Doamne, fă-mă călugăr
Şi cheamă-mă până la tine
Să-ţi spun adevarul
Despre marele dezastru pământesc.
Doamne, fă-mă călugăr.
Au fost haituiţi,
Au fost ofensaţi,
Dar călugării au totuşi
O oarecare liberă trecere
La vamile cerului.
Undeva, la Cheia,
Am auzit eu că există
O scară de răşină de brad
Care ajunge până la tine, Doamne,
Lasă-mă să urc şi să-ţi spun.
Voi gasi-o chiar dacă
Nu e în evidenţa primăriei din Mîneciu
O voi gasi-o după miros,
După mirosul morţilor
După mirosul viilor,
După mirosul de tămâie.
O voi gasi-o şi voi veni
Să-ţi spun ce rău e pe pământ
Să-ţi spun că-n luptele pentru dreptate
Dreptate a ieşit
Atât de zdrobitor victorioasă
Încât a devenit idee,
Nu mai are nici o realitate.
Doamne e nedrept totul,
Copiii nu mai au decât recreaţii şi examene,
Ore de clasă nu mai sunt,
Bătrânii sunt puşi la zid
Sub nişte taloane de pensii
Care sunt trase din tunuri
Ale binevoinţei generale.
În rest muncim până ne cad mâinile din umeri
Şi nu mai ştim pentru cine muncim
Mai ales că ei ne dau să facem
Lucruri pe care tot ei le considera inutile
Şi ne reproşează nouă
Că facem lucruri inutile.
Dar, în fine Doamne, primeşte-mă în audienţă
Pe mine, călugărul cel mai limbut,
Al mânăstirii tale cu 5 continente.
Hai, Doamne, fi bun şi primeşte-mă
Că, alttel, dacă întârzii,
Nu mai am pe unde urca
Vine omenirea flămândă
Să mănânce scara de răşină
Care duce la tine,
Doamne, fă-mă călugăr,
Fă-mă şi ascultă-mă
La ora când mânăstirea ta
Cu 5 continente
Şi cu 4 miliarde de prăpădiţi
Instalează ultimele arme
În clopotniţă!
Nu stiu cum se face, dar am observat ca spre sfarsitul anului, si mai ales in lunile noiembrie si decembrie, au adormit intru Domnul FOARTE MULTI sfinti, martiri, cuviosi, oameni care si-au inchinat toata viata lor lui Dumnezeu, o bogatie de sfintenie care este intalnita bineinteles pe tot parcursul anului la cei care l-au martrisit pe Dumnezeu.
Minunata este lucrarea jertfelnica de marturisire a lui Hristos, si de iubire de neam a parintelui Ioanichie Balan. Nu cred ca apreciem inca suficient de mult tot ceea ce a facut parintele Ioanichie pentru noi toti. O munca titanica, acoperita de o smerenie si o sfiala desavarsite, un om discret, dar cu o mare capaitate de munca si care a dat dovada de o deosebita tenacitate. Cred ca multi il descopera abia acum pe parintele Ioanichie Balan prin cartile sale, pe care cu multa ravna le-a scris pentru folosul nostru.
Da, cel putin luna noiembrie este arhiplina mai ales in sfinti contemporani trecuti la Domnul… ca nicio alta din an. Unul dupa altul sau chiar unul impreuna cu altul… De aceea si pentru noi e cea mai incarcata si mai grea, din punct de vedere al postarilor…
Dar, de departe, pentru noi si pentru siteul de fata, aflat de la inceput, prin insusi numele lui, sub ocrotirea parintelui Gheorghe Calciu, care ne vegheaza inca de pe header, dintre toti, el sta in centru si, de aceea, ii si dedicam cele mai multe postari in aceste zile. Cu nadejdea ca ne vom insusi ceva din duhul sau…
Si pe parintele Ioanichie l-am cunoscut, unul dintre noi, acum circa 10-11 ani, cred, si ne-a ramas in amintire, pregnant, ca un “chip al blandetelor”, foarte smerit, senin, ingaduitor, plin de dragoste… departe de spiritul mai rigorist pe care il transmiteau, poate, indreptarele sale de spovedanie. Asa au fost, de altfel, toti marii marturisitori din care cei mai fanatici de astazi nu vad decat ceea ce li se pare (doar li se pare!) ca merge in sensul patimilor lor “justitiare”: MAI INAINTE DE TOATE OAMENI AI DRAGOSTEI, PLINI DE SMERENIE SI BLANDETE, DE DURERE PENTRU FRATII LOR. Incepand cu Sfintii Mari Ierarhi Nicolae si Spiridon, cu Sfantul Maxim Marturisitorul, si ajungand pana la Sfantul Iustin Popovici, la parintele Calciu, la Cuviosii Paisie Aghioritul sau Serafim Rose… Fara dragoste adevarata, toata “marturisirea”, oricat de corecta si adevarata, este, de fapt, tradata de insusi duhul sau eretic, mincinos… Si se cunoaste dupa roade.
admin,
Daca trupul mi l-as da sa fie ars, dar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste – si cred ca Sf. Apostol Pavel stia ca mucenicia prin foc nu este dintre cele mai usoare.
…”
MAI INAINTE DE TOATE OAMENI AI DRAGOSTEI, PLINI DE SMERENIE SI BLANDETE, DE DURERE PENTRU FRATII LOR. ..” !!!!!!!!!!!!!!!!
….da…asa este : “… Fara dragoste adevarata, toata “marturisirea”, oricat de corecta si adevarata,…” …e cam degeaba !…adica…un paradox : corecta…dar neadevarata…adica…un simulacru…
Ca doar si Marin Preda…nu stiu cat de evlavios era… ( Dumnezeu sa-l odihneasca ! )…dar…a nimerit-o! : “Daca dragoste nu e …nimic nu e…” echivalent cu ceea ce a spus Sfantul Apostol Pavel : “…daca dragoste nu am…nimic nu-mi foloseste…”
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Dragul nostru, drag parinte Ioanichie. Un adevarat luptator si marturisitor al Ortodoxiei. Multumim pentru clipurile astea. Prea putin avem cu el.
Dumnezeu sa-l odihneasca intre sfintii sai.
De câte ori preacuvioase
Citesc din cele ce ai spus,
Cuatâta dragoste şi râvnă,
De sfinţii noştrii,de Iisus,
Simt cum în inimă-mi pătrunde
Comori de har şi de putere
Şi-o sete sfântă fără margini,
De Adevăr şi de’nviere.
Că din ce are neamul nostru
Mai viu mai sfânt şi mai frumos,
Ai construit o carte’a vieţii
Şi a valorii în Hristos.
Ai smuls din negurile vremii
Comorile duhovniceşti
Pe care le-a’ngropat uitarea
Şi rodul faptelor lumeşti.
Sub ghiara fiarei comuniste
Atee şi necruţătoare
Ai arătat că şi românii
Au oameni sfinţi, că au valoare
Şi că biserica nu-i frâna
Ce trage neamul înapoi
Ci-i singura ce poate face
Din cei căzuţi, sfinţi şi eroi,
Că ea în vremuri de răstrişte
Ne mângâie, ne dă putere,
Ne dă valorile supreme,
Renaştere şi înviere.
Tu m-ai făcut sfinte părinte
Şă î-mi iubesc neamul şi ţara
Şi-atunci şi azi când ne striveşte
Dispreţul lumii şi ocara.
Tu m-ai făcut să-mi cunosc sfinţii
Şi neamul nostru românesc,
Să-i preţuiesc viaţa smerită
Şi auru-i duhovnicesc.
Să înţeleg c’ortodoxia
Nu-i nici povară nici ruşine
Ci singura care oferă
Darul valorilor divine.
Nu voi uita preacuvioase
Nici glasul tău blând şi duios,
Care-mi vorbea plin de durere
De înşelarea în Hristos.
Şi a’ş vrea ca sterpele-mi cuvinte
Să nască-n semeni preţuire,
O undă de recunoştinţă
Şi o fărâmă de iubire.
Imi place sa cred ca il iubesc pe parintele, dar oare cand voi termina de citit Patericul romanesc?
Adrian Păunescu – Călugăr
Doamne, fă-mă călugăr
Şi cheamă-mă până la tine
Să-ţi spun adevarul
Despre marele dezastru pământesc.
Doamne, fă-mă călugăr.
Au fost haituiţi,
Au fost ofensaţi,
Dar călugării au totuşi
O oarecare liberă trecere
La vamile cerului.
Undeva, la Cheia,
Am auzit eu că există
O scară de răşină de brad
Care ajunge până la tine, Doamne,
Lasă-mă să urc şi să-ţi spun.
Voi gasi-o chiar dacă
Nu e în evidenţa primăriei din Mîneciu
O voi gasi-o după miros,
După mirosul morţilor
După mirosul viilor,
După mirosul de tămâie.
O voi gasi-o şi voi veni
Să-ţi spun ce rău e pe pământ
Să-ţi spun că-n luptele pentru dreptate
Dreptate a ieşit
Atât de zdrobitor victorioasă
Încât a devenit idee,
Nu mai are nici o realitate.
Doamne e nedrept totul,
Copiii nu mai au decât recreaţii şi examene,
Ore de clasă nu mai sunt,
Bătrânii sunt puşi la zid
Sub nişte taloane de pensii
Care sunt trase din tunuri
Ale binevoinţei generale.
În rest muncim până ne cad mâinile din umeri
Şi nu mai ştim pentru cine muncim
Mai ales că ei ne dau să facem
Lucruri pe care tot ei le considera inutile
Şi ne reproşează nouă
Că facem lucruri inutile.
Dar, în fine Doamne, primeşte-mă în audienţă
Pe mine, călugărul cel mai limbut,
Al mânăstirii tale cu 5 continente.
Hai, Doamne, fi bun şi primeşte-mă
Că, alttel, dacă întârzii,
Nu mai am pe unde urca
Vine omenirea flămândă
Să mănânce scara de răşină
Care duce la tine,
Doamne, fă-mă călugăr,
Fă-mă şi ascultă-mă
La ora când mânăstirea ta
Cu 5 continente
Şi cu 4 miliarde de prăpădiţi
Instalează ultimele arme
În clopotniţă!
10 decembrie 1983
Nu stiu cum se face, dar am observat ca spre sfarsitul anului, si mai ales in lunile noiembrie si decembrie, au adormit intru Domnul FOARTE MULTI sfinti, martiri, cuviosi, oameni care si-au inchinat toata viata lor lui Dumnezeu, o bogatie de sfintenie care este intalnita bineinteles pe tot parcursul anului la cei care l-au martrisit pe Dumnezeu.
Minunata este lucrarea jertfelnica de marturisire a lui Hristos, si de iubire de neam a parintelui Ioanichie Balan. Nu cred ca apreciem inca suficient de mult tot ceea ce a facut parintele Ioanichie pentru noi toti. O munca titanica, acoperita de o smerenie si o sfiala desavarsite, un om discret, dar cu o mare capaitate de munca si care a dat dovada de o deosebita tenacitate. Cred ca multi il descopera abia acum pe parintele Ioanichie Balan prin cartile sale, pe care cu multa ravna le-a scris pentru folosul nostru.
Da, cel putin luna noiembrie este arhiplina mai ales in sfinti contemporani trecuti la Domnul… ca nicio alta din an. Unul dupa altul sau chiar unul impreuna cu altul… De aceea si pentru noi e cea mai incarcata si mai grea, din punct de vedere al postarilor…
Dar, de departe, pentru noi si pentru siteul de fata, aflat de la inceput, prin insusi numele lui, sub ocrotirea parintelui Gheorghe Calciu, care ne vegheaza inca de pe header, dintre toti, el sta in centru si, de aceea, ii si dedicam cele mai multe postari in aceste zile. Cu nadejdea ca ne vom insusi ceva din duhul sau…
Si pe parintele Ioanichie l-am cunoscut, unul dintre noi, acum circa 10-11 ani, cred, si ne-a ramas in amintire, pregnant, ca un “chip al blandetelor”, foarte smerit, senin, ingaduitor, plin de dragoste… departe de spiritul mai rigorist pe care il transmiteau, poate, indreptarele sale de spovedanie. Asa au fost, de altfel, toti marii marturisitori din care cei mai fanatici de astazi nu vad decat ceea ce li se pare (doar li se pare!) ca merge in sensul patimilor lor “justitiare”: MAI INAINTE DE TOATE OAMENI AI DRAGOSTEI, PLINI DE SMERENIE SI BLANDETE, DE DURERE PENTRU FRATII LOR. Incepand cu Sfintii Mari Ierarhi Nicolae si Spiridon, cu Sfantul Maxim Marturisitorul, si ajungand pana la Sfantul Iustin Popovici, la parintele Calciu, la Cuviosii Paisie Aghioritul sau Serafim Rose… Fara dragoste adevarata, toata “marturisirea”, oricat de corecta si adevarata, este, de fapt, tradata de insusi duhul sau eretic, mincinos… Si se cunoaste dupa roade.
admin,
Daca trupul mi l-as da sa fie ars, dar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste – si cred ca Sf. Apostol Pavel stia ca mucenicia prin foc nu este dintre cele mai usoare.
Admin !
…”
MAI INAINTE DE TOATE OAMENI AI DRAGOSTEI, PLINI DE SMERENIE SI BLANDETE, DE DURERE PENTRU FRATII LOR. ..” !!!!!!!!!!!!!!!!
….da…asa este : “… Fara dragoste adevarata, toata “marturisirea”, oricat de corecta si adevarata,…” …e cam degeaba !…adica…un paradox : corecta…dar neadevarata…adica…un simulacru…
Ca doar si Marin Preda…nu stiu cat de evlavios era… ( Dumnezeu sa-l odihneasca ! )…dar…a nimerit-o! : “Daca dragoste nu e …nimic nu e…” echivalent cu ceea ce a spus Sfantul Apostol Pavel : “…daca dragoste nu am…nimic nu-mi foloseste…”
Ca de-aia… iarasi zic :
Sa avem inima buna ! si…Dreapta Credinta !
http://www.librariasophia.ro/carti-Mi-e-dor-de-cer.-Viata-parintelui-Ioanichie-Balan–so-4776.html
http://www.librariasophia.ro/carti-Patericul-romanesc-Ioanichie-Balan-arhim.-so-464.html