Predica audio la Duminica VAMESULUI ZAHEU a Arhimandritului Nichifor Horia: SA VENIM CATRE HRISTOS NU PENTRU A NE FI MAI USOR, CI PENTRU A NE SCHIMBA VIATA…

25-01-2015 Sublinieri

Predica audio la Duminica lui Zaheu a Arhimandritului Nichifor Horia, Iasi (2008):

Văd de multe ori credincioși care vin la biserică de multe ori ca la vrăjitoare: vor cu orice chip să li se împlinească ceva sau să scape de necazul pe care îl au, ar face orice pentru asta: să aprindă şapte lumânări, să meargă la şapte sau nouă biserici, dar niciodată nu-şi pun întrebarea: ‘Vreau eu să-L cunosc pe Dumnezeu? Vreau eu să schimb ceva în viaţa mea dacă Dumnezeu îmi cere asta? Oare vrea să-mi spună ceva Dumnezeu cu necazul acesta?’

zakeus

“Iubiţi credincioşi,

Am auzit la Sfânta Liturghie de astăzi Evanghelia întoarcerii lui Zaheu vameşul. Sigur, unii dintre voi aţi ascultat Evanghelia şi tâlcuirea de două, de trei ori, de mai multe ori veţi fi ascultat-o. Si Evanghelia este aceeaşi, înţelesurile, însă, le putem adânci de fiecare dată, ca de fiecare dată să înţelegem că noi înşine, asemenea lui Zaheu, trebuie să ne apropiem, vrând cu adevărat să-l cunoaştem pe Domnul, pentru ca şi noi să fim întâmpinaţi cu cuvintele cu care l-a întâmpinat pe Zaheu. Pentru că nu doar Zaheu L-a întâmpinat pe Mântuitorul, ci şi Mântuitorul îl întâmpină pe Zaheu, iese în întâmpinarea căutării lui.

În scurt, Zaheu era un vameş, un om bogat. În timpul ocupaţiei romane în Iudeea, vameşii nu erau doar precum vameşii din timpul nostru, care, în timpul nostru, în Europa, nici nu mai sunt vameşi. Ei trebuiau să perceapă nişte taxe pentru ce intră și ce iese, să restricţioneze nişte mărfuri, și chiar și aceştia, de multe ori citim, pe lângă taxele pe care le au de pus pun tot felul de bacșișuri şi de poveri sau de îngăduinţe pentru a le ieşi ceva. Dar, pe lângă acestea, vameşii de atunci aveau datoria de a percepe taxe şi impozite de la popor, taxe şi impozite pentru statul din timpul iudeilor de atunci – un stat străin, pentru că erau sub stăpânire romană. Şi, chiar dacă ar fi fost stăpânirea de drept a statului iudeu, tot ar fi fost neplăcuţi concetăţenilor lor, pentru că, de cele mai multe ori, nu se mărgineau doar la acele impozite, ci îşi măreau cererile, pentru că bogăţia lor din aceasta se făcea, din mărirea acestor impozite, care [mărire] le revenea lor. Concret, cu statul roman, aveau un contract de cinci ani, în urmă căruia se obligau să plătească o anumită sumă statului; tot ceea ce era în plus faţă de acea sumă le revenea lor. Prin aceasta se făceau mai bogaţi decât ceilalţi cetăţeni, nu prin retribuţia pe care o aveau de la stat, ci prin ceea ce obţineau prin împovărarea celorlalţi. Şi de aceea erau urâţi de către oameni, pe de o parte pentru că îi jecmăneau pe cei săraci, pe cei neputincioşi, pe de altă parte pentru că se făceau cozile de topor ale unui regim care era un regim de ocupaţie şi care asuprea pe poporul, care s-ar fi vrut unit, şi luau acei bani cu care își înăbuşeau conştiinţa.

Iisus Hristos trece prin Ierihon și nu este prima oară când trece, dar iată că de data asta Zaheu se hotărăşte să vină să-L cunoască pe acest Iisus Hristos de Care auzise, desigur, destul de multe: minuni pe care le-a făcut, bolnavi pe care i-a vindecat, curajul Lui de a-i înfrunta pe farisei, pe cei care rămâneau tributari doar unei morale sterpe, unei morale care, de asemenea, împovăra pe om fără să ajungă la adâncul înţeles al întâlnirii omului cu Dumnezeu. Şi iată că, auzind acestea, Zaheu vrea să cunoască pe Acest Iisus.

Ceea ce l-a îndemnat pentru început, foarte probabil că a fost doar o curiozitate, însă o curiozitate bună – pentru că este şi o curiozitate care nu este bună, atunci când omul este curios în ale păcatului, în ale răului. Iată că de data aceasta Zaheu se hotărăşte să dea curs acestei curiozităţi. Şi, ştiind locul pe unde avea să treacă Iisus, se grăbeşte spre acel loc şi, fiind mic de statură, se urcă într-un sicomor, sicomor din care avea să-L vadă pe Iisus trecând, pregătit în același timp să înfrunte și o ostilitate a celor din popor, care puteau să-i arunce cuvinte de dispreţ. Şi, pregătit să înfrunte aceste vorbe, cu gândul acesta de a-L cunoaşte pe Domnul – dar și aici era riscul ca Însuşi Domnul să-l fi înfruntat, să-i fi reproșat nedreptățile sale.

Iată, Zaheu, nu venea către Hristos pentru a-i cere să vindece un bolnav, nu venea ca să afle soluţia la o sărăcie căreia nu-i putea face faţă sau pentru vreo altă încercare a vieţii. De multe ori încercările vieţii ne apropie de Dumnezeu, ne fac să ne îndreptăm nădejdea către Cel Care ştim că poartă de grijă de om și caută spre cele ale omului, spre cele dinlăuntrul lui. În primul rând, de aceea Mântuitorul spune: Cât de greu se vor mântui cei bogaţi…!, pentru că, de cele mai multe ori, suficient luişi, îndestulat de siguranţă pe care i-o oferă bogăţia, omul nu mai vrea şi nu mai caută să ştie de Dumnezeu.

Mulţi bogaţi erau în Ierihon și mulţi vameşi în Iudeea Mântuitorului, şi totuşi vedem că foarte puţini s-au apropiat de El, tocmai din raţiunile pe care le spuneam mai înainte: pe de o parte din rușine, pe de alta pentru că, apropiindu-te de Dumnezeu, întotdeauna, dacă te apropii cu inimă curată, te gândești că asta poate și trebuie să-ţi schimbe viaţa şi mulţi dintre ei nu voiau să-şi schimbe viaţa şi apucăturile. Pe de altă parte, spuneam că le era îndeajuns ce aveau și nu căutau neapărat o schimbare. Iată că Zaheu se apropie cu această curiozitate şi Îl întâmpină pe Hristos – dar și Hristos îl întâmpină pe el cu aceste cuvinte, în mijlocul unei mulţimi mari și compacte:

Zaheu, grăbeşte-te de coboară, că astăzi trebuie să rămân în casa ta.

Şi Evanghelistul spune că Zaheu s-a coborât din copac cu bucurie, bucurie nu pentru că fusese remarcat, nu pentru că i se făcea cinste, ci cu nădejdea că aceasta putea fi, într-adevăr, schimbarea sa. Din ce cauză? Pentru că nici bogăţia, nici relaţiile, nici slava acestei lumi nu aduc omului o pace dreaptă şi adevărată în suflet. Mai mult, pentru că în mijlocul poporului iudeu de multe ori trebuia să-şi înăbuşe conştiinţa atunci când făcea nedreptăţile pe care le făcea, atunci când ştia de Dumnezeu, dar fiind fără Dumnezeu şi neavând nicio lege. Şi iată că acum se prinde de acest fir al nădejdii şi ştim că L-a primit pe Mântuitorul în casa sa. Cum se va fi desfăşurat acea întâlnire, ce i-a spus Mântuitorul sau ce-a văzut Zaheu nu știm, dar ştim că, în faţa oamenilor strânşi în casa sa, Zaheu face o pocăinţă publică:

Doamne, iată, jumătate din averea mea o dau săracilor, iar de am greşit ceva cuiva, întorc împătrit!

Negreșit, greşise multora și răpise multora; nu era uşor să întoarcă împătrit şi nici măcar legea nu-l obliga la aceasta, pentru că legea cea veche obliga ca cel care a luat cu nedreptate ceva să întoarcă ceea ce a luat, în cel mai rău caz să întoarcă îndoit. Dar în sufletul lui Zaheu se produce o mare mutare, de mirare aceasta pentru că e o mutare exact în ceea ce el îşi avea reperele: în bogăţia care îi dădea o siguranţă şi un confort în mijlocul poporului său în zilele vieţii sale.

Şi iată că întâlnirea cu Mântuitorul îl face să vadă ceva mai mult decât siguranţă zilei, decât confortul pe care îl asigura; îl face să înţeleagă ceea ce poate nu putea formula atunci şi nu înţelegea atunci: că viaţa de aici înseamnă şansa de a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi de a ne pregăti să ne întâlnim veșnic cu El și că viaţa de aici este o pregătire pentru această întâlnire, și că viaţa nu se termină aici, la bogăţia de aici sau la sărăcia de aici, la nedreptățile care ni se fac sau pe care le facem, ci că suntem chemaţi să devenim asemenea lui Hristos, întru acea nobleţe a dragostei, care nu nedreptăţeşte, care nu asupreşte, care nu osândeşte.

În multe religii vedem un dumnezeu care face minuni, care vindecă, dar nu veţi găsi un Dumnezeu care îndreptăţeşte pe păcătoși, care îl caută pe cel păcătos, care îl compătimeşte.

În momentul când Dumnezeu Se descoperă lui Pavel – lui Saul, cel ce-i prigonea pe creştini – Se descoperă pentru că vedea în el o neştiinţă, o râvnă pentru Dumnezeu şi pentru adevăr; Saul, cel ce-i prindea şi îi ucidea pe creştini, care se împotrivea tuturor semnelor pe care Dumnezeu i le dăduse, care asistase la martiriul lui Ştefan, primul mucenic, diacon al Bisericii, şi văzând aceasta n-a înţeles mai nimic. Şi lui Pavel Dumnezeu i Se descoperă cu aceste cuvinte – sigur, i Se descoperă într-o lumină:

Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?

Iar Saul Îi spune:

Cine eşti Tu, Doamne?

Iar Mântuitorul îi spune:

Greu îţi este ţie să dai cu piciorul în ţepuşă,

adică greu îţi este să te împotriveşti Adevărului, să vezi care este Adevărul şi să nu-l lucrezi, acest Adevăr pe care inima ta vrea să-l slujească.

Iată, aceste cuvinte şi nouă, tuturor, ne sunt spuse într-un fel. Şi noi suntem un Saul şi un Zaheu. Dar precum Zaheu ar trebui să-L întâmpinăm pe Domnul şi să-L căutăm, vrând, într-adevăr, a-L cunoaşte. Venirea către Hristos a lui Zaheu are, în primul rând, acest mesaj: să venim către Biserică, să venim către Hristos! Nu neapărat pentru a ne fi mai uşor, pentru a se vindeca cineva din familie, pentru a lua un examen sau ceva de genul acesta. Văd de multe ori credincioși care vin la biserică de multe ori ca la vrăjitoare: vor cu orice chip să li se împlinească ceva sau să scape de necazul pe care îl au, ar face orice pentru asta: să aprindă şapte lumânări, să meargă la şapte sau nouă biserici, dar niciodată nu-şi pun întrebarea: Vreau eu să-L cunosc pe Dumnezeu? Vreau eu să schimb ceva în viaţa mea dacă Dumnezeu îmi cere asta? Oare vrea să-mi spună ceva Dumnezeu cu necazul acesta? Nu, de cele mai multe ori credinciosul ştie că Dumnezeu poate sau crede că poate, eventual după ce a mai fost pe la vrăjitori şi pe la bioenergeticieni vine şi la Biserică, dacă s-ar putea să i se deschidă cartea sau să i se facă cine-ştie-ce magie, totul ca să-l scape dintr-un necaz sau să-i dea siguranţa în faţa unei situaţii neprevăzute.

Or, Dumnezeu vrea să-L cunoaştem, să vedem dacă credem cu adevărat în El, dacă avem nevoie de El sau am vrea să existe numai când avem nevoie de El și să nu existe atunci când vrem să ne distrăm şi să facem cine-ştie-ce, sau să minţim oleacă, sau să facem un avort, sau să dăm mită cuiva. De foarte multe dăţi am vrea să nu existe sau ne facem că nu există. Dar El vrea să-L cunoaştem şi să înţelegem că vrea să înnoiască viaţa noastră, şi că înţelege acelea ale noastre, şi că tot cuvântul Lui este spre zidirea noastră şi spre viaţa noastră. Cu acest gând al lui Zaheu, chiar cu acea curiozitate, pentru că la început a fost o curiozitate care nu însemna cine ştie ce, cu această curiozitate să ne apropiem de Dumnezeu şi să-L punem la încercare, să încercăm la nivelul unei săptămâni sau al unei luni să trăim cu sfinţenie viața noastră şi să vedem dacă se schimbă ceva în inima noastră, în viaţa noastră.

ZaheuCrop1aDumnezeu a intrat în casa lui Zaheu şi a altor oameni şi S-a apropiat de oameni păcătoşi. Însă, repet, mulţi vameşi erau în Israel, dar nu S-a dus Hristos să le bată la uşă. Nu S-a dus pentru că nu forţează, nu vrea să Se facă cunoscut cu sila, nu intră cu forţa peste noi. Atunci când, măcar din curiozitate, vrem să-L cunoaştem, cu inimă curată şi sinceră, Dumnezeu ni Se descoperă. Şi face minunea aceasta a înnoirii sufletului nostru. Înnoire care aduce o altă nădejde. Am nădejde în bani, în bogăţia mea care peste o lună poate să nu mai fie, pentru că e un cutremur sau dau faliment sau se schimbă legile. Dar, când am nădejde în Dumnezeu, nădejdea asta îmi rămâne şi când e cutremur, şi când se schimbă regimul, şi când se schimbă partidul şi când se clintesc toate din loc. Această nădejde mă face să văd şi dincolo de moarte şi să nu am gândul morţii ca pe ceva ce nu mi se va întâmpla nicicând; mi se va întâmpla cu siguranţă şi este, poate, singurul lucru de care pot fi sigur în această viaţă, că voi muri. Şi ştiu că Domnul este Domn al Învierii şi al Vieţii şi că moartea înseamnă împlinirea şi desăvârşirea alergării şi căutării mele, întâlnirea cu Dumnezeul Cel Viu. Dacă în viaţa mea Îl voi fi căutat și voi fi înţeles puterea cuvântului Lui.

Vedem îndrăzneala aceasta la Zaheu, deşi, ştiindu-se păcătos şi ar fi putut fi mustrat, îndrăzneşte să se apropie de Domnul. Evanghelia de astăzi ne cheamă şi pe noi să îndrăznim şi să îndrăznim de fiecare dată când slăbeşte în noi credinţa, sau puterea, sau lucrarea. Fel de fel de filme şi cărţi vin să pună la îndoială adevărata credinţă, să ne facă să credem în Hristos ca într-un prooroc oarecare, asemenea celorlalţi, în rândul celorlalţi, nu ca în Fiul lui Dumnezeu Cel Adevărat, Care S-a întrupat şi S-a descoperit pe Sine Dumnezeu adevărat. Ori de câte ori ne clintim sau aceste cuvinte bat la poarta cetăţii credinţei noastre, în primul rând cu rugăciunea să răspundem:

Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, miluieşte-mă! Tu, Cel Ce cunoşti cele dinăuntru ale mele, şi îndoielile, și neputinţa, și neştiinţa, vindecă slăbănogeala sufletului meu sau lipsa de credincioşie sau de lucrare – atunci când ar trebui s-o facem – sau lenevirea sau neiubirea.

Şi să fim atenţi la păcatul care ne stăpâneşte. Iubirea de argint îl stăpânea pe Zaheu în primul rând. Ne stăpâneşte invidia? De asta să scăpăm mai degrabă. Ne stăpâneşte curvia? Într-asta să nu mai greşim nici măcar cu gândul. Şi astfel lucrând, dacă noi vom pune acest început, vom auzi negreşit, ca şi Zaheu:

Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia,

adică lui Zaheu și familiei sale întregi. Şi, la fel și nouă, în momentul când un suflet, un copil sau un părinte se mântuieşte într-o familie, toată familia se împărtăşeşte din acea scânteie de viaţă.

Să ne rugăm Domnului să ne dea această lumină în suflet şi nouă şi celor alor noştri şi lumii întregi, ca împreună cu Zaheu şi noi să înţelegem că Hristos este Domnul vieţii şi are putere să facă din noi fii ai lui Dumnezeu după har cu adevărat, neînfricoşaţi, nezdruncinaţi, şi să ne rugăm ca pururea să păzească în noi această credinţă şi să ne dea lumină în suflet ca să nu rătăcim şi să ne arătăm fii ai Luminii şi ai Învierii astăzi şi în toate zilele vieţii noastre. Amin”.

Zaheu1Aa1

Va mai recomandam pentru aceasta Duminica:


Categorii

1. SPECIAL, Arhim. Nichifor Horia, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Zaheu vamesul

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

9 Commentarii la “Predica audio la Duminica VAMESULUI ZAHEU a Arhimandritului Nichifor Horia: SA VENIM CATRE HRISTOS NU PENTRU A NE FI MAI USOR, CI PENTRU A NE SCHIMBA VIATA…

  1. Nu stiu de ce, dar ceasta predica mi-a adus aminte de un cuvant al Parintelui Nicolae Steinhardt:crestinului ii este rusine sa mai pacatuiasca.

  2. Pingback: CUM SE MANTUIESTE UN SUFLET PIERDUT | Cuvântul Ortodox
  3. Pingback: Din lectiile lui Zaheu pentru noi: CANONUL NEDREPTATII, MILA si CAUTAREA RAVNITOARE A LUI DUMNEZEU | Cuvântul Ortodox
  4. “Văd de multe ori credincioși care vin la biserică de multe ori ca la vrăjitoare: vor cu orice chip să li se împlinească ceva sau să scape de necazul pe care îl au, ar face orice pentru asta: să aprindă şapte lumânări, să meargă la şapte sau nouă biserici, dar niciodată nu-şi pun întrebarea: ‘Vreau eu să-L cunosc pe Dumnezeu? Vreau eu să schimb ceva în viaţa mea dacă Dumnezeu îmi cere asta? Oare vrea să-mi spună ceva Dumnezeu cu necazul acesta?’”

    Din pacate multi vin la biserica ca la un ritual magic si vad in preot un fel de magician. Nu au stare, nu se concentreaza la slujba, se duc de la o icoana la alta, se duc sa dea acatiste, se uita imprejur, nu au timp sa asculte si sa patrunda intelesurile slujbei.

  5. Pingback: CUM SE APROPIE DUMNEZEU DE INIMILE NOASTRE SI CUM II RASPUNDEM NOI? “Credem mai mult cuvantului lui Hristos sau cuvantului lumii acesteia, care pe toate le rastalmaceste? SA NU PLECAM DIN BISERICA SI SA AVEM O ALTA VIATA, PARALELA”. Predica au
  6. Pingback: Dand la o parte FRICA INROBITOARE DE PAREREA LUMII si DEPENDENTA INJOSITOARE DE APROBAREA OAMENILOR, pentru a ne urma constiinta si a ajunge sa STAM INAINTEA DUMNEZEULUI CELUI VIU. Reflectiile Mitropolitului Antonie de Suroj la Evanghelia lui ZAHEU VAMESU
  7. Pingback: DUMNEZEU, CERŞETORUL DRAGOSTEI NOASTRE… “A, Tu eşti Doamne? Un moment, mai aşteaptă puţin… am atâtea treburi de făcut…, treburi, griji, interese!” | Cuvântul Ortodox
  8. Pingback: Dand la o parte FRICA INROBITOARE DE PAREREA LUMII si DEPENDENTA INJOSITOARE DE APROBAREA OAMENILOR, pentru a ne urma constiinta si a ajunge sa STAM INAINTEA DUMNEZEULUI CELUI VIU. Reflectiile Mitropolitului Antonie de Suroj la ZAHEU VAMESUL: Curajul de a
  9. Pingback: NEBUNIA DE A ASUMA BATJOCURA LUMII, pentru a ne duce PANA LA CAPAT pocainta si a implini dorul mistuitor al inimii, de A-L INTALNI PE DUMNEZEU: “Lumea îşi are legile şi valorile ei, dar noi se cade să vieţuim potrivit legii lui Dumnezeu, chiar
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate