“Nesfintii sfinti”: Schiegumenul Melchisedec, calugarul-tamplar inviat din morti. TOTUL SE REZOLVA NUMAI PRIN SMERENIE!

30-09-2013 Sublinieri

Schiegumenul Melchisedec2

Schiegumenul Melchisedec

“In fiecare zi dupa ascultari, timp de doi ani, am citit necontenit Psaltirea. Aceasta este o traditie aparte a manastirii, ca obstea sa nu inceteze rugaciunea nici ziua nici noaptea, fratii citind rand pe rand Psaltirea, iar apoi sa pomeneasca multimea de oameni de pe pomelnicele date pentru sanatate si pentru odihna.

Mie imi venea randul sa citesc seara tarziu, de la ora unsprezece pana la miezul noptii. Apoi ma inlocuia schiegumenul Melchisedec. El continua citirea Psaltirii pana la ora doua noaptea.

Parintele Melchisedec era un ascet tainic si minunat. In afara slujbelor aproape ca nu il vedeai prin manastire, iar la trapeza aparea numai la sarbatori. Insa si la masa sedea cu capul plecat sub gluga schimei si aproape ca nu gusta nimic.

Schiegumenul MelchisedecSchima mare in Biserica Rusa este cea mai inalta treapta a lepadarii de lume. Primind tunderea in schima mare, monahul leapada toate celelalte ascultari, in afara rugaciunii. Ca si la tunderea in monahism, i se schimba iarasi numele. Episcopii schimnici renunta la conducerea eparhiei, iar ieroschimonahii sunt sloboziti de toate indatoririle, in afara de slujirea Sfintei Liturghii si de duhovnicie.

Parintele Melchisedec venea in biserica mica si slab luminata a lui Lazar, unde se citea necontenit Psaltirea, intotdeauna cu un minut inainte ca ceasurile din clopotnita manastirii sa bata de douasprezece ori. Facea incet in fata usilor imparatesti trei metanii pana la pamant si astepta sa ma apropii. Dandu-mi binecuvantare, imi facea semn sa plec, pentru ca el sa continue rugaciunea in singuratate.

Timp de un an nu mi-a spus niciun cuvant. In vechiul Pateric egiptean se povesteste: Trei parinti aveau obiceiul de a merge in fiecare an la fericitul Antonie. Doi dintre ei il intrebau pentru gandurile lor si pentru mantuirea sufletului, iar al treilea totdeauna tacea, neintrebandu-l nimic. Dupa multa vreme i-a zis avva Antonie acestuia din urma: «Iata, atata vreme ai de cand vii aici si nimic nu ma intrebi!» Si raspunzand fratele, i-a zis: «Destul imi este numai sa te vad, parinte». Atunci am inteles si eu ce fericire era pentru mine ca puteam in fiecare noapte macar sa il vad pe acest nevoitor.

Dar, cu toate acestea, odata mi-am luat inima in dinti si am cutezat sa incalc ritualul obisnuit. Si mai mult decat atat, atunci cand parintele Melchisedec m-a binecuvantat ca de obicei, in fata usilor imparatesti, am cutezat sa-i pun o intrebare pe care, probabil, toti fratii incepatori si monahii tineri din manastire doreau foarte mult sa i-o adreseze, dar nu indrazneau.

Era in legatura cu urmatoarea intamplare. Pana la primirea schimei mari, parintele Melchisedec a slujit in manastire, ca toti preotii si se numea Mihail. El era un tamplar iscusit si sarguincios. In biserici si in chiliile fratilor s-au pastrat pana astazi chivoturile, analoagele, ramele sculptate pentru icoane, scaunele, dulapurile si alte piese de mobilier facute de mainile lui. Se trudea, spre bucuria conducerii manastirii, din zorii zilei pana noaptea.

Odata i-au dat binecuvantare sa faca pentru obste o lucrare mult mai mare. Cateva luni s-a trudit aproape neiesind din atelier. Iar cand a terminat, s-a simtit atat de rau incat, povestesc martorii, a cazut chiar acolo si a 5485_16murit. Cei ce erau de fata au inceput sa tipe si sa se agite si cativa monahi au venit in fuga, printre care si parintele Ioan (Krestiankin). Parintele Mihail nu dadea niciun semn de viata. Toti cei adunati s-au aplecat cu tristete deasupra lui. Si deodata parintele Ioan a spus:

— Nu, nu a murit. Traieste inca!

Si a inceput sa se roage. Iar tamplarul manastirii, care zacea nemiscat, a deschis ochii si a inviat. Toti au observat indata ca el era cutremurat de ceva pana in adancul sufletului. Venindu-si putin in fire, parintele Mihail a inceput sa-i roage staruitor pe frati sa-l cheme la el pe egumen. Cand acela a venit, in cele din urma, bolnavul a inceput sa-l roage cu lacrimi sa-l tunda in schima mare.

Se spune ca, auzind aceasta dorinta samavolnica a monahului sau, parintele egumen, in felul sau caracteristic, care te scula din morti, i-a poruncit bolnavului sa nu faca pe prostul, ci sa se faca bine si sa se apuce mai iute de lucru, devreme ce era clar ca nu va muri. Dar, asa cum glasuieste aceeasi traditie manastireasca, in dimineata urmatoare egumenul insusi, fara nicio invitatie, cam buimac, a aparut in chilia parintelui Mihail si l-a anuntat ca in cel mai scurt timp il va tunde in schima mare.

Aceasta reactie nu prea semana cu purtarea obisnuita a asprului parinte Gavriil, insa a produs asupra obstii o impresie chiar mai puternica decat invierea mortului. Apoi prin manastire s-a raspandit vestea ca egumenului i se aratase noaptea Sfantul ctitor al Manastirii Pecerska din Pskov, cuviosul egumen Corneliu, caruia in secolul al XVI-lea insusi Ivan cel Groaznic ii taiase capul, si i-a poruncit cu asprime egumenului sa indeplineasca indata rugamintea monahului care se intorsese de pe lumea cealalta.

Repet,  toate  aceste  intamplari  fac  parte  din traditia manastirii. In orice caz, in scurt timp parintele Mihail a fost tuns in shima mare si de atunci s-a numit schiegumenul Melchisedec.

Parintele egumen i-a dat schimnicului un nume foarte rar, in cinstea tainicului prooroc biblic din vechime. Pentru care pricina l-a numit egumenul astfel, ramane, de asemenea, o mare taina. Caci parintele Gavriil nici la tunderea in schima mare, nici in anii urmatori, niciodata, nu a putut pronunta corect acest nume vechi-testamentar. Oricat se straduia el, tot il stalcea fara mila. Si din cauza aceasta i se naruia de fiecare data buna dispozitie, iar noi ne temeam sa nimerim pe langa el in momentele acelea de manie.

Se stia in manastire ca in clipele acelea, cand parintele Melchisedec fusese mort, i se descoperise ceva, dupa care se trezise iarasi la viata, dar fiind un om total schimbat. Catorva impreuna-nevoitori mai apropiati si unor fii duhovnicesti de-ai sai, parintele Melchisedec le-a povestit ceea ce a trait el atunci. Dar chiar si ecourile acelei povestiri erau atat de neobisnuite, incat eu si toti prietenii mei, cu siguranta, doream sa aflam acea taina chiar de la parintele Melchisedec.

Si iata ca in noaptea aceea, cand am prins curaj in biserica lui Lazar si m-am adresat lui pentru prima data, l-am intrebat tocmai acest lucru: Ce a vazut el acolo de unde, de obicei, nimeni nu se mai intoarce?

Auzind intrebarea mea, parintele Melchisedec a stat mult timp in picioare tacand, cu capul plecat in fata usilor imparatesti. Iar eu incremeneam din ce in ce mai mult de frica, pe buna dreptate presupunand ca mi-am permis cu indrazneala ceva cu totul nepermis. Insa, in cele din urma, cu o voce slaba din cauza vorbea rar, schimnicul a inceput sa imi vorbeasca.

Si mi-a povestit ca s-a vazut deodata in mijlocul unui camp verde, imens. Si a mers pe acel camp, nestiind unde merge, pana cand i-a fost inchisa calea de o groapa uriasa. In ea, printre noroi si bulgari de pamant, erau aruncate in dezordine multe chivoturi bisericesti, analoage si rame pentru icoane. Tot acolo se aflau si mese stricate, si scaune rupte, si niste dulapuri. Uitandu-se cu atentie, monahul a inceput cu groaza sa recunoasca lucrurile facute de propriile lui maini. Tremurand, privea de sus toate acele roade ale vietii lui manastiresti. Si deodata a simtit ca alaturi de el statea cineva. A ridicat ochii si a vazut-o pe Maica Domnului, care se uita tot cu tristete la acele osteneli de multi ani ale calugarului.

Apoi Ea a grait:

– Tu esti monah, noi asteptam de la tine ceea ce e mai important: pocainta si rugaciuni… Iar tu ai facut numai aceste lucruri…

Apoi vedenia s-a sfarsit, iar mortul s-a trezit iarasi la manastire.

Dupa tot ce  s-a intamplat,  parintele  Melchisedec  s-a schimbat in totalitate. Principalele lucrari ale vietii lui au devenit cele despre care i-a vorbit Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu – pocainta si rugaciunea. Roadele ostenelilor duhovnicesti nu au intarziat „sa vorbeasca” despre adanca lui smerenie, plansul lui pentru pacate, dragostea sincera fata de toti, deplina lepadare de sine si nevointele ascetice, care depaseau puterile omenesti, iar apoi si despre inainte-vederea lui, pe care au remarcat-o multi, si despre ajutorul vadit, daruit oamenilor prin rugaciunile sale.

Vazand cum se nevoia cu desavarsita instrainare de lume in luptele duhovnicesti cele nevazute si nepatrunse, noi, fratii incepatori, am hotarat sa ne adresam lui numai in cazuri exceptionale. Totodata, ne cam temeam de el, caci in manastire se stia ca parintele Melchisedec era foarte aspru ca duhovnic. Si avea dreptate. Exigenta lui pentru curatia sufletului oricarui crestin provenea numai din dragostea lui mare fata de oameni, din cunoasterea adanca a legilor duhovnicesti si din faptul ca intelegea cat de necesara este pentru viata omului lupta neincetata cu pacatul.

Schimnicul acesta traia in lumea sa de sus, unde nu exista compromisuri. Iar daca parintele Melchisedec dadea sfaturi, ele erau cu totul neobisnuite si puternice, avand o tarie aparte.

Odata, s-a abatut asupra mea o avalansa de ispite crunte si, dupa cat mi se parea mie, nedrepte. Atunci am hotarat sa merg sa cer sfatul celui mai aspru monah din manastire, schiegumenul Melchisedec.

Indata ce i-am batut in usa si am rostit rugaciunea randuita, parintele Melchisedec a iesit in pragul chiliei. Era in mantia calugareasca si cu epitrahilul – mersesem la el chiar dupa savarsirea pravilei schimnicesti.

I-am destainuit ispitele si problemele mele, cele cu neputinta de rezolvat. Parintele Melchisedec a ascultat tot, stand in fata mea nemiscat si, ca intotdeauna, cu capul plecat. Apoi a ridicat ochii la mine si deodata a inceput sa planga cu amar…

– Frate! a spus el cu o durere de nedescris. De ce ma intrebi pe mine? Eu insumi ma prapadesc!

Acest adevarat staret si schiegumen, mare ascet si nevoitor cu viata sfanta, statea in picioare in fata mea si plangea cu durere sincera, crezand intr-adevar ca el era cel mai rau si mai pacatos om de pe pamant! Iar eu, cu fiecare clipa care trecea intelegeam din ce in ce mai limpede si eram din ce in ce mai bucuros ca nenumaratele mele probleme, luate laolalta, nu insemnau absolut nimic! Si mai mult decat atat, stand acolo, am simtit cum acele probleme au disparut fara urma din sufletul meu. Sa mai intreb ceva sau sa-i cer ajutor staretului nu mai era nevoie. Facuse pentru mine tot ce putuse. M-am inchinat lui cu recunostinta si am plecat.

Tot ce este in lume, fie simplu, fie complicat, de la micile probleme omenesti, pana la aflarea caii imparatesti care duce catre Dumnezeu, toate tainele acestui veac si ale celui viitor, totul se rezolva numai prin nepatrunsa, minunata si puternica smerenie. Chiar daca nu intelegem dreptatea si sensul ei, chiar de suntem incapabili sa dobandim aceasta tainica si atotputernica virtute, ea ni se descopera in chip smerit prin acei oameni minunati care o pot dobandi”.

(din: Arhimandritul Tihon, Nesfintii Sfinti Si Alte Povestiri, Editura Egumenita, 2013)

Din aceeasi carte:

Legaturi:


Categorii

Arhimandritul Tihon Șevkunov, Calugaria / viata monahala, Minuni si convertiri, Razboiul nevazut, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

23 Commentarii la ““Nesfintii sfinti”: Schiegumenul Melchisedec, calugarul-tamplar inviat din morti. TOTUL SE REZOLVA NUMAI PRIN SMERENIE!

  1. Deturnarea de la cele sfinte si importante, pentru cele materialicesti, facute cu scop bun: analoage, rame pentru icoane….

    Ce-ar spune egumenii, cei care randuiesc multa ‘ascultare’ in cele ce tine de lucrarea mainilor, in detrimentul celor duhovnicesti…se stie ca in manastiri, in zilele noastre, trudeste de zor Marta asuprind-o pe Maria!

    Echilibrul, dreapta socoteala si/sau discernamantul lipsesc nevoitorilor – mireni sau monahi!

    In viata asta lumeasca, se vede, se simte si SE TRAG PONOASELE de pe urma extremelor, de tot felul…

    P.S. Ce-am mai observat?! Dumnezeu ingaduie sa vedem, sa sesizam ipocrizia, fataria, slava desarta, mandria mascata – d(in) jurul nostru, dinlauntru nostru…in special politicienilor, li se oglindeste PERFECT ceea ce sunt de fapt, in interior! Si stau si ma gandesc: daca ACUM, se simte, se vede…dar la Judecata Finala?!

  2. Sfantul Grigorie Palama ne spune intr una din Scrierile sale (vol.2),ca unii dintr monahi care aveau schima mare,foloseau vesmintele cele mai uzate ale incepatorilor pentru a nu-i abate de la sfanta smerenie.Schima mare se ofera celor care duc o intensa viata pustniceasca , scopul tuturor monahilor(dar si al mirenilor)fiind indumnezeirea.Schima mare nu este considerata ca un rang,ci un simbol al desavarsitei smerenii;o smerenie plina de dragoste si care se jertfeste in rugaciune si virtuti.
    “O simpla schimbare a hainelor nu ne va aduce niciodata o crestere a pocaintei.De aceea, nu simbolurile ne fac mai drepti,ci dorinta de a sluji lui Dumnezeu si de a ne oferi si viata pentru El”.Sfantul Grigorie Palama il indeamna pe Pavel Asan sa nu ramana concentrat asupra frumusetii vesmintelor schimei mari sau asupra slavei pe care acestea le aduc pentru cel care le poarta.
    Prin acea vedenie cu Maica Domnului,parintele Melchisedec a fost chemat la
    o viata singuratica,acolo unde sufletul asculta doar de glasul Lui Dumnezeu.Un alt sfant din Pateric avva Alonie declara ca “pana ce omul nu spune in inima sa:numai eu si Dumnezeu suntem pe lume”,nu va dobandi niciodata odihna.Singuratatea este asadar radacina tuturor virtutilor daca este petrecuta cu Dumnezeu.
    (M-am bucurat de posibilitatea pe care mi-ati oferit-o ,recitind aceasta povestiora.Cartea mea am avut onoarea sa o ofer unui calugar din Sf.Munte,sa nu fie spre lauda)
    Doar pentru rugaciunile lor ne mai tine Bunul Dumnezeu.

  3. Si moahii si mirenii sunt ortodocsi. Aceleasi datorii le avem deopotriva. Diferenta o face (in cazul monahilor, cele trei voturi / ascultarea, castitatea si saracia asumata prin care monahul nu are nimic al sau înafara de straie si cele hotarâte de îndreptarul vietii monahale.
    Nu am amintit acestea pentru a aduce în atentie respectarea juramintelor monahilor nostrii, ci pentru a’mi fi spre trezire si luare aminte mie (si celor ce vor dori), ca datoria mireanului este aceiasi ( cu cele trei diferente, care difernte nu pot însemna încalcari ale rânduielii canonice in privinta relatiilor dintre soti, ori nescultarea sotiei de sotul sau ( si ivers), in urmarea canonica a lui Hristos si a trairii vietii ortodoxe in (si cu), biserica, si in agonisirea celor materiale deoptriva cu cele duhovicesti macar).
    Am îndraznit aceasta aici, pentru a’mi fi marturie asupra asaltului motivatiilor si justificarilor launtrice neâncetate, ca nu sunt monah si ca am mai mici datorii decât acestia.

    Minunatã postarea si hranitoare launtric cu dragoste de sfânt, de mai înalt si mai adanc, de întoarcerea privirii de la celati la sine, cu simtirea mai (si mai) adevaratà a poverii pacatului personal, a neputintei, a nesmeririi si a nesmereniei si a tuturor celor ce nu le fac pentru despatimire.
    Multumire pentru darul si dragostea postatã.
    Iertare pentru îndraznealã.

  4. Trebuie o mai puternica unitate intre neamurile si natiunile crestin-orotodoxe!!! Problema noastra este ca NU suntem Slavi si nici Greci si nici Orientali, dar … daca vom fi respectati mai mult de catre Greci si Rusi iar noi ne vom mai lepada de prostele metehne Occidentale/izate, vom reusi o mai buna coorodnare ortodoxa in Sud-Estul Europei, punct geografic de importanta majora pentru geo-politica Planetei!

  5. @opinator:

    Exista unii care fabuleaza isteric cu privire la un asa-zis Imperiu Est European sau Imperiu Ortodox – condus, bineinteles, de ”Tarul” Putin. Ar fi bine sa nu gandim dupa astfel de strambe care sunt aruncate pe piata internetului doar la deruta si pentru discreditarea unei gandiri care valorizeaza specificul rasaritean si local. Si oricum ideea in sine este atat de naroada incat nici nu merita discutata.

    Serios vorbind, este mare pacat ca tarile din acesta regiune nu se coordoneaza, nici macar nu se aliaza cat erau in perioada interbelica, si se lasa conduse, astfel, din exterior, de tot felul de centre de putere imperiale. Unul e Bruxelles-ul/Berlinul, al doilea este Moscova.

    Dominarea Moscovei, chiar daca ar proveni dintr-un centru ortodox, nu ar ajuta cu nimic, atat timp cat Rusia isi vede de interesele sale si ar face varza Sud Estul Europei astfel incat sa fie aranjat cf intereselor sale. Despre Berlin ce sa mai vorbim. La un moment dat si Ankara visa la un rol de dominator al Balcanilor si al regiunii, insa turcii, vorba ‘ceea, au coliva pregatita.

    Si atunci ce ramane? O serie de popoare extrem de slabite, periferizate, colonizate, vai de capul lor, abia reusind sa-si pastreze ultimele forme ale chipului lor ortodox…

  6. Pingback: “Nesfintii sfinti”: Predica Parintelui Tihon despre MINUNEA CARE SE LUCREAZA PRIN INDRAZNEALA CREDINTEI. De la femeia bolnava de scurgerea de sange din Evanghelie la generalul rus de militie al zilelor noastre -
  7. Pingback: “Nesfintii sfinti”: O cateheza vie despre INGERUL PAZITOR -
  8. Pingback: Cum a trecut Maica Eufrosina de la Diveevo prin iadul bolsevic: “TOATE ACESTEA SUNT PEDEAPSA LUI DUMNEZEU. DOMNUL A INGADUIT ACEASTA STAPANIRE” -
  9. Pingback: SFANTUL ISAAC SIRUL despre incercarile duhovnicesti si mangaierile harului. SMERENIA BIRUIESTE DEZNADEJDEA COPLESITOARE: “Lipsa de curaj e maica chinului. Iar rabdarea e maica mangaierii“ -
  10. Pingback: “Nesfintii sfinti”: PREGUSTAREA SI INTREZARIREA LUMII DUHOVNICESTI. Valoarea si puterea rugaciunii si nevointei adevarate -
  11. Pingback: INCEPUTUL TRIODULUI. Predicile Sf. Iustin Popovici la Duminica vamesului si fariseului despre PUTEREA SMERENIEI SI A RUGACIUNII. “Mandria este dumnezeul acestei lumi! Trebuie lupta pe viata si pe moarte cu acest balaur” -
  12. Pingback: POSTUL CEL MARE – nou inceput pe calea razboiului duhovnicesc prin SMERENIE, RUGACIUNE si NEVOINTE sporite -
  13. Pingback: PREDICI trezitoare si hranitoare pe calea SAPTAMANII MARI: Avva Efrem Filotheitul si Arhim. Melchisedec Velnic (audio) despre COPLESITOAREA FRUMUSETE A SMERENIEI LUI HRISTOS si REFUZUL INVERSUNAT AL OMULUI: “Mandria respinge si rastigneste in cele d
  14. Pingback: Lectii de razboi duhovnicesc de la un duhovnic cu viata sfanta: CUM SUNTEM ISPITITI PRIN MANDRIE SI LA CE CADERI POATE DUCE INVOIREA CU GANDURILE INGAMFARII. “Daca omul nu se lupta cu puterea cea rea, devine el insusi rau” -
  15. Pingback: PREDICI AUDIO ale Pr. Ciprian Negreanu in DUMINICA POTOLIRII FURTUNII. Dumnezeu ingaduie furtunile incercarilor ca sa ne smereasca si sa ne izbaveasca de marea inselare a increderii in propriile fapte: “Adevaratul chip al omului este smerenia. Unde
  16. Pingback: SFANTUL ISAAC SIRUL despre incercarile duhovnicesti si mangaierile harului. SMERENIA BIRUIESTE DEZNADEJDEA COPLESITOARE: “Lipsa de curaj e maica chinului. Iar rabdarea e maica mangaierii“ | Cuvântul Ortodox
  17. Pingback: CAND VEZI CA ALTA MINTE SE LUPTA CU MINTEA TA… | Cuvântul Ortodox
  18. Pingback: “Nesfintii sfinti”: Predica Parintelui Tihon despre MINUNEA CARE SE LUCREAZA PRIN INDRAZNEALA CREDINTEI. De la femeia bolnava de scurgerea de sange din Evanghelie la generalul rus de militie al zilelor noastre | Cuvântul Ortodox
  19. Pingback: “CUVANTUL DE PE URMA” AL LUI DUMNEZEU. Parintele Rafail Noica in conferinta de la Iasi: “Vădit trăim vremuri apocaliptice, eshatologice” (si VIDEO). Cititi TRANSCRIEREA COMPLETA a conferintei | Cuvântul Ortodox
  20. Pingback: CE NE ADUCE INAINTEA LUI DUMNEZEU SI FACE SA SE IMPLINEASCA CERERILE CELE BUNE ALE INIMII? Marea deosebire dintre INDRAZNEALA la Dumnezeu a celor smeriti si TUPEUL celor mandri si “smecheri”. PREDICA ARHIM. MELHISEDEC DE LA LUPȘA la Duminica
  21. Pingback: SINGURI DE CRĂCIUN | Cuvântul Ortodox
  22. Pingback: “Priveşte durerea străină ca şi cum ar fi a ta şi încearcă să ajuţi cât de mult poţi”. SFATURI DUHOVNICEȘTI importante din testamentul unui mare duhovnic rus, părintele VASILI ERMAKOV (1927-2007): “Oamenii vin acum cu duiumu
  23. Ca Tine

    Doamne,
    ca Tine nu-i nimeni./
    Ca Nimeni, toți./
    Ca Tine, toți am vrea./
    Ca Nimeni, nimeni.//

    (Sofian, Timișoara)

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate