Predici audio la INTAMPINAREA DOMNULUI

Predica parintelui Dosoftei Dijmarescu (Man.Putna) la Intampinarea Domnului (2011)

Rezumat:

– La 40 de zile de la Nasterea Domnului, Maica Domnului L-a dus pe Mantuitorul la templu pentru a implini porunca Legii.

– Ca Dumnezeu adevarat si Fiu al Tatalui, acest Prunc nu avea nevoie sa fie rascumparat. De ce s-au dus insa la Templu si de ce sarbatorim acest eveniment ca praznic Imparatesc?

– Traditia Bisericii ne arata ca, pentru nescultarea sa (a crezut ca numai o femeie poate sa nasca fiu, nu si o fecioara – nu putea sa inteleaga prorocia lui Isaia despre “Fecioara care va naste”), dreptului Simeon i s-a vestit printr-un inger ca va trai pana va vedea implinindu-se acel cuvant. Dupa 360 de ani, din indemnul Duhului, a venit la templu, exact atunci cand Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu si dreptul Iosif L-au adus inauntru pe pruncul Iisus.

– Venind in chip de Prunc si crescand, Mantuitorul a refacut acel drum pe care Adam nu a reusit sa-l faca. Atunci cand a fost creat, Adam era ca un prunc in privinta harului si a sfintirii, era nevinovat dar si neincercat. Trebuia sa treaca prin procesul de desavarsire, insa prin neascultarea sa, nu a reusit sa continue acest proces.

– Mantuitorul venind in chip de prunc si strabatand toate varstele vietii pamantesti, a parcurs acest drum si acolo unde l-a parcurs, l-a sfintit, adica a dat posibilitatea ca orice om aflat intr-o anumita varsta, sa poata sa fie desavarsit, sa poata sa se uneasca deplin cu Dumnezeu in acea varsta, chiar daca din punct de vedere al mintii nu este la maturitate.

– Al doilea aspect care priveste inscrierea Intampinarii Domnului in acest plan al mantuirii este legat de persoana lui Simeon. Despre el stim doar ca era un om cu frica de Dumnezeu si drept.

– Simeon este un prototip al omului duhovnicesc, care prin viata sa se pregateste pentru a-L primi pe Hristos, si prin harul Duhului Sfant Il primeste, se uneste cu El, si rodeste in Dumnezeu.

– Dreptul Simeon se aseamana lui Melchisedec, cel care l-a binecuvantat pe Avraam, pentru ca si el Il binecuvanteaza astazi pe Hristos, si daca Duhul Sfant nu ar fi fost cu el, nu ar fi putut sa faca aceasta. Asa cum Avraam a fost inceputul poporului ales, dupa trup, asa Hristos Domnul a fost dupa Duh, inceputul noului popor ales, al crestinilor. […] Simeon traia numai pentru Hristos, pe Care Il astepta.

– Simeon se aseamana si cu Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu: ca si Fecioara Maria, el este omul curat care prin curatia lui s-a facut vrednic de a tine in brate focul Dumnezeirii si de a nu fi ars.

– Dreptul Simeon se mai aseamana si cu Sfantul Ioan Botezatorul, cel care s-a invrednicit a-L boteza pe Domnul. Ca si acesta, a avut o apropiere deosebita fata de Mantuitorul. Profetii Vechiului Testament Il vedeau cu spatele – precum Moise -, ori Ii auzeau glasul, ori aveau anumite descoperiri in vis ori in vedenie, insa dreptul Simeon, ca si Sfantul Ioan Botezatorul, L-au vazut, I-au vorbit, L-au tinut in mana lor, cum ar veni, si avut inainte de toate aceasta constiinta clara si sigura ca Acesta este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel care trebuia sa vina, Mesia.

– Daca Simeon nu s-ar fi pregatit, prin acel “proces” (interior) de 360 de ani, el nu ar fi putut sa fie acea treapta pe care s-a aratat Mantuitorul poporului evreu si noua tuturor. El a gresit cu 360 de ani in urma, dar au urmat sute de ani de pocainta prin care s-a curatit de pacat si s-a facut vrednic de a crea o cale duhovniceasca.

– Dreptul Simeon a fost a treia persoana dupa Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu si dreptul Iosif care L-a cunoscut pe Hristos, si pentru ca el L-a recunoscut, a dat putere duhovniceasca si multor altora sa-L recunoasca.

– Odata cu intampinarea Domnului de catre dreptul Simeon, de fapt se creeaza inca o parte din Imparatia lui Dumnezeu in poporul ales.

– Capacitatea de jertfa a dreptului Simeon: Sfantul Atanasie cel Mare talcuieste cererea dreptului Simeon de a fi slobozit de viata care i se prelungise pana in acest moment, nu numai datorita oboselii celor 360 de ani, ci datorita dorintei lui de a merge in iad, acolo unde mergeau toti cei din Vechiul Testament, chiar drepti fiind, si de a vesti celor de acolo ca mantuirea este aproape, ca Mesia pe care-L asteptau, S-a intrupat. O jertfa cu totul deosebita pe care o putem compara cu acel cuvant al Sfantului Apostol Pavel, care voia sa piara el mai degraba decat sa piara poporul. Dreptul Simeon prefera sa sufere el, dar sa aduca altora bucuria. Se aseamana prin aceasta bunavestire cu Arhanghelul Gavriil.

– Atat de mare a fost dreptul Simeon, si este, in fata lui Dumnezeu si in fata noastra, incat el a binecuvantat-o si pe Maica Domnului si pe dreptul Iosif. Una din cele doua profetii pe care le-a rostit la Intampinare, privea suferinta Maicii Domnului, jertfa ei ca mama – si o instiinta in acest chip prin ce va trebui sa treaca. Cealalta profetie privea faptul ca Mantuitorul va desparti pe cei sfintidin rautatea care era in lume. [E vorba despre acea sabie care va fi spre caderea multora si spre ridicarea altora].

– Aceasta intalnire a Domnului cu dreptul Simeon este o treapta importanta a tainei mantuirii, o treapta pe care alaturi de Hristos si de Simeon a pasit intreaga fire. Si nu a lucrat numai Domnul, ci si omul.

– Alaturi de dreptul Simeon o cinstim si pe proorocita Ana, care si ea este un model al omului curat. Pentru aceasta curatie, ea a putut sa talcuiasca si ca Acesta este cu adevarat Hristos.

[Despre trecerea la Domnul a Mitropolitului Bartolomeu Anania si mesajul sau testamentar: “Va rog, parintilor, ocrotiti-va copiii!”]

***

Predica audio a Parintelui Ciprian Negreanu (Cluj-Napoca) la Praznicul Intampinarii Domnului:

Rezumat:

[…] Iisus este dus la Templu spre a fi inchinat lui Dumnezeu. […]

Este sarbatoarea care a facut sa fie de fapt implinita Legea. Scurta istorisire legata de instituirea Legii inchinarii lui Dumnezeu a intaiului nascut de parte barbateasca.

Amintire a ultimei plagi din Egipt cand ingerul mortii a luat pe toti intaii nascuti de parte barbateasca din tot Egiptul, inclusiv fiul lui Faraon. Posibile interpretari: 1. Pentru a aminti de Intaiul Nascut a lui Dumnezeu, care va fi dat pentru greselile noastre. 2 Pentru ca in acestia isi puneau mai intai  neamurile nadejdea, ca urmasi (nadejdea, bucuria, rodul sufletului sau). Ultima plaga – semnul mortii nadejdii. Iar in antiteza cu acest fapt se instituie legea pentru evrei, tocmai de a intoarce pe cel intai nascut de parte barbateasca (nadejdea, bucuria, rodul sufletului lor, avutia cea mai de pret), spre a fi inchinat lui Dumnezeu. Pentru ca ceea ce inchinam lui Dumnezeu nu este pierdut, ci este castigat.  Si totusi Dumnezeu, stiind ca oamenii sunt neputinciosi si nu-si pot lasa intaii nascuti la templu (cum  foarte putini faceau), a cerut sa fie adusi ca jertfa cate 2 porumbei.  Simbol al nevinovatiei si smereniei, al nejudecarii. Cuvantul lui Dumnezeu care spune “cautati la Mine ca sunt bland si smerit cu inima”, acesta era intelesul porumbeilor sau al turturelelor. De aceea se aducea in a 40-a zi aceasta jertfa. Ca si cum aduc roada sufletului lor, bucuria inimii lor o aduc la Dumnezeu.

Si spuneam ca s-a adus aceasta porunca pentru ca, in locul tuturor celor ce nu s-au daruit lui Dumnezeu, in locul tuturor celor care ar fi trebuit sa se intoarca la Dumnezeu, si de atunci si de mai tarziu, si de peste veacuri, si pana la sfarsitul veacurilor, sa daruiasca lui Dumnezeu ceea ce s-ar cuveni lui Dumnezeu, zicand: “Dati Cezarului ce este al cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”. Si al lui Dumnezeu este sufletul! […] Sa daruim deci aceasta nejudecare.

Sfantul Simeon a zis: “Prin Acesta se vor ridica si se vor cobori multi”. Un inteles mai adanc al acestor cuvinte este ca cele ce pana acum erau nebagate in seama, uitate,  socotite nevrednice: blandetea, smerenia, dragostea, indelunga-rabdare, toate roadele Duhului Sfant care pana acum erau socotite slabiciuni, vor fi sus si vor fi inaltate de Dumnezeu si  se vor arata in puterea lor si in lumina lor prin Iisus Hristos, iar multe care erau pana acuma slavite de lume: barbatia, curajul nebun (in intelesul rau al cuvantului), asprimea, duritatea, si toate celelalte rautati pe care ei le socoteau pe piedestal inalt, au coborat si se coboara prin El. Si prin aceasta se vor descoperi adevarurile din multe inimi, adica acceptarea sau neacceptarea unora sau altora dintre ele. In functie de cum ne raportam la Mantuitorul nostru, acesta este adevarul pe care-l marturisim in inima noastra si aceasta va dezvalui inima noastra.

Pana la urma, o singura biografie din lumea aceasta ne este necesar s-o stim in veacul acesta, a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, si orice alta biografie, orice alta viata isi capata importanta,  isi capata rost sau inteles numai daca se atinge sau se impartaseste din aceasta viata a Mantuitorului nostru Iisus Hristos. In jurul vietii Mantuitorului se invarte istoria lumii, si istoria noastra a fiecaruia in parte.

Dumnezeu sa ne ajute si sa ne mantuiasca!

Pentru acest mare praznic Imparatesc, va mai recomandam: