MUCENICIA SFANTULUI POLICARP, cel ars de iubirea curata pentru Hristos

23-02-2013 Sublinieri

agios-polykarpos-2

FAMILIA ORTODOXA:

Ucenicul „Apostolului Iubirii”, Sfantul Policarp, episcopul Smirnei

23 februarie

Am ales in cele ce urmeaza cateva fragmente din epistola Sfantului Irineu, episcop in Lugdunum (†202), despre slavitul sfarsit al Sfantului Policarp al Smirnei († 156), cel ce inca din pantecele maicii sale a suferit mucenicia dimpreuna cu parintii sai, nascandu-se in temnita, fiind rapit de inger, viata de inger ducand, multe roade aducand, ucenic fiind al Sfantului Apostol Ioan, cel iubit de Domnul, invrednicit la randu-i de vederea lui Hristos, in ceasul hirotoniei lui. Facator-de-minuni, mai mare decat toate fiindu-i mucenicia, iar si decat aceasta mai mare fiind dragostea lui pentru Dumnezeu, dupa cuvantul Apostolului Pavel, ca „de as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste”1 Corinteni 133.

Veniti, dar, iubitorilor de mucenici, ca, vazand patimirile binecinstitorilor nostri Parinti, sa ne indreptam si noi genunchii cei slabanogitiEvrei 12:12 si sa alergam degraba la Cel ce ne-a zis:

„Precum M-a iubit pe Mine Tatal, asa v-am iubit si Eu pe voi; ramaneti intru dragostea Mea”Ioanl5;9.

„Voi fi ars in foc pentru Domnul nostru Iisus Hristos!”

Am scris voua, fratilor, despre Fericitul Policarp, caci toate cele petrecute s-au facut ca Domnul sa ne arate din cer ce inseamna mucenicia cea dupa Evanghelie. Caci, asemenea Domnului, el a asteptat sa fie dat mor­tii, pentru ca si noi sa ne facem urmatori lui, nu ca­utand numai cele ale noastre, ci si cele ale aproapelui. Caci dragostea adevarata si statornica doreste sa nu se mantuiasca cineva numai pe sine, ci pe toti fratii.

Fericite si vrednice de lauda sunt toate muceniciile savarsite dupa voia lui Dumnezeu! Cu adeva­rat, cine nu va pretui barbatia, rabdarea si dragos­tea lor pentru Dumnezeu? Sfasiati prin biciuiri, de li se vedea alcatuirea trupului lor pana la vinele dinlauntru, ei au rabdat atat de mult, in­cat si pe cei ce stateau in jurul lor i-au facut sa planga si sa se vaiete; iar ei au aratat atata tarie su­fleteasca, incat nici unul din ei n-a gemut si n-a suspinat. Si, luand aminte la harul lui Hristos, au dispretuit chinurile lumii, castigand printr-un singur ceas de chinuri viata cea de veci. Iar fo­cul salbaticilor lor chinuitori era pentru ei raco­ritor, avand inaintea ochilor sa scape de focul cel vesnic, care nu se stinge niciodata, si pri­veau cu ochii inimii bunatatile pastrate celor ce indelung-rabda, despre care urechea n-a au­zit, ochiul nu le-a vazut si nici la inima omu­lui nu s-au suit. Lor, insa, le-au fost aratate de Domnul, caci nu mai erau oameni, ci ingeri.

Asemenea si cei aruncati fiarelor salbatice au indurat chinuri cumplite, iar altii au fost pironiti prin cuie si pedepsiti si cu alte felu­rite chinuri, pentru ca vrajmasul, de-i era cu putinta, sa-i faca sa tagaduiasca pe Hristos, printr-o indelungata chinuire.

Multe, intr-adevar, a uneltit diavolul impotriva mucenicilor, dar, prin harul lui Dumnezeu, n-a izbandit nimic impotriva nici unuia. Pentru aceasta, toata multimea, uimita de marea barbatie al iubitorului si tematoru­lui de Dumnezeu neam al crestinilor, a strigat:

„Piara nelegiuitii! Sa fie cautat Policarp!”.

Dar preaminunatul Policarp, auzind el mai intai multimea, nu s-a tulburat, ci voia sa ramana in cetate; cei mai multi, insa, l-au induplecat sa plece. Si s-a adapostit intr-o casa, nu departe de cetate, si petrecea cu cativa, noaptea si ziua, nefacand nimic alta decat numai rugandu-se pentru toti si pentru toate bisericile din lume, precum era obiceiul sau. Si rugandu-se, cu trei zile mai inainte de-a fi prins, a avut o vedenie, caci a vazut perna lui cuprinsa de flacari si, intorcandu-se, a spus catre cei ce se aflau impreuna cu el:

„Voi fi ars in foc, pentru Domnul nostru Iisus Hristos”.

Iar trimisii dregatorului, negasindu-l, au prins doi robi tineri, dintre care unul, fiind chinuit, a aratat locul unde se afla Fericitul. Si, mergand ei ca la un talhar, s-au grabit sa-l prinda, pentru ca Policarp sa-si primeasca mostenirea sa, facandu-se partas lui Hristos, iar tradatorii lui sa-si ia osanda lui Iuda. Iar Fericitul ar fi putut fugi de acolo intr-un alt loc, dar n-a voit, zicand:

„Fie voia Domnului Dumnezeului meu!”.

Si, auzind ca urmaritorii lui au sosit, le-a iesit in intampinare, cu fatpolikarp.previewa luminoasa si cu dragoste, urandu-le sanatate. Iar cei ce priveau la caruntetele lui, la blandetea si la lumina cinstitei lui fete se mirau de ce a trebuit o asa de mare graba pentru a-l prinde. Apoi el a poruncit de indata sa li se dea sa manance si sa bea, cat vor vrea, rugandu-i doar sa-i dea un ceas de rugaciune.

Iar acestia ingaduindu-i, s-a rugat in picioare, plin de harul lui Dumnezeu, ca aproape doua ceasuri n-a putut sa se opreasca, incat a umplut de mi­rare pe cei de fata, dintre care multora le parea rau ca au por­nit impotriva unui batran asa de evlavios. Iar dupa ce si-a sa­varsit rugaciunea, pomenind pe toti care s-au intalnit vreodata cu el, mici si mari, straluciti si smeriti, si intreaga Biserica so­borniceasca, sosind ceasul plecarii, l-au suit pe un asin si l-au adus in cetate, fiind Sambata cea Mare.

Iar pe cand Policarp intra in arena, un glas din cer i-a zis:

„Imbarbateaza-te, Policarpe, si te nevoieste cu marime de suflet!”.

Pe cel ce vorbea nimeni nu l-a vazut, dar cei de fata dintre ai nostri (cresti­nii) au auzit glasul. Fiind deci adus, judecatorul ca­uta sa-l induplece sa se lepede de Hristos, zicand:

„Fie-ti mila de batranetile tale!”

si altele asemenea, cum este obiceiul sa se spuna, ca:

„Jura pe idoli si te voi slobozi, blestema pe Hristos!”.

Policarp i-a raspuns:

„De optzeci si sase de ani Ii slujesc si nici un rau nu mi-a facut. Cum pot sa blestem pe Imparatul meu, Cel ce m-a mantuit?”.

Staruind iarasi acela, Policarp a raspuns:

„De te prefaci ca nu stii cine sunt, avand indrazneala, asculta: sunt crestin. Iar daca vrei sa cunosti invatatura crestinis­mului, da-mi o zi si asculta-ma”.

A zis judecatorul:

„Voi face sa fii mistuit prin foc, de nu te indrepti!”.

Iar Policarp a zis:

„Ma in­grozesti cu focul care se stinge, iar pe cel nestins nu-l stii, in care vor arde in veci cei fara-de-Dumnezeu si cei fara-de-lege. Dar, de ce intarzii? Fa precum voiesti”.

Acestea si mai multe altele zicand, s-a umplut de barbatie si de bucurie, iar fata lui stralucea de har, incat nu numai ca nu a cazut, tulburat de cele spuse lui, ci dimpotriva: a scos din fire pe judecatorul, care a trimis crainicul sau sa strige de trei ori in mijlocul arenei:

„Policarp a marturisit ca este crestin”.

Aceasta vestindu-se de crainic, toata mul­timea paganilor si a iudeilor care locuiau in Smirna, cu nestapanita furie si cu glas mare a strigat:

„Acesta este dascalul Asiei, tatal crestinilor, surpatorul dumnezeilor nostri, care a inva­tat pe multi sa nu jertfeasca si sa nu se inchine dumnezeilor nostri”.

Acestea zicand, strigau intr-un glas ca Policarp sa fie ars de viu – caci trebuia sa se implineasca vedenia cu perna care se aratase lui arzand, pe cand se ruga.

Indata au fost puse in jur uneltele pre­gatite pentru rug. Iar el, cu mainile legate la spate, ca un berbec ales din turma cea mare, pregatit spre a fi adus jertfa de ardere bine-placuta lui Dumnezeu, privind spre cer, zise:

„Doamne Dumnezeule, Atotputernice, Tatal iubitului si binecuvantatului Tau Fiu, Iisus Hristos, prin Care am primit cunostinta despre Tine, Dumnezeul ingerilor, al puterilor, a toata zidirea si al intregului neam al celor drepti, care traiesc inaintea Fetei Tale.

Te binecuvantez ca m-ai invrednicit de ziua si ceasul acesta, ca sa iau parte cu ceata mucenicilor la paharul Hristosului Tau, spre invierea vietii de veci a sufletului si a trupului, in nestricaciunea Duhului Sfant, intre care fa sa fiu primit astazi inaintea Ta, ca jertfa grasa si bineplacuta, precum m-ai pregatit si mi-ai descoperit si ai implinit, Dumnezeule cel nemincinos si adevarat.

Pentru aceasta si pentru toate, Te laud, Te bine­cuvantez si Te preamaresc prin vesnicul si cerescul Arhiereu Iisus Hristos, iubitul Tau Fiu, prin Care, impreuna cu Duhul Sfant, Ţi se cuvine slava, acum si in veacurile ce vor sa fie. Amin”.

ag-Polykarpos-2011Dupa ce-si sfarsi rugaciunea, oamenii in­sarcinati cu focul l-au aprins. Iar cand s-a ridi­cat o valvataie mare, am vazut o minune cei carora ni s-a dat s-o vedem, care pentru aceea am fost pastrati in viata: ca sa vestim si altora cele intamplate. Caci focul, imprejmuind pe sfant si inaltandu-se peste capul sau, nu se atingea de el, ci ca o panza a corabiei suflata de vant, asa umflandu-se imprejurul lui, se impreuna deasupra capului, in inaltime. Iar el statea in mijloc, nu ca un trup ce arde, ci ca o paine ce se coace, sau ca aurul si argintul ce se incearca in cuptor. Am simtit chiar si o buna-mireasma ca un miros de tamaie, care pe toate aromele le intrecea cu neasemanare.

Vazand in sfarsit cei fara-de-lege ca trupul lui nu poate fi nimicit prin foc, au poruncit sa se apropie de el un slujnic, spre a-l strapunge cu sulita. Si facand aceasta, a iesit din impunsatura sange mult, incat a stins focul, iar toata multimea se mira ca este asa de mare deosebire intre necre­dinciosi si cei alesi (crestinii).

Dupa aceasta, iudeii l-au rugat pe judecator sa nu ne dea noua trupul lui Policarp, pentru ca, zi­ceau ei, „il vom avea pe dansul ca pe Cel Rastignit”.

Ei nu stiau ca noi nici pe Hristos Domnul nu-L vom putea parasi vreodata, Cel ce pe cruce a murit pentru mantuirea noastra, si nici altuia sa ne inchinam. Pentru ca Lui, ca adevaratului Fiu al lui Dumnezeu, Ii dam dumnezeiasca cinstire, iar pe mucenicii si urmatorii lui Hristos, care pentru dragostea cea mare a lor catre El au patimit pentru Dansul, dupa vrednicie ii cinstim cu dragoste — noi, cei ce intru dreapta credinta dorim sa le fim urmatori si partasi pentru vesnica slava.

Si sutasul, la porunca judecatorului, a ars trupul lui Policarp, iar noi, adunand din ce­nusa 3 Το φυλασσόμενο από το 1745 στην Ιερά Μονή Παναγίας Αμπελακιωτίσσης Ναυπάκτου χαριτόβρυτο δεξιό χέρι του Αγίου Πολυκάρπου.oasele lui cele mai curate decat aurul si mai scumpe decat pietrele cele de pret, le-am pazit la un loc cinstit. Dea Domnul sa ne adunam si noi acolo, dupa putinta, cu bucu­rie si veselie, ca sa praznuim ziua patimirii lui ca zi a nasteriiatat pentru pomenirea celor ce au savarsit lupta, cat si pentru deprinderea si pregatirea celor ce vor lupta in urma.

Astfel sunt cele cu privire la Fericitul Policarp, care, impreuna cu cei din Filadelfia, este al doisprezecelea ce-a primit mucenicia in Smirna. El singur dintre toti este mai mult pomenit, ca si paganii de pretutindeni vorbesc despre el, fiind nu numai un dascal ales, ci si mucenic vestit, a carui mucenicie toti doresc s-o urmeze, pentru ca a fost dupa Evanghelia lui Hristos.  Caci prin rabdarea sa, biruind pe nedreptul dregator si primind astfel cu­nuna nestricaciunii, se bucura cu Apostolii si cu toti dreptii, proslaveste pe Dumnezeu si pe Tatal Atottiitorul si binecuvanteaza pe Domnul nostru Iisus Hristos, Mantuitorul sufletelor si Povatuitorul trupurilor noastre, si Pastorul Bisericii sobornicesti.

Va dorim, fratilor, sa fiti sanatosi, umbland dupa cuvantul Evangheliei lui Iisus Hristos, Caruia se cuvine slava dimpreuna cu Dumnezeu si Tatal, si cu Sfantul Duh, spre mantuirea tu­turor celor alesi – precum a marturisit Fericitul Policarp, pe ale carui urme sa fim si noi aflati intru Imparatia lui Iisus Hristos!”

Fragmente alese din Actele Martirice (Colectia P.S.B., E.I.B.M.B.O.R.) si din Vietile Sfintilor (Editura Episcopiei Romanului si Husilor)

Material realizat de Anca Stanciu

(din: Familia Ortodoxa, nr. 2 (49) / 2013)

sf. Policarp

Cititi si:


Categorii

Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri

Etichete (taguri)

, , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

2 Commentarii la “MUCENICIA SFANTULUI POLICARP, cel ars de iubirea curata pentru Hristos

  1. Sfinte Policarp roaga-te lui Dumnezeu pentru noi pacatosii!

  2. Pingback: PREDICI AUDIO in Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci, de folos exceptional tuturor celor preocupati de viata duhovniceasca: UN INTELES NEASTEPTAT AL LUARII CRUCII “IN FIECARE ZI”: Sa avem incredere in Dumnezeu! -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate