut, Sfântul Constantin află de trădarea căreia i-a căzut victimă, patimă care revine parcă prea des în istoria neamului nostru. Vinerea mare este şi pentru întreaga familie a Brâncovenilor drumul dureros spre Golgota, căci este ziua arestării, zi în care profetic, Sfântul Constantin îşi lasă trădătorii în mâna lui Dumnezeu. Duşi la Istanbul, sunt întemniţaţi şi supuşi chinurilor până în ziua de 15 august când poate, nu întâmplător, fericita Maria Brâncoveanu îşi serba ziua numelui, iar iubitul ei soţ împlinea 60 de ani.
La praznicul Adormirii Maicii Domnului, Mântuitorul Hristos se coboară precum oarecând pentru ridicarea sufletului Maicii Fecioare, să ridice ca pe o jertfă bineprimită sufletele curăţite ale Sfinţilor Constantin cu fiii săi Constantin, Ştefan, Radu şi Matei împreună cu unchiul lor Ianache. Şi dacă greu i-a fost marelui voievod să-şi vadă odraslele de parte bărbătească ucise cu barbarie de gâdele lui Ahmet al III-lea, poate mai mult a îndurat fericita Maria, cu ale ei fiice, când s-au văzut lipsite de soţ şi tată, de copii şi fraţi. Apele Mării Negre au primit trupurile sfinţilor vrând parcă să le aducă acasă. În ţară va reveni doar voievodul Constantin, sfintele-i moaşte odihnindu-se la biserica Sfântul Gheorghe-Nou din Bucureşti.
Doamna Maria, văduvită de soţ şi de prunci, a fost condamnată la închisoare pe viaţă, dar cu ajutorul Celui de Sus, la sfârşitul anului 1716 revine în mult-iubita ţară. Toţi aceşti ani a fost chinuită prin temniţe îndurând curajos chinurile mărturisirii. În timpul prigonirii, ivindu-se posibilitatea să fie slobozită spre a reveni acasă şi a avea grijă de trupurile iubitei sale familii, a fost amăgită, pentru că aceiaşi trădători s-au asigurat încă o dată în răutatea lor, că fericita Maria Brâncoveanu va petrece restul vieţii în închisoare şi surghiun. Dar, cum bunul Dumnezeu nu trece cu vederea pătimirile celor bineplăcuţi ai Săi, a rânduit ca fericita să vină în Ţara Românească împreună cu noul domnitor Ioan Mavrocordat. Prigonitorii ei au sfârşit în chinuri groaznice, întărind parcă cuvântul Domnului care zice “a Mea este răzbunarea” (Romani 12, 19).
Chiar în momentul martiriului Brâncovenilor a avut loc o minune însemnată care tot nu a deschis spre pocăinţă inima cantacuzinilor trădători…
… Cititi continuarea la:
(din prefata la: ”Doamna Maria Brancoveanu. Tainica Biruinta a lacrimilor“, Fundatia Sfintii Martiri Brancoveni, Constanta, 2008, pp. 140-141, 153-160).
***
Cititi si:
***
Brancoveanu – Cristian Buica
***
Alte legaturi:
- “Aduceti-va aminte de mai-marii vostri, la a caror savarsire a vietii privind, sa le urmati credinta!”. DE CE NOI, ROMANII, NE UITAM SFINTII?
- Sfintii Martiri Brancoveni: “Vreau sa mor crestin. Loveste!”
- Vecernia si Utrenia Sfintilor Martiri Brancoveni (mp3)
- Slujba Paraclisului Sfintilor Martiri Brancoveni – Nectarie Protopsaltul (AUDIO)
- Troparul Sfintilor Martiri Brancoveni – Grupul psaltic Constantin Brancoveanu
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
- Cantare pentru Sfintii Martiri Brancoveni – Horevma (Cristian Boros)
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
- Acatistul Sfintilor Martiri Brancoveni – Marian Moise
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Să ne cinstim se cuvine,
Martirii, și ortodoxia
Că-n crez și-n sângele martiric
Sa’nscris în creuri România.
N’am fost sub vremuri niciodată
Purtaţi de patima puterii
Spre lăcomia cotropirii,
Ci doar de dorul învierii.
Nu am râvnit la bogăţia,
Altui popor, nici nu ne-am pus
Nadejdea-n noi, în minte’n arme…,
Ci-n mila Domnului Iisus.
Ne-am temut sincer (din adâncuri)
Cu’adevărat de Dumnezeu,
Și-am scris prin sângele martiric
În noi și-n neam numele său.
Nu ne-am temut de chinul morţii
Ci de cel veșnic, și de iad,
De lepădarea de credinţă,
Și de robia din păcat.
Nu ne-am temut nici de mulţimea
Celor ce’ades ne-au atacat,
Ci cu nădejdea mântuirii,
Cu mult curaj ne-am apărat.
Noi n’am vrut glorie prin sânge,
Nici nu ne-am apărat mândria
Ci glia cea sfinţită-n jertfe,
Copiii și ortodoxia.
Ne-au răstignit neamul păgânii.
Iar cei mai înfocaţi atei
Au vrut să nimecească-n inimi
Tot ce-a zidit Sfântul Andrei.
Nimic n’a fost, (nu-i mai de seamă)
Cu’adevarat în România
Ca ceea ce a zidit sub vremuri,
-Curat și sfânt-, ortodoxia.
Istoria stă marturie
Și strigă sângele ce-a curs
Ca să păstreaze Adevărul
Și ascultarea de Iisus.
Azi Brâncoveanu ne arată
Ce’nseamna crezul la români
Și cum putem prin Iisus, Domnul
Să fim cu’adevarat lumini.
Martiriul lui în văzul lumii
Aduce cinste României
Și’arată nevinovaţia
Cea sfânta a ortodoxiei.
Că Adevărul e doar Unul,
Prin care toţi ne mântuim
Dacă-l iubim și pentru Dânsul
Suntem în stare să murim.
Acum asemenea modele
Nu au în lume căutare.
Astăzi în om duhul mândriei
E strălucire și valoare.
Astăzi materia e totul
Și omu-i om doar prin știinţă
Nu prin cinstita vrednicie
Prin Iisus și prin credinţă,
Dar nu e om pe’dinlăuntru
Ci rob placerii și mândriei,
Corupt și mincinos și lacom,
Rău și ostil ortodoxiei.
Și mulţi sunt cei care s’așează
De partea gâdelui păgân
Dispreţuind ortodoxia
Și ce ne’a mai rămas creștin.
Mulţii s-au și lepadat (prin toate)
Și de strămoși și de Iisus
De dragul “raiului vieţii”
Și “libertaţii din apus.
Cum va ajunge prin aceștia
(Ce-și leapăda ortodoxia)
Să se ridice din păcate
Și din mizerii România.
Cum vor putea fi oare vrednici,
Corupţii ţării, și…, năimiţii,
Care-și dispreţuiesc strămoșii
Și nu își mai cinstesc azi sfinţii ?
http://munteanuk.blogspot.com/2011/08/martiri-uitati-natiuni-in-decadere.html
http://teologie.do.am/news/despre_sfintii_martiri_brancoveni/2011-08-16-1194
Sfantul Constantin Brancoveanu este cel mai mare ROMAN al neamului nostru.
Infricosatoare este incercarea sa, prin care a dovedit ca este vrednic de Domnul.M-as bucura ca toti sa inteleaga acest lucru si sa-l cinsteasca cu foarte multa evlavie pe Sf.Constantin Brancoveanu prin sufletul caruia a trecut
sabie cumplita.
Sa cate si la noi,cei slabi si pacatosi care-l chemam in ajutor,din slava si cinstea la care Domnul l-a pus ca pe un prieten al Sau.
Sfinte Constantine,Marite Marturisitorule al Lui Hristos, roaga-te Domnului pentru toti cei care te cinstesc !
“Finule Stefan, daca aceste nenorociri sunt de la Dumnezeu pentru pacatele mele, faca-se voia Lui. Daca insa sunt roada rautatii omenesti, pentru pieirea mea, Dumnezeu sa ierte pe dusmanii mei, dar pazeasca-se de mania teribila si razbunatoare a judecatii divine”.
”Doamna Maria Brancoveanu. Tainica Biruinta a lacrimilor“
Sfintii fii si mucenici Brancoveni,care au fost ascultatori pana la moarte de tatal lor,intru marturisirea Lui Iisus Hristos, sa ne ajute noua si fiilor nostri care traim in acest veac in care se cere lepadarea de Iisus Hristos in orice loc si moment,chiar daca nu prin sabie,ci prin dulceturi pierzatoare.
Cu rugaciunile sale sa ne ajute si sfetnicul Ianache care si-a dovedit credinciosia si prietenia pana la moarte fata de domnul sau pamantean si de Domnul din cer.
Sfintilor mucenici Brancoveni,rugati-va pentru noi cei pacatosi si putin credinciosi !