DE LA REEDUCAREA PRIN TORTURA LA REEDUCAREA SOFT: abolirea constiintei, glasul lui Dumnezeu in om

10-12-2007 Sublinieri

patimiledupapitesti2.jpg

Titlul acestui articol putea fi si: “De la totalitarismul violent la totalitarismul soft”. Ne propunem sa incepem astazi sa prezentam un ciclu de fragmente esentiale de marturii despre fenomenul totalitar, care are ca scop intelegerea scopului reeducarii.

Pentru cei care au trecut prin infernul din Pitesti sau alte inchisori comuniste, reeducarea prin tortura, al carei instrument principal a fost Eugen Turcanu, dar ai carei initatitori au ramas in umbra pana in zilele noastre, a fost vazuta ca un „experiment”. Experiment pentru ce? Care este scopul acestei infioratoare schingiuiri a sufletului si trupului omenesc? Sunt atat de crunte marturiile ce vin din aceste inchisori incat noi abia le putem si citi. Dar noua ni se cere chiar mai mult, nu doar a putea sa le citim, ci a putea sa le intelegem, sa intelegem de ce s-au petrecut si, mai ales, sa intelegem reeducarea dusa in prezent cu alte mijloace, care au insa acelasi scop. Pentru ca cea ce s-a petrecut ne priveste direct si pe noi. Asa cum spunea Ioan Ianolide, daca nu vom lua aminte, noi vom fi urmatorii reeducati!

Credem, pe baza marturiilor ce vor fi citate aici – pornind cu aceste “profetii” laice preluate de la H. Arendt si Alain Besancon, si continuand cu Ioan Ianolide, Dumitru Bordeianu si pr. Gheorghe Calciu, dar si cu p. Seraphim Rose, cu p. Hristodul Aghioritul si cu scriitorul Virgiliu Gheorghe – ca scopul reeducarii a fost smulgerea definitiva a lui Dumnezeu din sufletele oamenilor. Scopul este apostazia asumata nu doar prin lepadare, prin cedare provenita din slabiciune si frica, ci prin hula, adica prin asumarea voita a duhurilor satanice care Il urasc pe Dumnezeu. In mai putine cuvinte, satanizarea omului. Dar acest lucru nu se produce atat de usor. Sunt necesare unele etape si o gandire care sa conceapa tipul de societate si de organizare a puterii (politice, economice, sociale etc.) care sa despoaie omul din cadrul sau firesc de vietuire si sa il transforme in sclav al influentelor demonice, un sclav care este silit prin violente neintrerupte si de nesuportat pentru firea omeneasca sa se transforme in unealta si fiu al “tatalui minciunii“…

Primele doua articole pe aceasta tema vor descrie cum este posibil sa se atinga un control totalitar in cadrul societatilor moderne si ce fel de gandire (spirit) sta in spatele celor care creeaza astfel de sisteme.

Ar putea surprinde faptul ca folosim si texte „laice” pentru a descrie acest fenomen. Stim insa ca din vechime uneori existau „profetii” ale inteleptilor sau ale poetilor antici care il vesteau chiar pe Hristos. Unii Sfinti Mucenici, cum ar fi si Sfanta Mucenita Ecaterina, au folosit aceste scrieri ne-crestine pentru a demonta argumentele si sofismele inteleptilor starniti impotriva crestinismului. Cam in acelasi sens folosim si noi aceste observatii extrem de profunde pe care Hannah Arendt le facea cu privire la regimurile totalitare inca inainte de declansarea experimentului Pitesti. O “profetie” care explica pas cu pas cum este posibil ca in lumea noastra sa fie realizate crime atat de ingrozitoare. O profetie care arata ca scopul societatii totalitare este reducerea fiintei umane la o fiinta pasiva, din care este eliminata individualitatea, spontaneitatea, pentru a ajunge doar ceva asemanator cainelui pervertit al lui Pavolvun sac de reactii anticipate, programate.cainele-lui-pavlov.jpg

Spuneam intr-un articol precedent ca inchisoarea de tip Panopticon este reprezentarea ideala a lumii moderne, cu principiile ei de inregimentare, disciplinare si permanenta supraveghere a „supusilor” (Michel Foucault). Intrebarea legitima care poate fi pusa acum este: ce tip de reprezentare-cheie poate fi atribuita prezentei societati umane? Credem ca cea mai potrivita reprezentare este cea a inchisorii Pitesti, camera 4 – Reeducarea, re-programarea fiintei umane prin distrugerea constiintei sale in vederea smulgerii lui Dumnezeu din sufletul acesteia. Numai asa poate fi dobandit controlul maxim exercitat asupra omului. Numai asa poate fi facuta posibila o societate controlata in totalitate. Sau, cum spune Hannah Arendt in ultimul paragraf citat in acest articol:

„Este in insasi natura regimurilor totalitare să ceară o putere nelimitata. O asemenea putere nu poate fi asigurată decit dacă, literalmente toti oamenii, fără nici o singură excepţie, sint dominaţi competent in toate aspectele vieţii lor.

Arendt arata, astfel, care este scopul, natura si evolutia acestor tipuri de regimuri totalitare. Scopul este dominatia totala si transformarea omului intr-un “animal pervertit“, iar natura lor este una cu totul noua in istorie. Noutatea tine de faptul ca regimurile totalitariste nu sunt simple stapaniri care fac abuzuri impotriva cetatenilor, si nici nu sunt regimuri dicatoriale in care un tiran si elimina adversarii politici. Natura lor are un caracter mult mai profund, data de scopul totalitar: dominatia totala pentru crearea unui nou tip uman. Iar aceasta “re-creare” a omului nu poate fi facuta decat prin distrugerea modului vechi, traditional, normal si autonom de vietuire a omului. Prin urmare, regimul totalitar se caracterizeaza printr-o ofensiva violenta dusa impotriva modului de viata normal, prin distrugerea si eliminarea oricarei forme de viata autonoma si de sine statatoare fata de puterea politica. Adica, o perpetua si continua revolutie. Revolutia permanenta” – descoperirea iacobinilor francezi si a bolşevicilor – este inerenta si numai prin aceasta tensiune permanenta intretinuta in corpul intregii societati se poate intretine supunerea oamenilor. Astfel, regimurile totalitare reprezinta o continua si neincetata presiune de a intretine minciuna propagata oficial pe toate canalele de “informatie”, de a fi complice si partas la crimele abominabile ale lor, de a aduce ofranda “chipului de aur”, un asalt interminabil in care se imbina avantajele materiale cu amenintarile la adresa propriei securitati.

Rezultatul experimentului comunist este sobolanul rosu”. Acesta este “omul nou” nascut de comunism. Un om cu orizont ingust de viata, meschin, in care nu mai exista reperele traditionale ale vietuirii de obste, un om “mic”, pentru care scopul in viata devine doar o capatuire jalnica cu “bunatatile” acestei lumi, care sunt de fapt gunoaie, in care ne place sa stam si sa vietuim.

Se intampla aceste lucruri in zilele noastre? Credem, alaturi de parintii duhovnicesti contemporani, alaturi de Cuviosul Seraphim Rose, de p. Gheorghe Calciu, de p. Iustin Parvu si multi altii, ca, din pacate, raspunsul la aceasta intrebare este unul pozitiv. Observam ca printr-un tot mai accelerat proces de “spalare” si re-programare a constiintei umane, aceasta este invatata sa faca de bunavoie hule de neimaginat, sa primeasca raul drept bine si binele drept rau. Traim intr-un “paradis al nebunilor”, cum a spus Cuviosul Seraphim Rose, cu alte cuvinte intr-o Brave New World (vezi cartea celebra cu distopia lui Aldous Huxley) in care murdaria este ascunsa, prigoana subtila si dusa si ea pe ascuns, si in care totul incepe sa devina supravegheat de un Big Brother similar cu cel descris intr-o alta carte de capatai – 1984, a lui George Orwell.

S-a descoperit ca tortura nu este cea mai eficienta metoda de a robi constiinta omului. Mai eficienta este crearea unui “Egipt” supra-sofisticat, supra-organizat, dotat cu scopuri “generoase” si “umanitare”, in care curg rauri de lapte si atarna halci de carnuri pe copaci. Tortura, prigoana, pana la un anumit timp, sunt ascunse, pentru a nu deveni prea puternic mirosul putreziciunii din subsolurile acestui nou Turn Babel.

Acum (deocamdata cel putin) razboiul e impotriva nu numai a crestinismului, a Ortodoxiei, dar si impotriva normalitatii, avand insa acelasi scop – satanizarea omului. E un razboi dus pe foarte multe fronturi deodata, dar credem ca frontul principal este mai ales cel impotriva copiilor si a tinerilor. Ceea ce se intampla acum in lume are legatura organica cu ceea ce s-a intamplat la Pitesti (si atunci exercitat predilect asupra celor tineri). Fara a se folosi tortura, ci armele “soft” ale seductiei colective, ale manipularii in massa (prin mass-media in principal), ale inocularii pe toate caile posibile, institutionale si informale, a ideologiilor zise “umaniste”, dar in realitate nihiliste. In numele nihilismului tot ce este traditional, normal, sanatos, crestin trebuie pulverizat, desfiintat sau compromis, iar sustinatorii valorilor traditionale, “conservatorii” trebuie intimidati, pusi la stalpul infamiei, discreditati si aratati cu degetul ca vinovati sau ca “pericole” pentru toate relele reale sau inchipuite ale omenirii.

Este imposibil, daca esti de buna-credinta, sa nu vezi “din avion” toata aceasta campanie concertata a Nihilismului, care cauta sa spele creierele celor maturi si sa-i perverteasca, sa-i indobitoceasca din faşă pe cei mici. Vedem cum familia – ca bastion traditional – trebuie lichidata, parintii trebuie din ce in ce mai mult sa nu mai aiba nicio autoritate asupra copiilor sub amenintarea cu inchisoarea daca le incalca acestora “drepturile” proclamate de catre Stat, iar insesi cuvintele de “mama” si “tata” sa fie, in ultima instanta, prohibite! Suntem siliti sa acceptam ca sexul liber si perversiunile sexuale (denumite “orientari alternative”) sunt binele suprem care nu e de ajuns ca e promovat pe toate canalele, prin muzica, filme, divertisment, moda etc., ci trebuie de-a dreptul impus prin educatie cat mai de timpuriu posibil si ca oricine are alta parere este un dusman al democratiei, un homofob si un fundamentalist periculos!!! Daca sexul este o valoare “emancipatoare” de mare importanta pentru educatie, in schimb icoanele din scoli si, in general, educatia religioasa reprezinta fenomene “degradante” care trebuie eliminate de urgenta. Suntem obligati apoi de Consiliul Europei sa acceptam evolutionismul ca dogma “stiintifica”, iar creationismul trebuie interzis, pentru ca “atenteaza la drepturile omului”. Noua “politie a gandirii” ne constrange sa acceptam ca adevar universal faptul ca toate religiile ar avea acelasi Dumnezeu, iar intre confesiunile crestine nu sunt sub nicio forma diferente esentiale! In consecinta, demersurile accelerate pentru unirea lor reprezinta o datorie primordiala pentru fiecare “cult religios”, iar “ecumenismul” este politica obligatorie pentru Biserica si referinta de neocolit pentru orice discurs religios (indiferent de tema), asa cum erau “documentele de partid” in vremurile comunismului fatis. Pentru a nu-i “discrimina” pe cei de alte rase si religii, ar trebui sa ne rusinam si de marile noastre sarbatori, intrate organic si in traditia laica, cum ar fi Craciunul si, daca nu le putem inlocui, cel putin sa le celebram public alaturi de ritualuri religioase ale altor culturi…

Si cate altele ar mai fi de adaugat inca… Marea problema este insa ceea ce Hannah Arendt numea “banalizarea raului”. Zi de zi aflam noi si noi stiri despre cum aberatia si satanizarea inlocuiesc normalitatea din lume, asa incat ajungem sa nu ne mai miram, sa nu mai tresarim, sa incepem sa fim extrem de toleranti si sa acceptam totul, incetul cu incetul, ca normal. Minciuna si raul ne intra pe sub piele, in doze mici, astfel incat nici nu ne dam seama ca am ajuns sa fim “injectati cu nesimtire” (Cuv. Paisie Aghioritul) si sa ni se atrofieze pana si orice reflex firesc al indignarii… Aproape inconstient incepem noi insine sa ne schimbam gandirea, sa ne interiorizam criteriile de judecata ale anormalitatii si sa fim tot mai “corecti politic“. Privim tot “spectacolul” Raului dezlantuit tot mai senin si resemnat si renuntam sa ne mai opunem, atat exterior, cat si launtric. Ne consolam ca este “voia lui Dumnezeu”, ba chiar ne amagim constiinta prin cautarea unor explicatii care sa ne exonereze de povara sinceritatii si a confruntarii cu viclenia institutionalizata.

Facand asta, semanam cu inconstientii care traiesc in plin razboi si cred ca e “pace”. Murim si nu stim ca am murit! Sau, cum spune proorocul: “M-au lovit… Nu m-a durut! M-au bătut… Nu ştiu nimic! Când mă voi deştepta din somn, voi cere iarăşi vin”. Este defintia duhovniceasca a ceea ce se petrece cu sufletele noastre care devin, precum in romanul lui Gogol, suflete moarte. Asa se produce, cred, re-educarea noastra astazi, fara alta tortura decat bombardamentul mediatic, decat indoctrinarea si manipularea ideologica, la care se adauga hartuiala acestui stres cotidian, acest vartej care ne inghite si nu ne mai lasa ragaz nici macar sa gandim, dar sa ne mai si rugam… Suntem coplesiti de aceasta vrie, dar chiar si asa, explicatia caderii si molimei de nesimtire duhovniceasca de azi sta in in faptul ca cochetam cu Marea Desfranata, cu Babilonul zilelor noastre. Si asa ajungem, precum in proorocie, sa fim “ca unul care stă culcat în mijlocul mării, ca unul care a adormit pe vârful unui catarg.” Vazand caderea generalizata din jurul nostru, nu ne ramane altceva de facut decat sa nu ne facem partasi Babilonului, adica sa nu ne asemanam noii lumi globalizate, create prin sistemul de non-valori nihiliste de care vorbeam mai sus.

Vedem astfel ca o suprafata imensa a globului pamantesc a trait acest experiment, fiind desfigurate de actiunile “stiintifice” de dezradacinare si de daramare a fondului lor traditional de viata. Prin urmare, acum, dupa defrisarea operata de primele razboaie mondiale si de aceste totalitarisme violente, vine valul globalizarii, o alta revolutie permanenta care matura toate vestigiile care mai ramasesera din vechea lume si vechiul om (in sensul de om care traieste dupa reperele normalitatii). Globalizarea, prin metode pasnice, soft, desavarseste aceasta opera de distrugere si de creare a unui om nou. Vedem cu ochii nostri cum toate formele de viata traditionale, indiferent de spatiu si timp, indiferent de religie, sunt transformate profund, secate de ceea ce era autentic in ele si unificate intr-un nou tip de societate, uniforma si uniformizatoare. Vechi culturi, vechi traditii, ce au rezistat atatea milenii, in acest moment cad, lipsite de putere in fata globalizarii. Procesul se deruleaza inspaimantator de repede. Tari cunoscute ca avand o traditie a libertatii politice, ca SUA si Marea Britanie, in acest moment sunt fruntase ale noului tip de societate controlata si supravegheata in cele mai mici amanunte, in care legea este facuta de o gandire ofensiv-anti-crestina. Traditiile tarilor orientale, vechi de milenii, nu mai exista decat ca ornament si eventual ca subiect de documentare la canalele TV. Sa cauti parti pozitive globalizarii este echivalent cu a gasi parti pozitive comunismului si, in ultima instanta, cu a gasi parti pozitive insusi diavolului… (altele decat faptul ca, impotriva voii sale, prin ispite si suferinte, ne ‘ajuta’ sa ne mantuim).

Acest lucru nu este fara semnificatie. Tot ceea ce a construit omul cu puterile sale, cu intepeciunea sa, isi gaseste acum sfarsitul si se ineaca in globalizare. Toate societatile si tot ceea ce omul a construit pe alta “fundatie” decat Hristos, confruntat cu acest rau involburat, se darama fara drept de apel. In fata acestei fiare cu infatisari multiple, nimeni nu poate tine piept. Nimeni dintre oameni, cu exceptia crestinilor. Toti cei ce isi construiesc viata lor pe Stanca ce tare care este Hristos nu isi vor pierde sufletele. Dar mult, mult vor fi prigoniti. Si ne aducem aminte de cuvantul vietii celei vesnice: “Cand va veni Fiul Omului , va mai gasi oare credinta pe pamant?”

Cu toate acestea, chiar daca marea majoritate a oamenilor renunta sau nu mai inteleg libertatea intru Hristos, alegand sa fie robi ai acestei lumi anti-crestine, vor exista intotdeauna, chiar daca din ce in ce mai putini, crestini. Iar acestia nu pot fi controlati de catre o societate totalitara. Dar pot fi, cum arata experimentul Pitesti, torturati pana dincolo de orice intelegere si noima omeneasca. Sa ne rugam ca pentru acesti putini vremurile sa fie scurtate grabnic!

hannah_arendt_by_fred_stein_2.jpg

„Lagarele sint menite nu numai sa extermine oameni si sa degradeze fiinte omenesti, ci de asemenea, slujesc experienta odioasa a eliminarii in conditii stiintifice controlate a insesi spontaneitatii de expresie a comportamentului omenesc si a transformarii personalitatii umane intr-un simplu obiect, in ceva ce nu sint nici chiar animalele; caci cainele lui Pavlov, care, dupa cum stim, a fost dresat sa manance nu cand ii era foame, ci cand se suna din clopot, era un animal pervertit.

In conditii normale proiectul acesta nu poate fi realizat niciodata, pentru ca spontaneitatea nu poate fi nicicand cu totul eliminata in masura in care este legata nu numai de libertatea omeneasca ci si de viata insasi, in sensul mentinerii in viata. Doar in lagarele de concentrare este citusi de putin posibil, un asemenea experiment, si deci ele sint nu numai „la societe la plus totalitaire encore realise („societatea cea mai totalitara realizata vreodata pina acum”) (David Rousset), ci si idealul social calauzitor al dominatiei totale in general.

[…] Aceasta izolare explica singulara lipsa de realitate si de credibilitate care caracterizeaza toate expunerile despre lagarele de concentrare si constituie una dintre principalele dificultati aflate in fata adevaratei intelegeri a „dominatiei totalitare” care supravietuieste sau se prabuseste o data cu existenta acestor lagare de concentrare si de exterminare; caci, oricit ar suna de improbabil, acele lagare sunt institutia centrala reala a puterii organizatorice totalitare.

Exista numeroase relatari ale supravietuitorilor. Cu cit ele sint mai autentice, cu atit mai putin incearca sa comunice lucruri care scapa intelegerii si experientei umane – suferinte, adica, in masura sa transforme oamenii in „animale care nu se mai pling”, altfel spus: resemnate. Nici una din aceste relatari nu inspira pasiunile de indignare si simpatie prin care oamenii au fost totdeauna mobilizati pentru dreptate.

Dimpotriva, oricine vorbeste sau scrie despre lagarele de concentrare este inca socotit suspect; si daca vorbitorul s-a intors hotarit in lumea celor vii, el insusi este asediat deseori de indoieli in ce priveste propria sa sinceritate, ca si cind ar fi confundat un cosmar cu realitatea (ne aducem si noi aminte, cu tristete, cu cata neincredere erau intampinate marturiile fostilor detinuti politici in primii ani dupa 1989. Dar aceasta respingere a marturiilor fostilor detinuti politici si a celor martirizati in inchisori este pana si astazi marginalizata si nerecuperata in dimensiunea sa profunda, existentiala si induhovnicita. N. noastra).

O asemenea indoiala a oamenilor cu privire la ei insisi si la realitatea propriei lor experiente dezvaluie doar ceea ce nazistii stiusera totdeauna: ca oamenii determinati sa savirseasca crime vor gasi comod modul de a le organiza pe scara cea mai vasta si cea mai neverosimila.

Nu numai pentru ca aceasta face orice pedepse prevazute in sistemul legal inadecvate si absurde; ci pentru ca insasi imensitatea crimelor garanteaza ca asasinii care-si proclama inocenta cu tot felul de minciuni vor fi mai repede crezuti decat victimele care spun adevarul.

E o mare ispita sa gasesti satisfacatoare o explicatie a ceea ce intrinsec este incredibil prin mijloacele rationalizarii liberale; in fiecare dintre noi se ascunde un asemenea liberal, incercind sa ne convinga cu glasul bunului simt.

Teroarea extraordinar de singeroasa din faza initiala a conducerii totalitare slujeste intr-adevar scopului exclusiv de a-l infringe pe oponent si de a face imposibila orice opozitie mai departe; insa teroarea totala este dezlantuita doar dupa ce aceasta faza initiala a fost depasita si regimul nu mai are a se teme de ceva din partea opozitiei.

Toate acestea indica limpede metodele totalitare de dominatie: ele utilizeaza chiar aceste elemente, le dezvolta si le cristaliezaza pe baza principiului nihilist al lui „este permis orice” pe care ele l-au mostenit si il socotesc de acum drept ceva dobandit. Dar oriunde aceste noi forme de dominatie isi asuma structura lor autentic totalitara, ele transcend principiul acesta, inca prea legat de motivatii utilitariste si de interesul propriu al conducaatorilor, si inainteaza pe un teritoriu care ne-a fost pina acum complet necunoscut: domeniul unde „orice este posibil” (sa ne amintim de observatia unui personaj din romanele lui Dostoievsky: Daca Dumnezeu e mort, atunci totul este permis. Deci numai cand glasul constiintei este stins in oameni, totul devine permis. N. noastra).

Si, in chip indeajuns de caracteristic acesta este exact domeniul in care nu mai pot fi impuse limite nici de motivatii utilitare, nici de interesul propriu, oricare ar fi continutul sau. Ceea ce este contrar bunului simt nu e principiul nihilist ca „este permis orice”, care se gasea deja in conceptia utiliiarista a secolului al XlX-lea despre bunul simt. Ceea ce bunul simt si „oamenii normali” refuza sa creada este ca orice e posibil.

[…]In comparaţie cu demenţa rezultatului final – societatea concentrationara – procesul prin care oamenii sînt pregătiţi pentru acest rezultat, metodele prin care indivizii sînt adaptaţi la aceste condiţii sînt transparente şi logice. Nebuneasca fabricare în masă a cadavrelor este precedata de pregătirea inteligibilă, sub raport logic şi politic, a cadavrelor vii. Efectul şi, ceea ce e mai important, consimţamantul tacit fata de asemenea condiţii nemaîniîlnite vreodală sînt produsele acelor evenimente care, intr-o perioadă de dezintegrare politică, a facut deodata si pe neaşteptate ca sute de mii de oameni să fie fara case, fără patrie, în afara legii şi nedoriţi, în vreme ce milioane de alte fiinte omenesti au devenit, datorită şomajului, inutile din punct de veder economic şi social.

Primul pas esenţial pe calea spre dominaţia totală este uciderea persoanei juridice în om (atacul la nivel de legislatie; omul nu mai este ocrotit de drept, n.noastra). Lucrul acesta s-a făcut, pe de o parte, scoţînd anumite categorii de oameni în afara protecţiei legii şi forţînd în acelaşi timp, prin instrumentul deznaţionalizării, lumea netotalitară la recunoaşterea nelegiuirii (ceea ce era considerat intr-o societate normala ilegal sau anormal este consfintit de acum prin legislatie, n. noastra); apoi lagărul de concentrare a fost plasat in afara procedurii juridice normale, în care o crimă definita atrage o pedeapsa previzibilă; în acest fel, criminalii, care, din alte motive, reprezintă un element esenţial în societatea concentraţionară, nu sînt de obicei trimişi într-un lagăr doar la terminarea sentinţelor lor de închisoare.

In orice împrejurare, dominaţia totalitară are grijă ca toate calegoriile strinse în lagăre – evreii, purtătorii de boli, reprezentanţii clasei muribunde – să-şi fi pierdut deja toată capacitatea de acţiune atat normala cit şi criminală. Din punct de vedere propagandistic, aceasta inseamna că „detenţia protectoare” este tratată ca o „măsură de poliţie preventivă“, adică o măsură care-i lipseşte pe oameni de putinţa de a acţiona. (tot din categoria “politiei preventive” fac parte si asa numitele hate speech laws, adica legile din tarile europene care interzic drastic denuntarea homosexualitatii ca pacat, denuntarea avortului ca crima, emiterea de opinii sceptice fata de holocaust. Pentru astfel de actiuni, se face inchisoare in tari ca Franta, Anglia, Germania, sub pretextul prevenirii manifestarilor de ura rasiala etc. N. noastra).

Urmatorul pas decisiv pentru pregatirea cadavrelor vii este asasinarea persoanei morale in om. Aceasta se realizeaza prin crearea conditiilor in care, pentru prima oara in istorie, martiriul este facut imposibil: Cati oameni, aici, mai cred ca protestul mai are inca o importanta, chiar istorica? “Scepticismul acesta este marea capodopera a SS-ului. Marea lor realizare. Ei au corupt intreaga solidaritate umana…Pentru a se realiza, un gest impune o semnificatie sociala. Suntem sute de mii de oameni aici, toti traind intr-o singuratate absoluta. Iata pentru ce ei accepta – sensul resemnarii” (David Rousset). (Astazi, mai mult ca orice, martiriul, curajul marturisitor, sinceritatea sunt discreditate printr-o avalansa de false principii pretins duhovnicesti, care fac parte din aceeasi strategie de refuz a recuperarii jertfei facute in inchisorile comuniste. N. noastra).

Atacului acesta la adresa persoanei morale i s-ar fi putut opune constiinta omului care ii spune ca e mai bine sa moara ca victima decat sa traiasca in postura de birocrat al sistemului. Teroarea totalitara si-a realizat cel mai teribil triumf cand a reusit sa separe persoana morala de salvarea individualista si a facut deciziile constiintei sa fie absolut indoielnice si echivoce.

Prin crearea conditiilor in care constiinta inceteaza sa mai fie adecvata, cand sa faci binele devine cu totul imposibil, complicitatea constiincios organizata de toti oamenii in crimele regimurilor totalitare se extinde si asupra victimelor si capata astfel un caracter total cu adevarat... Important nu este numai ca ura sa fie abatuta de la cei care sunt cu adevarat vinovati, ci ca linia de separare dintre persecutor si persecutat, dintre asasin si victima sa sa fie constant nesocotita.

Odata ce persoana morala a fost ucisa, singurul obstacol care ii mai impedica inca pe oameni sa devina cadavre vii sunt diferentierile intre indivizi, identitatea unica a fiecaruia. Intr-o forma sterila, o asemenea individualitate mai poate fi pastrata printr-un stoicism persistent (…) Metodele utilizate pentru a sfarsi cu aceasta unicitate a persoanei umane sunt numeroase. Ele incep cu conditiile monstruoase ale transportului spre lagare (…), continua cu sosirea in lagar, cu socul bine organizat al primelor ceasuri acolo (…) si se termina cu torturile depasind orice imaginatie, astfel calculate incat sa nu ucida trupul, in orice caz nu repede. Telul urmarit este manipularea trupului omenesc, cu posibilitatile sale infinite de suferinta – astfel incat sa-l faca sa distruga persoana umana la fel de inexorabil cum fac anumite boli mintale de origine organica.

[…] Daca luam in serios asipratiile totalitare si refuzam sa ne lasam inselati de asertiunea bunului simt: ca ele sunt utopice si nerealizabile, este evident ca societatea mortii instituita in lagare este singura forma de societate in care este posibila dominatia totala asupra omului. Cei care aspira la dominatia totala trebuie sa lichideze orice spontaneitate de felul celei pe care o genereaza totdeauna simpla existenta a individualitatii; ei trebuie sa le vaneze pe ambele pana la formele lor cele mai intime, indiferent cat de apocaliptice si inofensive ar parea. Cainele lui Pavlov, specimenul uman redus la reactiile sale cele mai elementare, bocceaua de reactii care poate fi oricand lichidata si inlocuita cu alta boccea de reactii comportandu-se in acelasi fel, iata ce constituie cetateanul model al unui stat totalitar; si un asemenea cetatean poate fi produs doar in chip imperfect in afara lagarului.

[…] Dominatorii şi cei dominaţi ar cădea repede înapoi în „vechea rutină burgheză”; după „excesele” tinereţii, ei ar sucomba la picioarele vieţii de zi cu zi şi ale legilor ei omeneşti; pe scurt, ei ar evolua in direcţia pe care toţi observatorii de bun simţ inclina să o prevadă. Inşelăciunea tragică a tuturor acestor profetii provenind dintr-o lume încă în securitate, era de a presupune existenta unei naturi umane unice şi inalterabile; era eroarea de a identifica natura omeneasca cu istoria si astfel să declare ca ideea dominaţiei totale era nu numai inumana, dar si nerealista. Intre timp, am aflat ca puterea omului e atît de mare încît el poate deveni in realitate ceea ce doreste sa fie.

Este in insasi natura regimurilor totalitare să ceară o putere nelimitata. O asemenea putere nu poate fi asigurată decit dacă, literalmente toti oamenii, fără nici o singură excepţie, sint dominaţi competent in toate aspectele vieţii lor.”

(Hannah Arendt, Originile Totalitarismului, Editura Humanitas, Bucuresti)

arendt.jpg


Categorii

Corectitudine politica, Crestinul in lume, Documentare, Meditatii duhovnicesti, Noua ordine mondiala/ Masonerie, Portile Iadului, Razboiul nevazut, Reeducarea ieri, azi si maine

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

78 Commentarii la “DE LA REEDUCAREA PRIN TORTURA LA REEDUCAREA SOFT: abolirea constiintei, glasul lui Dumnezeu in om

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 3 / 3 >>

  1. Pingback: URLA HAITA… Strigatul zguduitor de marturisire si avertisment al unui mare roman, supravietuitor al fenomenului Pitesti: NICOLAE PURCAREA -
  2. Pingback: Despre EXPERIMENTUL PITESTI... In premiera la TV, de Pasti: Povestea dramatica a lui TACHE RODAS si TEODOR STANESCU la Antena 3/ Lectia de demnitate si adevar a fostului detinut politic PAUL DUMITRESCU, la Realitatea TV - Razboi întru Cuvânt - Recomanda
  3. Pingback: Aldous Huxley: REVOLUTIA FINALA sau cum sa-i faci pe oameni SA-SI IUBEASCA ROBIA - Recomandari
  4. Pingback: POLITIA GANDIRII sau natura antihristica a TOTALITARISMULUI CORECTITUDINII POLITICE/ Rautatea lumii, pacatele strigatoare la cer si VREMURILE DE PE URMA - Recomandari
  5. Pingback: Al. Soljenitin – CAND SI DE CE SE TRECE PRAGUL NELEGIUIRII? SI DE CE SEMINTELE CRUZIMII NU AU FOST STARPITE DIN INIMILE NOASTRE? (III) -
  6. Pingback: ActiveWatch vs. Razbointrucuvant (II). CORNEL VILCU insista in atacarea FLAGRANT NECINSTITA SI DIVERSIONISTA a siteului nostru, folosind CLASICA STRATEGIE A STIGMATIZARII TOTALITARE | Rec
  7. Pingback: Eu sunt scribul…. MIHAI BURACU – amintiri sfasietoare din “cel mai cumplit laborator al terorii”, EXPERIMENTUL SATANIC DE LA PITESTI -
  8. Pingback: Cei patru calareti ai apocalipsei [film documentar - VIDEO]. CRIZA CAPITALISMULUI NEOLIBERAL SI O INTREBARE CAPITALA: CE URMEAZA, CE-I DE FACUT? - Recomandari
  9. Pingback: Doamna GALINA RADULEANU in “Familia ortodoxa” – invataminte esentiale din inchisoare, valabile si pentru zilele noastre: LUPTA PENTRU DISTRUGEREA INTIMITATII E MAI PREZENTA CA ORICAND, DAR CU METODE MAI PERFIDE! -
  10. Pingback: Doamna GALINA RADULEANU in “Familia ortodoxa” (II): “Dumnezeu ne vorbeste, realmente!, numai ca nu-L auzim, dar ne vorbeste! VANEAZA LA MAXIMUM PUTINELE CLIPE LIBERE PENTRU A TE INTERIORIZA!” -
  11. Pingback: VALERIU GAFENCU, SFANTUL INCHISORILOR – 62 de ani de la nasterea in vesnicie a noului MARE MUCENIC FILOCALIC de la Targu Ocna -
  12. Pingback: PARINTELE IUSTIN PARVU – Interviu inedit din 1991 despre CUMPLITELE PATIMIRI DIN INCHISORILE COMUNISTE, despre metodele satanice de anchetare, reeducare, delatiune si dezbinare si CUM LUCREAZA PROVOCATORII ODIOSI -
  13. Pingback: GULAG – film documentar BBC [video]. MARTURII ZGUDUITOARE ALE VICTIMELOR SI TORTIONARILOR DIN LUMEA DE COSMAR A LAGARELOR SOVIETICE - Recomandari
  14. Pingback: PSIHIATRIA POLITICA. O forma de TORTURA din comunism mai putin cunoscuta - Recomandari
  15. Pingback: DE LA PITESTI LA ABU GHRAIB via EXPERIMENTUL STANFORD. Despre conditiile in care oamenii normali devin TORTIONARII FEROCI ai semenilor lor. In plus: observatii critice fata de proiectul ”REEDUCAREA DE LA PITESTI” realizat de CNSAS - Recomandari
  16. Pingback: FEMEIA GARBOVA ASTAZI: Un popor garbovit de ploconiri, linguseli, LIPSA DE VERTICALITATE; o omenire tip “Prikoke”, COCOSATA DE PACATE si MANIPULATA sa se simta “LIBERA” cand este mai ROBITA si sa fie fericita SCORMONIND IN GUNOAIEL
  17. Pingback: “SE INTORC COMUNISTII, DRAGII MEI! In numele libertatii si democratiei, SE PREGATESC CRIME morale, si chiar fizice!” – Avertismentul profetic al MITROPOLITULUI BARTOLOMEU in predici audio la pilda datornicului nemilostiv | Cuvântul Orto
  18. Pingback: PSIHIATRUL GALINA RADULEANU despre PROPAGANDA ANORMALITATII, dependentele devastatoare ale tinerilor de azi si ofensiva nimicitoare a “minunatei lumi noi”: “ASA CUM PE VREMEA COMUNISMULUI TI SE PUNEA PECETEA DE DUSMAN AL POPORULUI, ACUM
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate