Marturia Parintelui Ciprian Negreanu (Cluj-Napoca) despre SFINTENIA PARINTELUI ARSENIE BOCA (video si text). MINUNEA COLOSALA DE LA PRISLOP A INVIERII UNUI SUFLET RAZVRATIT SI ATEU
†28 noiembrie – 23 de ani de la mutarea la cele vesnice
CUM AU CAZUT, IN MOD MIRACULOS – PRIN MIJLOCIREA PARINTELUI ARSENIE – SOLZII DE PE INIMA INVARTOSATA A UNUI TANAR NIHILIST, DEVENIT APOI PREOTUL MISIONAR AL TINERILOR DIN CLUJ:
“Zile intregi nu m-am oprit din plans, pentru ca m-am intalnit cu acel Dumnezeu pe care nu-L stiam, acest Dumnezeu care nu tine minte raul, care m-a luat de bun, desi eu fusesem talpa iadului… si El sa primeasca asa!”
***
Minunea savarsita de Parintele Arsenie cu Părintele Ciprian Negreanu (Cluj-Napoca), caruia ii datoreaza invierea din morti a sufletului sau, insasi credinta
– Părinte Ciprian, aţi avut o experienţă legată de Părintele Arsenie Boca, pe care nu l-aţi cunoscut în viaţă fiind.
– Nu l-am cunoscut în viaţă, dar altfel simt că l-am cunoscut, şi încă foarte bine… Eu sunt unul dintre acei oameni despre care dânsul zicea că “după ce o să piară asta” – şi îşi arăta cortul de piele – “voi ajuta pe mai mulţi”. Eu sunt unul dintre cei ajutaţi “după aceea”.
– Aţi auzit ceva despre dânsul înainte?
– Nu am stiut absolut nimic. Fratele meu studia Teologia, era deja în anul II şi mă “ameninţa” pe mine, student la Filozofie pe atunci, cu un Părinte deosebit, care are mormântul la Prislop. Pe mine nu mă interesau aceste lucruri, eram total împotriva, mi se păreau nişte exagerări imense. Ce mai, pentru mine erau autosugestionări, isterie în masă etc.
– Ce vârsta aveaţi?
– 20 de ani. Căutam cu ardoare un scop în viaţă, şi mi se păruse că acesta poate fi filozofia. Atunci gândeam aşa: omul se naşte fără să şi-o dorească, însă apoi trebuie să-şi de-a seama cât mai repede că trebuie să se sinucida; viaţa e o suferinţă fără margini – spirituală şi trupească. Singura realitate clară era sinuciderea, ca un act total de împotrivire lui Dumnezeu. Evident, Dumnezeu era un tiran care ne-a aruncat în lumea astă imperfectă.
– Deci nu eraţi ateu…
– Nu. Sunt fiu de preot. Totdeauna am ştiut că există Dumnezeu. Dar acest Dumnezeu nu mă interesa. Voiam să-i stau împorivă cu orice preţ. În timp, aceste trăiri mi se adânceau. Toţi autorii (Nietzsche, Cioran, Camus etc.) care pledau cumva pentru sinucidere – sufletească sau trupească – îmi erau dragi.
– V-aţi gândit vreodată să vă puneţi capăt zilelor?
– Era filozofia vieţii mele! Ajunsesem sa îi conving şi pe alţii de asta. Şi, culmea, nu aveau argumente împotrivă! Cine nu-l avea pe Dumnezeu ca argument absolut îmi devenea “victimă” sigură. Ani de zile am ştiut şi de ce copac urmează să mă spânzur. Nu ştiu dacă cei ce citesc acum nu se vor sminţi, dar asta era atunci. Dar, vedeţi, făceam toate astea foarte greu. Noaptea adormeam cu ele în minte, dimineaţa trebuia să o iau de la capăt, să reconstruiesc totul în minte. După somn, îmi trebuia un nou început. Atunci mi-am propus să nu mai dorm, ca să nu o mai iau de la capăt. Dormeam doar o oră două pe noapte, şi asta ani de zile. Va daţi seama în ce stare fizica şi psihică eram…
– Cum aţi ieşit din acest groaznic impas?
– Tatăl meu încerca să mă trimită la spovedanie, dar nu mă duceam. Într-o seară, fratele meu a înţeles pe deplin ce gânduri negre îmi treceau prin minte, inclusiv faţă de el. Apoi (era prin luna mai), fratele meu mi-a zis: “Dacă te dai aşa de mare, du-te la mormântul Părintelui Arsenie de la Prislop şi vei vedea ce se întâmplă cu tine”. L-am sfidat şi i-am zis: “Fii serios, mă duc oriunde cu convingerile mele!”
Am şi plecat în noaptea aceea spre Prislop; am călătorit toată noaptea, am schimbat trenuri şi autobuze, după care am mai urcat şi cei 3 km până la mănăstire. Acolo sus, lume multă (era hramul Sf. Ioan Evanghelistul pe 8 mai). Ei bine, de la mănăstire, lumea tot mai urca spre ceva. Eram cu “ucenicul” meu (ajuns acum şi el preot), căruia i-am spus: “Hai şi noi”. Am ajuns sus, Unde atunci erau mult mai puţine morminte. Mormântul Părintelui Arsenie nu avea brazi in jur, ca acum. De fapt, eu am văzut un buluc de oameni care stăteau în jurul a ceva… Ne-am pus şi noi sub mesteacănul care este acolo şi azi, să ne tragem sufletul. Stând aşa, pe iarbă, am simţit cum încep să-mi curgă lacrimile. Vă spun, din senin. Nu mai plânsesem de mult, de 14-15 ani; plânsul era o cădere de neînchipuit, o recunoaştere a neputinţei tale. M-am speriat şi am sărit în picioare: “Ce-i cu mine?” În tot acest timp, gândurile rele îmi dădeau târcoale neîncetat. M-am uitat la cel de lângă mine: plângea şi el! Dacă era o chestie de autosugestie, doar unul din noi păţea asta; dar aşa, amândoi!?! În clipa aceea, stând în picioare – Doamne, nu voi uita clipa aceea toată viaţa mea – a coborât o linişte incredibila peste mine. Era ca o umbrela ce mă ferea de ploaia neîncetată a gândurior rele care curgeau peste mine tot timpul. Ca în Evanghelie, care ne spune că s-a făcut o linişte adânca pe mare… Atunci, în liniştea aceea, parcă am auzit glasul lui Dumnezeu. Singurul gând care îmi venea era acesta: “Unde am fost până acum?” Toate întrebările mele filozofice au căpătat răspuns în Dumnezeu, în clipa aceea.
– Cum a fost după?
– Din clipa aceea, am fost ca un nebun. 6 luni îi îmbrăţişam pe toţi oamenii pe care îi cunoşteam, le vorbeam despre Dumnezeu, despre înviere. Credeţi-mă, nu era nimic de la mine. Am simţit atunci atâta dragoste, încât nu putem pricepe asta: eu am fost tot cu răul, Dumnezeu tot cu binele! Asta m-a “dărâmat”! Dragostea Lui m-a făcut praf şi pulbere. Tot atunci am început să întreb cine este omul la mormântul căruia mi s-a întâmplat una ca asta. Pentru mine, să-mi dovedească cineva în scris că a făcut – să zicem – erezii sau vrăjitorii, eu ştiu că este şi rămâne omul lui Dumnezeu…
(Din revista “Lumea Credintei” mai, 2006)
***
LEGATURI:
- PARINTELE ARSENIE BOCA, SFANTUL ARDEALULUI (film documentar)
- DOCUMENTAR “PARINTELE ARSENIE BOCA, OMUL LUI DUMNEZEU” – produs de Fundatia Arsenie Boca. MARTURII DESPRE VIATA SI MINUNILE SALE (video)
- PARINTELE ARSENIE BOCA – “UN OM LUMINAT”: emisiunea In Premiera (Antena3) si marturii despre MINUNILE DE LA PRISLOP (video)
- “PARINTELE ARSENIE BOCA – TAINA IUBIRII” (audio, documentar radiofonic): “Draga mea, nu te teme, asa incepe calea cea buna: recunoscandu-ti neputintele si mandria! Mandria da o placere mintii, dar o intuneca”
- PARINTELE ARSENIE BOCA. Sfantul si omul cavernelor – teatru radiofonic (AUDIO): “Dumnezeu trimite pe alesii Sai, mai inainte de a veni pedeapsa Lui”
- Parintele Arsenie Boca – BOTEZUL LACRIMILOR si LITURGHIA CEREASCA DE LA SAMBATA (documentare radiofonice)
- Parintele Arsenie Boca – toate documentarele radiofonice (AUDIO)
- Minuni vechi si noi ale parintelui Arsenie Boca
- PROFETIILE PARINTELUI ARSENIE BOCA DESPRE ROMANIA: “Romania va fi inconjurata de flacari… Imi pare rau ca sunteti cei de pe urma. Va vor cerne”
***
- Parintele Arsenie Boca despre insemnatatea FAPTUIRII in razboiul nevazut cu tendintele noastre contradictorii: LUCRAREA PORUNCILOR STINGE CRIZELE VOINTEI
- Parintele Arsenie Boca despre razboiul lui Hristos cu cel-rau: ispita prin placere si ispita prin durere: TRAIREA PORUNCILOR LUI DUMNEZEU ARDE PE DIAVOL
- PARINTELE ARSENIE BOCA: “Toata stradania diavolului aceasta este: ca sa desfaca dragostea sufletului nostru de Dumnezeu si s-o lege de orice altceva“
- PARINTELE ARSENIE BOCA (†28 nov. 1989) SI CHEMARILE LUI DUMNEZEU (“Cele sapte surle”) pe… Cararea Imparatiei (I): “Mai tare si mai duios de cum a chemat Iisus pe oameni, nu-i poate chema nimeni de pe lume”
- PARINTELE ARSENIE BOCA si CELE SAPTE SURLE PRIN CARE DUMNEZEU NE CHEAMA (II). Mila lui Dumnezeu ascunsa in necazuri, primejdii si nenorociri
- PARINTELE ARSENIE BOCA si CELE SAPTE SURLE (III). Despre sfarsitul lumii, Antihrist si A Doua Venire: “SFANTA LITURGHIE MAI TINE LUMEA”
- ATENTIE LA INVATATORII MINCINOSI! Roadele iubirii de sine si ale ravnei fara sfatuire si fara ascultare. Cum iti poti “taia mintea” in Scripturi si pana unde se poate ajunge? Cum sa recunosti inselarea?
- Parintele Arsenie Boca despre razboiul “LUMII” si despre fericirea CRUCII
- PARINTELE ARSENIE BOCA – ICONOMII TAINELOR (1)
- PARINTELE ARSENIE BOCA – ICONOMII TAINELOR (2)
- Parintele Arsenie si RUGACIUNEA PENTRU PACE
- Scrisoare de povatuire si de mustrare de la parintele Arsenie Boca pentru un fiu duhovnicesc
- Parintele Arsenie Boca: “Numai atat bine putem face, cata suferinta putem ridica de pe el”
- Parintele Arsenie Boca si IPS Teofan: “Ridica-te si umbla!” DE UNDE INCEPE SI CUM SE VINDECA SLABANOGIREA NEAMULUI?
- Parintele Arsenie Boca despre cum arata un episcop adevarat
- PARINTELE ARSENIE BOCA DESPRE RAUTATEA FARA LEAC
- PARINTELE ARSENIE BOCA DESPRE SUFLETELE OARBE: “Asa-i firea omului pacatos: cand ii lovesti dracii, iti zice ca tu esti drac”
- Parintele Arsenie Boca despre DUHUL SECTARIST, FANATIC, INGUST SI ANARHIC
Se povesteşte că, pe când era tânăr, Sfantul Colov a mers la un mare stareţ, numit Pavel, ca să-i slujească şi, stând în preajma lui, să înveţe.
Mai întâi i-a vorbit despre ascultare şi i-a cerut apoi să făgăduiască ascultare deplină întru toate. Într-o dimineaţă stareţul a luat un băţ uscat, l-a înfipt în pământ si i-a cerut lui Colov să-l ude zilnic şi să-l îngrijească:
– În toate zilele să-l uzi cu apă, până va face rod. Izvorul era aşa departe, încât pleca după apă dimineaţa şi se întorcea seara. Timp de trei ani sfântul a făcut ceea ce stareţul îi ceruse, fără să întrebe nimic, fără să cârtească, fără să obosească, cu încredere în dascălul său.După trei ani lemnul înverzit s-a făcut pom care a rodit. Stareţul a împărţit fraţilor în biserică poamele, spunându-le:
– Luaţi de mâncaţi, acesta este rodul ascultării!
Aceste marturii ar trebui sa fie de ajuns pentru cei care cer Parintelui Arsenie Boca “SĂ IA BINECUVÂNTARE DE LA SFÂNTA TREIME ŞI SĂ DESCOPERE VREUNUI EPISCOP, MONAH, BABĂ… COPIL, CUM STAU LUCRURILE CU PĂCATELE PICTURII…”.
Cine vrea marturie de la parintele Arsenie poate merge la mormantul sfintiei sale, asa cum o fac zecile de mii de romani.
Ca este sau nu este sfant Parintele Arsenie, stie Dumnezeu. Dar felul in care s-a smerit si a facut ascultare de Biserica, spune multe despre vremea batranetii sale. Ascultatorul nu moare niciodata, asa spun parintii Bisericii.