AMBITIA NERODITOARE SI PESCUIREA MINUNATA

27-09-2009 Sublinieri

iesi de la mine, Doamne, ca sunt om pacatos

Mult ne straduim noi, oamenii, mult ne zbatem, dar prea deseori, nimic dobandim, nimic folosim, nimic adunam. Pentru ca nu adunam dimpreuna cu Hristos si in Duhul Lui, pentru ca lucram numai omeneste, mult prea-omeneste si nu stim sau am uitat fiii carui Duh suntem. Pentru ca ne bizuim doar pe ceea ce stim si pe ceea  ce putem noi, pe vointa, ambitia si puterea noastra, pe faptele mainilor noastre, luam drept reper doar ceea ce corespunde masurii noastre meschine si pitice, confundand pe Duhul cel Sfant cu sangele nostru infierbantat, credinta in Hristos cu credinta in noi insine, ravna de Sus cu ravna cea trupeasca, cu zelul aprins al inimii cazute, nerabdator sa arunce plasa inainte sa fi invatat sa pescuiasca si inainte de a-i intreba pe mai-marii sai unde este locul propice de pescuit.

Traim eretic si ne nevoim eretic, zicea un parinte mare de azi si ne miram ca nu aducem rod, ca nu prindem nimic in plasa. Pescuim in ape tulburi, pescuim haotic. Nu cerem Lumina sa vedem si nu vedem unde sa aruncam plasa, nu invatam niciodata “sa manam la adanc“, sa ne departam de “uscat” si sa facem “dupa Cuvantul Lui”. Dar mai rau este ca… nu stim macar ca suntem nestiutori si orbi in cele ale Duhului si ne infuriem strasnic pe cei care ne arata orbirea!

Unii muncesc, dar nu stiu cui aduna. Altii cauta intelepciunea, dar nu stiu sa o caute unde trebuie sau nu o cauta sincer. Asa ajungem la sfarsitul vietii noastre cu plasele goale. N-am pescuit nimic. N-am dobandit nimic.

Domnul sta si asteapta langa noi, ne lasa sa ne izbim de neputinta noastra, asteapta zorii zilei cand va canta cocosul vadind prostia ingamfarii noastre, ca sa cunoastem bine ca de la noi nu-i nici o speranta de a (se) prinde ceva (de noi), dupa care ne porunceste sa aruncam din nou plasa, sa ne ostenim din nou. Ce vom face? Vom sta plangandu-ne ca e degeaba si ca nu se gaseste nimic pentru noi “acolo”, sau, obositi, tristi, vom da, totusi, ascultare glasului Sau?

Sa intelegem mai bine Evanghelia din aceasta Duminica, a “Pescuirii minunate, citind scurta dar trezitoarea talcuire a Sf. Teofan Zavoratul:

***

pescuirea minunata2

Arhim. Ioil Konstantaros,

Cuvânt la Duminica a XVIII-a după Rusalii (sau prima a lui Luca)
(Luca 5: 1-11):

“Prin sfânta citire evanghelică din această duminică începe perioada citirilor din Evanghelia după Luca.

Fireşte, toţi creştinii, dar mai mult noi elinii, simţim o deosebită bucurie şi binecuvântare că acest evanghelist elin, medic şi istoric, ucenicul marelui apostol al neamurilor – Pavel, prin desăvârşita lui cunoaştere a limbii eline, a îmbogăţit Biserica şi oferă întregii lumi „cuvintele Vieţii”.

Această pericopă din Duminica I ne emoţionează în mod deosebit, deoarece, printre altele, ne arată că atunci când în viaţa noastră avem binecuvântarea şi ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos, atunci toate se întâmplă în cel mai potrivit mod.

Iisus se afla lângă lacul Ghenizaret şi i-a văzut pe pescari că-şi aranjau mrejele de pescuit. Şi după cum cu orice prilej Dumnezeul-Om predica şi săvârşea minuni, aşa şi acum, după ce a intrat în corabia lui Simon (Petru), l-a rugat să tragă corabia câţiva metri de ţărm. De acolo, ca şi cum s-ar fi aflat într-un amvon, „învăţa mulţimile”.

Fraţii mei, nu există situaţie în care omul să ofere ceva lui Dumnezeu şi să nu primească în schimb „cu prisosinţă”. Tot aşa aici şi acum. După predică, Hristos dă porunca să mâne în larg şi să arunce din nou mrejele „la vânat”.

Fireşte, acest lucru era de neînţeles pentru experimentaţii pescari, de aceea şi Petru, la început, pune înainte argumentul logicii şi experienţei meseriei: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am ostenit şi n-am prins nimic, dar la cuvântul Tău voi arunca mreaja” (Luca 5:5); deci după ce aduce înainte argumentul cu totul logic, în cele din urmă îşi supune părerea, cunoştinţa şi experienţa în ascultare faţă de porunca Învăţătorului!

Consecinţa? Atât de mulţi peşti încât cele două corăbii erau în pericol să se scufunde!

Iar Petru atât de mult s-a cutremurat – şi cu el confraţii săi, de acest fapt cu adevărat minunat, încât conştiinţa sa l-a condus direct şi imediat întru frică şi minunare să-i ofere Dumnezeului-Om credinţă şi închinare. „Văzând Simon Petru a căzut în genunchi la picioarele lui Iisus zicându-I: Ieşi de la mine, Doamne, căci sunt om păcătos” (Luca 5:9).

Iubiţii mei, multe sunt minunile care ne dau învăţături. Noi să ne limităm la o concluzie generală şi la o învăţătură care are a face atât cu viaţa personală a fiecăruia dintre noi, cât şi cu toţi oamenii în genere. Şi aceasta este despre binecuvântarea care se revarsă atunci când arătăm ascultare faţă de voia lui Dumnezeu cea atotţiitoare şi mântuitoare.

Suntem chemaţi de multe ori să acţionăm conform cunoştinţelor noastre, conform experienţelor noastre, obiceiurilor noastre, crezând că „bătătorita cale” ne va aduce rezultatele dorite…

Şi totuşi, de câte ori în loc de rezultate pozitive ne pomenim în faţă tocmai cu contrarul, iar deznădejdea tinde să ne strivească inima…

Dimpotrivă, atunci când cu desăvârşire liber Îl aşezăm pe Iisus şi punem porunca Sa deasupra propriei noastre „logici înţelepte”, deasupra experienţei personale şi comune, când în mod simplu ne încredinţăm întru-totul poruncii lui Dumnezeu, atunci lucrurile se schimbă şi de acolo unde omul se aşteaptă la eşec, vine succesul, reuşita scopului şi răsplătirea acestei credinţe.

Credem că doar lui Petru i s-a întâmplat această minune cutremurătoare? Doar lui Petru Dumnezeu i-a rezervat acest deosebit tratament plin de iubire? Dar Dumnezeu este „ieri şi azi şi în veci Acelaşi”. Întotdeauna înconjoară cu infinită iubire pe fiecare om şi vrea „ca tot omul să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (I Timotei 2:4). Dacă vom fi atenţi la viaţa noastră, dacă vom arunca o privire scrutătoare pentru a analiza zilele şi anii vieţii noastre, cu siguranţă ne vom încredinţa de minunata intervenţie a lui Dumnezeu! Vom vedea lămurit fapte pe care nu le putem explica în niciun chip natural.

Şi prin urmare, în acest punct trebuie să accentuăm deosebita binecuvântare şi pronie, deosebitele intervenţii minunate ale purtării de grijă a lui Dumnezeu prin Doamna noastră Născătoare de Dumnezeu şi prin Sfinţii noştri, arătate neamului nostru necăjit, dar şi binecuvântat.

Nu avem decât să studiem împreună cu istoria noastră bisericească şi adevărata noastră istorie naţională. Nu istoria care a fost scrisă în laboratoarele „kissingeriene” – şi nu numai – care dezorientează, ci această istorie care a fost scrisă cu sângele de neşters al martirilor şi al noilor martiri. Să studiem aceste pagini care ilustrează sacrificiul şi care au fost sfinţite de osemintele sfinte ale elinilor ortodocşi şi de moaştele pline de har ale marilor noştri Sfinţi!

Fraţii mei, studiind cineva această pericopă evanghelică pe care ne-o istoriseşte Luca, care a primit martiriul în regiunea Beoţiei, unde se află şi mormântul său, nu are decât să-L roage pe Mântuitorul şi Izbăvitorul nostru, pe Domnul Iisus, să ne dăruiască credinţă vie în inimi şi desăvârşită ascultare faţă de voia Sa. În acelaşi timp să ne rugăm toţi ca harul Său să ocrotească poporul nostru luminându-i pe conducători şi pe autorităţi, pentru că „înfricoşător lucru este a cădea în mâinile Dumnezeului celui viu” (Evrei 10: 31). Amin”.

(traducere din greceşte: monahul Leontie; sursa: Arhim. Ioil Konstantaros)

11022d.jpg


Categorii

Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Meditatii duhovnicesti, Pescuirea minunata, Talcuiri ale textelor scripturistice

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

8 Commentarii la “AMBITIA NERODITOARE SI PESCUIREA MINUNATA

  1. MINUNAT CUVANTUL ROSTIT DE PR. IOIL! CATA DREPTATE ARE SI CAT DE PUTIN PUNEM IN PRACTICA! SA NE RUGAM SA AVEM CREDINTA VIE SI ASCULTARE DESAVARSTA FATA DE DUMNEZEU!

  2. buna si pescuirea de tot folosul sufletelui si nu trupului cel pofticios si sDoamne ajuta! Spre slava Ta si Mintuirea noastra,ajuta-ne sa purtam lupta cea tricacios.Mintile noastre intunecate scoate-le la LUMINA ADEVARULUI TAU din BEZNA NECUNOASTERII.Usureaza plasa agonisirilor noastre,aruncand cele stricacioase si strangand cele de trebuinta vietii vesnice,spre slava Minunilor Tale.”In timpul rugaciunii trecem uneori prin clipe de bezna ucigatoare si de strangere de inima,care vin de la necredinta inimii(NECREDINTA ESTE BEZNA.In aceste momente,nu slabi in duh;gandeste-te ca,daca s-a stins in tine lumina dumnezeiasca,ea ramane mereu,in toata stralucirea si grandoarea ei, in Dumnezeu,in Biserica Lui,cea cereasca si cea pamanteasca,in universul material,in care se face vazuta VESNICA LUI PUTERE SI DUMNEZEIRE.SA NU CREZI CA ADEVARUL A SLABIT.ADAVARUL NU SLABESTE NICIODATA,fiindca el este DUMNEZEU INSUSI SI TOT CE EXISTA ISI ARE IN EL IZVOR SI TEMELIE.Numai inima ta cea slaba,pacatoasa si intunecoasa poate cadea din adevar,fiindca,uneori,nu este in stare sa suporte lumina acestuia si sa-i cuprinda in ea curatia.Nu o va putea face decat atunci cand se va curati sau va fi curatita de pacat,aceasta fiind cauza primordiala a intunericului duhovnicesc.Ca este asa ai putea sa iti dai seama observandu-te pe tine insuti.Atunci cand lumina credintei sau a adevarului dumnezeiesc traieste in inima ta,ea se simte cuprinsa de liniste,de forta,de vitalitate;cand se lipseste de acestea,devine nelinistita si neputincioasa,ca o trestie batuta de vant,sleita de orice viata.NU TE LASA CUPRINS DE ACEASTA BEZNA DIAVOLEASCA.Izgoneste-o din inima cu semnul DE-VIATA-DATATOAREI-CRUCI.”(acest text este din “VIATA MEA IN HRISTOS” a Sfantului Ioan de Kronstadt)Fie ca,pentru rugaciunile SFANTULUI IOAN DE KRONSTADT,cititorii acestuia sa mearga la piata cea buna de cumparaturi,cu intelepciune,sa inteleaga ce au de cumparat,sa schimbe ce e stricacios pe ce e de folos,nemuritor si sa puna INCEPUT BUN SPRE VIATA VESNICA,IN NUMELE TATALUI SI FIULUI SI SFANTULUI DUH! AMIN!

  3. In viata duhovniceasca sa va luptati simplu, lin, fara siluire. Sufletul se sfinteste si se curateste prin studiul cuvintelor Parintilor, prin invatarea psalmilor, a vietilor
    sfintilor, a rugaciunii. Daruiti-va, asadar, lucrurilor duhovnicesti, si lasati-le pe toate celelate. ( Parintele Porfirie)

  4. Dragostea pentru Hristos este altceva. Ea nu are sfarsit, este nesaturata. Da viata, da putere, da sanatate,… Si cu cat da, cu atat atat mai mult omul vrea sa se indragosteasca. In vreme ce dragostea omeneasca il poate strica pe om, il poate innebuni. Celelalte iubiri au o saturare, numai iubirea lui Hristos nu are.( pr. Porfirie)

  5. Doamne ajuta-ne si lumineaza mintile noastre ca in lupta cea buna sa pornim pe calea cea dreapta sa ne suim si la tine sa poposim,in viata vesnica sa odihnim,ca Tu,DOAMNE,orice vrei,poti a face. Ma rog cu sarguinta sa intorci fata de la pacatele noastre,cumparate cu pretul vietii, fara de stiinta,oferindu-ne sansa rascumpararii acestora cu cele bune, de folos
    si cu stiinta spre indreptare si mantuire.Asa sa ne inveti,Doamne,DUMNEZEUL NOSTRU,INDREPTAREA SI SCAPAREA NOASTRA,ARUNCA-TI NAVODUL ASUPRA NOASTRA SI SCAPA-NE DE LA INNECUL DIN MAREA VIETII NOASTRE STRICACIOASE,RIDICA-NE LA CER,DOAMNE,AJUTOR!

  6. Talcuirea SFINTEI EVANGHELII…de Sf.Teofilact Arhiepiscop al Bulgariei:
    “…Insa,de voiesti,pricepe-le pe acestea si dupa inalta intelegere.”Corabia”
    este sinagoga iudeilor,iar”Petru”poarta chipul invatatorilor celor din Lege.
    Deci,s-au ostenit invatatorii cei mai dinainte de HRISTOS toata “noaptea” –
    ca “noapte”era vremea cea mai dinainte de Venirea lui Hristos – si “nimic
    n-au prins”.Iar dupa ce a venit Hristos si s-a facut “ziua”(Ioan 8,12),in locul invatatorilor de Lege punandu-se Apostolii “dupa cuvantul Tau”-adica
    dupa porunca Domnului-“arunca mreaja”Evangheliei si multime de oameni “vaneaza”(“pescuiesc”).Si singuri Apostolii nu pot sa traga multimea pestilor,ci fac “semn” si celor impreuna lucratori cu ei si celor ce erau
    dimpreuna cu ei,si”vin sa le ajute”.Si acestia sunt cei de peste vremi pastori si dascali ai bisericilor,care pe ale Apostolilor invataturi talcuind si invatand”ajuta”Apostolilor spre a”vana”oameni.
    Si ia aminte si la cuvintele ce zic”arunca mrejele”,caci mrejele arata insasi EVANGHELIA care are cuvinte smerite si lesne de inteles,inca si pogoratoare dupa mintea oamenilor de rand,ce o asculta.Pentru aceasta se zice”arunca mrejele”.
    Iar ceea ce va zice cineva,cum ca prin acest cuvant ce zice”arunca mrejele”
    este insemnat si adincul intelegerilor,nici aceasta nu este necuviincioasa,pentru ca s-a plinit glasul Proorocului care zice:”Iata,voi trimite multime de pescari,zice Domnul,si-i vor vana(de prin munti,de pe
    toate dealurile si de prin crapaturile stancilor)”(Ierimia 16,16) – “pescari”Numindu-i pe Sfintii Apostoli, iar “vanatori”pe cei de peste vremi povatuitori si invatatori ai bisericilor”.
    Doamne miluieste si ne intelepteste pe noi pacatosii, spre Slava Numelui Tau,in veci!Amin.

  7. Mi-se spunea ca moartea sotului meu a fost dovada dragostei lui Dumnezeu, cineva care ne iubea mult, plangea si ne spunea asta.Iar eu gandeam ca asta e cruzime,stiam ca el fusese sanatos, bun,frumos, tandru, ca ii facusem clatite in ziua aceia, miroseam a el pentru ca il tinusem in brate in timp ce trupul lui se racea,si ma durea totul atat de tare incat doar moartea mea ar fi putut sa amorteasca durerea… As fi plecat cu el, dar stiam ca sinuciderea ne-ar fi despartit pentru eternitate… Acum, la 1 an si 10 luni de la plecarea lui stiu ca intradevar Dumnezeu ne iubeste si ne vrea impreuna cu EL. Ma pregatesc.Stau inca in genunchi, capul meu nu se ridica spre Domnul ,dar simt ca EL ne pescuieste,suntem in mreja lui, simt blandetea si lacrima, mila imensa, toiagul si varga,dar si uleiul cu care imi unge capul, nu-mi mai este frica de moarte pentru ca stiu ca El vrea sa fim impreuna, ca nu a renuntat la mine desi l-am maniat,l-am suparat… El, Dumnezeu m-a iubit totdeauna

  8. O Stapane Doamne, Inaltate si Drepte, Infricosate si Sfinte, toata viata noastra pe acest pamant nu este decat slujire Tie si bucurie intru Tine. Căci de nu-Ti vom sluji Tie, mortii noastre vom sluji. ( Sf.Ierarh Nicolae Velimirovici)
    Ascultare si binecuvantare! Sa ne ascultam ,,Batranii” , căci prin ei ne vorbeste Dumnezeu!

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate