“SFINTII MARTIRI BRÂNCOVENI – ICOANA VECHII LUMI ROMÂNEŞTI”

16-08-2014 Sublinieri

coperta-fata-Brancoveni(icoana de Ioan Popa – pe coperta I)

Anuntam, dand slava lui Dumnezeu, aparitia unei carti pe care asociatia noastra, „Cuvantul Ortodox”, a inchinat-o Sfintilor Martiri Brancoveni cu ocazia implinirii a trei sute de ani de la mucenicia lor. “Sfintii Martiri Brancoveni. Icoana vechii lumi romanesti” este o evocare atat a multiplelor modele (de sfintenie, de conducator al neamului, de familie) pe care Brancovenii ni le-au lasat mostenire, cat si a lumii careia acesti sfinti i-au apartinut si din aluatul careia au fost plamaditi.

Scrisă într-un ritm alert care pune în valoare limbajul plin de miez al vechilor cronici, cartea abordează martiriul Brâncovenilor dintr-o perspectivă aparte, căutând să înțeleagă sensul adânc, nevăzut, al acestei istorii. Sfinții Martiri Brâncoveni sunt mai mult decât personalități excepționale ale timpului și mucenici ai Ortodoxiei. Sunt reprezentanții unei lumi – anume, ai vechii lumi românești. Cititorul contemporan poate să înțeleagă reperele esențiale ale acestei lumi brâncovenești, desprinse din liniile generale ale domniei lui Brâncoveanu și din viața celei mai frumoase familii românești”, să urmărească martiriul lui Vodă și a celor dimpreună cu el, precum și consecințele istorice și duhovnicești pentru Țara Românească.

Cartea atinge cateva mize, care au atat un substrat duhovnicesc, cat si unul istoric.

Am gasit ca este mai potrivit sa ii privim pe sfinti drept un fel de “pârgă”, de “roade” ale comunitatii, ale neamului, iar nu atat ca pe niste „varfuri” sau “elite” istorice care, tocmai prin exceptionalismul lor, sunt percepute ca fiind separate de restul „vulgului”. Sfantul Ioan Gura de Aur accentua mereu, atunci cand prezenta vieti de sfinti, ca si ei au fost oameni asemenea noua, ca impartasim aceeasi fire si, prin urmare, ca si noi putem sa le urmam efectiv exemplul, nevointa, calea catre sfintire. Contaminati de mentalitatea moderna, ne-am obisnuit prea mult sa ne raportam la personalitatile reprezentative ale neamului nostru ca la niste exceptii sau ca la niste aparitii providentiale, inaccesibile, care, acolo, sus, undeva departe, intr-un cer intangibil, au facut o lucrare pe care doar alte varfuri o mai pot repeta. In schimb, daca ii privim ca oameni “de-ai nostri”, provenind dintre noi, sfintindu-se si pilduind pentru noi, atunci raportarea noastra la sfinti devine calda, intima, personala. De elite greu te poti apropia, insa de “roadele” unui neam se pot impartasi toti cei care doresc, ne putem impartasi, iata si noi, saracii rezemati de garduri, schiopii, orbii si bolnavii duhovniceste. Asa am incercat sa-i infatisam si pe Sfintii Brancoveni in cartea de fata, ca un praznic la care suntem “multi chemati”.

Din punct de vedere istoric, prin aceasta carte am cautat sa gasim un mod propriu de a gandi si de a judeca istoria neamului nostru. Intr-o vreme a “demitizarilor”, in care istoria noastra este privita din exterior, sec, in care specificul lumii romanesti este ignorat cu incapatanare sau cu rea vointa, cand evenimentele cruciale si personalitatile reprezentative sunt tratate, invariabil, ca „mituri” goale de continut, avem nevoie si de un raspuns crestin. Din perspectiva noastra, raportarea adevarata la istorie este una launtrica: nu putem spune nimic substantial, nimic relevant, daca nu incercam, initial, sa intelegem istoria si oamenii sai pe cat posibil din interior, ca si cum am trai in acea vreme, intelegandu-le modul de gandire, motivatiile, temerile, nadejdile, datoriile, orizontul de asteptari; pe scurt, nu putem sa vorbim adecvat si intemeiat despre sfintii nostri voievozi daca nu le intelegem, prin impreuna-patimire, conditia umana intr-un context concret. Iar pentru a intelege, trebuie, mai intai, sa facem un efort de reconstituire a lumii concrete in care acea istorie a avut loc si in care acei oameni au trait. De aceea, in cartea de fata ne-am axat, in primul rand, pe marturiile directe, din cronici si alte surse.

Cartea este impartita in sapte capitole, fiecare capitol fiind precedat de un citat din vechile cronici care sintetizeaza miezul subiectului dezvoltat in interior:

„1. Introducere: rascrucea Brancovenilor; 2. Repere ale lumii brancovenesti: firea, randuiala, timpul, spatiul, relatiile personale; 3. Cea mai frumoasa familie romaneasca; 4. Primejdiile si implinirile domniei: provocari externe, dificultati interne. Apostolatul brancovenesc; 5. Sfarsitul vechii lumi romanesti; 6. Martiriul; 7. Judecata”.

Cartea este tiparita in conditii grafice deosebite, continand miniaturi brancovenesti, icoane si portrete contemporane. Poate fi procurata din reteaua de distributie Supergraph (Libraria Sophia, pangarele manastirilor s.a.) si online de la Librariile Sophia si Libris.

Multumim tuturor celor care prin jertfa lor materiala si/sau duhovniceasca au facut posibila aparitia acestui volum si ne cerem iertare pentru nepriceperile, greselile si neajunsurile noastre.

Cuvantul Ortodox”

Tăierea-capetelor-Sfinților-Brâncoveni-Sorin-Efros(icoana de Sorin Efros)

***

Icoana vechii lumi româneşti şi relevanţa ei contemporană

Alexandru Racu

Aşa cum o sugerează titlul, volumul Sfinţii Martiri Brâncoveni – Icoana Vechii Lumi Româneşti, tipărit recent la Editura Cuvântul Ortodox, îşi propune, dincolo de comemorarea martiriului Sfântului Constantin Brâncoveanu şi a fiilor săi, să ne readucă în faţa ochilor minţii vechea lume românească, o lume care, aşa cum ne informează autorul, Ioan Bucur, a fost evacuată gradual şi din spaţiul sătesc, unde a supravieţuit mult timp după sfârştiul domniilor pământene, iar astăzi nu se mai găseşte „decât strict în lumea bisericii, aflată şi ea, însă, în mare suferinţă (p. 98).

Aparentul ton elegiac este însă depăşit de nădejdea şi încredinţarea eshatologică. Chiar dacă

„lumea istorică a Brâncovenilor a dispărut …, Brâncovenii … sunt vii, prezenţi şi ajutători nouă, căci lumea în care se află acum este o lume vie: împărăţia cerurilor” (p. 138). 

Dincolo de aceasta, lumea Brâncovenilor funcţionează ca un reper istoric care ne ajută să înţelegem mai bine lumea românească de astăzi şi să o evaluăm, care ne ajută să nu ne pierdem în haosul şi dezordinea contemporane. Pentru că, insistă autorul, în bună parte, problemele cu care s-a confruntat vechea lumea românească rămân şi astăzi valabile, însă modul nostru de a le aborda s-a schimbat deoarece, odată cu sfârşitul lumii brâncoveneşti, a vechii lumi româneşti, ne-am îndepărtat de adevărul lumii şi de adevărul propriei noastre fiinţe.

Vechea lume românească se afla „într-o rânduială a firii” (p. 16) în care toate cele care existau îşi aveau rostul lor rânduit de Dumnezeu iar vechiul om era conştient de faptul că istoria era ghidată providenţial de Dumnezeu, manifestându-se ca o „desfăşurare a judecăţilor” Sale (p. 18). Or, această lume, care în perioada domniei lui Brâncoveanu îşi trăieşte concomitent amurgul şi apogeul, este pe cale de a se ciocni cu o altă lume, lumea modernă a omului autonomizat în raport cu Dumnezeu, care, prin aceasta, îşi pierde rostul, o lume care, tocmai datorită uitării lui Dumnezeu, funcţionează de acum într-un registru al accelerării istorice, al elanului demiurgic, o lume străină de liniştea duhovnicească care domnea încă peste lumea românească, altminteri deja greu încercată şi care avea să fie încercată tot mai greu. Dar vechea lume, deşi preia elemente de civilizaţie exterioară din spaţiul emergentei modernităţi apusene, nu suferă de complexe de inferioritate, nu are „reflexe de auto-colonizare culturală” (p. 74) şi nu îşi face iluzii politice.

Prins între un imperiu islamic a cărui criză se concretizează prin înăsprirea regimului de exploatare la care era supusă Ţara Românească, un imperiu habsburgic în care românii ortodocşi sunt presaţi să treacă la greco-catolicism şi un imperiu doar în aparenţă pravoslavnic, căci expansiunea lui Petru cel Mare se suprapune pe un program brutal de occidentalizare a societăţii ruse, Constantin Brâncoveanu, prin intermediul unei diplomaţii abile, face tot ce îi stă în putinţă pentru ca ţara să-şi menţină autonomia şi să nu devină teatru de război. În acelaşi timp, Brâncoveanu se angajează într-o operă de consolidare spirituală şi culturală nu doar a identităţii româneşti, ci a identităţii Răsăritului ortodox în ansamblul său, prin tipărirea de cărţi sfinte nu doar în română, ci şi în greacă, arabă şi georgiană, prin ctitorii bisericeşti şi mănăstireşti, prin sprijinirea aşezămintelor monahale din ţară şi din întreg Răsăritul ortodox, prin sprijinirea ardelenilor ortodocşi aflaţi sub asediul uniaţiei, prin înfiinţarea Academiei Domneşti.

Într-o ţară <<robită şi lipsită de pază şi ziduri>>, în vremuri <<pline de greutăţi şi tulburări şi nenorociri>>, constată Sevastos Kimenitul, profesorul Academiei, domnitorul <<investeşte>>, în <<omul dinlăuntru>>, în şcoală şi biserică” (p. 82).

Intensitatea acestei misiuni spirituale şi culturale brâncoveneşti reflectă parcă o presimţire a faptului că timpul nu mai avea răbdare cu vechea lume românească, că se apropia momentul în care lucrarea de zidire a omului lăuntric avea să fie pusă la încercare. Martiriul Sfântului Constantin Brâncoveanu, alături de fiii săi şi de Sfetnicul Ianache, reprezintă icoana acestei încercări şi dă mărturie de faptul că pentru omul vechii lumi româneşti, pieirea fizică nu reprezenta răul suprem, căci omul avea un suflet a cărui pierdere, aşa cum învaţă Mântuitorul, nu putea fi compensată nici de dobândirea lumii întregi. În ciuda păcatelor ei, care nu erau puţine, idealul care lumina şi ghida vechea lume românească era sfinţenia (p. 21).

În schimb, actul de întemeiere al lumii moderne, aşa cum profetic observa Dostoievski în Legenda Marelui Inchizitor, este o deplină inversare a învăţăturii evanghelice, prin cedarea în faţa celei de-a treia ispite diavoleşti din pustie. Idealul lumii moderne, fapt ce devine din ce în ce mai vizibil în zilele noastre, este eficienţa obţinută cu preţul sărăcirii lăuntrice. „Pentru lumea modernă”, aşa cum afirma Georges Bernanos, „omul mântuit este robotul”.

Martiriul sfinţilor Brâncoveni, prin care se încheie practic perioada domniilor pământene, reprezintă un prag istoric ce vesteşte împământenirea noii lumi, cu încercările ei, ce aveau uneori să se dovedească teribile şi care încă ne privesc pe noi pe toţi. În închisorile comuniste aveau să se experimenteze tehnici de zdrobire a omului lăuntric, extinse în varii forme mai puţin brutale la nivelul întregii societăţi comuniste, iar astăzi, pare că zidirea omului lăuntric este deseori împiedicată din start, prin pătrunderea în spaţiul românesc a unor modele culturale, educative şi economice cu consecinţe pustiitoare.

În acest sens, zidirea cultural-spirituală brâncovenească şi mai presus de toate exemplul sfântului voievod şi al fiilor săi, reprezintă moştenirea lăsată nouă de acesta din care continuăm încă să ne hrănim în acest ceas târziu al lumii. Deşi este din ce în ce mai îndepărtată de lumea lui, lumea noastră este încă luminată de lumina jertfei sale, iar sufletele noastre se sprijină încă pe mijlocirea rugăciunilor sale şi a celor martirizaţi împreună cu el.

coperta_spate(icoana de Gabriel Toma Chituc – pe coperta IV)

Legaturi:


Categorii

Carti, Editura Cuvantul Ortodox, Recomandari, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, Sfintii Martiri Brancoveni

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

20 Commentarii la ““SFINTII MARTIRI BRÂNCOVENI – ICOANA VECHII LUMI ROMÂNEŞTI”

  1. Mai, mai, mai! Va tineti de surprize. Felicitari si sa vedem ce scrie in ea. Ma bucur pentru voi.

  2. Frumoase icoane. Inspirata coperta.

  3. Doamne, ajuta!
    Sa fie intru-n ceas bun! o gasesc la Tulcea?

  4. @ ida:

    Asta nu stim.

  5. Pingback: SFANTUL MARTIR CONSTANTIN BRANCOVEANU – o viata sub semnul Crucii, transpusa in ICOANE INSUFLATE DE DUH de pictorul ELENA MURARIU. Documentar video (TVR): PUTEREA VIZIUNII - Recomandari
  6. Pingback: MARTIRIUL SFINTILOR BRANCOVENI – 300 de ani de la nasterea in cer a Sfantului Voievod Constantin, a fiilor sai si a sfetnicului Ianache. VIATA SI PATIMIREA CELEI MAI EXEMPLARE FAMILII DOMNITOARE ROMANESTI (si VIDEO). Cum intelegem azi jertfa lor? &#
  7. Laudabila initiativa! Bravo, baieti!

    Domnul sa va rasplateasca osteneala iar Sfintii Martiri Brancoveni sa va fie mijlocitori la Dreptul Judecator!

    Felicitari, inca odata!

  8. Pingback: Martirii Brâncoveni, mlădiţe ale Crucii lui Hristos / Ioan Alexandru, despre martiriul Sfinților Brâncoveni / „În sufletul poporului s-a zidit icoana lor cu chip luminat, model al jertfelniciei” | Regăsirea frumosului pierdut
  9. Pingback: Martirii Brâncoveni, mlădiţe ale Crucii lui Hristos / Ioan Alexandru, despre martiriul Sfinților Brâncoveni / „În sufletul poporului s-a zidit icoana lor cu chip luminat, model al jertfelniciei” | Regăsirea frumosului pierdut
  10. Felicitari,Domnul si Sfintii Brancoveni,sa va inmulteasca dragostea si daruirea sincera cu care ne bucurati sufletele.
    Tot inainte!Doamne ajuta!

  11. Felicitari! Frumoasa realizare! Minunata si icoana de pe coperta!

    Minunate toate materialele publicate pe site cu acest prilej!
    Praznuirea Sfintilor Martiri Brancoveni este, cred, pentru noi toti inca un prilej de meditatie la toate cele ce ni se intampla.
    Cred ca nu este intamplator ca, in aceste momente de rascruce pentru noi ca popor si ca si crestini, Dumnezeu prin Biserica ni-i pune inainte pe Sfintii Martiri Brancoveni, ca o chemare adresata sufletelor noastre ca sa se intoarca acasa, in adancul de intalnire cu Dumnezeu si cu neamul. Cu adevarat aceasta nu este o simpla comemorare ci o adevarata chemare. Poate nimeni dintre Sfintii nostri nu era mai potrivit pentru ca sa ne aminteasca, sa ne cheme si sa ne ajute sa ne venim intru sine, pe noi cei de astazi instrainati de propria noastra fiinta si implicit de Dumnezeu, fara ca macar sa ne mai dam seama ca ratacim si alergam dupa tinte vrajmase noua si devenirii noastre, pe pamant si in vesnicie. Oare cati vom raspunde acestei chemari si cati vom mai rataci?
    Multi il privesc pe Sfantul Constantin Brancoveanu, chiar si dintre preoti, mai mult ca pe o figura politica deosebita, un exceptional diplomat, un om de cultura s.a.m.d. Si a fost! Dar chipul in care Dumnezeu voieste ca el sa ramana in inimile noastre este cel de sfant, de martir al credintei, de crestin puternic si adevarat care si-a ancorat toata viata faptele sale in credinta, de la inceput si pana la sfarsit, caci pe toate cate le-a facut numai cu ajutorul lui Dumnezeu le-a realizat, prin credinta sa puternica, autentica si prin dragostea sa nefatarnica pentru Dumnezeu si aproapele. Iar noi spre aceasta trebuie sa luam aminte! Asa vrea Dumnezeu sa ne apropiem de ei si sa-i intelegem. In acest sens, mi se pare foarte importanta sublinierea:

    “In schimb, daca ii privim ca oameni “de-ai nostri”, provenind dintre noi, sfintindu-se si pilduind pentru noi, atunci raportarea noastra la sfinti devine calda, intima, personala. De elite greu te poti apropia, insa de “roadele” unui neam se pot impartasi toti cei care doresc…”

    Cred ca e foarte importanta aceasta intelegere a lucrurilor in procesul de regasire launtrica pe care trebuie sa-l realizam, intelegere pe care strabunii nostri o aveau. Ei isi cantau cu dragoste si jale eroii si martirii. Marturie ne sta chiar Balada lui Brancoveanu. Poporul nu-l privea pe domnitor cu distanta cu care priveste cineva spre “elite” ci ca pe o mladita aleasa si vrednica a sa, ca pe cineva de-o simtire cu el, pe care il inconjura cu o dragoste aproape parinteasca. De aceea ii canta cu durere martiriul in balade, luindu-si-l ca simbol si plida, caci si el l-a iubit si nu l-a tradat ci “bine l-a domnit si cu pace l-a hranit” si nu l-a facut de rusine turcindu-se. Aceasta era credinta, trairea si simtirea strabunilor nostri pe care trebuie sa o reinviem si in noi.
    Ar fi frumos ca aceasta praznuire de pe 16 august a Sfintilor Brancoveni sa nu se incheie banal odata cu ziua respectiva ci sa dureze in continuare si sa rodeasca in inimile noastre dupa voia lui Dumnezeu!

  12. Pingback: SFANTUL CONSTANTIN BRANCOVEANU – domnitorul emblematic pentru lumea veche românească si ceasul Judecatii neamului. CUM S-A SFARSIT O LUME prin UCIGASA INVIDIE si TRADAREA DE FRATE. Cum cade si de ce moare un neam? -
  13. Domnul sa va rasplateasca!

  14. Pingback: REALISM BRÂNCOVENESC IN VREMURI DE CUMPLITE PRIMEJDII. Voda Constantin intre cei care “amageau numele crestinatatii” si “fiarele” turco-tatare | Cuvântul Ortodox
  15. Pingback: SFINȚII BRÂNCOVENI, “mănunchiul” impreună-muceniciei și PUTEREA VIZIUNII – un destin sub semnul Crucii, transpus în ICOANE sublime, insuflate de Duh, “de mâna ELENEI MURARIU”: “Eu văd vremu­rile pe care le trăim a
  16. Pingback: AMBASADA RUSIEI IN ROMÂNIA si cursul sau scurt de RESCRIERE a ISTORIEI NATIONALE
  17. Pingback: Cuvinte grave ale Părintelui Cezar Axinte la SFINȚII MARTIRI BRÂNCOVENI (2017) despre timpul critic pe care îl trăim: “NU NE PREDĂM! Sunt vremuri de vijelie și asta e doar “puiul”. O să vedem și lucruri mai mari decât acestea,
  18. Pingback: Cuvinte grave ale Parintelui Cezar Axinte la SFINTII MARTIRI BRANCOVENI (2017) despre timpul critic pe care il traim: “NU NE PREDAM! Sunt vremuri de vijelie si asta e doar “puiul”. O să vedem si lucruri mai mari decat acestea, trebuie s
  19. Pingback: SFINTII MUCENICI BRANCOVENI – “MACABEII” ROMÂNILOR. “Mai bine sa mori de o suta de ori, decat sa iti pierzi credinta!” – “Spectacolul” zguduitor si pilduitor al MARTIRIULUI FAMILIAL, ca icoana a supremei DE
  20. Pingback: Cuvinte grave ale Parintelui Cezar Axinte la SFINTII MARTIRI BRANCOVENI (2017) despre timpul critic pe care il traim: “NU NE PREDAM! Sunt vremuri de vijelie si asta e doar “puiul”. O sa vedem si lucruri mai mari decat acestea, trebuie sa
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate