CONFESIUNILE PARINTELUI IONA (profesorul Ion Patrulescu) la “Cuvinte din taceri” (VIDEO): “Comunismul a fost un chip al fiarei, in spate era duhul lui Antihrist”/ “La noi domina impostura, oamenii cauta sa obtina pozitii inalte”
Vezi si:
Interviu cu parintele rasofor Iona (profesorul Ion Patrulescu) de la Manastirea Oaşa, la emisiunea Cuvinte din taceri (Campus TV, Buzau) – realizator: Ioan Şolea
(7 si 14 decembrie 2012)
***
* S-a retras la Oasa, intr-o coliba, unde traduce Biblia, dupa un text athonit. Profesor universitar de renume, la Bucuresti si la Timisoara, mult iubit de studenti, a lasat catedra pentru a se transforma in calugarul Iona. Pe varf de munte, langa cerul albastru, fostul profesor ION PATRULESCU isi zideste sufletul in credinta si iubire de Dumnezeu *
L-am cautat pe parintele Iona intr-una din zilele toride ale acestei veri. Cerul de deasupra Oasei se limpezise atat de mult, ca ai fi putut sa te oglindesti in el. Drumul pana la chilia in care traieste ascuns de lume trece printr-o padurice de brazi, o pata de umbra binefacatoare, pentru ca apoi, tot urcand, sa se infunde intr-o poiana uriasa, cu iarba inalta, flori multicolore si roiuri de fluturi si de albine, care zgarie usor linistea locului. Ajuns in poiana, trebuie sa-ti croiesti singur carare prin ierburile navalnice. Fratele de manastire care m-a insotit s-a descaltat la marginea pajistii, ca si cum n-ar fi vrut sa murdareasca locul. Dincolo de poiana, aproape de poala muntelui, se afla un fost adapost de ciobani: chilia parintelui Iona. Un caine urias si rau de gura pazeste coliba, imprejmuita cu un gard de leaturi. Cand l-am gasit, distinsul profesor, imbracat intr-o rasa veche, calugareasca, isi pregatea o fiertura de cartofi, in oala de lut, la foc de lemne, pe o vatra improvizata. In mijlocul incaperii, un fel de hambar cu taieturi mari pentru ferestre, care n-au fost niciodata acoperite cu sticla, mirosea a fum. Cateva obiecte de uz casnic, intr-un colt, si trei butuci, in chip de scaune, in jurul focului, reprezinta tot “mobilierul”. Peretii sunt decorati cu legaturi de ceapa. Caci, dupa cum ne-a spus parintele Iona, mancarea taranului este “apa, ceapa si cartofi”. Iar el se revendica taran. Din aceasta incapere se intra in stramta chilie a parintelui, pe o usa ingusta. Acolo, un pat, o masa si vrafuri de carti. Dar gazda ne-a invitat sa stam de vorba, ca taranii, la poarta, pe o banca joasa, de lemn, cotropita si ea de iarba pana la brau. O iarba fierbinte si inflorita, prin care si parintele Iona pasea descult. In timp ce vorbeste, te fixeaza cu ochii sai verzi, puternici si luminosi. Tot timpul e numai zambet.
Anii de ucenicie: parintele Galeriu
S-a pregatit mai intai pentru o cariera militara: liceul militar la Breaza si Scoala de Ofiteri de infanterie la Sibiu.
A fost trei ani ofiter la Arad, timp in care a fost trimis sa pazeasca detinutii care lucrau la Canalul Dunare-Marea Neagra, sa ridice blocuri cu soldatii in Bucuresti, dupa cutremurul din ’77, si sa culeaga porumb in Balta Brailei. A primit aceste “misiuni” ca pe o umilinta si a inteles ca armata comunista nu mai are nimic de-a face cu traditia militara a romanilor, ca ofiterul roman din anii ’70 era la mii de ani lumina de ofiterul interbelic – cel scolit la Paris, care se insura cu fata cu dota si avea ordonanta. “Pe scurt, am considerat ca armata este o rusine si am demisionat”.
A cautat un nou drum, si Dumnezeu s-a ingrijit de el. A cunoscut un bibliograf, Dan Lazarescu, la Arad, care i-a hranit pofta de carte, si-apoi, dornic de studiu, desi era “ateu pana in varful unghiilor”, a ajuns la parintele Constantin Galeriu. Parintele Galeriu i-a promis ca-i va da recomandare ca sa aiba acces la Biblioteca Sf. Sinod, dar cu conditia sa vina duminica la biserica. “Nu ma inchinam, nu cinsteam icoanele, nimic, mergeam numai la predica, sa-l ascult pe parintele Galeriu. Incet, incet, am revenit la normal, adica la credinta”, marturiseste parintele Iona.
Cu tactul sau binecunoscut, parintele Galeriu si l-a facut ucenic. Care e cea mai de pret invatatura primita de la parintele Galeriu? Ca “nimeni si nimic nu poate distruge niciodata chipul lui Dumnezeu din om. Ultimul ratacit, ultimul criminal, inca mai are in el chipul divin intact. Noi nu ne gandim la asta, cand intram in relatie cu alti oameni. Ii judecam dupa epiderma, nu dupa chipul dumnezeiesc. Pentru ca altfel ne-am purta cu mai mare atentie si delicatete fata de ceilalti, care sunt, si ei, purtatori ai chipului lui Dumnezeu. Se pierde doar asemanarea cu Dumnezeu, din pricina pacatelor noastre, dar nu si chipul”.
Magistrul limbilor moarte
Vreme de zece ani, Ion Patrulescu s-a increstinat. Si, ca orice convertit, a vrut sa-i lumineze si pe altii. Pentru ca a inteles ca limbile latina si greaca sunt importante nu numai pentru marea cultura, dar si pentru ortodoxie, a urmat facultatea de limbi clasice.
“Toata lumea a spus ca sunt nebun: “Pai, ce mai faci cu limbile astea moarte? N-au nici un viitor”. N-au viitor, dar au trecut, am zis”. A ramas asistent la Universitatea din Bucuresti, si de pe aceasta pozitie si-a inceput misiunea: sa le “descalceasca studentilor semantica Sfintei Scripturi”.
In 1989 s-a mutat la Timisoara si a continuat sa predea la Universitatea de Vest. Acolo a cunoscut gloria ca profesor. “Cand le-am predat greaca studentilor, limba a fost o ancora pentru teologie. Am predat si la Teologie, in intentia de a forma cu adevarat teologi, adica oameni de cultura si, totodata, marturisitori ai ortodoxiei. Si au fost cativa care m-au ascultat si au devenit preoti, alti cativa s-au calugarit. Spunea cineva ca pot face de-acum oricate pacate, ca se roaga atatia pentru mine”, spune parintele Iona zambind. Totusi, nici faima, nici iubirea de care era inconjurat nu i-au fost de ajuns pentru a ramane in Universitate. “Cand am vazut ca invatamantul incepe sa se degradeze accelerat, ca Universitatea incepe sa fie de rusine, ca odinioara armata, am refuzat sa fiu partas la prabusirea ei si am renuntat sa mai predau”.
In urma cu opt ani, a ales sa se retraga la Manastirea Oasa.
“N-am venit atata pentru calugarie – mi se pare mare cuvantul -, am vrut sa ma retrag dintr-o lume care merge intr-o directie gresita. E o simpla retragere. Ca sa te faci calugar trebuie sa o iei de tanar. Iti cere efort si rezistenta, pe care eu nu le mai am”.
In “Gradina de la Oasa”, pe malul lacului, si apoi in chilia sa din padure, fostul profesor universitar a tradus din Septuaginta (Iesirea, III Regi si Isaia) si din Everghetinosul monahului Pavel (1054). Acum se roaga si lucreaza impreuna cu manastirea Vatopedu, de la Sf. Munte Athos, la traducerea Noului Testament dupa un text bizantin athonit.
[… ]
(va urma)
Alte interviuri la emisiunea “Cuvinte din taceri”:
- Tatiana Niculescu Bran despre CAZUL TANACU si filmul DUPA DEALURI la emisiunea TV Cuvinte din taceri (VIDEO)
- Ilie Tudor, tatal artistului Tudor Gheorghe: POVESTIRI DE VIATA SI AMINTIRI DIN INCHISORILE COMUNISTE
- MARCEL PETRISOR, marturii despre viata in inchisoare si nu numai la emisiunea TV Cuvinte din taceri (VIDEO)
- Parintele Nicolae Tanase: O VIATA IN SLUJBA COPIILOR (VIDEO)
Legaturi:
- BANCHERUL CALUGARIT (I) – Parintele Ilarion Dan (Man. Crucea): “Traim niste vremuri in care apele se cam aleg, iar cernerea se va amplifica si accelera”
- PARINTELE ILARION DAN, BANCHERUL CARE L-A CASTIGAT PE HRISTOS (II). “Traim intr-o lume in care mecanismele de pervertire sunt mai sofisticate… Omul contemporan cauta cu disperare, dar nu gaseste decat surogate”
- DANIEL TURCEA – istoria convertirii minunate a unui poet al Luminii. Ultimul sau cuvant: “RUGATI-VA!”
- TOATE SUNT CU PUTINTA CELUI CARE SE CAIESTE. Pocainta unui schimonah, fost asasin CEK-ist
- Sfantul Serafim Rose (2 sept.) – Cautatorul Adevarului pana la capat si cu orice pret
- Din “Viata si lucrarile parintelui Serafim Rose”: LUMEA ACEASTA TREBUIE SA SE SFARSEASCA (cap. 17)
- “Durerea surda a desertaciunii” – povestea convertirii unui tanar monah de la Platina
- Marturia Parintelui Ciprian Negreanu (Cluj-Napoca) despre SFINTENIA PARINTELUI ARSENIE BOCA (video si audio). MINUNEA COLOSALA DE LA PRISLOP A INVIERII UNUI SUFLET RAZVRATIT SI ATEU
***
- In spatele reeducarii si a dominatiei totalitare: TATAL MINCIUNII, UCIGASUL DE OAMENI
- De la reeducarea prin tortura la reeducarea soft: abolirea constiintei, glasul lui Dumnezeu in om
- Intre TEROARE si… TORPOARE sau TAINA FARADELEGII IN ACTUALITATE
- 22 DECEMBRIE 1989. In pragul unei noi robii totalitare, cu gandul la martirii carora le datoram libertatea
- Sandu Tudor: VEACUL UCIGĂTORILOR DE DUMNEZEU
- CE CREDINTA, CE OAMENI, CE PARINTI… Din amintirile lui Virgil Maxim de dupa eliberare. “Noua Dumnezeu ne-a dat rabdare. Voi sa cereti sa va dea indurare”
Are privire darza, patrunzatoare….a avut curaj si motivatie sa plece din lume fiindca, intr-adevar lumea n-a luat-o numai intr-o directie gresita, deraiaza permanent de la Cale, nu-i pasa de Adevar si…nu doreste Viata! PUNCT.
” si…nu doreste Viata! PUNCT”…din fericire e doar VIRGULA si Hristos inca ne tine si pe noi ceilalti, care zabovim in lume, care suntem chiar lumea, asa cum e ea, asa cum suntem noi.
Si Ii multumim, pentru binefacerile Sale aratate si nearatate, stiute si nestiute care s_au facut noua. SI iertam si ne rugam sa fim iertati.
Cred ca Pr.Iona a capatat o mare influienta si a primit multe sentimente duhovnicesti prin lucrarea Sfantului Duh,de la Pr.Galeriu.Parintele era si este recunoscut cu aceasta putere,multi care au stat in preajma sfintiei sale, s-au convertit si apoi au continuat lucrare.Asistand la predicile sale,a distins bine adevarul de fals,apoi a intervenit iubirea de cunoastere care face parte din temeiul vietii crestine,unindu-se apoi cu sentimentul religios.Dar pe primul loc a venit Providenta divina,harazindu-i locul si rolul sau in lume, oferindu-i toate cele necesare intr-un mod nevazut dar simtit.
Si noi de asemenea suntem calauziti de-a lungul imprejurarilor de mana Lui Dumnezeu,potrivit vocatiei si structurii noastre..Cine primeste in inima adevarul ca Dumnezeu este pretutindeni si vede totul si incepe sa se poarte inauntru si in afara ca si cum Dumnezeu ar fi inaintea lui si l -ar vedea,acela incepe sa umble in adevar,asa ca Parintele Iona.
Oarecum in afara temei: am unele dileme, acum exprim una dintre ele: de ce cuvintele de invatatura tinute la Liturghie sunt mult prea subtile pentru majoritatea laicatului prezent ? Or catehizarea este destinata doar copiilor ?
“apa, ceapa si cartofi”, “vrafuri decarti” si “Tot timpul e numai zambet.”
Cat de putin ii trebuie unui om ca sa fie multumit! Mare binecuvantare pentru un om care L-a cunoscut pe Dumnezeu sa poata iesi din lumea aceasta care “merge intr-o directie gresita”.
@ Dana:
Depinde totusi de biserica si de preoti…
@ Magda. Daca te referi doar la poza este modificata si astfel apare si o modificare in reflectarea adevarata a personalitatii d-lui profesor. Nu este sanatos sa ne formam o impresie doar privind la acea poza schimbata.
Cat despre curaj nu stiu cat e curaj si cat e ceea ce la format pe d-nul profesor in totalitatea trasaturilor care il alcatuiesc ca persoana; avand in vedere si mau multe traduceri la care ia parte.
Iertati.
@ Darius:
Puteti fi olecuta mai clar, va rugam? La ce trasaturi va referiti si care e legatura cu traducerile? Vreti sa spuneti ca nu este o persoana darza sau curajoasa sau… altceva?
Nu vreau sa spun ca nu e darz sau curajos, desigur ca este, dar nu in sensul care te indeamna sa gandesti:”da, uite el a lasat in urma tot, s-a lepadat de toate cele lumesti si nu-l mai intereseaza, nu se mai uita inapoi “, pe baza motivelor privind demersul societatii; ci in sensul in care curajul si darzenia provin din trezvia duhovniceasca.
Parintele Iona sau prof. Patrulescu avand cunostinte de greaca veche face traduceri din Scriptura si alte carti.
P.S. din ceea ce a scris Magda am simtit un anume duh de revolta asupra societatii si de judecata. Duh care te poate indemna nu tocmai in formarea unei pozitii bune fata de un lucru.
Domnu sa ne lumineze, Domnu sa ne dea cunostinta si constiinta, Domnu sa ne ierte si sa ne dea putere, Domnu sa ne intareasca si sa ne dea intelegere adevarata!
@Darius
Pare ca spui ca nu are un curaj care sa-i vina din credinta, ci din atitudine lumeasca. Daca asta spui, atunci… interviul este mai elocvent decat poza ca lucrurile stau tocmai pe dos.
Iar societatea chiar merita sa te revolti pe ea. Bineinteles ca pe tine, de fapt, in sensul de a nu te lasa amagit de ea.
tocmai precizam ca: ” provin din TREZVIA duhovniceasca.”
Iertare. nu am priceput f limpede. Parintele ex-profesor chiar a participat la traducerea Everghetinosului la m-rea Vatopedi.
Da asa este
Folositor interviu!