“Aduceti-va aminte de mai-marii vostri, la a caror savarsire a vietii privind, sa le urmati credinta!”. DE CE NOI, ROMANII, NE UITAM SFINTII?

18-08-2010 Sublinieri

Multi sfinti au dat meleagurile noastre, dara nu s-au cautat, zicea in limba veche Sfantul Mitropolit Dosoftei cu cateva secole in urma. Din pacate pentru neamul nostru, aceasta ne(re)cunoastere si putina-cautare a mijlocirii duhovnicesti a bine-placutilor Domnului cu care impartasim aceeasi limba si acelasi sange continua in vremurile noastre. Praznuirea de zilele trecute a unei familii domnesti care a marturisit credinta cu pretul vietii lor, precum macabeii odinioara, nu a strans la slujbele din cele cateva biserici care le-au cinstit pomenirea decat o mana de credinciosi. Ne intrebam, spre mustrarea noastra, cum oare ar fi praznuit grecii, de exemplu, o sarbatoare a unui Voievod al lor, care, impreuna cu toti fiii sai, s-a facut priveliste lumii, si ingerilor si reprezentantilor multor neamuri, prin marturisirea muceniceasca a dreptei-credinte stramosesti. Multi (isi) pun problema muceniciei in aceste zile, dar putini isi cauta nadejdea cu adevarat, prin rugaciune si cinstire duhovniceasca – nu doar din vorbe bombastice – in Sfintii Brancoveni, a caror pilda sa dea Domnul sa ne putem face urmatori atunci cand ni se va cere lepadarea de credinta.

In incheierea cartii inchinate Batranului Irodion Kapsaliotul – pe care v-o recomandam din inima, nu doar pentru ca este vorba de un nebun pentru Hristos de pe taramurile basarabene -, traducatorul roman realizeaza o foarte buna sinteza a acestei ne-griji a neamului nostru fata de sfintii sai. Va aducem inainte randurile monahului aghiorit roman Gherontie, a carui intristare nu avem cum sa nu o impartasim:

“(…) Nu putem sa nu ne exprimam mahnirea ca viata Batranului Irodion nu a fost scrisa de un roman, cum ar fi fost firesc, ci de un grec, parintele Ilarion, staretul Chiliei „Sfantul Haralambie” de la Nea Skiti. S-ar putea spune ca biograful Batranului Irodion l-a cunoscut personal pe acesta si de aici imboldul de a alcatui lucrarea de fata. Dar ne intrebam: oare niciun roman – monah sau laic – nu l-a cunoscut pe Batranul Irodion si nu s-a invrednicit de binecuvantarea harului dumnezeiesc ce lucra intr-insul? E de amintit ca si mucenicia Sfantului Ioan Valahul, ca si cea a Sfintilor Brancoveni a fost scrisa pentru prima data de greci, in limba greaca, si anume de catre Ioan Cariofil, respectiv Mitropolitul Calinic, care au fost martori oculari ai muceniciei lor. Dar, oare, in multimea aflata de fata la martirajul lor, mai ales in cazul Sfintilor Brancoveni, nu se afla niciun roman? Bineinteles ca se aflau, dar niciunul nu s-a gandit sa astearna in scris mucenicia lor, nici atunci si nici mai pe urma.

Revenind la Batranul Irodion, pe care, cu siguranta, multi romani l-au cunoscut personal, ne intrebam: oare, “neavand ochi sa vada”, l-au socotit nebun sau inselat­? Sau, “avand ochi ca sa vada”, au inteles ca harul dumnezeiesc lucra prin Batranul, dar ca si mine, cand am aflat prima oara de existenta acestei carti, n-au facut nimic pentru a pune in sfesnic aceasta faclie a Duhului?

Aceasta mustrare, pe care mi-o aduc in primul rand mie insumi, nu izvoraste nicidecum dintr-o oarecare tafnosenie cu tenta sovina, caci e limpede ca aceasta nu-si are rostul – Slava Domnului ca s-a gasit totusi cineva care sa dea marturie despre sfintenia vietii Batranului Irodion! -, ci din dorinta de a ne trezi, de a ne constientiza slabiciunea si de a invata ca de acum inainte sa nu mai trecem cu atata senina indiferenta pe langa marii nostri Batrani si Maici. Rascumparand greselile trecutului, ale noastre personale si ale neamului nostru romanesc, sa ne oprim deci putin din alergatura cotidiana si, aplecandu-ne asupra vietii lor si cuvintelor Duhului Sfant rostire prin ei, sa le “salvam” consemnandu-le in scris, atat pentru folosul nostru duhovnicesc, si al celor de dupa noi, cat si spre slava Dumnezeului celui Viu. Porunca apostolica avem in acest sens:

Aduceti-va aminte de mai-marii vostri, care v-au grait voua cuvantul lui Dumnezeu, la a caror savarsire a vietii privind, sa le urmati credinta” (Evr. 13,7),

caci in felul acesta le aducem cinstirea cea dupa cuviinta si ne intraripam stradania de a le fi urmatori si fii dupa duh.

Din nefericire, din pricina acestei neglijente proverbiale – ca s-o numesc asa!- a noastra a romanilor, fata de sfintii nostri, s-a ajuns ca astazi sa se vorbeasca doar de spiritualitatea rusa sau greaca, trecandu-se cu vederea atata nor de sfinti odrasliti de pamantul tarii noastre. Ba, mai mult, se considera – mai ales in Apus – ca noi nu am avut sfinti.

La sfarsitul volumului al VIII-lea al Filocaliei si in prefata la Patericul Romanesc, marele nostru teolog, Dumitru Staniloae, isi exprima astfel mahnirea referitor la aceasta nedreapta consideratie:

Este raspandita in lumea de peste hotare parerea ca in poporul nostru n-a existat o spiritualitate traita cu totala daruire de sine si in sfintenie. Adeseori strainii se intreaba: Ce a dat poporul roman pe taramul activarii practice a crestinismului in general si al Ortodoxiei in special? Stim ca Ortodoxia s-a activat intr-o spiritualitate remarcabila la poporul grec, la popoarele slave, dar nu cunoastem ceva asemanator in istoria poporului roman. Nu se cunoaste o viata spirituala deosebita a poporului roman, cu atat mai putin specifica lui.

In alt loc, tot el spune:

“Lipsa cunoasterii istoriei noastre ii face adesea pe occidentali sa puna romanilor care merg in Apus intrebari de mare naivitate. Dupa ce acestia spun ca sunt ortodocsi, aceea conchid: Daca sunteti ortodocsi, sunteti slavi, caci greci nu sunteti, iart Ortodoxie stim ca e numai greaca si rusa. Iar cand romanul ortodox precizeaza: Nu suntem slavi, ci latini ortodocsi, occidentalul intreaba: Dar ce a dat Ortodoxia romaneasca Ortodoxiei in general? Nu se cunoaste nicio contributie a ei la spiritualitatea ortodoxa”.

Dar oare n-a facut Dumnezeu sa rodeasca sfinti si pe pamantul romanesc? Jurnalistul Ioan Kalinderu, in cuvantarea sa din 1894, sustinuta la Academia Romana, spunea legat de aceasta, parafrazandu-l pe Dosoftei, marele mitropolit al Moldovei:

“Am avut si noi romanii oameni cuviosi (…), am avut la diferite epoci oameni ilustri prin stiinta si pietate…, am avut si sihastri ducand o viata tot asa de ascetica precum cea a sfintlor din Tebaida”.

Dar ce spunea mitropolitul Dosoftei:

“Dumnezeu, Sfintia Sa, niciun neam din rodul omenesc pe pamant nu lasa nepartnic de darul Sfintiei Sale. Ca peste tot au tins mila Sa si a deschis tuturora usa de spasenie.” (Proloage, 9 iunie)

Mitropolitul Bartolomeu Anania, in Viata Sfantului Mucenic Ioan Valahul, redactata de el pe cand era arhimandrit, spunea in acelasi duh cu cele afirmate mai sus:

“Multe tinuturi ale lumii s-au invrednicit sa-i faca raiului belsug de suflete alese, care pururi se impartasesc de neinserata lumina a lui Dumnezeu. Intru acestea nici hotarele neamului romanesc n-au fost mai sarace decat altele. Din duhul poporului roman au izvorat suflete ce s-au suit in ceata dreptilor; din sangele lui s-au plamadit trupuri care n-au suferit stricaciunea mortii; sub altarele lui s-au mucenicit madulare care prin suferinta au marturisit puternicia duhului intru Hristos; prin muntii lui s-au mantuit sihastri in luminata cuviosie, mistruindu-se in rugaciune, post si priveghere; si in nu putine din scaunee vladicesti s-au nevoit ierarhi care, peste cununa de aur si nestemate a pretuirii celei de obste, si-au adaugat cununa cea nepieritoare a sfinteniei. Slava lui Dumnezeu pentru darurile Sale, ca nu ne-a rusinat in fata altor semintii, lipsindu-ne de rugatori apropiati! Slava lui Dumnezeu ca si pamantul tarii noastre a revarsat imbelsugata ploaie de har, din care s-a brobonit roua cea mantuitoare a sfintilor nostri!”

Si daca am avut atatia sfinti, de ce totusi nu-i cunoastem? Ne raspunde tot mitropolitul Dosoftei, intr-o insemnare autobiografica, cu ocazia unei vizite facute la Kiev, in 1684, pentru a se inchina moastelor sfintilor de la Lavra Pecerska:

“Sa stii ca putine zile sunt peste an sa nu fie sfinti intr-insele de la tara ruseasca… Multi sfinti se fac la rusi si pana astazi…”; iar, putin mai departe, spune: “Dar tocmai si din rumani multi sunt, care am vazut viata si traiul lor, dara nu s-au cautat (s.n.), fara numai Daniil de la Voronet si Rafail de la Agapia; am sarutat si sfintele mostii. Apucat-am in zilele noastre parinti ‘nalti la bunatati si podvig (nevointa) si plecati la smerenie adancu: Chiriac de la Tazlau, Epifanie de la Voronet, Partenie de la Agapia, Ioan de la Rasca, arhiepiscopul cel sfant si minunat, Inochentie de la Probota…”

Peste aproape doua veacuri, Mitropolitul Veniamin Costachi reformula spusele predecesorului sau in scaunul Mitropoliei Moldovei: “

Dintru toate neamurile isi alege Dumnezeu pe robii Sai, cei ce urmeaza voii si poruncilor Lui.”

Parintele Ioanichie Balan, marele cronicar al sfintilor autohtoni pe care l-a dat Biserica noastra stramoseasca, in Introducerea la “Patericul Romanesc”, lucrarea sa de capatai, ne raspunde la randu-i:

“Ne intrebam oare cati sihastri si calugari sfinti s-or fi nevoit pe pamantul nostru strabun, de-a lungul a peste 1600 de ani? Or, majoritatea acestor sfinti, sihastri, monahi, egumeni si ierarhi autohtoni au fost uitati pentru totdeauna, pentru ca nimeni nu a consemnat[1] numele si faptele lor“.

Pe la 1971, acelasi cuvios cronicar al sfintilor nostri spunea in Introducerea la cartea “Chipuri de calugari imbunatatiti din manastirile nemtene”, care a constituit de altfel si lucrarea sa de licenta in Teologie din 1975, notata cu calificativul foarte bine:

“Calugarii si-au inteles rostul, si-au modelat viata dupa chipul lui Hristos, si-au topit inima in vapaia celei mai curate rugaciuni si s-au savarsit cu pace, implinindu-si inalta misiune de rugatori si mijlocitori pentru toata lumea. Ei n-au lasat in urma mostenitori, nici averi, nici alte opere valoroase, ci singura pilda vietii lor ne-a ramas noua, urmasilor, ca un testament parintesc peste care nu se poate trece.

Este de datoria noastra, a celor ce traim sub acoperamantul Bisericii lui Hristos si in locasurile inaltate de inaintasii nostri, sa vorbim despre viata, sfintenia intelepciunea si nevointa duhovniceasca a parintilor si fratilor care s-au savarsit, slujind cu ravna lui Dumnezeu in aceste sfinte manastiri. Este de datoria noastra sa le imita osteneala, sa le continuam rugaciunea, sa le innoim jertfa, sa le istorisim viata si  sa le aprindem o candela sau macar o lumanare la capatai. Ca orice rugatori, calugarii au fost oameni singuratici, ascunsi in Hristos, foarte putin comunicativi, fara rude, fara prieteni, fara mostenitori, fara talmaci. Ei singuri si-au insemnat lapidar bucuriile ispitele, gandurile si sfaturile. Au trait fara martori si s-au ingropat fara bocitoare. De aici si dificultatea pe care o intampinam in demersul de a le cunoaste viata, de a vorbi despre dansii. Daca lucrul acesta se facea la vreme, multe nume de calugari alesi ar fi fost izbavite de uitare si poate si calendarul sfintilor nationali era mai bogat. Lamentarile nu mai ajuta la nimic. Este o vina pe care insine trebuie sa ne-o asumam si sa o rascumparam pe cat ne sta in putinta.

Dintre toate, Biserica noastra romaneasca a vorbit cel mai putin despre ierarhii, slujitorii, calugarii si fiii duhovnicesti care au facut cinste acestui popor. Se pare ca s-a scris mai mult despre cei necorespunzatori. Spiritualitatea romaneasca este cel mai slab reprezentata peste hotare, cel mai putin cunoscuta de celelalte Biserici, de aceea tocmai aceasta carenta incercam sa o remediem aici.

Iata cateva pricini ce ne-au indreptatit si indemnat sa savarsim aceasta modesta lucrare; mai bine putin decat nimic”.

(Din: Ilarion Monahul, Batranul Irodion Kapsaliotul cel nebun pentru Hristos, prietenul de taina al Cuviosului Paisie Aghioritul, Editura Sf. Siluan, 2010)


[1] Cuviosul Paisie, in cartea sa “Parinti aghioriti”, spunea la randul sau: “Mult ma mustra constiinta pentru ca nu mi-am facut insemnari amanuntite depsre vituosii Parinti care au trait acum, in anii din urma, si despre care mi-au povestit evlaviosii batrani pe vremea cand eram monah incepator…”

 

Intrebandu-ne spre mustrare cum ar fi praznuit grecii, de exemplu, un praznic minunat al unei intregi familii voievodale care s-a facut priveliste reprezentantilor multor neamuri prin marturisirea muceniceasca a dreptei-credinte noastre stramosesti

Categorii

IPS Bartolomeu Anania, Mari duhovnici, preoti si invatatori, Parintele Dumitru Staniloae, Parintele Ilarion staretul de la Nea Skiti, Parintele Ioanichie Balan, Recomandari, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, Sfintii Martiri Brancoveni, Sfintii romani

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

24 Commentarii la ““Aduceti-va aminte de mai-marii vostri, la a caror savarsire a vietii privind, sa le urmati credinta!”. DE CE NOI, ROMANII, NE UITAM SFINTII?

  1. gand la gand cu bucurie(?):( : si eu meditam luni de sarbatoarea sf. Martiri Brancoveni la acest aspect…biserica la care am fost era aproape goala…greu cu noi!

  2. @ Georgiana T:

    Tot e cu bucurie, pentru ca ne intalnim pe aici, draga Gina 🙂

  3. de unde se poate procura cartea?

  4. De la Schitul Darvari si, probabil, din alte librarii ortodoxe. Inca nu se poate comanda si pe net, dar, probabil, se va putea si asta.

  5. de multa vreme ma lupta gandul asta. cineva mi a zis odata ca fiecare neam are un mod propriu de a aduce slavoslovie. tot parintele ioanichie spunea intr un interviu ca noi avem o smerenie a noastra ca neam. la polul opus sunt grecii. ce paradox: o natie 10 milioane (cu tot cu diaspora, probabil) si totusi cati stiu despre ei. au fost cazuri cand a trebuit sa explic exact unde este romania pe harta…
    si istoria noastra pana la 1200-1300 este o mare nebuloasa. in primul rand dacii nu au lasat izvoare scrise. mai apoi, dupa retragerea aureliana, aflam ca la un moment dat sfantul constantin isi ia supranumele “dacicus maximus”( cred ca si cativa din imparatii de dinaintea sa si l au luat) in urma unor batalii cu dacii (carpii) din ce va sa fie mai tarziu moldova. nu stim mare lucru nici din pct de vedere al organizarii bisericesti (episcopi trimisi la sinoade ecumenice si cativa sfinti martirizati). de ce?

  6. Citind celelalte comentarii…..nu ma pot abitine …si…. sa mai zic…..

    Solidaritatea la romani….e …”veriga slaba”….Si…pe aceasta “lipsa”…se mizeaza si acum….
    Aceasta lipsa isi are radacinile in istorie….( sa amintim doar de Horia,Closca ,Crisan…Mihai Viteazul…Tudor Vladimirescu…Alex.I.Cuza…si…exemplele pot continua…) ; romanii…au fost tot timpul un popor generos…bun la suflet…ospitalier…muncitor…dar…in mare parte naiv…influentabil…si unele slabiciuni….( repet : marturie stau tradarile din istorie…) ( iar exemlul Brancoveanu…e..printre exceptii…) care…continua si in epoca contemporana….Se stie deja ca…ceea ce s-a intamplat in 1989…nu a fost nici pe departe o “revolta spontana”…ci…o manipulare a maselor…in care securitatea a avut un rol major….Altfel…romanii…resemnati si dirijati……ar mai fi suportat mult si bine acea stare de lucruri….

    De multe ori…”i-am invidiat ” pe evrei…unguri..sectanti…tigani…polonezi…pentru spiritul lor solidar…mai ales atunci cand traiesc in comunitati restranse…si…uneori…ostile lor…..Dar…cu amaraciune constat ca…acest spirit lipseste aproape cu desavarsire romanilor…Un f bun exemplu poate fi si…romanii plecati in strainatate…care…fug unii de altii…( si …nu e vorba de evitarea doar a acelor raufacatori…)
    Sau…enoriasi care merg de ani de zile la aceeasi biserica…si…abia daca se saluta…( ca sa nu mai vorbim de comunicare…intr-ajutorare….nuuuuu…! acest fapt e caracteristic sectantilor…si…oare e…atat de rau…si…de blamat…? ghidandu-ma dupa “teorie”…ma gandesc ca…nu ar fi un pacat ca…enoriasii sa se cunoasca intre ei…sa comunice…sa-si cunoasca nevoile…si sa se ajute…atat si cum pot…)

    Mi se pare simptomatic…si oarecum de inteles…de ce s-au imputinat comentariile….

    Dar ! mi se pare la fel de suspect…si…oarecum de neinteles….! de ce nu se ia nici o …atitudine…..de nicaieri…cel putin…la nivelul constiintei….Nu indemn la revolta…razmerita ….ci…macar luarea unei atitudini…..concrete ~ reale …sa nu ne fie nici frica…nici rusine….ca-l iubim si vrem sa-l urmam pe Hristos…..Poate ca unii…vor spune : “poate ca…nu a venit momentul…” Serios…? pai…daca nici acum nu e momentul…atunci…cand ? …cand…nu va mai fi nimic de facut…nici o sansa…?

    De multe ori m-am gandit…la ceea ce s-a intamplat…atunci…cu Petru…si cu lepadarea sa…la al 3-lea cantat al cocosului….Dar…daca ceea ce s-a intamplat atunci…cu el…asa a trebuit sa se intample…si…pentru ca…peste 2000 de ani…cand va sosi “momentul”…sa…fie …”o pilda”…?

    Spun ca mi se pare suspect si de neinteles …aceasta “tacere” si…”defensiva”….
    Atunci cand doar ! se punea problema cip-urilor in pasapoarte…permise auto…s-a facut f mare zarva…liste intregi cu semnaturi…luari de pozitie….in fine…multa agitatie…tulburare….o atitudine cert ofensiva…iar acum…cand e…ffff grav….! ( e vorba de cartea de identitate,in care ti se ia si amprentele…si multe alte date personale ) dintr-o data s-a asternut linistea……..( !!! ???? ) sa fie oare…. cea…de dinaintea furtunii…? sau…resemnare…~ acceptare ( fara nici un efort de amanare sau trezirea de constiinte…? )
    Singura atitudine….se rezuma la aceste site-ri….ca informare….”comunicare” …ar fi prea mult spus…mai ales cand “userii”…se afla sub auspiciul anonimatului….( nici nu stii cine posteaza…cu cine…”comunici”…)
    Oricum…salut aceasta initiativa…aceasta luare de pozitie…fie si sub forma virtuala…..
    Urmaresc cele 4 site-uri…( si articole…si comentarii…) si ma rog la Dumnezeu sa nu intru in confuzie…tulburare…in inselare…si sa ma ajute sa inteleg si sa fac…ceeea ce-mi este de folos….pentru sufletul meu…si a familiei mele…si pentru vietile noastre…de aici inainte….Nutresc nadejdea ~ speranta ca Dumnezeu ma va calauzi…si va lucra in folosul si nicidecum in raul meu…

    Cred ca…asa cum spuneam : sa ne punem nadejdea doar in Dumnezeu !…si sa incercam sa ne salvam…si sa actionam……doar prin noi insine….

    Dumnezeu sa ne ierte si sa ne ocroteasca !

  7. @ Mihaela (la mesajul nepublicat):

    Am inteles parerea ta, nu o impartasim deloc, dar iarta-ne, deja incepem sa facem alergie 🙂 Te rugam mult, daca si la subiectul asta discutam tot despre cipuri, inseamna ca intr-adevar ne lasam târâţi in psihoza si, de la orice am pleca, tot la “castravete” am ajunge. Gasesti pe pagina noastra de stiri toate ideile noastre legate de acest subiect, exprimate de noi sau de parinti si frati, la care am aderat. Mai mult decat scrie acolo – imens de mult deja – nu mai avem de adaugat. Daca totusi ai nelamuriri, te rugam sa-i scrii parintelui Mihail Stanciu, pe blogul sau, si in masura in care are timp si MAI ALES, ai tu disponibilitate sa asculti, te va lamuri. Sau chiar sa-l cauti personal, daca esti din zona. Sunt o multime de alti parinti, de asemenea, foarte buni, care iti pot clarifica problemele, desi… tu nu ai probleme, ci certitudini. Dar poate te vor ajuta sa vezi unde gresesti. Probabil ti-ai consultat deja si duhovnicul propriu? Noi insa nu mai putem cu cipurile, gata, se cuvine o pauza 🙂 Mai avem o singura postare pregatita pe tema asta, la stiri, facuta dintr-un comentariu al unui cititor, pe care multi au cerut-o ca articol separat. Si pentru moment gata. Ce e prea mult strica si provoaca efecte opuse, si, chiar combatand isteria, tot riscam sa intram in logica ei si sa uitam esentialul. Maica Domnului sa te aiba-n paza si pe fratia ta! Iarta-ne ca nu putem mai mult!

  8. Noi romanii ne uitam sfintii pentru ca nu avem destula ravna si credinta,ne lasam dusi de valurile vremurilor care vin,nu suntem uniti .Dar am nadejdea ca acei sfinti pe care noi ai uitam se roaga pentru noi pacatosii si va veni si vremea cand vor fi cinstiti de propriul neam dar asta numai Domnul stie cand.Am dus o icoana cu sfintii Brancoveni la o biserica pentru a se inchina poporul si se uita preotul si cantorul la mine ca la o naluca ,nu s au bucurat si atunci am realizat raceala care exista din partea clerului si a poporului fata de sfintii neamului nostru.

  9. Viata Pr. Sofian o scrie cineva?

  10. leo,
    daca va referiti la Pr.Sofian Boghiu:
    PARINTELE SOFIAN
    Editie ingrijita de Ioana Iancovescu si Constanta Costea
    Cu binecuvantarea PF Teoctist
    Editura Bizantina, 2007
    (aproximativ 700 pagini si cateva fotografii)

  11. La noi la biserica s-a distribuit o icoana ce-i infatiseaza pe Sfantul Mucenic Ilarion,Sfantul Cuvios Daniil Marturisitorul si Sfantul Valeriu Marturisitorul, si multi au fost incantati sa o aiba.Daca am inteles bine, era adusa de la PV.

    Eu cred ca neamul nostru pastreaza inca plaga comunista in suflet si sechelele minciunii si defaimarii de aproapele, propovaduite cu forta data de frica si spaima,de catre comunisti.
    De aceea exista inca si azi o atitudine de neimplicare, de neasumare, de indiferentza si indoaiala ca neamul acesta mai are de dat ceva bun.Acestea sant sechele.
    Si plagile au aparut pe sufletul neamului exact cand poate s-ar fi format mai bine alura sa culturala si spirituala , prin generatia interbelica,
    generatie din pacate distrusa.Dar sa o luam ca pe o jertfa necesara, ca sa plamadeasca un alt aluat.
    Exista totusi ceva in fibra romanului ce nu inteleg.
    Mentalitatea aceea de destin implacabil, de lucru care nu poate fi schimbat, ca, nu-i asa, ce ti-e scris in frunte ti-e pus.
    Cred ca noi n-am inteles niciodata foarte bine unde e limita intre destin si libertate, si nici nu ne-am clarificat faptul ca noi santem acei care scriem destinul nostru.
    De-aia nu scriem nici despre sfinti…

  12. Pingback: Război întru Cuvânt » SFANTUL NICETA DE REMESIANA (24 iunie): Despre feluritele numiri potrivite Domnului nostru Iisus Hristos
  13. Pingback: Război întru Cuvânt » Chemarea primilor Apostoli si Duminica Sfintilor Romani. CHEMAREA SI LUCRAREA TAINICA A DUHULUI. CARE SUNT CRITERIILE CANONIZARII UNUI SFANT?
  14. Pingback: Testament si "reminder": Duminica Sfinților români » Alex Rădescu Blog
  15. Pingback: SFINTII BRANCOVENI. "Stati tare, barbateste, dragii mei, si nu bagati seama de moarte; priviti la Hristos Mantuitorul nostru!"
  16. @tudor

    este vorba poate de acea smerita smerenie a tuturor ce au trait o viata bineplacuta lui Dumnezeu;
    Si ma doare sufletul sa aud iar si iar, ca ne defaimam ca neam, indiferent de motiv.
    Daca ar fi ingaduit Dumnezeu ar fi fost destui marturisitori din stravechime si pana acum, sa scrie vietile celor cu care au trait , de care au auzit, sau la a caror mucenicie au particpat.
    Caci nimic nu se face fara Voia Sa. Si poate mare semn este, ca nu au primit necunoscutii cei sfinti, semn si ingaduinta sa scrie despre acestia.
    Chiar bunul Dumnezeu ne spune, sa fim smeriti si blanzi precum si El este;
    Poate, poporul nostru a inteles in profunzime, aceasta chemare sfanta, si s-a smerit atat de complet, ca nici nu a vrut sa lase urme ale lor, in aceasta trecere prin valea plangerii pe acest pamant,caci tot ce conteaza este sa fim acolo, pe deplin in Slava cea Dumnezeiasca.
    Si de ce sa ne invrajbim noi intre noi ca neam, ca altii au mai multi sfinti afisati?
    Sa ii miluiasca pe toti Dumnezeu, si oricum la sfintele Liturghii si nu numai sunt pomenti totii Sfintii care au trait in veac, dupa cetele lor, fie episcopi, fie monahi, monahii, pustnici, samd.
    Iar daca ar fi sa ne comparam si cu rusii, si cu grecii, Dumnezeu ne-a dat ca neam, intelepciunea si prilejul sa ne aparam si glia si neamul si credinta stramoseasca, (pana mai daunezi), si nu ne-a trimis sa ii impilam pe nici unii din vecinii nostri de hotare sau mai de departe.
    Sa ne ajute Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Sale Maici si ale tuturor sfintilor cunoscuti si necunoscuti, de acum si pana in veac!

  17. Pingback: SFANTUL NEAGOE BASARAB SI INVATATURILE SALE CATRE FIUL SAU, THEODOSIE. Ce voievozi am avut, ce credinta aveau...
  18. http://poeziicrestin-ortodoxe.blogspot.com/2011/12/paraclisul-sfantului-ierarh-dosoftei.html

    Sf. Ierarh Dosoftei, psaltirea cea bine glăsuitoare a tainelor Duhului, cel ce cu penelul cuvintelor limbii româneşti a zugrăvit icoana înţelepciunii Cuvântului, să scrie şi în cartea inimilor noastre cuvintele Înţelepciunii.

  19. Pingback: Război întru Cuvânt: Cuvant puternic al Inaltului Teofan la praznicul Sfintilor Martiri Brancoveni: AVEM NOI CURAJUL DE A URMA PILDA VIETII SI A MARTURISIRII VOIEVODULUI CONSTANTIN IN FATA TURCITILOR DE ASTAZI? « CUVÂNT ORTODOX
  20. Pingback: Cuvant puternic al Inaltului Teofan la praznicul Sfintilor Martiri Brancoveni: AVEM NOI CURAJUL DE A URMA PILDA VIETII SI A MARTURISIRII VOIEVODULUI CONSTANTIN IN FATA TURCITILOR DE ASTAZI? -
  21. Pingback: De ce nu cinstim Martiriul Sfintilor Brancoveni ca SARBATOARE NATIONALA? Ce inseamna a gandi si simti “romaneste”? - Recomandari
  22. Pingback: Stefan cel Mare si Sfant: ”VOM LUPTA PANA LA MOARTE PENTRU LEGEA CRESTINEASCA”. Cantari, acatist si slujbe (audio si text) -
  23. Pingback: Măria Sa Neagoe Basarab…. Randuri miscatoare si pilduitoare din INSEMNARILE (fictive) MONAHIEI PLATONIDA, DOAMNA DESPINA, sotia sfantului voievod: “Alaturi de domnul Neagoe am aflat margaritarul cel mai scump: dragostea lui Dumnezeu” -
  24. Pingback: Predica puternica (audio+text) de la PUTNA despre globalizare, DISTRUGEREA RADACINILOR si provocarea sfintilor români. “CAT COSTA UN SUFLET IN ZIUA DE AZI? NE VINDEM CREDINTA SI TARA PE CATIVA EURO” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate