“Nesfintii sfinti”: Predica Parintelui Tihon despre MINUNEA CARE SE LUCREAZA PRIN INDRAZNEALA CREDINTEI. De la femeia bolnava de scurgerea de sange din Evanghelie la generalul rus de militie al zilelor noastre

25-10-2013 Sublinieri

VE_600

Predica in duminica a 23-a dupa Rusalii,

6/19 noiembrie 1995

“In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Astazi la Sfanta Liturghie, Biserica ne aduce aminte pericopa evanghelistului Luca despre o intamplare la care apostolii au fost martori intr-o asezare mica de pescari, si anume despre vindecarea unei femei de catre Iisus Hristos, femeie care de aproape douazeci de ani suferea de o boala incurabila.

Vindecarea aceasta s-a produs intr-un mod destul de ciudat: Iisus Hristos era stramtorat de multimea oamenilor, toti voiau cate ceva de la El: unul izbavire de boala, altul o oarecare minune, altul – nici el nu stia ce voia. In acea imbulzeala de nedescris, Domnul, intorcandu-se, le-a pus deodata ucenicilor Sai o intrebare cam de ciudata:

— Cine este cel ce s-a atins de Mine?

Ucenicii au ramas uimiti:

487— Multimile Te imbulzesc si Te stramtoreaza din toate partile, toti cauta macar pentru o clipa sa Iti atraga atentia si Tu zici: Cine este cel ce s-a atins de Mine?

Hristos a raspuns ca asa era, dar in acea imbulzeala si inghesuiala a simtit ca puterea Lui dumnezeiasca a iesit deodata catre unul dintre oameni.

Si atunci o femeie care era in apropierea lui Iisus a recunoscut cu rusine ca ea fusese aceea care se atinsese de haina Invatatorului. Cu rusine, fiindca dupa legile iudaice ea era socotita necurata, din pricina bolii sale femeiesti, si nu trebuia sa se atinga de oameni, ca sa nu ii intineze. Si a recunoscut, fiindca din clipa aceea ea a simtit fara indoiala ca nu mai era bolnava. Ca raspuns la toate acestea, Hristos i-a grait femeii, spunandu-i cateva cuvinte, care au fost de ajuns pentru a explica minunea ce i se intamplase ei, dar aceste cuvinte au fost spuse si ca sa le auda ucenicii, dar si noi:

— Mare este credinta ta! Mergi in pace!

Asa s-au impletit in toate timpurile credinta smerita si atotputernica in Dumnezeu si trecatoarele legi omenesti, lipsite de valoare, rusinea si teama de judecata nedreapta a oamenilor.

Cu siguranta va amintiti toti, frati si surori, cum am sarbatorit cu doua luni in urma implinirea a sase sute de ani de la evenimentul in cinstea caruia a fost intemeiata manastirea noastra, intampinarea icoanei Maicii Domnului din Vladimir si izbavirea Moscovei de invazia hanului mongol Tamerlan. Ce sarbatoare am avut! 1007171-image122A fost adusa de la Galeria Tretiakov la noi in manastire, pentru o zi, vechea icoana facatoare de minuni a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu din Vladimir, odorul cel mai de pret al Rusiei.

La procesiunea religioasa, care a inceput din Cetate si s-a incheiat aici, in Manastirea Intampinarii icoanei Maicii Domnului din Vladimir, au luat parte mai mult de treizeci de mii de oameni. Era septembrie si ploua. Preafericitul Patriarh si foarte multi preoti, in vesminte complet ude, paseau incet in urma icoanei, iar oamenii stateau de-a lungul strazii si cand sfanta icoana trecea pe langa ei cadeau in genunchi, in baltoacele de apa, pe asfaltul ud, dar nimeni nu mai tinea cont de asta.

Era deja ora trei dupa miezul noptii cand, in sfarsit, ultimul om din randul acela imens a intrat in biserica noastra si s-a inchinat sfintei icoane. Cand biserica s-a golit, inaintea icoana facatoare de minuni inaltata pe postament, au ramas doar cei ce au asigurat transportul si integritatea icoanei: specialisti in domeniul artelor de la Galeria Tretiakov, functionari de la administratia orasului si inalti demnitari ai militiei. Toti stateau in tacere. Imaginea credintei poporului, care se dezvaluise in acele ceasuri, fusese uluitoare pentru ei.

Eu si obstea am facut pentru ultima data inaintea icoanei metanii pana la pamant. Apoi ne-am apropiat de icoana si le-am spus functionarilor:

— Iata, acum este singura ocazie din viata dumneavoastra cand, intr-o asemenea zi si intr-un asemenea loc, va puteti apropia de sfanta icoana si va puteti ruga Imparatesei Ceresti. Peste cateva minute icoana va fi dusa la muzeu. Inteleg ca toti sunteti oameni cu functii inalte, dar nu puteti rata aceasta ocazie.

Maica Domnului VladimirFunctionarii se uitau unul la altul, se mutau de pe un picior pe altul, zambeau jenati, dar nu se urneau din loc. Cred ca fiecare dintre ei, daca ar fi fost singur acolo, s-ar fi inchinat cu bucurie acestui mare odor rusesc si s-ar fi rugat in taina Maicii Domnului. Dar in clipele acelea, dupa cum se spune in Evanghelie, de frica iudeilor”, toti erau parca inlemniti.

Si, deodata, un militian cu grad superior, inrosindu-se la fata ca drapelul sovietic, a pasit inainte. Mormaind furios, i-a strecurat sapca sa unui maior si urcand treptele catre icoana, cu stangacie a facut trei metanii inaintea ei. A sarutat zgomotos geamul de protectie al icoanei si staruitor i-a soptit ceva Maicii Domnului. Apoi s-a mai inchinat inca o data stangaci pana la pamant si, dandu-se inapoi, a coborat treptele. A smuls sapca din mainile militianului care, de uimire, ramasese cu gura cascata si, privindu-i posomorat pe ceilalti, s-a dat intr-o parte.

— Bravo, tovarase general! am spus eu. Pentru asta Maica Domnului niciodata nu va va lasa.

Si intorcandu-ma catre angajatii muzeului, am spus:

— Gata, puteti lua icoana.

Dupa o saptamana, i-am adunat la o masa festiva pe cei care au luat parte la pregatirea sarbatorii noastre: pe fratii din obste, pe numerosii colaboratori ai manastirii, pe specialistii in domeniul artelor de la Galeria Tretiakov, pe functionarii orasului si corul nostru. I-am adunat pentru a le multumi. La masa a venit si generalul acela.

— Stiti, atunci mie mi s-a intamplat o adevarata minune! a spus el, rostind un toast.

Si a marturisit ceea ce i s-a intamplat.

In noaptea aceea, cand in biserica generalul a auzit propunerea de a se apropia fiecare de icoana facatoare de minuni, la PM400image001inceput s-a speriat, la fel ca toti ceilalti. Langa el erau oameni care aveau acelasi statut social si erau chiar unii care ii erau superiori. Insa in acele zile generalul fusese lovit de o nenorocire: sora lui mai mare, care locuia in Vladimir, avusese un accident de masina si ii fusesera zdrobite ambele picioare. Tot acolo, in Vladimir, ii facusera o operatie, care durase mai multe ceasuri, o operasera la un picior si i-l pusesera in ghips. Urma cea de-a doua operatie, la al doilea picior, cu o anestezie de lunga durata. Insa sora generalului era o femeie foarte inaintata in varsta si medicii se temeau ca inima ei bolnava nu ar fi rezistat la acea operatie.

In noaptea aceea, generalul s-a apropiat cu hotarare de icoana si i-a soptit Maicii Domnului:

— Maica Domnului, mie nu imi trebuie nimic, eu am de toate. Insa, iata, sora mea… va fi operata maine. Si ma tem ca nu va rezista… Ajut-o pe ea!

In dimineata urmatoare, generalul a sunat la spital ca sa afle cum decurgea operatia. Si i-au spus ca nu a fost facuti nicio operatie. La nedumerirea lui, medicii au raspuns ca de dimineata, inainte de a o duce pe batrana in sala de operatii, i-au facut o ultima radiografie, la care s-a vazut ca oasele zdrobite ale piciorului erau asezate intocmai asa cum ar trebui ca sa se sudeze. Probabil ca in timpul noptii bolnava s-a rasucit astfel incat oasele s-au asezat in cel mai reusit mod si medicilor le-a ramas doar sa ii puna fara intarziere ghipsul.

1007171-image123Ceea ce am auzit astazi, cand s-a citit din evanghelie despre femeia vindecata, s-a intamplat cu doua mii de ani in urma la marginea Imperiului Roman, intr-un orasel din provincia Galileea, Capernaum. Iar intamplarea cu generalul de militie si sora lui s-a intamplat cu doua luni in urma, la noi, in Moscova.

Faptele evanghelice li se infatiseaza multora ca o poveste minunata, dar irealizabila. O poveste frumoasa, sublima, care il face pe om, dar ce zic eu pe om, ci pe intreaga omenire mai buna! Aceasta este, totusi, o poveste…

In realitate insa nu este asa! Apostolul Pavel a facut candva o mare descoperire, o descoperire atat de importanta, incat fiecare dintre noi trebuie s-o tinem bine minte. Este doar o parere ca descoperiri au loc doar in fizica sau medicina. Iata ca apostolul Pavel a descoperit legea cea mai importanta, fundamentala, a lumii noastre. Si a formulat-o astfel:

“Domnul Iisus Hristos, ieri si azi si in veci, este acelasi!”.

Ce putem adauga aici? Numai un singur cuvant, vechiul si imbucuratorul: Amin!

(din: Arhimandritul Tihon, Nesfintii Sfinti Si Alte Povestiri, Editura Egumenita, 2013)

bleedingwoman

Pentru aceeasi Evanghelie de duminica, va mai recomandam:

***

Din aceeasi carte:


Categorii

Arhimandritul Tihon Șevkunov, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Invierea fiicei lui Iair, Minuni si convertiri, Talcuiri ale textelor scripturistice, Vindecarea femeii cu scurgere de sange

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

11 Commentarii la ““Nesfintii sfinti”: Predica Parintelui Tihon despre MINUNEA CARE SE LUCREAZA PRIN INDRAZNEALA CREDINTEI. De la femeia bolnava de scurgerea de sange din Evanghelie la generalul rus de militie al zilelor noastre

  1. In sfarsit am comandat cartea..
    Multumesc admin ca a-ti publicat din ea..

  2. E cu adevarat speciala aceasta carte, minunata si plina de har! Cu cata simplitate ne arata ce Dumnezeu avem, cum intrece El imaginatia speculativa a unora si altora cu multele modalitati in care lucreaza pentru oameni, in care isi revarsa iubirea si darurile peste noi… Iar aici, ne arata de ce binecuvantari minunate se lipsesc cei care n-o cinstesc si n-o iubesc pe Maica Domnului.

  3. In aceasta lume desfranata si plina de pacat,te miri cand vezi ca mai toti oamenii se trec drept crestini ,dar arareori vorbresc despre Dumnezeu,despre infranare,despre chinurile iadului sau fericirea vesnica,atat in familii cat si in societate.Si asta se intampla pentru ca se rusineaza,temandu-se sa nu fie marginalizati sau plictisitori.Imi amintesc cu mare durere cand odata de Craciun a venit parintele sa binevesteasca Nasterea Domnului si dupa inchinare ,de bucurie,am simtit nevoia sa-i spun ceva mai profund,nu mi mai amintesc ce,dar am primit raspuns :”sa nu exageram”.Sincer va spun ca mi au dat lacrimile,iar pe la biserica din cartier nu prea am mai dat.

  4. Am cumparat cartea si am citit cate ceva. Am sa fac cateva remarci.
    – Este foarte viu scrisa si nu iti vine sa o mai lasi din mana
    – Totusi dupa fragmentul pe care il citisem initial aici pe site, ma asteptam la ceva usor diferit. Ceva mai “mistic” ca sa spun asa. Bine, nu am citit decat cateva capitole si am rasfoit-o cateva ceasuri, e posibil sa ma insel. Ma asteptam la ceva “mai mult” daca pot spune asa. Acest lucru nu scade cu nimic valoarea cartii, care imi place foarte mult si se citeste cu interes si placere, doar ca e intr-un registru oarecum… cotidian -manastiresc, si cu unele intamplari mai deosebite intr-adevar.
    – autorul ere intr-adevar un mare talent de a scrie extrem de atragator
    – Nu am inteles prea bine sintagma “nesfintii sfinti”, poate ar fi util sa o explicati aici.
    – din punct de vedere editorial, grafic, etc este o reusita, iar ca pret, la dimensiunile si calitatea volumului, mi se pare foarte accesibila. (am luat-o de la librraia Bizantina din Bucuresti cu 30 lei)
    – o mica problema de traducere, vorbind despre institutia “staretilor” la rusi, in sesnul de batrani duhovnici imbunatatiti si povatuitori, traducatoarea foloseste termenul “staretismul”, o fi corect ? Ma cam zgarie la ureche. Intr-o traducere la “Fratii Karamazov” era “staretii” sau “staretia” daca nu ma insel, denumind acelasi lucru. In fine, asta e un detaliu.

  5. Multumesc. In “Fratii Karamazov”, Rao, 1997, traducere Ovidiu Constantinescu si Isabella Dumbrava este folosit termenul de “staretie”. In DEX nu apare termenul de “staretism”. Dar nu are importanta, banuiesc ca este un termen care s-a adoptat special pentru notiunea respectiva.

  6. Poate va ajuta sa intelegeti mai mult titlul cartii in limba engleza:
    http://everyday-saints.com/book.htm

  7. Pingback: Cum a trecut Maica Eufrosina de la Diveevo prin iadul bolsevic: “TOATE ACESTEA SUNT PEDEAPSA LUI DUMNEZEU. DOMNUL A INGADUIT ACEASTA STAPANIRE” -
  8. Pingback: Predici audio la INVIEREA FIICEI LUI IAIR si SFANTUL NECTARIE TAMADUITORUL. Invidia prigonitoare – “umbra privirii lui Cain peste lume” -
  9. Pingback: IN CE FEL SI PENTRU CE NE ATINGEM DE HRISTOS? CARE ESTE INDRAZNEALA CEA BUNA A CRESTINULUI? Predica audio a Pr. Cristian Stavriu la Invierea fiicei lui Iair si vindecarea femeii bolnave vreme de 12 ani | Cuvântul Ortodox
  10. Pingback: “Dar ei L-au luat în râs…” – Predica audio a PĂRINTELUI CEZAR AXINTE (Constanța) la ÎNVIEREA FIICEI LUI IAIR. Exercițiu de NE-MURIRE | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate