FERICITA DOAMNA MARIA BRANCOVEANU – marturisitoarea si co-patimitoarea muceniciei, dupa chipul Maicii lui Dumnezeu

7-09-2008 Sublinieri

“O, de trei ori Fericita Maria Brancoveanu, aleasa Doamna a neamului romanesc, care ne-ai mantuit neamul din nevoi, curatindu-l prin sangele muceniciei fiilor tai, prin botezul lacrimilor tale cele sfintite, mijloceste si acum pentru noi la Imparatul nostru si al tuturor si, ca o porumbita neprihanita, inalta sufletul acestui neam, ca sa-I cante lui Dumnezeu: Aliluia!”

doamna-brancoveanu.jpg

Dorim sa va semnalam si sa va recomandam o realizare editoriala de exceptie, “Doamna Maria Brancoveanu, tainica biruinta a lacrimilor”, una dintre acele putine carti-eveniment, care reprezinta in acelasi timp o restituire documentara, o marturisire de credinta si de cinstire a sfinteniei dar si o piatra de temelie pentru zidirea duhovniceasca a oricarui credincios roman, prin oferirea unui model extraordinar de sfintenie al unei sotii si mame ortodoxe. Cartea editata de Fundatia Sfintii Martiri Brancoveni din Constanta are in centru chipul Doamnei Maria Brancoveanu, sotia Domnului-Martir Constantin si mama celor patru baieti mucenici ai dreptei-credinte, ea insasi vrednica de a fi ridicata in randul sfintilor pentru impreuna-patimirea sa jerfelnica si pentru marturisirea sa staruitoare. Nu intamplator, volumul contine si un acatist inchinat Fericitei Maria, precum si o minunata icoana cu intreaga familie martira a Brancovenilor (zugravita de Calin Vadan – o reproducem mai jos), – in care fiii Sfantului Constantin sunt infatisati potrivit varstelor reale, cel mai mic, Matei, avand 16 ani, iar nu fiind un prunc. Ele sunt destinate, asa cum se precizeaza, numai cultului particular al credinciosilor, pana la momentul doritei canonizari. La volum se adauga si un CD realizat de Asociatia Pro-Vita.

Am extras din lucrare cateva pagini memorabile care prezinta, atat cat o pot face cuvintele, credinta si suferinta mistutoare ale Fericitei Maria Brancoveanu, prin care ea s-a asemanat… neasemanatei sale ocrotitoare, Prea Curata Fecioara Maria, Nascatoare de Dumnezeu; sunt pagini – incluzand si fragmente din scrisorile duhovnicesti a doi dintre fiii sai martiri, Stefan si Radu – deosebit de profunde si de folositoare, care ne invata pe toti care este calea, unde este fericirea si in ce consta biruinta adevaratului crestin in aceasta lume: in patimire si in plansul cel duhovnicesc.

icoana-familia-sfintilor-brancoveni.JPG

Pentru a ne putea apropia de cel care plange, ne trebuie lacrimi; ca sa-l intelegem pe cel care suspina trebuie sa ne frangem inima; iar daca vrem sa ne facem partasi la durerea cuiva, se cuvine sa fim impreuna-patimitori. Si toate acestea ne cer deopotriva duiosie, marinimie si dragoste nefatarnica.

Cu ce indrazneala ne vom apropia cu cugetul si simtirea de tanguirea Doamnei Maria Brancoveanu, cand vedem ca patimirile, lacrimile si suspinurile ei au inaltat un munte ale carui piscuri au ajuns pana in Cer? Nimic nu ne indreptateste in indraznirea de a grai vreun cuvant despre taina acestui noian de suferinta, purtat in suflet de sotie si mama. Asadar, ne ramane fie o tacere indemnatoare la rugaciune, fie sa incercam launtric spre a gasi o cale cuviincioasa care sa ne pregateasca sufletul ca macar sa priveasca inspre adancul cel inalt al suferintei Doamnei Maria.

Toti cei care au izbandit cu adevarat, intru Hristos Domnul au biruit, iar calea le-a fost urzita din nenumarate lacrimi, plangeri, dureri si suspine. Insa patimirile tuturor oamenilor au fost imbratisate de Mantuitorul Iisus in Ghetsimani si astfel au fost invesmantate in sudori de sange (Luca 22, 44), ca si intr-o hlamida imparateasca. Ca niste peceti ale biruintei Domnului Iisus Hristos asupra mortii, Sfintele Taine ale Bisericii ne deschid si ne lumineaza cararile cele inguste ale mantuirii firii omenesti. De accea, am socotit ca o apropiere cuviincioasa de taina sufletului Doamnei Maria Brancoveanu ar fi tocmai o aplecare spre intelegerea lucrarii harului dumnezeiesc intru care ea a izbandit.
(…)

In anul 1714, Voievodul Constantin Bancoveanu si Doamna Maria adunasera 40 de ani de casnicie. Tot in acest an, domnitorul urma sa isi sarbatoreasca implinirea celor 60 de ani de viata pamanteasca, insa prin iconomia lui Dumnezeu praznuire s-a stramutat in Ceruri, intru slava muceniciei. Acestea toate s-au implinit 15 august 1714, la praznicul Adormirii Maicii Domnului. In aceasta zi, Doamna Maria isi sarbatorea ziua numelui si tot in acesta zi s-a simtit cel mai aproape de adancul de durere al Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu.

A sosit si acea veste cutremuratoare, prin care i se spunea ca sotul si fii ei au fost descapatanati. Insa, mai presus de aceste cuvinte, strajuia o lumina. In inima Doamnei Maria rasuna limpede si lin cuvantul pe care Dreptul Simeon l-a grait Fecioarei Maria: “Prin sufletul tau va trece sabie, ca sa se descopere gandurile din multe inimi.” (Luca 2, 35). Primind in inima cuvintele ce-i vesteau moartea sotului si fiilor sai, Doamna Maria si-a revarsat privirea spre cerul brazdat de gratiile temnitei. Trupul i s-a umplut de sudori reci, sufletul parca i-a inghetat in suspin, insa apoi a izbucnit parjolul durerii, iar lacrimile parca se prefaceau toate in sange. O, Sfanta Marie Brancoveanu, lumineaza-ne pe noi sa pricepem cutremuratoarea si luminata biruinta a suferintei!

1608_constantinbrancoveanu.jpg

***

In vremea intemnitarii din Stambul si mai apoi in vremea exilului din Kutahia, in sufletul Doamnei Maria Brancoveanu s-a perindat multe aduceri aminte ale celor dragi si nenumaratele lacrimi i-au sfintit chipul. Albita in cuptorul noianului de tanguiri si suspine, dragostea Domnei Maria pentru cei martirizati i-a invesmantat sufletul cu o tainica straluminare: rugaciunile sotului si ale fiilor sai erau ca un acoperamant asupra celor ramasi in viata din neamul lor, iar ajutorul si mangaierea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu se faceau simtite in toata vremea. Rugaciunile inlacrimate pe care vaduva Maria le indrepta catre Maica Domnului i-au adus multa alinare, pentru ca pricepea ca, asa cum sotul si fiii Il urmasera in patimiri pe Stapanul Hristos, asa si ea se invrednicise sa urmeze Aceleia pentru care moartea Fiului lui Dumnezeu a fost cea mai istovitoare suferinta. Pe aceasta carare launtrica a lacrimilor, Maria Doamna a gustat din adancurile harului lui Dumnezeu si a cunoscut nemijlocit ca suferinta intregii lumi se aduna in inimile celor ce patimesc intru tanguirea sufletului.

Spre intarirea Doamnei Maria pe aceasta cale a impreuna-patimirii, a iertarii si a dragostei dumnezeiesti, Maica Domnului a aratat o minune care s-a savarsit in ziua praznicului Adormirii Sale, in vreme Sfintei Liturghii, tocmai cand la Constantinopol se plinea martiriul Brancovenilor. Acest lucru minunat i-a fost vestit Doamnei Maria cu multa amanuntime, insa pentru noi, cei de azi, aceasta imprejurare a ramas insemnata doar in filele cronicilor:

“Trimitand Stefan Voda [Cantacuzino, autorul moral al uciderii Brancovenilor – n.n.] pe doamnă-sa [sotia sa, Pauna, n.n.] si pe coconii lui la manastirea De-un-lemn, unde este o icoana a Maicai Precestii, facatoare de minuni, pentru inchinaciunea si pentru chip de evlavie, intamplandu-se in ziua de Santa Maria Mare, adeca Adormirea Precestii, de era acolo doamnala manastire, in care zi si la Tarigrad au taiat pe Constantin Voda si coconii lui (o, minune!), intr-aceeasi zi au lovit pe aceasta doamna a lui Stefan Voda nevoie, lovitura, indracire cat s-au spariat toti cati era acolo cu dansa si sa mira ce sa-i faca. Si multa vreme cu acea indracire au fost. Si aceasta intamplare fiind, iar n-au venit Stefan Voda si cu ai lor la cunostinta ca sa-si vaza pacatul ce l-au facut, pentru care Dumnezeu si minune mare au facut de s-au indracit doamna sa si sa fie cazut la pocaianie, ci au zis ca o au fermacat calugaritele de acolo impreuna cu o calugarita anume Olimpiada, ce era matuse doamnii Paunii, sora cu muma-sa si le-au pus la mare pedeapsa pe toate si pe unele din muieri de acelea le-au si spanzurat, iar pe matusa-sa Olimpiada o au trimis la Baţcov, la manastire si o au zidit intr-o chilie, lasandu-i numai o ferestruie de-i da pe acolo pita si apa.

Aceasta pocainta facea ei pentru pacatele lor. Si nu s-au indestulat Stefan Voda numai pe moartea lui Constantin Voda si a feciorilor lui, ci, inca fiind doamna lui si ginerii lui Constantin Voda si alti oameni ai lui scapati din primejdia mortii pre carele vrea turcii sa-i sloboaza sa vie in tara, iar el s-au sfatuit cu tata-sau si cu sfetnicii lor ca nu se cade sa vie in tara ci sa-i faca surgun. Si au facut mestesug cu imbrihorul si i-au insalat de au dat bani 80 de pungi, zicandu-le ca zic turcii ca de vor da acesti bani, ii vor slobozi; si ei in nadejdea aceea au trimis pe la casile lor aici, in tara, de au facut cum au putut, de au dat acei bani si despre alta parte scria la imbrihor ca sa sa nevoiasca sa-i faca surgun la Kiutaiu, la Anadol si au fost cu banii dati si surguniti”.

Dupa intoarcerea din exil, Doamna Maria a purces spre Manastirea Dintr-un lemn spre a se inchina si a aduce multumire Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. Si pentru acest sfant locas, ca pentru atatea altele, familia Brancoveanu isi daruise osteneala ctitoriceasca. Insa in anul 1715 locasul fusese innoit, iar acum, deasupra usii bisericii se putea citi aceasta pisanie:

“Acesta sfanta si dumnezeiasca manastire care se numeaste Dentr-un lemn, unde sa cinsteste si sa praznuieste Nasterea Preasfintei si Preacuratei de Dumnezeu Nascatoare Fecioarei Maria, din temelia ei iaste zidita si facuta de Ioan Matei Basarab Voievod. Deci, trecand multa vreme, inceput-au a sa invechi si a sa strica toate lucrurile si zugraveala. Dup-aceia, din voia si porunca lui Dumnezau stand Domn blagocestivul si crestinul Ioan Stefan Cantacuzino Voievod; deci, avand mare evlavie catra sfantul locas acesta, numaidecat cu osardie s-au apucat ca de iznoava a o infrumuseta, luminand si mai largind intai biserica si zugravindu-o a doaoa si impodobind-o si cu tample si cu altele ce i-au trebuit, facand si case si chilii de prejurul ei, cum sa veade, in slava Preacuratei Stapane si intru pomenirea Marii Sale si a parintilor, savarsind la leat 7223 [ 1715 ], mes. Avgust 30 dni. Ispravnic fiind chir Ioan Arhimandrit de la Hurezi”.

In obstea romaneasca era adeverit ca aceasta grabnica innoire a locasului de la Dintr-un lemn era o diversiune prin care Cantacuzinii voiau sa acopere rusinea pe care o patimise in biserica Doamna Pauna, “indracindu-se”- dupa cum cronicarul graieste.

Vazand innoirile facute la Manastirea Dintr-un lemn, Doamna Maria nu putea sa nu isi aduca aminte ca dimpreuna cu sotul sau au fost nasii de cununie ai lui Stefan si Pauna, cei care mai apoi le-au fost calai tainuiti, iar acum erau zugraviti in randuiala ctitorilor. Cu multa durere in suflet intrand in biserica manastirii, Doamna Maria s-a plecat in rugaciune inaintea icoanei Maicii Domnului. In minte ii rasunau cuvintele pe care sotul sau i le-a grait lui Stefan Cantacuzino in Vinerea Mare, ziua plecarii familiei lor spre Constantinopol:

Finule Stefan, daca aceste nenorociri sunt de la Dumnezeu pentru pacatele mele, faca-se voia Lui. Daca insa sunt roada rautatii omenesti, pentru pieirea mea, Dumnezeu sa ierte pe dusmanii mei, dar pazeasca-se de mania teribila si razbunatoare a judecatii divine”.

Valuri de durere neostoita cuprindeau sufletul vaduvei Maria, insa nu si-a lasat cugetul sa savarseasca judecata asupra celor ce le-au uneltit pieirea, caci nu voia sa se desparta de harul cel mangaietor al Preasfantului Duh. Cuvantul iertarii rostit de barbatul sau in Vinerea Mare, precum si graiurile de imbarbatare pe care sotul ei Constantin le-a grait fiilor, erau asemenea unor ziduri de cetate intru care nu putea navali ura si razbunarea. Ce dulce s-a facut in inima ei dragostea pentru vrajmasi si cat de minunate sunt cuvintele de indemn si marturisire ale tatalui copiilor ei:

“Fiii mei, fiii mei! Iata, toate avutiile si orice alta am pierdut. Sa nu ne pierdem inca si sufletele! Stati tare, barbateste, dragii mei, si nu bagati seama de moarte; priviti la Hristos Mantuitorul nostru, cate a rabdat pentru noi si cu ce moarte de ocara a murit! Credeti tare in aceasta si nu va miscati, nici va clatiti din credinta pravoslavnica pentru viata si pentru lumea aceasta! Aduceti-va aminte de Sfantul Pavel, ce zice: ca nici sabie, nici imbulzeala, nici moarte, nici alta orice nu-l va desparti de Hristos, ca nu sunt vrednice muncile si nevoile aceste de aici spre marirea ceea ce o va da Hristos. Acum, dara, o dulcii mei fii, cu sangele nostru sa spalam pacatele noastre!”

In fierbinteala rugaciunii, Doamna Maria a multumit Maicii Preacurate, s-a rugat pentru toti cei iubiti ai sai, insa deopotriva si pentru Pauna, Stefan si stolnicul Constantin Cantacuzino.

Simtea cu incredintare ca, aici, in fata icoanei inaintea careia se ruga, pronia lui Dumnezeu a savarsit judecata asupra Cantacuzinilor, iar toate cele petrecute dupa uciderea sotului si a fiilor sai intareau acest lucru. Din cele pe care i le spusese amanuntit Patriarhul Hrisantdetaliu-infricosatoarea-judecata-icoana-mandintr-un-lemn.JPG, Doamna Maria cunostea pribegia vaduvei Pauna dimpreuna cu copiii sai, Radu si Constantin.

In anul 2004, cand a fost inlaturata ferecatura metalica a icoanei Maicii Domnului de la Manastirea Dintr-un lemn, s-a putut vedea ca este o icoana zugravita pe ambele parti. In procesul de restaurare s-a descoperit ca pe spatele icoanei este infatisata Infricosatoarea Judecata. Cu adevarat, o infricosata judecata li s-a facut Cantacuzinilor prin aceasta icoana. Insasi marturia istorica adevereste foarte limpede:

Sub privirea blanda ai ocrotitoare a Maicii Domnului, Voievodul Constantin Brancoveanu primeste moarte martirica dimpreuna cu cei patru fii ai sai si cu sfetnicul Ianache. Acest lucru se savarseste tocmai cand Voda implineste 60 de ani, la Praznicul Adormirii Preacuratei Fecioare, in 15 august 1714. Stefan Cantacuzino si tatal sau, stolnicul Constantin, mor miseleste in 7 iunie 1716, fiind spanzurati pe neasteptate in temnita si, apoi, decapitati. Moartea lor s-a petrecut la praznicul Sfintei Treimi, vadindu-se a cui dragoste nu au inteles-o intru adevar si lucrare, ci doar au fatarnicit-o.

Doamna Maria a plecat din tara intru defaimarea mazilirii lui Brancoveanu si s-a intors cu multa cinste, in luna octombrie a anului 1716, dimpreuna cu voievodul Ioan Mavrocordat. Doamna Pauna cunoaste si ea necinstea mazilirii sotului ei in ianuarie 1716, iar cand afla ca barbatul i-a fost ucis de turci, izbuteste sa fuga din Constantinopol, insa ramane pentru tot restul vietii in pribegie pe meleagurile Apusului.

Fiii lui Brancoveanu s-au facut prin ascultare si marturisire Mucenici ai Imparatului Hristos, iar fiii lui Stefan Cantacuzino sunt indemnati staruitor de Papa Clement al XI-lea sa treaca la catolicism, pentru a li se inlesni traiul in pribegie sub tutela imparatului de la Viena.

Si chiar daca pana astazi Cantacuzinii poarta asupra numelui lor prihana uneltirii uciderii Brancovenilor, sa aratam intelegere si sa ne aplecam cu dragoste si impreuna-patimire (compatimire) catre toate cele care nu s-au savarsit dupa voia lui Dumnezeu, atat in neamul nostru, cat si in intreaga fire omeneasca; si, alipindu-ne cugetul si simtirea de rugaciunea Sfintilor Mucenici Brancoveni, sa ridicam glas catre Mantuitorul Hristos si sa-L rugam sa ne arate mila Sa tuturor celor care suntem partasi ai firii omenesti. Intru aceasta osteneala sa o avem drept pilda si mijlocitoare pe Sfanta Maria Brancoveanu, caci prin lacrimile ei s-a facut urmatoare a Maicii Pururea Fecioare, a Celei careia Dreptul Simeon i-a proorocit:

“Prin sufletul tau va trece sabie, ca sa se descopere gandurile din multe inimi” (Luca 2, 35).

pieta-tuzla-episcopal-palace-tempera-on-wood-287x228-cm-emmanuel-lambardos-early-17th-century.jpg

(…) In ceasurile linistite ale noptii, dupa ce isi savarsea rugaciunile, adeseori Doamna Maria se lasa cuprinsa cu totul de dorul sotului si al fiilor ei. Ii insotea in amintirile sale scumpe si le mangaia chipurile prin lacrimile care ii siroiau pe obraji. Glasurile lor ii rasunau limpede in inima, alcatuind un luminos sirag al aducerilor aminte. Dupa ce s-a intors din surghiun, a citit de nenumarate ori panegiricele alcatuite de fiii sai. Le simtea ca pe o rugaciune, si pentru ca lacrimile i se amestecau cu slovele tipariturii, adeseori inima i se umplea de o minunata mangaiere. Parca il auzea si acum pe Stefan rostind in biserica panegiricul sau alcatuit in cinstea Adormirii Maicii Domnului. Ii dedicase anume ei acest cuvant, iar citindu-l era incredintata ca fiul sau ii graia de dincolo de hotarul de taina al acestei lumi:

sf-mc-stefan.JPG“Preablanda Stapana si dulcea mea mama!

Nu este cu putinta, la varsta in care ma aflu, sa intocmeasca omul cugetari inalte, sa le alcatuiasca in chip armonios si sa le compuna dupa elocventa ceruta – incat, daca e cu putinta ca si in acest cuvintel sa se afle vreo cugetare aleasa, o randuiala bine alcatuita sau vreo forma artistica, aceasta va fi o daruire a Imparatesei Ingerilor, care ajuta cu mana sa cea preamilostiva si-i imputerniceste pe aceia care cerceteaza cu evlavie marirea si lauda ei. Acelasi lucru se petrece si intru faptele tale, Stapana preaevlavioasa, pentru ca in mai toate faptuirile tale straluceste o putere neobisnuita, adica o lucrare si un obicei catre Mireasa cea fara de prihana, care priveste cu ochi veseli si primeste ruga ta umila, pe care o savarsesti la pregatirea si inceputul a toata fapta cea buna. Aceasta deprindere placuta lui Dumnezeu, ca o oglinda trebuie sa o aiba inaintea lor fiii Bisericii, pentru ca sa se indrepteze orice lucrare spre cinstea si marirea Atotputernicului Dumnezeu, prin solirea si acoperamantul Maicii Pururea Fecioare Maria. Iata, dar, Stapana iubitoare de Dumnezeu, pentru ce-ti dedic aceasta sfintita imnologie, pe care am compus-o nu numai pentru ca sa primesti un ospat sufletesc, prin ascultarea laudelor preamaritei Fecioare, ci ca sa se invete si poporul lui Dumnezeu sa puna ca temelie statornica la toata lucrarea calduroasa solire a Nascatoarei de Dumnezeu celei pline de dar. Primeste, dar, cu inima de mama, acest mic dar al fiului celui iubitor de mama, primind dimpreuna si indatorata umilinta din inima fiiasca, mama mea cea blanda! Si asa sa te am, prin solirile celei Preacurate, impreuna cu preablandul meu Domn si parinte, intru zile indelungate si multi ani, pazita de tot raul.

Al blandetii tale supus si prea umilit fiu, Stefan Brancoveanu”.

Doamna Maria simtea ca parca anume pentru clipele ei grele au fost alcatuite, spre a-i alina dorul si durerea de mama. Oriunde deschidea cartile ce cuprindeau panegiricele, vedea implinirea in viata a cuvintelor – erau asemenea unor tainice rostiri proorocesti si doriri ale muceniciei pentru Hristos Domnul.

stefan.jpg

Iata ce scrie Sfantul Stefan Brancoveanu in cuvantul inchinat Sfantului Arhidiacon Stefan:

“O, iubitorilor de martiri, haideti, sculati-va, ce mai sedeti?! Haideti sa-i urmam si noi in lupta atletului, haideti sa-i adunam la incununare pe ostasii luptatori, haideti sa-l insotim in arena pe tanarul atlet, haideti sa-l urmam “afara din cetate” pe Stefan (Fapte 7, 57). Vedeti-l acolo cum, tanar de ani, fraged cu varsta, cu cata tarie de suflet patimeste, cu cata tarie sufera, cu cata staruinta indura si, suferind, dispretuieste marea pornire si manie a razvratitilor iudei. Vedeti-l cum sta voinicestecu sufletul, hotarat cu soscotinta, marinimos cu cugetul, tare cu inima. Cum fara de frica ii biruieste pe cei ce sunt netaiati imprejur cu inima si-i stau impotriva. Aceia il tarasc ca pe un calcator de Lege, ca pe un vinovat de moarte, iar Stefan rade; altii il ponegresc ca pe un hulitor, il injura ca pe un calcator de lege si Stefan rade; altii il tarasc, altii il lovesc peste cap, toti striga intr-un glas: “Sa fie ucis cu pietre Stefan!”, si Stefan rade. Aceia intr-un mare glas striga, astupandu-si urechile lor si, ca niste lupi salbatici, toti, deodata, cu furie se arunca asupra lui; si Stefan, avand ochii si mainile sale intinse spre Cer, striga din adancul inimii: “Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta!” ( Fapte 7, 60).

Insetand, iudeii vor sa isi stinga setea cu sange si Stefan – minunati-va de marinimie! – , si Stefan , dorind mantuirea lor, ii adapa cu al sau sange. Iudeii se nevoiesc ca grabnic sa-i aduca moartea, iar Stefan se roaga ca ei sa dobandeasca iertare. Iudeii alearga la pietre, iar Stefan se intoarna la rugaciuni. Iudeii isi astupa urechile lor, iar Stefan isi deschide gura rugandu-se. Iudeii nu inceteaza a arunca cu pietre, iar Stefan, pentru o astfel de pedeapsa, nu inceteaza deloc a teologhisi, ci inca avand cuget nestramutat si inima hotarata, propovaduieste. O, statornicie! O, barbatie! O, marinimie a lui Stefan! Propovaduia pe Hristos, fiind lovit cu pietre si primeste pietrele ca pe niste flori. Cu adevarat, mare rabdare a aratat aici noul atlet, sa nu se mahneasca, sa nu se manie.

Cati traim in lume, toti, dupa cum experienta ne-o arata, avem nenorocirea noastra, la toti viata ne este greu de suferit, si cu toate acestea unii ard ca pucioasa si raspandesc duhoare din cauza maniei si nesupunerii fata de voia Facatorului a toate. Altii ard ca dafinul, zbatandu-se si murmurand in vapaia nenorocirii si a intristarii, intru care sunt ispititi. Iar altii, ca plantele aromate izvorasc buna mireasma, fara murmur si fara tulburare. In acelasi fel s-a aratat si Stefan celor care l-au martirizat: bland, marinimos, pasnic. Ocarat fiind, n-a ocarat impotriva; batjocorit fiind, a suferit. Defaimarea o socotea ca pe o cinste, pietrele ca pe niste stele. Sangele ce curgea din sfintitul sau trup il socotea asemenea unei mari peste care trebuia sa treaca pentru a ajunge la Stapanul si Domnul sau si, dorind a fi acolo unde este Domnul, prin sange s-a stramutat acolo unde este Hristos.

[…] Arata-ne noua, preaiubite Sfinte al Bisericii, cum sa-l iubim pe aproapele nostru, cum sa-i iubim pe vrajmasii nostri si cum sa ne facem urmatorii tai cei mai ravnitori. Roaga-l pe Iisus, pe Care L-ai vazut bland, de-a dreapta Nascatorului Celui fara de inceput, ca sa pazeasca in chip deplin si preafericit o icoana vie a virtutii tale, pe iubitorul de Hristos si pe preacrestinul nostru Stapan si Domn. Roaga-te Nazarineanului Celui rastignit, a Carui Dumnezeire pana la moarte o ai propovaduit, sa-i pazeasca pe alesii boieri, madulare cinstite si vrednice de o astfel de evlavioasa impreuna-vietuire.

De trei ori fericita este aceasta vreme, din pricina ca acela care prin cuvant propovaduieste, poate nestingherit sa laude blandetea si iubirea de frate. O, cat se bucura sufletul tau cel prea virtuos de propovaduirea si lauda acestor virtuti, pazite de Dumnezeu si cinstite Stapane! Bucuria ta este un semn de incredintare – fiindca te bucuri auzind propovaduindu-se si laudandu-se buna voire si intelepciune –, partas fiind si la propovaduire, partas fiind si la lauda. Pentru ca – dupa cum au spus cei invatati –, fiecare pe cele intru care afla multumire, pe acelea si cinstindu-le, se veseleste. Cu un astfel de purtator de grija, vrednic de cinste, cu un astfel de cap virtuos, pare a fi necuviincios sa nu se veseleasca dimpreuna si toate madularele. Oare ii impreuna-numarati cu poporul cel ales al Mantuitorului si pe unii uratori de frati sau dintre cei care se bucura de nenorocire? Risipeasca-se deci norii tuturor celor care il despart pe om de bunul cel desavarsit. Fugiti de desertaciune, inselaciune si desfranare. N-a mai ramas loc pentru unele ca acestea in inimile noastre; voim sa-l urmam pe intaiul martir, sa invatam din a sa invatatura calea mantuirii. Amin”.

sv_kliment_death_of_virgin.jpgImpletind cuvant de lauda si rugaciune, in panegiricul inchinat Adormirii Fecioarei Maria, Sfantul Stefan Brancoveanu graieste astfel:

<<Dar astazi, MaicaFecioara in chip adeverit se arata ca Aurora cea plina de har, dupa cum a vazut-o si mult a pretuit-o Solomon, ca Aurora argintie care impodobestemuntii, inveseleste vazduhul si norii si lumineaza minunat intreaga lume (Cantarea Cantarilor 6, 10). Arata-ne si noua fata Ta cea plina de har, preafrumoasa Auroră, podoaba crestinatatii, nadejdea celor deznadajduiti, bucuria si ajutatoarea sufletelor; si primeste ruga preablandului nostru Domn, care de un cuget cu poporul lui Dumnezeu, cel cu nume crestinesc, cinsteste maririle Tale, lauda sarbatoarea Ta si praznuieste dupa cuviinta preasalvita Ta mutare la Ceruri. Vino, preadorita Aurora si cu lumina ta cea stravazatoare imprastie norii intunericului, lumineaza-ne mintea si cugetarea! O, grabeste-te, inaintevestitoare a zilei si, alungand somnul cel ingreuitor al pacatului, de cumva robii Tai se afla in turma cea tainica, trezeste-i la faptele vietii celei vesnice. Harazeste-ne si noua acest dar, Preacurata, ca aceia cati, urmand pilda preaevlaviosului si iubitorului de Hristos Domnul nostru, au auzit aici laudele Tale si au preamarit pomenirea slavitei si dumnezeiestii Tale mutari, niciodata sa nu vada înserarea acoperamantului Tau celui preaputernic. Amin>>.

sf_radu_brancov.JPGSfantul Radu Brancoveanu in Cuvant la Patima cea Mantuitoare a Cuvantului Dumnezeu-Om glasuia asa:

<<Cu cazne fiind urgisit, rusinat si schingiuit, merge Iisus purtand Crucea. Aceasta este greutatea pacatelor noastre; si cat este ea de apasatoare, sa o pricepem dintru aceea ca, purtand-o Dumnezeul nostru, din pricina greutatii mai mult decat o data a cazut pe cale. Se suie la Golgota si, ostenit fiind, Cel Care atat de mult a suferit pe cale, ajungand la fruntariul patimirii, este intins pe patul dureros al Crucii, spre a Se odihni. Deschide mainile Sale pentru a ne primi in bratele Sale. Inclina capul, aratand prin acest semn ca pe toti ne cheama catre El. Striga cu glas mare, pentru a-l auzi toti ca este insetat de mantuirea tuturor; si, ca un Pastor bun, sufletul sau si-l pune pentru oi. Se inalta in vazduh pentru ca sa fie Mijlocitorul intre Dumnezeu si oameni. Grabnic se intuneca ziua, poate pentru ca sa dea somn dulce Facatorului a toate, Celui ostenit; sau, poate, voind Domnul ca pamantul cel uscat sa-l ude cu sangele Sau, a facut ca soarele sa-si traga inapoi razele, pentru ca sa nu usuce sangele acela cu ale sale calde raze. S-a cutremurat pamntul pentru preamarea facere de bine; si, dintru a sa bucurie s-au deschis mormintele si vii i-a scos afara pe cei morti dintru el.

Pietrele s-au despicat, pentru ca inimile iudeilor erau atat de inasprite, dupa cum sunt si ale noastre astazi, incat de o ucidere asa de sangeroasa si de o moarte mult-dureroasa a Facatorului si a Plasmuitorului nostru nu s-au intristat, n-au suspinat, n-au plans, n-au suferit; spre tulburarea si rusinarea noastra se desfac si se despica pietrele, pentru a ne adeveri ca firea necuvantatoare este mai simtitoare si mai miloasa decat inimile noastre. Iata, dar, este deschisa acum milostivirea indurarii dumnezeiesti pentru cei raniti; cu totii, dar, sa alergam cat mai cu grabire! De am avea piept de arama si inima de diamant, arama – in topirea dragostei dumnezeiesti, unde este un alfel de foc – se topeste, iar diamantul cu Sangele cel viu al Mielului se desface. Iarasi, de suntem raniti de moarte sau chiar morti, coasta cea impunsa a Mantuitorului fie-ne mormant! Si chiar vii de suntem, sa murim la Tronul vietii, la Crucea cea purtatoare de viata.

Sa alergam cu totii si, lasand toata grija ceadanca-smerenie-1.jpga lumeasca, sa cadem cu suspinuri si lacrimi la picioarele cele pironite ale Dumnezeului celui Rastignit. Sa ne aruncam in bratele Crucii, pentru ca lumea sa se rastigneasca intru noi si noi lumii. Sa ne afundam intru acea ‘Mare Rosie’, pentru a fi numarati cu aceia “care si-au inalbit hainele lor in sangele Mielului” (Apocalipsa 7, 14). Sa alergam cat mai iute, cu grabire sa ne sarguim, ca sa aflam in tarina cea arata – comoara, in pamantul cel binecuvantat – samanta cea aleasa, in izvorul vietii – apa cea plina de har, in ocari – cinstirile, in palmuiri – biruintele, in invinuiri – iertarea, in trestie – sceptrul, in uraciune – frumusetea, in nenorociri – fericirea, in imprejurari grele – norocirea, in prigoane – pe Dumnezeu, in moarte – viata. Amin”.

Pentru Maria Brancoveanu, graiurile fiilor sai erau slova de rugaciune si foc arzator care deopotriva o mistuiau si o racoreau launtric. In lacrimi de dor sfant a primit Doamna Maria mangaierea Preasfantului Duh si a dobandit incredintarea ca rugaciunile fiilor si sotului sau au tesut acoperamant mantuitor asupra celor ramasi in viata din neamul lor. Si nici nu putea fi altfel, caci si intru Mucenicii Brancoveni s-a plinit inaintevestirea Fiului lui Dumnezeu, facuta Sfintilor Apostoli:

Va vor da pe voi spre asuprire si va vor ucide si veti fi urati de toate neamurile pentru numele Meu” (Matei 24, 9).

In acest chip s-a facut lucratoare biruinta asupra neputintei omenesti si a fost dobandita mangaierea poruncii si fagaduintei date de Domnul:

“Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-le sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua, si iata Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului”.

Intru acest temei apostolesc recitind cuvintele alcatuite de fiii sai, in sufletul Doamnei Maria s-a limpezit incununarea urcusului patimitor al familiei sale. Si pana astazi, dainuirea ctitoriilor brancovenesti inaltate spre Cer straluceste in chip tainic prin sangele pe care Mucenicii Brancoveni l-au varsat la temelia neamului romanesc si, deopotriva, al intregii firi omenesti”.

(“Doamna Maria Brancoveanu. Tainica Biruinta a lacrimilor“, Fundatia Sfintii Martiri Brancoveni, Constanta, 2008, pp. 140-141, 153-160).

hristos-rastignit-si-maica-domnului-1.jpg

Legaturi:


Categorii

Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Marturisirea Bisericii, Recomandari, Sfantul Intaiul Mucenic si Arhidiacon Stefan, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, Sfintii Martiri Brancoveni

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

22 Commentarii la “FERICITA DOAMNA MARIA BRANCOVEANU – marturisitoarea si co-patimitoarea muceniciei, dupa chipul Maicii lui Dumnezeu

  1. Am citit o parte din carte , ti-e aproape imposibil sa rezisti la nivel emotiv-psihologic sa nu plangi,numai sa tii cartea in maini si iti vine sa lacrimezi, …
    Frumos material ati ales pentru Sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului!

  2. Cata mangaiere pentru sufletele noastre nelinistite si slabanogite de pacat,sa constati ca din neamul tau crestin ortodocs,s-au ridicat astfel de marturisitori neanfricati.
    Sfintilor martiri Brancoveni,doamna Maria,nu ne uitati in rugaciunile voastre,caci suntem pe marginea prapastiei.Amin

  3. Pingback: “Doamna Maria Brâncoveanu, tainica biruinţă a lacrimilor” » Alex Rădescu
  4. Pingback: Război întru Cuvânt » FAMILIA DE MUCENICI A BRANCOVENILOR - PILDA TARE SI ESENTIALA PENTRU ORTODOCSII VREMURILOR DIN URMA
  5. Asa e – laudam barbatii, ii fericim, si “uitam” femeile, dar bine ca ne aducem aminte de ELE intr-un târziu!

    ° Imi aduc amine de o tâlcuire la “Nunta din Cana Galileii”. Maicuta Domnului a spus simplu : “nu mai au vin”. Nu I-a spus fiului ei : “du-Te si cumpara” ci doar “a zis celor ce slujeau: Faceţi orice vă va spune.” Sunt singurele cuvinte rostite (si ramase noua) de Maica Domnului. Si spune mai departe ca : “Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii”. Tâlcuirea pe care am auzit-o spunea asa : oare chiar sa fie PRIMA minune !? Maicuta Sfânta STIA de faptul ca Fiul Ei face minuni, de asta a spus ceea ce a spus! A fost de fapt prima minune VAZUTA si de altii pe care a facut-o Iisus! Dar Ea, ca Maica a Domnului nostru nu a spus mai multe!

    ° Tot asa imi aduc aminte de dimineata Invierii Domnului si femeile mironosite. Se poate spune despre aceste mironosite: ca nu au crezut in spusele Domnului ca dupa trei zile va invia !? (Pentru ca au mers la mormânt sa-L unga pe Iisus)! Da – dar e ceva mult mai profund aici! In acele vremuri femeia era desconsiderata, batatuta si asuprita, nu avea niciun drept in societate si familie. Cu toate acestea ELE au mers la mormânt cu curaj si cu tarie infruntând pe toti si toate prejudecatile si primejdiile, rusinând pâna si pe apostoli care stateau ascunsi in casa!

    ° Parintele Staniloaie avea cuvinte extraordinare despre sotia lui, spunând ca e o sfânta in viata!

    Tare ma bucur ca, cu ocazia acestor mari sarbatori: Adormirea Maicii Domnului si amintirea martiriului Barbatilor Brâncoveni, tare ma bucur deci ca punem femeia acolo unde merita si unde trebuie sa stea tot timpul!

    Doamne, Iisuse Hristoase, pentru rugaciunile Maicii Tale si ale tuturor Sfintilor, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi!

  6. @calin:

    Daca e adevarat ca trebuie sa ne amintim mereu de femeile crestine (ca de altfel, de toti sfintii) si, neaparat, pururea de Maica Domnului, la fel de adevarat este ca nu e nevoie sa o facem ca si cum ar fi trait pana acum intr-o lume care le-a desconsiderat si tinut sub meritele lor. Doar viziunile protestatare fata de vechea societate afirma locul jignitor pe care l-ar fi ocupat, chipurile, femeia in societate. Dar daca Mantuitorul, urmat de Apostoli si Sfintii Parinti, nu a gasit de cuviinta sa afirme existenta unei astfel de probleme, nu vad de ce am face-o noi.

    Maica Domnului a avut mai multe cuvinte consemnate, a se vedea in Evanghelia dupa Luca.

    Mironositele au avut curajul iubirii, si lor Li s-a aratat prima oara Domnul. Dar nu am intalnit pana acum o talcuire a Evangheliilor care sa afirme ca ele STIAU in acele momente de maxima tulburare si soc ca Hristos va invia.

    Si femeia si barbatul ar trebui sa stea acolo unde le e locul, dupa spusa Apostolului Pavel, avand ca dreptar omul desavarsit – Hristos.

    Observatiile nu sunt spre o cearta de cuvinte, nici spre contrazicere, ci, poate, spre temperarea unui etnuziasm prea debordant si generalist. 🙂

  7. Multumesc 🙂
    Nu vreau nici sa ma cert si nici sa ma contrazic (cu atât mai mult cu voi)!
    Iertati-ma!
    Doamne, ajuta!

  8. Pingback: Război întru Cuvânt » AVEM PE BRANCOVEANU PILDA TARE…
  9. Pingback: SFINTII BRANCOVENI. "Stati tare, barbateste, dragii mei, si nu bagati seama de moarte; priviti la Hristos Mantuitorul nostru!"
  10. Pingback: SFANTUL NEAGOE BASARAB SI INVATATURILE SALE CATRE FIUL SAU, THEODOSIE. Ce voievozi am avut, ce credinta aveau...
  11. Pingback: Stefan cel Mare si Sfant: ”VOM LUPTA PANA LA MOARTE PENTRU LEGEA CRESTINEASCA”. Cantari, acatist si slujbe (audio si text) -
  12. Pingback: SFINTII MARTIRI BRANCOVENI -
  13. Pingback: ZIUA SFINTILOR BRANCOVENI. Predica puternica (audio+text) de la PUTNA despre globalizare, distrugerea radacinilor si provocarea sfintilor români. “CAT COSTA UN SUFLET IN ZIUA DE AZI? NE VINDEM CREDINTA SI TARA PE CATIVA EURO” -
  14. Pingback: De ce nu cinstim Martiriul Sfintilor Brancoveni ca SARBATOARE NATIONALA? Ce inseamna a gandi si simti “romaneste”? - Recomandari
  15. Pingback: Măria Sa Neagoe Basarab…. Randuri miscatoare si pilduitoare din INSEMNARILE MONAHIEI PLATONIDA, DOAMNA DESPINA, sotia sfantului voievod: “Alaturi de domnul Neagoe am aflat margaritarul cel mai scump: dragostea lui Dumnezeu” -
  16. Pingback: “SFINTII MARTIRI BRÂNCOVENI – ICOANA VECHII LUMI ROMÂNEŞTI” -
  17. Pingback: SFANTUL MARTIR CONSTANTIN BRANCOVEANU – o viata sub semnul Crucii, transpusa in ICOANE INSUFLATE DE DUH de pictorul ELENA MURARIU. Documentar video (TVR): PUTEREA VIZIUNII - Recomandari
  18. Pingback: MARTIRIUL SFINTILOR BRANCOVENI – 300 de ani de la nasterea in cer a Sfantului Voievod Constantin, a fiilor sai si a sfetnicului Ianache. VIATA SI PATIMIREA CELEI MAI EXEMPLARE FAMILII DOMNITOARE ROMANESTI (si VIDEO). Cum intelegem azi jertfa lor? &#
  19. Pingback: SFANTUL CONSTANTIN BRANCOVEANU – domnitorul emblematic pentru lumea veche românească si ceasul Judecatii neamului. CUM S-A SFARSIT O LUME prin UCIGASA INVIDIE si TRADAREA DE FRATE. Cum cade si de ce moare un neam? -
  20. Pingback: Cuvant puternic al Inaltului Teofan la praznicul Sfintilor Martiri Brancoveni: AVEM NOI CURAJUL DE A URMA PILDA VIETII SI A MARTURISIRII VOIEVODULUI CONSTANTIN IN FATA TURCITILOR DE ASTAZI? | Cuvântul Ortodox
  21. Pingback: MARIA BRANCOVEANU | Cuvântul Ortodox
  22. Pingback: SFINTII BRANCOVENI – icoana jertfei zugravita in imnele poetului IOAN ALEXANDRU: “Am pierdut totul, sa nu ne pierdem si sufletul, fiii mei, Asta-i de-acum in grija noastra hotaratoarea lupta…” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate